statistica macroeconomica - analiza fortei de munca in perioada 1990-1997

 

statistica macroeconomica

Analiza fortei de munca in perioada 1990-1997

1. Analiza teoretica

1.1           Cauzele neocuparii fortei de munca . Rata somajului , indicatorul gradului de neocupare a fortei de munca

Analiza statistica a potentialului uman nu se poate realiza fara o evidenta corecta asupra resurselor de munca , a fortei de munca ocupata , a timpului de munca si a eficientei cu care ea este utilizata .

Privit la nivel macroeconomic procesul de analiza a potentialului uman presupune folosirea unui sistem de analiza care sa cuprinda ca indicatori : numarul si structura populatiei totale ; numarul si structura resurselor de munca ; numarul si structura populatiei active si a celei ocupate ; marimea si structura timpului de lucru .

Indicatorul prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului este rata somajului . Somajul poate fi caracterizat ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte a populatiei active disponibile , prin negasirea unui loc de munca .

Somajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte :

a) Nivelul somajului : se determina atat absolut ( ca numar ) cat si relativ ( ca rata a somajului : numarul somerilor / populatia activa ) . Nivelul somajului difera pe tari , perioade si regiuni ale aceleiasi tari .

In situatia ocuparii depline a fortei de munca , exista totusi un nivel al somajului, care se ridica , in mod diferit de la tara la tara , la nivele intre 1,5% - 4% din populatia activa . Acest numar minim al somerilor se cumuleaza din : persoane aflate in cautarea primului loc de munca sau in cautarea unui loc de munca dupa ce il abandonasera pe cel avut ; persoane care nu accepta locurile de munca libere , pentru ca salariul real la care ar ajunge nu le-ar fi permite sa traiasca mult mai bine ca atunci cand in somaj ; persoane cu probleme sociale complexe care nu se pot angaja sau persoane care pur si simplu nu doresc sa se angajeze .

Pentru ca ocuparea deplina a fortei de munca implica un nivel minim al somajului , s-a considerat ca scaderea somajului sub nivelul minim duce la o stare de supraocupare a fortei de munca . Dupa Denise Flouzar , in acest caz , in care nivelul somajului este de aproximativ 1% , mana de lucru devine foarte rara si costul sau pentru cei care angajeaza salariati tinde sa creasca mai rapid decat productivitatea . Criteriul economic al supraocuparii devine astfel momentul cand , in activitatea economica , pentru noii angajati are loc o crestere mai mare a salariului decat a productivitatii lor .

b) Intensitatea somajului : se poate distinge somajul total ( pierderea locului de munca si incetarea definitiva a activitatii ) ; somajul partial ( diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei de lucru sub cea legala , cu scaderea remunerarii ) ; somajul deghizat ( este intalnit mai ale in tarile subdezvoltate , dar si tarile est-europene , inclusiv in Romania , unde numeroase persoane au o activitate aparenta , cu o eficienta ( productivitate ) mica .

c) Durata somajului de la momentul pierderii locului de munca pana la reluarea activitatii , care in timp a avut o tendinta de crestere .

d) Structura somajului sau componentelor acestuia , formate prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii : nivelul calificarii , domeniul in care au lucrat , categoria socio-profesionala careia ii apartin , ramurile de activitate din care provin , sex , categorii de varsta , rasa , etc.

In tarile est-europene , ca si in Romania , ponderea celor care nu au un loc de munca in totalul populatiei active este in crestere in ultima perioada , si se datoreaza in special scaderii productiei industriale , cresterii cheltuielilor pentru achizitia de petrol , sistarea sau restrangerea activitatii in unele sectoare sub influenta crizei economice

Ofertantii vor opta pentru munca atat timp cat puterea de cumparare a remuneratiei pe care o vor primi este superioara expresiei banesti a efortului depus .

1.2. Surse de date in colectarea informatiilor privind somajul

In practica mondiala , pentru colectarea informatiilor privind somajul , sunt utilizate trei surse de date :

recensamantul populatiei , ca inregistrare totala , la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca , in perioada de referinta , numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceeasi persoana a avut o slujba . Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta .

ancheta asupra ocuparii fortei de munca , efectuata in gospodariile populatiei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea , sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversi indicatori , a somajului .

Principalele caracteristici ale anchetei sunt urmatoarele :

somajul este definit ca o stare extrema de lipsa totala de munca , astfel ca o persoana este incadrata in categoria somer daca in saptamana de referinta nu a lucrat nici macar o ora ; in caz contrar , este incadrata in populatia ocupata ;

permite cuantificarea somajului partial ;

evidentiaza o categorie noua de persoane din randul populatiei inactive , si anume " persoanele descurajate " , adica acele persoane care doresc sa lucreze , dar , negasind de lucru , nu mai intreprind nimic in acest scop si in consecinta , nu mai intra in categoria someri .

sursele administrative de colectare a informatiilor , desi sunt cele mai accesibile , au limite in caracterizarea complexa a somajului , oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen .

La sfarsitul fiecarei luni , oficiile fortei de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca .

In statistica curenta din Romania aceasta este principala sursa de date , pe baza careia s-au constituit - incepand cu anul 1992 - serii lunare de indicatori privind :

numarul somerilor ( in fapt , numarul persoanelor inscrise la oficiile de forta de munca ) ;

rata somajului ;

structura celor care solicita locuri de munca pe sexe , pe grupe de varsta , dupa durata somajului , pe categorii socio-profesionale si pe judete .

1.3. Masurarea gradului de neocupare a fortei de munca

In statisticile nationale si internationale se opereaza simultan cu mai multi indicatori privind numarul somerilor si rata somajului .

In ceea ce priveste numarul somerilor , cei mai utilizati indicatori sunt :

a)     numarul somerilor in sens BIM ( sau definitia standard a somajului ) este alcatuit din toate persoanele de 14 ani si peste , care , in cursul perioadei de referinta , indeplinesc simultan urmatoarele conditii :

nu lucreaza , neavand loc de munca ;

sunt disponibile sa inceapa imediat lucrul ;

sunt in cautarea unui loc de munca .

In consecinta , sunt considerate someri :

persoanele concediate ;

persoanele in cautarea primului loc de munca ( absolventi ai invatamantului secundar , profesional , universitar );

persoanele ( de regula femei ) care , dupa o intrerupere voluntara a activitatii , solicita reluarea acesteia ;

persoanele ocupate cu timp partial , temporar sau sezonier , aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet ;

persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior ( lucrator independent , patron , lucrator familial neremunerat ) si cauta pentru prima data loc de munca salariat .

b)     numarul somerilor inregistrati - este alcatuit din toate persoanele care au declarat ca in perioada de referinta erau inscrise la oficiile de forta de munca si somaj , indiferent daca primeau sau nu ajutor de somaj sau alocatie de sprijin ;

c)     timp de munca disponibil neutilizat - indicator care cumuleaza atat timpul de munca neutilizat de catre populatia neocupata ( somerii ) , cat si timpul de munca neutilizat de catre o parte din populatia ocupata ( aflata in stare de somaj ) .

In ceea ce priveste rata somajului , in practica , in functie de obiectivele urmarite , de informatiile disponibile si de legislatia in vigoare , se utilizeazai multe tipuri de rate de somaj :

a)     rata generala a somajului ( RGS ) , ca raport procentual intre numarul de someri , notat cu S si populatia activa : PA

RGS = (S/PA)*100 = [S/(PO+S)]*100 , unde PO = populatia ocupata  

b)     rate partiale de somaj ( RS ) , ca raport procentual intre numarul de someri din categoria respectiva ( Si ) si populatia activa a categoriei respective (PAi)

RSi = (Si/PAi)*100

Astfel , se pot calcula rate partiale de somaj pe sexe , grupe de varsta , categorii socio-profesionale , judete .

c)     rata integrala de somaj ( RIS ) , care include si somajul partial si se calculeaza raport procentual intre timpul de munca disponibil neutilizat al populatiei neocupate si in stare de somaj partial ( subocupare vizibila ) , notat cu TMn , si timpul de munca disponibil total ( TMt )

RIS = (TMn/TMt)*100

1.5. Masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale

Fiind un fenomen care afecteaza , in diferite proportii , toate tarile , prin nivelul , structura , durata si consecintele sale , somajul s-a impus atentiei guvernelor si fortelor sociale , devenind o preocupare generala .

Prin continutul lor , aceste masuri au efecte directe si indirecte asupra somajului sau asupra consecintelor sale . Actiunea nici uneia dintre masuri nu se limiteaza la un singur aspect , uneori efectele unei actiuni nefiind numai pozitive , ci si contradictorii .

Masurile pentru diminuarea somajului pot fi grupate in trei mari categorii :

a)     masuri care privesc direct pe someri , dintre care se remarca : masuri de organizare a pregatirii si calificarii celor aflati in cautarea unui loc de munca pentru a putea face fata noilor tehnici si tehnologii ; masuri pentru trecerea la noi forme de angajare ; unele reglementari juridice inexistente inainte ;

b)     masuri care privesc populatia activa ocupata care au ca scop , pe de o parte , prevenirea cresterii somajului printr-o calificare adecvata , iar pe de alta tind sa diminueze somajul prin crearea de noi posibilitati suplimentare de angajare ;

c)     alte masuri .

2.            ANALIZA STATISTICA

2.1.           Date necesare analizei gradului de neocupare a fortei de munca in anii 1990 - 1997

In analiza statistica a gradului de neocupare a fortei de munca , se utilizeaza urmatorii indicatori , preluati din Anuarul Statistic al Romaniei din anul 1998 :

1.     Populatia ocupata :

2.     Numarul de someri

3.     Structura populatiei ocupate :

4.     Valoarea adaugata bruta in preturi curente :

5.     Indicele cresterii preturilor

6.     Valoarea adaugata bruta in preturi comparabile :

2.2.           Calculul indicatorilor statistici ai ratei somajului

1.       Rata somajului

2.       Indicatorii eficientei utilizarii fortei de munca

a)     productivitatea muncii

b)     dinamica productivitatii sociale a muncii

2.3.          Contributia factorilor la modificarea productivitatii sociale a muncii

Contributia factorilor poate fi analizata prin analiza determinista - se bazeaza pe metoda indicilor factoriali , care consta in descompunerea descriptiva a indicatorilor rezultati ( in general ) dintr-un produs de factori . Se pot construi mai multe metode de analiza .

In cele ce urmeaza vom lua in considerare modelul in care modificarea productivitatii sociale a muncii este influentata de doi factori , si anume : modificarile intervenite in productivitatea muncii la nivel de ramura ( W ) si modificarile in structura populatiei ocupate pe ramuri ale economiei nationale( YT ) .

Sistemul de descompunere factoriala cuprinde indicatorii :

a) pentru cuantificarea modificarii productivitatii sociale a muncii

modificarea relativa ( indice cu structura variabila )

IW = W1/W0 = ( Σ W1 * YT1 ) / (Σ W0 * YT0 )

modificarea absoluta

ΔW = W1 - W0

b) pentru cuantificarea modificarii productivitatii sociale a muncii pe seama modificarilor productivitatilor de ramura

modificarea relativa ( indice cu structura fixa )

IW(W) = W1/W* = ( Σ W1 * YT1 ) / (Σ W0 * YT1 )

modificarea absoluta

ΔW(W) = W1 - W*

c) pentru cuantificarea modificarii productivitatii sociale a muncii pe seama mutatiilor in structura de ramura a populatiei ocupate

modificarea relativa ( indicele modificarilor structurale )

IW(YT) = W*/W0 = ( Σ W0 * YT1 ) / (Σ W0 * YT0 )

modificarea absoluta

ΔW(YT) = W* - W0

Acest sistem de descompunere factoriala permite evidentierea unor concluzii noi in analiza procesului de crestere a productivitatii muncii .

Prin acest sistem de indicatori a fost pusa in evidenta influenta celor doi factori asupra modificarilor productivitatii sociale a muncii , productivitatea pe ramuri fiind privit ca factor calitativ , iar structura populatiei ocupate la nivel de ramura - factor cantitativ .

La o analiza superficiala , dinamica productivitatii sociale a muncii indica o crestere constanta , pe o panta abrupta a acesteia in perioada 1990 - 1997 .

Aceasta concluzie ar fi fost corecta in conditiile unui nivel al inflatiei scazut , dar in conditiile unei economii aflate in stadiul de tranzitie , in care indicele preturilor creste galopant

In conditiile in care productivitatea sociala a muncii este exprimata in preturi comparabile, se observa ca in perioada 1990 - 1993 aceasta scade constant , cu aproximativ 6% anual , semnificand o scadere absoluta in medie de 45 mii lei/pers. , scadere datorata scaderii productivitatii pe ramura in conditiile in care ponderea populatiei ocupate creste .

In perioada 1994 - 1996 se observa o usoara crestere a productivitatii sociale a muncii , cea mai accentuata crestere fiind in anul 1996 , cu 15.5% , adica 109 mii lei/pers. , pentru ca in anul 1997 sa se observe o noua scadere cu aproximativ 8% .

3.       concluzii ale analizei statistice

Evolutia pietei muncii in aceasta perioada se caracterizeaza prin modificari in structura ocuparii fortei de munca , urmare a pierderilor de locuri de munca , in principal la unitatile cu capital de stat , care au disponibilizat personal prin concedieri colective in procesele de restructurare , organizare , inchidere operationala , partiala sau totala a activitatii , privatizare sau lichidare .

Criza economica puternica din Romania afecteaza in modul cel mai grav mediul de afaceri si in special intreprinderile mici si mijlocii , datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei indicand un numar de 125,000 de societati cu capital privat care si-au incheiat activitatea in anul 1998 .

Toti acesti factori , ca si inflatia ridicata ( efect al acelorasi cauze ) , cererea de consum in scadere ( cauzata de diminuarea puterii de cumparare ) , imposibilitatea reinvestirii eficiente a profitului , contribuie la mentinere unei rate a somajului ridicata , scaderea acesteia fiind posibila numai prin redresarea intregului sistem economic romanesc .