|
|
|
Recuperarea posttransplant cardiac
Medicina moderna, ajunsa la performante incredibile, a facut posibila si aceasta uriasa realizare - transplantul de organe - care reprezinta practic redarea unei noi vieti pacientului primitor al unui
organ.
Preoperator
Cuprinde furnizarea de informatii privind interventia chirurgicala i reducerea anxietatii. Perioada preoperatorie este uneori mult prelungita, datorita intervalului de asteptare pana la obtinerea grefonului.
Postoperator
Dupa interventie, pacientul este internat in sectia de terapie intensiva, pentru o perioada de cateva zile, in functie de evolutia parametrilor hemodinamici.
Rolul kinetoterapia este de a limita la maxim efectele nefaste ale unui decubit prelungit (mobilizare pasiva sau activa cat mai frecventa, sezand in fotoliu) si de a realiza o toaleta bronsica satisfacatoare (exercitii de respiratie, tusea eficienta).
Daca respectivele conditii permit, dupa prima saptamana postoperator, pacientul se plimba prin salon sau pe coridor si poate incepe treptat antrenamentul fizic (preferabil, pe bicicleta ergometrica).
In cadrul primelor sedinte, durata antrenamentului va fi de 2-18 minute, cu o incarcare de 15-30 W, in functie de senzatia de confort subiectiv. Este necesara monitorizarea ECG permanenta.
Sedintele urmatoare, tot de intensitate scazuta, vor fi din ce in ce mai prelungite. Programul de recuperare se va adapta in functie de particularitatile fiecarui pacient.
Inainte de externare, pacientului i se va efectua un bilant functional cardiorespirator, printr-un test de efort limitat de simptome, masurandu-se parametrii respiratorii si metabolici.
11.2. Faza a II-a de recuperare posttransplant cardiac
Sunt indicate trei sedinte pe saptamana, pe o perioada mult mai lunga decat ceilalti cardiaci operati (40-60 sedinte).
Incalzirea este facuta progresiv si lent, iar efortul maxim in timpul antrenametului nu va depasi 60% din capacitatea aeroba maximala, cu alternarea intensitatii crescute si revenire efortul va fi de 30-40 % din consumul de oxigen maximal.
Pot fi efectuate si alte exercitii: ergometria bratelor, utilizarea de greutati mici etc.
Mersul pe jos si, mai apoi, jogingul sunt indicate de cei mai multi specialisti.
In urma antrenamentelor fizice volumele pulmonare de reapus se pot normaliza, dar capacitatea de difuziune a monoxidului de carbon ramane scazuta
Particularitati ale pacientului cu transplant cardiac:
- frecventa cardiaca de repaus la cordul denervat este, in general, mai crescuta decat la cordul inervat (cord sanatos);
- frecventa cardiaca se adapteaza mai lent le efort, ea nu mai reflecta la fel de fidel intensitatea efortului fizic, iar revenirea la frecventa cardiaca de repaus este mult mai lenta (pana la 20 de minute);
- la sfarsitul efortului maximal transplantatul are o frecventa cardiaca inferioara celei maximale teoretice;
- instalarea metabolismului anaerob este mai precoce;
- rejetul moderat al grefei cardiace impune reducerea intensitatii antrenamentului, iar rejetul sever implica oprirea antrenamentului.
Beneficiile antrenamentului la pacientii cu transplant cardiac sunt:
- limitarea atrofiei musculare
- limitarea demineralizarii osoase
- cresterea capacitatii aerobe de efort
- scaderea tensiunii arteriale diastolice
- scaderea frecventei cardiace pentru acelasi prag de efort.
Reducerea frecventei cardiace de repaus este explicata prin scaderea nivelului plasmatic al noradrenalinei si a numarului de receptori betaadrenergici (care sunt tahicardizanti) datorita antrenamentului.
