|
|
|
1.1.Dezvoltarea transportului
Transportul constituie un mijloc important de dezvoltare a fortelor de productie, de sporire continua a produsului social total, deci si a venitului national (ridicarea nivelului de trai, material si cultural al oamenilor).
Transportul reprezinta un domeniu al activitatii social-economice, prin care se realizeaza deplasarea bunurilor materiale si a oamenilor in spatiu cu ajutorul unor vehicule sau instalatii speciale, pe anumite cai de circulatie in vederea satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii.
Dezvoltarea continua si armonioasa a tuturor ramurilor economiei nationale a determinat cresterea, an de an, a cerintelor de transport, precum si modernizarea acestor mijloace. Transportul s-a dezvoltat odata cu societatea omeneasca. Evolutia acestuia a fost impusa de dezvoltarea mereu ascendenta a factorilor de productie. Multe din cuceririle stiintei si tehnicii, mai mult sau mai putin spectaculoase la vremea respectiva, au fost puse in slujba dezvoltarii si modernizarii bazei tehnico-materiale a transportului care ,la randul ei a fost capabila sa asigure oamenilor o gama variata de servicii intr-un timp din ce in ce mai redus.
Daca la inceput activitatea de transport constituia parte a activitatii de comert, ulterior, prin adancirea diviziunii muncii ea se individualizeaza, devine de sine statatoare, contribuind la aparitia marii industrii, pe care o serveste. Transformarea transportului intr-un domeniu distinct se datoreaza progresului tehnic deosebit de puternic din aceasta perioada.
O influenta decisiva asupra dezvoltarii transportului a avut-o de exemplu aparitia masinii cu abur si alte descoperiri in domeniul tehnicii, aparitia transportului auto, apoi a celui aerian.
Transportul reprezinta sistemul circulator al intregii economii nationale, are o functie vitala pentru orice organism social, satisfacerea necesitatilor de transport fiind baza asigurarii existentei unui sistem economic planificat.
1.2.Particularitatile si obiectivele activitatii de transport si
aprovizionare
Transportul prezinta unele particularitati in raport cu celelalte domenii ale economiei nationale. Mentionez in continuare cateva dintre acestea.
Transportul, neproducand bunuri materiale, nu utilizeaza materii prime.
Procesul de productie al transportului il constituie deplasarea in spatiu a bunurilor materiale sau a oamenilor, cum in transporturi nu se produc bunuri materiale se efectueaza numai deplasarea lor.
Procesul de productie in transport implica existenta mijlocului de transport, pus in miscare de forta motrice, drumul pe care acesta urmeaza sa se deplaseze in spatiu (in cazul transporturilor feroviere si auto), bunurile materiale sau oamenii care constituie obiectul deplasarii in spatiu si forta de munca calificata pentru a actiona asupra mijloacelor de transport sau pentru a servi procesului de transport.
Activitatea de transport prezinta particularitati si in privinta circuitului si rotatiei capitalului.
Obiectivele de activitate a aprovizionare
Majoritatea firmelor declara ca pentru ele, obiectivele aprovizionarii constau in furnizarea bunurilor potrivite, in locurile potrivite, la momentul potrivit cu costuri minime. Nici un sistem de aprovizionare nu poate realiza simultan maximizarea serviciilor oferite clientului si minimizarea costului aferent aprovizionarii.
Alegerea unui astfel de sistem de aprovizionare necesita examinarea costului total al aprovizionarii aferent fiecarui sistem propus si selectat, sistem care realizeaza un cost total al aprovizionarii minime.
Cei ce realizeaza expedierea marfurilor vor analiza toate mijloacele de transport existente din punct de vedere al unor criterii: viteza, frecventa, siguranta, capacitatea, disponibilitatea si costul.
Deciziile referitoare la transport trebuie sa ia in considerare interdependentele complexe existente intre diferite mijloace de transport si implicarea lor asupra altor elemente ale procesului de aprovizionare cum ar fi depozitarea si stocarea. Deoarece costurile de transport se schimba de-a lungul timpului, firmele trebuie sa-si reanalizeze periodic optiunile referitoare la transport cautand sa realizeze aranjamente optime in ceea ce priveste aprovizionarea.
Dupa ce firma si-a ales strategia de aprovizionare, intermediarii trebuiesc selectati, motivati si evaluati.
Deciziile legate de aprovizionare se afla printre cele mai complexe si mai dificile decizii pe care trebuie sa le adopte o firma pe parcursul activitatii sale. Fiecare sistem de aprovizionare genereaza venituri si necesita costuri diferite.
Aprovizionarea comporta planificarea, implementarea si controlul fluxului fizic de materiale si produse finite, de la punctul de provenienta ale acestora la punctul de utilizare, astfel incat sa fie satisfacute cerintele clientilor si sa se realizeze un profit.
Altfel spus, aprovizionarea reprezinta procesul prin care bunurile si serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor intermediari sau finali asiguranduli-se acele facilitati de loc, timp, marire, etc., potrivit cerintelor pe care le manifesta in cadrul pietei.
1.3.Elementele activitatii de transport si aprovizionare
Activitatea de transport trebuie sa indeplineasca anumite conditii de ordin tehnico-economic, ca:
-siguranta transportului;
-regularitate;
-ritmicitate;
-rapiditate;
-asigurarea unui confort ridicat in timpul calatoriei;
-asigurarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor;
-poluarea minima a mediului inconjurator;
-cost cat mai redus; s.a.
Siguranta transportului este conditia fundamentala. Siguranta se realizeaza numai atunci cand toate mijloacele si instalatiile de transport functioneaza neintrerupt si in conditii corespunzatoare, evitandu-se astfel pe de o parte, accidentarea calatorilor si a personalului, distrugerea marfurilor transportate, iar pe de alta parte, avarierea sau distrugerea mijloacelor si instalatiilor de transport.
Regularitatea exista in respectarea cu strictete a graficelor de transport. Functionarea mijloacelor de transport dupa grafic urmareste rezolvarea unor probleme printre care: utilizarea rationala a instalatiilor fixe, adaptarea functionarii mijloacelor de transport la cerintele concrete ale agentilor economici si populatiei etc.
Ritmicitatea reprezinta respectarea regulata pe o perioada de timp data, a aceleiasi activitati de transport.
Rapiditatea reprezinta reducerea timpului cat marfurile sunt scoase din sfera productiei sau a consumului, respectiv a calatorilor din activitatea pe care o presteaza in unitatile economice si sociale.
Asigurarea unui confort ridicat in timpul calatoriei, conditie specifica transportului de calatori. Studiile ergonomice arata ca procesul de transport oboseste organismul uman. Pentru a se diminua oboseala este necesar sa se asigure, pe durata calatoriei, un anumit grad de confort, este necesar sa se evite aglomeratia, sa se ofere locuri cat mai multe pentru asezare, in cadrul parcursului care depaseste 30 de minute etc.
Asigurarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor constituie o conditie impusa transportului de marfuri. In timpul transportului, marfurile sunt supuse actiunii unor agenti degradanti (vibratii, socuri, etc.), pentru a asigura integritatea calitativa a marfurilor sunt necesare masuri nu numai din partea carausului pornindu-se de la o serie de considerente economice.
Cost cat mai redus in efectuarea transportului; cu cat este mai mic costul transportului cu cat agentii economici cheltuiesc mai putin pentru realizarea ciclului productie-consum.
Poluarea minima a mediului inconjurator reprezinta acele actiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sa dauneze sanatatii, linistii si starii de confort ale oamenilor, ori sa provoace pagube prin modificarea calitatii factorilor naturali sau creati prin activitati umane, sunt acele actiuni in care consta poluarea mediului.
Transporturile se incadreaza in sursele care influienteaza negativ calitatea mediului ambiant (zgomotul, poluarea atmosferei si a apelor).
1.4.Functiile activitatii de aprovizionare
Posibilitati de optimizare
In cadrul distributiei intalnim urmatoarele functii:
-schimbarea proprietatii asupra produsului, respectiv efecturea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producator la consumator prin intermediul actelor de vanzare-cumparare;
-deplasarea produselor de la producator la consumator prin intermediul activitatii de transport, stocare, depozitare si conditionare, manipulare, demontare sau asamblare, ambalarea acestora, etalare, vanzare etc.
-informarea, consilierea si organizarea service-ului dupa vanzare, in vederea asigurarii unei bune informari a clientului cu privire la posibilitatea de satisfacere a diverselor trebuinte, facilitarea operatiunilor de alegere a produselor necesare si ajutorul in procesul de intretinere si utilizare a diverselor bunuri achizitionate;
-finantarea unor operatiuni comerciale.
Posibilitati de optimizare
In practica repartizarii rationale a sarcinilor pe mijloace de transport, pentru minimizarea parcursului, se foloseste metoda complementarii sau cooperarii mijloacelor de transport, combinarii mijloacelor de transport, optimizarii curentilor de marfuri si foarte des, metoda cercetarilor operationale.
1)Metoda complementarii mijloacelor de transport
Aceasta consta in cooperarea mijloacelor de transport, astfel ca cerintelor de transport ale agentilor economici si ale populatiei sa fie realizate cu o eficienta maxima. Caracteristic acestei metode este faptul ca optimizarea nu presupune inregistrarea unor costuri minime pe fiecare mijloc de transport, prin alegerea transporturilor convenabile din traficul total, ci asigura o repartizare rationala a sarcinilor intre diferite mijloace; astfel ca pe ansamblu, cerintele de transport sa fie realizate cu costuri minime.
2)Metoda combinarii mijloacelor de transport
In practica sunt numeroase cazuri cand transportul de marfuri se realizeaza prin combinarea mai multor feluri de mijloace de transport in vederea obtinerii unui cost minim. Metoda se aplica in special in cazul transportului pe cale ferata si a celor rutiere, dar se poate aplica si prin combinarea acestora sau a uneia dintre ele cu transportul fluvial.
3)Metoda de optimizare a curentilor de marfuri
Determinarea modului de repartizare a volumului de marfuri, astfel ca parcursul acestuia sa aiba valoare minima, constituind obiectivul optimizarii curentilor de marfuri.
In cadrul acestui sistem de transport, optimizarea curentilor de marfuri presupune alegerea apriorii a mijlocului de transport. In tara noastra mijlocul de transport ales este cel feroviar, pe care se deruleazaa cea mai mare parte din volumul marfurilor transportate de agentii economici si in care se regasesc majoritatea curentilor de marfuri.
4)Metoda cercetarilor operationale
In cadrul lucrarii de fata voi folosi teoria fluxului in retele de transport.
Teoria fluxului in retele de transport urmareste rezolvarea problemelor de transport cu ajutorul grafurilor.
