|
|
|
MONOBACTAMII
AZTREONAM
Spectru de actiune- este activ doar pe bacterii Gram negativi: meningococ, gonococ, Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Proteus mirabilis, Piocianic, Haemophilus influenzae, Citrobacter, Morganella, Salmonella, Shigella, Aeromonas, Pasteurella multocida.
Farmacocinetica. Nu se absoarbe per os, fiind utilizabil in pregatirea colonului preoperator; nu patrunde prin bariera hematoencefalica
Se administreaza parenteral, in doze de 3-6 g/zi, repartizate in 2-3 prize.
Indicatii terapeutice: sepsis, Infectii abdominale-peritonite-,celulite pelvine prin BGN, pneumonii, pielonefrite, cistite, infectii genitale-endometrite, infectii tegumentare, de parti moi.
DIBACTAMII
1. PENAMII (PENICILINE)
1.1. PENICILINE NATURALE
Sunt reprezentate de Penicilina G (benzylpenicilina) si penicilina V (phenoximethylpenicilina).
Spectru de actiune: Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Str pneumoniae, N. meningitidis, bacilul difteric, bacilul carbunos,Listeria monocytogenes, Borellia, leptospire, spirochete, anaerobi: clostridii Cl difficile, actinomyces, peptostreptococi, Bacteroides spp. fragilis. Activitatea penicilinei este ↓ pe enterococi.
Farmacocinetica:T ½ = 30 min, ↑ la 7-10 h in insuficienta renala severa.
Patrunde bine in: sinovie, pleura, pericard, ascita, bila. Se elimina sub forma activa, renal, prin filtrare si secretie tubulara activa. Se elimina prin hemodializa (HD), nu si prin dializa pereitoneala (PD)- important de cunoscut pentru suplimentarea administrarii dupa sedinta de HD:
Patrunde moderat in LCR, 5-10%, cu cresterea penetrabilitatii prin meningele inflamat, in lichidul amniotic. Nu patrunde/patrunde in concentratii scazute in os, creier, articulatii, umoarea apoasa, lapte matern.
Penicilina G se gaseste sub forma de sare sodica/potasica; un flacon de 1 milion de Penicilina G contine 100 mg de Na sau 65 mg K, importante de cunoscut la pacientii cu HTA sau insuficienta renala.
Dizolvarea se face pentru fiecare 1 milion unitati in 10 ml ser fiziologic. Nu se dizolva in ser glucozat (care inactiveaza penicilina) si nu se amesteca cu niciun alt medicament.
Posologie: doze cuprinse intre 50 000-200 000 u/kgc/zi→400 000 u/kgc/zi la copii, 2-24 milioane unitati (Mu) la adult, in functie de gravitatea afectiunii pentru care se initiaza terapia, repartizata in 4-6 doze egale, la 4-6 ore interval.
De exemplu, doze mari, de 12-24 u se administreaza la adult in meningitele meningococice si respectiv pneumococice, 30-40 Mu in infectii cu clostridii, endocardite streptococice etc.
Doze mici de penicilina se administreaza in anginele streptococice, scarlatina, doze medii, in pneumoniile pneumococice cu pneumococ sensibil la penicilina.
La nou-nascut se administreaza 50-150 000 u/kgc/zi : 2-3 doze.
La pacientii cu insuficienta renala severa, cu clearence la creatinina scazut, Cl-Cr < 10ml/min → se administreaza maximum 1,6 MU la 6h.
Peniciline semidepozit/depozit
Procainpenicilina-Efitard, denumire comerciala- se- flacoane de 600 000 unitati, se administreaza in infectii cu germeni sensibili, usoare sau medii, strict i.m. (preparatul cu cel mai mare risc de alergii prin penicilina dar si prin procaina din compozitie), la 12 ore: in sifilis, profilaxia RAA; la copii 25-50 000 U/kgc/zi in 1 / 2 doze.
Benzathinpenicilina (Moldamin, Extencillin, Retarpen): flacoane de 600 000 U pentru copii; flacoane de 1,2 MU/2,4MU de administrare strict i.m./ la 1-2 saptamani, la adult.
Peniciline orale:
Penicilina V- phenoximethylpenicilina (Ospen, Oracilline, Betapen, Penapar) - suspensie pentru uz pediatric sau tablete, se adreseaza infectiilor usoare/medii cu germeni sensibili: angine streptococice, erizipel.
Sunt rezistente in mediul gastric, necesita administrarea la distanta de alimente, cu o jumatate de ora inainte sau 2 ore dupa masa. 1MU este echivalentul a 600 mg substanta activa. Necesita administrarea in doze duble fata de cele cu administrare intramusculara. Astfel, doza necesara la adult este de 4 MU/zi, repartizata in 4 prize la 6 ore interval si de 25-50 mg/kgc/zi la copii.
Indicatii terapeutice ale penicilinelor :
- Angine acute streptococice, scarlatina, 7 zile + moldaminizare la sfirsitul terapiei, la 7 si 14 zile;
- Angina Plaut Vincent necomplicata, 10 zile;
- Erizipel streptococic, tratamentul fasceitei necrozante;
- Gangrena gazoasa, 250-300 000 U/kgc/zi;
- Sepsis cu Clostridium perfringens;
- Pneumonia cu pneumococ sensibil la penicilina (PSSP), nesupurata;
- Meningita meningococica, pneumococica, cu tulpini penicilinosensibile;
- Sifilis primar/secundar;
- Rujetul/ erizipeloid, terapie cu durata de 10 zile;
- Actinomicoza, necesita 10-20 MU PG, cu durata medie de 6 sapt;
- Leptospiroza, 7-10 zile;
- Tratamentul endocarditei cu Streptococcus viridans, 30 zile, cu enterococ 40 zile, in doze de 30-40 MU/zi, primele 14 zile in asociere cu gentamicina;
- Profilaxia RAA, endocarditei infectioase in tratamentele stomatologice la pacientii cu risc, profilaxia la splenectomizati.
Efecte secundare:
Cele mai severe, sunt efectele secundare prin mecanism imunalergic, socul anafilactic si edemul Quinke, care necesita masuri terapeutice de maxima urgenta sau urticarie, prin IgE (aceste cazuri reprezinta 0,3-5% din reactiile alergice la penicilina);
- 95% din reactiile alergice, sunt mediate celular sau prin complexe imune circulante-CIC: exantem maculopapulos, vascularite, citopenie, febra, boala serului;
- Tulburari de agregare plachetara-prin administrarea de Penicilina G iv in doze↑
- In administrarile parenterale: flebite, necroze,
encefalopatie, convulsii → fapt care contraindica administrarea intratechala a penicilinei;
- risc de embolii arteriale/venoase la administrarea intramusculara
- tulburari dispeptice pentru penicilinele orale: varsaturi, greata.
1.2. AMINOPENICILINE
Reprezentanti: Ampicilina (denumiri comerciale:Ampicilina, Ampen, Totapen) esterii ampicilinei (Pivampicilina, Bacampicilina - Penglobe), Amoxicilina (Amoxicilina, Clamoxyl, Bristamox, Ospamox, Hiconcil).
Farmacocinetica
Absorbtia digestiva pentru ampicilina este redusa, de aproximativ 40%, in timp ce pentru bacampicilina este de 95%, pentru amoxicilina 80%.
Au o buna difuziune extracelulara, in spec in bila (300x conc serica), LCR, dar si in urina, sinovie, pleura, pericard, ascita, lichid amniotic, sange fetal, mediocra in prostata, redusa in umoarea apoasa, bila daca se asociaza cu obstructie litiazica la nivelul cailor biliare.
Amoxicilina realizeaza concentratii serice 2x mai mari decat ampicilina si in LCR de 3x mai mari. Se elimina urinar si biliar; la pacientii hemodializati se suplimenteaza cu o doza la sfarsitul sedintei.
Spectru de actiune: streptococi, pneumococi, enterococ, cu exceptia E. faecium, meningococ, gonococ, Haemophilus influenzae, Listeria, peptococi, clostridii, Bacteroides, cu exceptia B.fragilis.
Actioneaza moderat pe Shigella, Salmonella, E coli, Proteus mirabilis.
NU actioneaza pe: Pseudomonas, Nocardia, germeni atipici, Moraxella, stafilococ.
Indicatii clinice:
- pneumonii comunitare cu Haemophilus influenzae, pneumococ sensibil la penicilina; bronsite, sinuzite, otite
- meningita cu Listeria monocytogenes
- meningite meningococice, pneumococice cu pneumococ sensibil la penicilina
- Boala Lyme, primele doua stadii
- Infectia cu Pasteurella multocida
- eradicarea Helicobacter pylorii, in asociere cu claritromicina sau metronidazol
- infectii urinare, biliare (cazuri selectate cu E.Coli, Sallmonella, Shigella daca se confirma susceptibilitatea tulpinilor izolate)
- febra tifoida
tuse convulsiva,
- de electie in laringita cu Haemophilus influenzae
- endocardite infectioase streptococice: Amoxicilina→100-150 mg/kg c/zi; pentru streptococ grup D/ enterococ→150-200 mg/kgc/zi 6 saptamani + aminoglicozid 2 saptamani.
- profilaxia endocarditei infectioase:
interventii stomatologice minore: Amoxicilina 3 g po cu 1h inaintea interventiei;
pentru interventii asociate anesteziei locale, Amoxicilina/ampicilina 2 g iv cu 30 min. inainte si 1g la 6 h dupa interventie;
in interventii din sfera urinara: aceleasi doze + Gentamicina, 1,5 mg/kg iv inaintea interventiei
la copii: 50 mg/kgc, prima doza, 25 mg/kgc a doua doza la 6h; gentamicina 2mg/kgc, maximum 80 mg.
Posologie: Ampicilina: 2 g p.o, 2-12 g parenteral, la copii 50-200→250 mg/kgc/ zi, la 4-6h, in functie de severitatea afectiunii tratate;
Amoxicilina: 25-50 mg/kgc, p.o la 8 h la copii, la adult 0,5 g la 6-8 h, 2-12 g parenteral.
Efecte secundare
- Manifestari alergice comune: exantem mai frecvent comparativ cu Penicilina (5-10%), alergodermii, soc anafilactic
-injectite,
- rash/eruptii cutanate scarlatinforme sau morbiliforme in 100% din cazurile de mononucleoza infectioasa, 70% din infectiile acute cu citomegalovirus, leucemia limfatica cronica
- Anemie hemolitica
- Nefrita interstitiala
- Dismicrobism, greata, diaree, pana la colita pseudomembranoasa postantibioterapie
- Candidoze digestive, genitale
1.3. PENICILINE M (IZOXAZOLYLPENICILINE)
Sunt etichetate ca peniciline antistafilococice, active pe stafilococul meticilinosensibil (MSAS).
Reprezentanti: meticilina, oxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina, nafcilina
Spectru de actiune: MSSA, moderat pe streptococi, pneumococi
Nu actioneaza pe enterobacterii, pseudomonas, enterococ, MRSA, atipici
Biodisponibilitate: penetratie buna in lichidul pleural, pericardic, sinovial, ascita, os; nu ating concentratii optime in LCR, tesut cerebral, ochi, prostata.
Se metabolizeaza hepatic, in proportie de 10-40%, se excreta renal si biliar.
T ½ = 0,5-0,75h, creste la 1-2h in insuficienta renala severa.
Posologie: in administrarea po, prizele trebuie sa fie distantate de mese, cu 30' inainte/ 2h dupa masa; dicloxacilina, cloxacilina au absorbtie mai buna per os, 70% comparativ cu oxacilina 40%.
Oxacilina (Bristopen, Bactocill, Prostaphlin):in administrare per os, 35-50 mg/ kgc/zi→4 g, parenteral im maximum 4g; iv 100-300 mg/kgc/zi→12 g/zi, la 4-6h interval. La copii, se administreaza 100-200 mg/kgc/zi, repartizat in 4-6 prize.
NU se reduc dozele in insuficienta renala, decat in cazurile care se asociaza cu insuficienta hepatica moderata/severa.
Meticilina (Staphcillin) de administrare parenterala im/iv, la adult, 1-2 g la 4-6 h, la copii 100-200 mg/kgc/zi, repartizate in 4-6 doze, in prezent nu se mai intrebuinteaza, datorita efectelor secundare, in special riscului de nefrita medicamentoasa.
Indicatiile penicilinelor M:
- Infectii stafilococice cutanate, de parti moi;
impetigo, furunculoza a fetei/ alte localizari
stafilococii maligne ale fetei
- endocardite stafilococice cu tulpini meticilinosensibile, pe valve native sau pe proteze valvulare, in asociere cu un aminoglicozid in primele 2 saptamani
- sepsis stafilococic,
osteoartrite.
Efecte secundare:
- sunt similare cu cele ale penicilinelor: reactii alergice, soc anafilactic,
- hepatotoxicitate, icter colestatic,
- colita postantibioterapie
- nefrita interstitiala in 10% din cazuri la Meticilina la 10-14 zile de tratament (nu se mai comercializeaza)
- leucopenie.
1.4. CARBOXIPENICILINE
Reprezentanti: Carbenicilina si Ticarcilina.
Au un T ½ de 1-1,5 h. Se metabolizeaza doar 2% din carbenicilina, 15% din ticarcilina.
Au penetrabilitate buna in : urina, os, pleura, lichid pericardic, sinovial, peritoneal; se excreta renal
Spectru de actiune: piocianic, E coli, Proteus mirabilis, Haemophilus influenzae, Salmonella, Shigella, streptococ, pneumococ, meningococ, gonococ. Actiune moderata asupra: anaerobilor, Klebsiella, Serratia, Enterobacter, stafilococi, enterococi.
Principala indicatie = infectiile cu piocianic, in asociere cu aminoglicozidele /ciprofloxacina.
Alte indicatii: tratamentul infectiilor cu entedrobacter, proteus.
Posologie: Carbenicilina - Geopen/Pyopen-, 30 g/zi, 5-6 g la 4-6h.
Ticarcilina - (Ticar)- 12 g/zi, la copil 200-300 mg/kgc/zi, repartizat in 4-6 prize; eficient in asociere cu acidul clavulanic (Timentin) - 3x3,2 g/zi.
Se adreseaza:
infectiilor severe, abdominale polimicrobiene,
sepsis, infectii urinare (se asociaza cu un aminoglicozid),
bronhopneumoniilor,
infectii cutanate, osteomielite,
tratamentului la granulopenicii febrili
Efecte secundare: accidente alergice, hemoragii (scaderea Trombocitelor), hK-emie, alcaloza metab, nefrotoxicitate, sindrom convulsiv.
Trebuie avut in vedere aportul sodic crescut, de 5,2 mmol/1 gr ticarcilina, la pacientul cu insuficienta cardiaca.
1.5. AMDINOPENICILINE
Reprezentanti: Pivmecilinam,Mecilinam
Spectru de actiune: active pe BGN,
Indicatii: in infectiile urinare, in doze de 100 mg/kgc/zi.
1.6. UREIDOPENICILINE
Reprezentanti: Mezlocilina, Azlocilina, Piperacilina, Apalcilina
Spectru de actiune: E coli, Proteus mirabilis, Haemophilus influenzae, enterococ E faecium, Salmonella, Shigella, streptococ, pneumococ, gonococ, meningococ, Pseudomonas aeruginosa (azlocilina, piperacilina). Actioneaza moderat fata de: anaerobi, enterobacter, stafilococ, proteus indol+, Klebsiella, Serratia marcescens.
Timpul de injumatatire T ½ = 1 h, creste in insuficienta renala severa la 2-5h.
Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice, nu se metabolizeaza, se excreta renal 70-80%.
Au o buna penetrare in: bila (concentratie superioara celei serice), urina, lapte matern, os, moderata in LCR (15-25% din conc serica), secretie bronsica.
Sunt dializabile prin hemodializa dar ti prin dializa peritoneala.
Efecte secundare:
- urticarie, anafilaxie
- ↑timpul de sangerare,TS
- Digestive: greata, diaree, colita pseudomembranoasa
- neutropenie tranzitorie
- Contraindicate la pacientii alergicii la Penicilina.
Indicatii clinice
Infectii severe cu bacterii sensibile, in asociere sinergica cu aminoglicozidele: infectii abdomino-pelvine, infectii pleuropulmonare, infectii ORL, meningite acute bacteriene, tratamentul probabilistic al granulopenicului febril.
Se pot utiliza in profilaxia interventiilor colorectale, ginecologice.
Piperacilina (Pipril, Pipracil), asociata cu tazobactam (inhibitor de ß-lactamaza) cu denumirea comerciala de Tazocin.
Indicatii: infectii cu piocianic, Acinetobacter, Serratia, Bacteroides, peptostreptococi,E. Coli, Klebsiella, Enterobacter, in asociere cu aminoglicozide, in endocardita cu enterococ, infectii neonatale cu streptococ grup B; indicata in tratamentul listeriozei
Posologie: 2-4 g la 4-6h, la adult; la copii, 200-300 mg/kgc/zi, in 4-6 prize
Efecte secundare de monitorizat: neutropenia dupa administrarea prelungita, hKemie, alterarea TS.
Azlocilina, este de 8-16 x mai activa pe Piocianic comparativ cu carbenicilina, actiune mai redusa fata de Proteus indol+, activa pe streptococ asemanator Ampicilinei.
Nu se absoarbe per os, se administreaza injectabil.
T ½ = 50 min, creste la 4h doar in insuficienta renala severa (Cl cr< 10 ml/min). Este metabolizata 30-40%, se excreta predominant renal 60%, mai putin biliar - 8%. Are o buna difuziune in secretiile bronsice, bila, patrunde doar in concentratii de 10% din concentratia serica, prin meningele inflamat.
Reprezinta o optiune terapeutica in infectiile piocianice, cu tulpini sensibile.
Efectele secundare de monitorizat sunt: reactiile alergice, colita pseudomembranoasa, neutropenie reversibila la sistarea terapiei.
Posologia la adult si copii este similara piperacilinei.
Mezlocilina, are un spectru de actiune asemanator ticarcilinei, cu o mai buna activitate asupra E. fecalis, Klebsiella si Haemophilus influenzae.
T ½ = 0,8-1,2 h, crette la 4 h in insuficienta renala severa. Se metabolizeaza hepatic 30-50%, se excreta renal 60-70% si biliar 10-25%. Penetreaza bine in bila, secretii bronsice, lichid amniotic, moderat in meninge.
Este indicata in tratamentul infectiilor respiratorii, urinare, din sfera
genitala, in chirurgia abdominala, in infectii cu germeni sensibili.
Dozele la adult sunt de 12-18 g/zi, repartizate la 4-6h; la copii: 50-300 mg/kgc/zi.
Efectele secundare sunt similare cu ale celorlalti reprezentanti ai clasei: urticarie, anafilaxie, prelungirea timpului de sangerare, colita pseudomembranoasa.
2. CEFEME (CEFALOSPORINE)
In 1945-Giuseppe Brotzu izoleaza din Cephalosporin acremonium (Acr.Chrysogenum) un filtrat cu efect pe bacterii G+,G-, sugerand posibilitatea utilizarii ca medicatie antibacteriana. In 1964, a fost sintetizata prima cefalosporina, cefalotin (apartinand cefalosporinelor de generatia I).
Cefalosporinele, reprezinta cea mai prescrisa clasa de antibiotice, datorita spectrului larg, toxicitatii reduse, administrarii facile, profilului farmacocinetic deosebit.
CLASIFICARE
In functie de spectrul de actiune, cefalosporinele sunt pana in prezent impartite in 4 clase:
Cefalosporine de generatia I (C1G): spectru de actiune dominat de bacterii Gram pozitive. Reprezentanti:
- C1G orale: Cefadroxil, Cefalexin,Cefradin
- C1G parenterale: Cefazolin, Cefalotin, Cefradin
Cefalosporine de generatia II (C2G): activitate asupra cocilor gram pozitivi si bacili gram negativi. Reprezentanti:
- C2G orale: Cefaclor, Cefprozil, Cefuroxim-axetil, Loracarbef
- C2G parenterale: Cefamandol, Cefonicid, Cefuroxim
- Cefamicinele, incluse tot in grupa cefalosporinelor de generatia a doua, suplimentar sunt active fata de BGN anaerobi - Bacteroides : Cefmetazol, Cefotetan, Cefoxitin
Cefalosporine de generatia III (C3G): activitate modesta fata de cocii Gram pozitivi, superioara fata de primele doua generatii pe BGN. Reprezentanti:
- C3G orale: Cefdinir, Cefditoren, Cefixim, Cefpodoxim, Ceftibuten
- C3G parenterale: Cefoperazona, Cefotaxim, Cefotaxim, Ceftazidim, Ceftizoxim, Ceftriaxon, Moxalactam.
Cefalosporine de generatia IV (C4G): active pe coci gram pozitivi pana la bacilii gram negativi, inclusiv Piocianic. Reprezentanti:
Parenterale: Cefepim (Maxipim), Cefpirom (Cefrom).
ASPECTE GENERALE
Mecanism de actiune: bactericid, actioneaza la nivelul PBP3.
Efectul cefalosporinelor este dependent de doza; efectul postantibiotic este de cateva ore pentru cocii Gram pozitivi, ↓/0 pe BGN.
Spectru de actiune
Cele mai eficiente pe pneumococul rezistent la penicilina (PRSP) sunt: cefditoren, ceftriaxon, cefotaxim, cefepim.
Actiune buna pentru primele doua generatii pe stafilococul aureu meticilinosensibil (MSSA); activitate redusa pentru: cefamicine, ceftazidim, cefixim, ceftibuten.
NB! Stafilococul rezistent la meticilina, este rezistent la cefalosporine. Grupa cefalosporinelor este ineficace fata de enterococ (exceptie face cefoperazona, cefalosporina de generatia a treia, care este activa pe 40-50% din tulpinile de enterococ izolate).
C2G sunt active in special pe Moraxella catharalis, Haemophilus influenzae.
Toate generatiile sunt active pe E coli, P mirabilis, de 10-100x mai active generatiile 3si 4; active pe anaerobi G+, ca de exemplu peptostreptococi.
C3G, C4G sunt active pe: Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Morganella sp, Salmonella, Shigella.
C3G, C4G sunt active pe piocianic, fiind considerate cefalosporine antipiocianice: ceftazidim, ceftizoxim, cefoperazon, cefepim, cefpirom.
Fata de Bacteroides fragilis, sunt active cefamicinele, cefalosporinele de geneartia a treia: cefotaxim, ceftriaxon, ceftizoxim.
Proprietati farmacologice
Cefalosporinele orale au o foarte buna biodisponibilitate, de 80-95% pentru: cefalexin, cefradin, cefadroxil, cefaclor, cefprozil, loracarbef.
Circula legate de proteinele plasmatice in proportii variate, de 10→98%, ceea ce influenteaza valorile timpului de injumatatire (legare proteica mare,
T ½ prelungit, durata intre administrari mare).
T ½ obisnuit este de 1-2h; exceptiile legate de cuplarea de proteinele plasmatice, determina ↑T ½ la 3→8h cu administrarea dozelor la 12-24 h (T ½ pentru: Ceftriaxon= 8,4h, cefonicid = 4,4 h, cefotetan = 3,5 h).
Cefalosporinele de generatia I si II, nu patrund in LCR in concentratii optime, cefuroximului (la doze mari, de 200 mg/kgc/zi), fiind eliminate prin mecanisme active din LCR.
C3G, C4G: realizeaza concentratii optime in LCR, ceea ce le recomanda in tratamentul meningitelor bacteriene cu germeni sensibili.
Excretia cefalosporinelor, este pentru majoritatea moleculelor renala, prin secretie tubulara/ filtrare glomerulara.
O importanta eliminare biliara de 50-70% au Ceftriaxon, Cefoperazon, a caror dozare nu se ajusteaza in insuficienta renala.
Efecte secundare
I. Reactii alergice: rash, urticarie, boala serului (copii- cefaclor), anafilaxie (0,01%); 5% din pacientii alergici la penicilina sunt alergici la cefalosporine.
II. Gastrointestinale: diaree, greata, varsaturi, sludge biliar (20-46%) - cristalizarea de saruri de calciu la pacientii aflati in tratament cu ceftriaxon→tablou clinic de pseudolitiaza biliara→reversibil dupa 10-60 zile de la sistarea terapiei; colita post antibioterapie cu Cl dificille, candidoze
III. Hematologice: E↑,N↓,Tr↓,hipoprotrombinemie, Anemie hemolitica
IV. Renale: nefrita interstitiala <1%
V. SNC: convulsii
VI. Reactii fals(+): test Coombs(+), glicozurie, cresterea creatininei (cefoxitin, cefalotin)
VII. Alte reactii: febra medicamentoasa, reactie disulfiram-like, flebite
2.1. CEFALOSPORINE DE GENERATIA I
Spectru de actiune: streptococi, MSSA, Haemophilus influenzae ßlactamazo(-), Moraxella catharralis, enterobacterii neproducatoare de cefalosporinazeaze (Coli, P mirabilis)
Indicatii clinice:
infectii ORL in absenta factorilor de risc de PRSP -angine, otite medii ac,sinuzite
Infectii bronsice acute/cronice acutizate
Infectii tegumentare, ale tesutului adipos subcutanat: infectii streptococice, stafilococice
Cefazolin: alternativa in tratamentul infectiilor severe stafilococice la pacientii alergici la peniciline (de exemplu endocardite stafilococice)
Antibioprofilaxie in chirurgie: cefazolin, 2g preoperator in interventii chirurgicale in neurochirurgie, rinologie, chirurgie toracica, endoscopica digestiva, chirurgie cardiaca, ortopedica, plastica-reconstructiva.
Posologie-exemplificari:
Cefalexin (Ospexin, capsule de 250, 500, 1000mg): la adult, 0,25-0,5 g la 6h, la copii 25-50 mg/kgc/zi ( preferate in patologia pediatrica, datorita tolerabilitatii superioare aminopenicilinelor).
Cefazolin: 0,5-2g la 4-6h la adult; 80-150 mg/kgc/zi, in 4-6 prize la copii.
2.2. CEFALOSPORINE DE GENERATIA II
Spectru de actiune C2G : sunt deosebit de active pe Haemophilus influenzae, Neisseria, Moraxella catharralis; cefamicine au acticitate mai redusa fata de stafilococ,dar superioara pe enterobacterii, B fragilis, E coli, Klebsiella producatoare de ESBL (ßlactamaze cu spectru larg).
Indicatii terapeutice pentru C2G
terapia empirica a pneumoniilor comunitare spitalizate cu PSSP, PISP, BPOC acutizat
tratamentul epiglotitelor, sinuzitelor acute, otitelor medii acute
tratamentul sepsis-ului stafilococic cu MSSA, ca alternativa la penicilinele M, in asociere cu un aminoglicozid
Infectii tegumentare, de tesut subcutanat adipos
Eradicare bacteriologica superioara penicilinei V in faringita streptococica
Alternativa la tratamentul bolii Lyme (cefuroxim)
Infectii in sfera ginecologica
Profilaxie in chirurgia toracica, cardiaca, articulara, rezectii endoscopice de prostata.
NU sunt indicate in tratamentul empiric al pneumoniilor nosocomiale/alte infectii nosocomiale induse de Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Morganella etc.
Indicatii terapeutice pentru cefamicine:
infectii cu anaerobi (in rezerva rezistentei care se intalneste la 15% dintre tulpinile izolate de Bacteroides fragilis): infectii intraabdominale, pelvine, ginecologice, ulcer de decubit, picior diabetic, infectii mixte aerobi-anaerobi ale tesutului subcutanat adipos (se prefera cefoxitin, cefotetan)
Active pe gonococ, inclusiv penicilinorezistent
Asocierea doxiciclina + cefoxitin/cefotetan→ utila in tratamentul bolii inflamatorii pelvine
profilaxie in chirurgia colorectala/apendicectomii - cefoxitin, cefotetan.
Posologie-exemplificari:
Cefaclor (Ceclor): la adult: 3x250 mg/zi→3x500mg; la copii: 20-40 mg/kgc/zi
Cefamandol: 3-6 g: 3-4 prize, la adult, in functie de severitatea bolii
Cefuroxim (injectabil- Zinacef, Axycef, Axetine ): 2,25-4,5 g: 3 prize
Cefuroxim axetil (Zinnat): 2x 250/500 mg/zi la adult; la copii 2x125 mg/zi
Cefotetan 2-4 g/zi, la adult, 30-60 mg/kgc/zi la copii.
2.3. CEFALOSPORINELE DE GENERATIA III
Formele orale de C3G, au activitate ↑BGN, ↓CGP, si Pneumococ; sunt inactive pe enterococ, Listeria.
Biodisponibilitatea lor este inferioara comparativ cu C1G.
Indicatii: angine recidivante, sinuzite acute, otite medii acute (pentru cefpodoximaxetil); BPOC acutizat, infectii urinare, in continuarea unei terapii injectabile (cefixim).
O singura doza per os de cefixim, poate fi administrata in infectia gonococica necomplicata.
Formele injectabile de C3G, sunt active pe stafilococul meticilinosensibil, au o activitate redusa fata de streptococi cu exceptia pneumococului penicilinorezistent (ceftriaxon, cefotaxim).
Sunt rezistente la hidroliza prin ßlactamaze, ceea ce explica eficienta lor pe BGN; actioneaza variabil fata de piocianic, Acinetobacter. Nu sunt active fata de MRSA, listeria, enterococ, B fragilis.
Farmacocinetica
Cefalosporinele de generatia atreia, au o buna difuziune serica si tisulara, difuzeaza in LCR in doze mari.
T ½ le permite administrarea la 12 ore, pentru ceftriaxon la 24 ore.
Eliminarea este biliara pentru ceftriaxon, cefoperazon, in rest urinara.
Sunt in uz frecvent: cefotaxim, ceftriaxon, ceftizoxim, ceftazidim, in special in infectiile nosocomiale cu BGN.
Cefoperazona si moxalactam au grup MTT→ sunt implicate in efectul disulfiram. Moxalactamul are deasemenea risc important de sangerare la administrarea de 3x/zi.
Indicatii terapeutice
meningite cu Haemophilus influenzae, enterobacterii (meningite neonatale)
Ceftraixon, cefotaxim sunt cefalosporine de electie utile in meningita meningococia, pneumocica cu tulpini rezistente la penicilina, cu CMI<0,5 μg/ml, in asociere cu vancomicina/rifampicina
Cefotaxim, ceftriaxon, ceftizoxim: se adreseaza infectiilor nosocomiale cu BGN sensibili: infectii tegumentare, de parti moi, pneumonii, infectii urinare, infectii abdominale -peritonite;
Ceftazidim = cea mai activa C3G in infectiile cu piocianic, in meningitele cu piocianic, exacerbarile pulmonare la pacientul cu fibroza chistica; in asociere cu aminoglicozidele, este considerat tratament de primointentie la neutropenicul febril
Ceftriaxona: este alternativa in tratamentul febrei tifoide, infectiilor severe Shigella, Salmonella, boala Lyme cu afectare cardiaca, neurologica, articulara. Este activa fata de gonococul rezistent la penicilina, fluorochinolone; se asociaza cu doxiciclina in bolile inflamatorii pelvine, proctite, proctocolite. O doza de 1g de ceftriaxon este eficienta in tratamentul sancrului moale, in eradicarea portajului de meningococ nazofaringian. Se mai utilizeaza si in infectiile stafilococice de tegumente, parti moi, endocardite infectioase streptococice nonenterococice.
2.4. CEFALOSPORINELE DE GENERATIA IV
Au cel mai larg spectru de actiune dintre cefalosporine, cu eficienta crescuta asupra Enterobacter, Citrobacter, Serratia sp; sunt active pe piocianic, MSSA, PRSP. Sunt mai putin susceptibile la AmpC ßlactamazele enterobacteriilor, ceea ce le face utile in tratamentul infectiilor cu BGN rezistenti la C3G, in 75-80% din cazuri.
Indicatii clinice:
infectii severe BGN: sepsis, pneumonii de ventilatie, ITU complicate
tratamentul empiric al neutropenicului febril (cefepim plus aminoglicozid)
varianta in tratamentul meningitelor bacteriene
infectii tegumentare, de parti moi
3. ASOCIERI DE ß-LACTAMAZE CU ß-LACTAMINE
(-) ßlactamazele inhiba penicilinazele bacteriilor G+, penicilinazele cromozomice/plasmidice ale BGN, ßlactamazele cu spectru ingust, ale germenilor anaerobi. Au ca reprezentanti: acidul clavulanic, sulbactam, tazobactam
Asocierea lor cu ßlactaminele, reface activitatea bactericida pierduta prin hidroliza ßlactamazelor, fiind molecule de sacrificiu, care neutralizeaza actiunea ßlactamazelor, facand posibila actiunea ßlactaminelor.
Se utilizeaza fie asocieri fixe, cu acidul clavulanic, tazobactam, fie separat, cu sulbactam.
Nu influenteaza semnificativ proprietatile antibioticelor cu care se asociaza; patrund slab in LCR, se elimina urinar nemetabolizat (sulbactam, acidul clavulanic in mare masura) sau sub forma de metabolit inactiv (tazobactam).
Reprezentanti:
Amoxicilina - acid clavulanic (Augmentin, Amoksiklav, Bioclavid) tablete cu 250, 500, 875mg amoxicilina + 125 mg acid clavulanic;
Ampicilina+sulbactam/ Sultamicilina (Unasyn), cp de 375 mg, flacoane cu
1g ampicilina+500 mg sulbactam;
Ticarcilina-clavulanat (Timentin), flacoane cu 5g ticarcilina+200 mg clavulanat, 3g+100mg, 1,5g+100mg;
Piperacilina-tazobactam (Tazocin, Zosyn) in proportie de 8:1 piperacilina-tazobactam
Alte asocieri cu sulbactam: mezlocilina, cefoperazona, ceftazidim, cefotaxim
Indicatii clinice pentru aminopeniciline-inhibitori de ß-lactamaza:
Otite (cu Haemophilus influenzae, Moraxella catharralis), sindrom otoconjunctival
Sinuzite, pneumonii comunitare cu factori de risc de rezistenta pentru hemofili, moraxella
BPOC acutizat
Infectii pe piciorul diabetic
Infectii ginecologice: endometrite, salpingite infectiilor cu Chlamydii → pentru care se administreaza de preferinta doxiciclina
Infectii gonococice cu germeni secretori de lactamaze
Infectii stomatologice severe: abcese, flegmoane, celulite, parodontite
Infectii ale pielii, partilor moi secundare intepaturii de insecte/plagilor traumatice
Infectii urinare cu E coli rezistent la ampicilina, nu secretor de ESBL.
Posologie: pentru amoxicilina-clavulanat: la adult, 2x875 mg, la copil 20-45 mg/kgc/zi po, in 2-3 prize -calcularea se face pentru amoxicilina. Pentru administrarea parenterala, in functie de severitate, 6-12 g/zi la adult, 100-200 mg/kgc/zi la copii, fara a depasi 20 mg clavulanat/kgc/zi.
Pentru ampicilina-sulbactam, la adult, injectabil 1-2 fl de 2-4x/zi, la copii
100-150 mg/kgc/zi→300 mg/kgc/zi, fara a depasi 75mg/kgc/zi sulbactam. Per os,
2x1-2 capsule a 375 mgx2/zi.
Indicatii pentru asocieri peniciline cu spectru larg-inhibitori de ß-lactamaza:
- infectii severe cu BGN cu germeni R prin ßlactamaze infectiilor SNC, in asociere cu aminoglicozide sau fluorochinolone
la pacientul neutropenic febril
- tratamentul pneumoniilor comunitare/nosocomiale prin aspirarea secretiilor orale,
- infectii intraabdominale, genitale,
infectii tegumentare, de parti moi,
osteomielite
- pentru piperacilina-tazobactam, infectii cu piocianic sau enterococ, in asociere cu un aminoglicozid.
4. CARBAPENEMII
Sunt ßlactamine cu spectru ultralarg, active pe aerobi, anaerobi, inactive pe germeni atipici.
Reprezentanti: IMIPENEM; MEROPENEM; ERTAPENEM
Mecanism de actiune: modifica sinteza peretelui bacterian prin legarea de PBP1,2, mai putin PBP3.
Activitatea lor este neinfluentata de doza; prezinta efect postantibiotic pe BGN.
Farmacocinetica: absorbtia intestinala este nula→ pentru a fi eficace se administreaza exclusiv parenteral.
Concentratiile tisulare atinse sunt < CMI ale majoritatii germenilor sensibili.
Imipenem, este metabolizat rapid in forma inactiva la nivelul tubului proximal prin dehidropeptidaza, motiv pentru care se asociaza cu cilastatin, care contracareaza actiunea dehidrogenazei.
Spectru de actiune: SAH, meticilinosensibil, E coli, Enterobacter cloacae, Citrobacter freundii, Proteus rettgeri, Serratia marcescens, Proteus vulgaris, Klebsiella oxytoca, Ps aeruginosa, B fragilis etc.
Imipenem este mai activ pe bacterii G+, meropenem, ertapenem pe BGN
Indicatii clinice:
Infectii nosocomiale, cu enterobacterii rezistente la cefalosporine
Pneumonii nosocomiale, in special pneumonii de ventilatie
Infectii urogenitale complicate, urosepsis
Infectii abdominale, polimicrobiene
Infectii de parti moi
Infectii la neutropenicul febril- se administreza ca monoterapie
Meningite bacteriene -meropenem la adult, copii, sugari >3luni.
Ertapenem: se recomanda in infectiile intraabdominale, obstetricale, ginecologice, pneumonia acuta comunitara severa, infectii tegumentare, parti moi, infectii urinare.
Reactii adverse:
- Reactii alergice: rash, urticarie, reactii alergice incrucisate cu penicilinele
- Manifestari digestive: diaree, candidoza digestiva, colita pseudomembranoasa; greata la adm rapida de imipenem
- Tulburari de coagulare
- Nefrotoxicitate
- Hepatotoxicitate
- Convulsii la imipenem- motiv pentru care se contraindica la pacientul cunoscut cu teren convulsivant dar si la pacientii cu meningita acuta bacteriana (experimental constatindu-se un risc convulsivant deosebit la acetti pacienti)
-↓auzului, acufene.
Posologie:
Imipenem: la adult 2-4g/zi, administrat in 3-4 prize, la 6-8 ore interval; la copii, se administreaza 60 mg/kgc/zi
Meropenem: Se administreaza 1-2 g la 8 ore, doza maxima fiind de 6g/zi la adult; la copii: 20-40 mg/kgc, repartizate la 8h interval.
Ertapenem: 1g im-iv/zi; nu se adm la copii.
I.2.MACROLIDE
Au in comun nucleul lactonic, macrociclic, legat prin legaturi glicozidice de structuri zaharidice. In functie de numarul de atomi de carbon, macrolidele se clasifica in:
macrolide cu 14 atomi C:
- naturale -eritromicina, oleandomicina, troleandomycin
semisintetice: roxitromicina, diritro-, fluritro-, claritromicina
macrolide cu 15 atomi C (aminometil poz 8/9): azitromicina
macrolide cu 16 atomi de C
- naturale, ca de exemplu:josamicina, spiramycina midecamycina - semisintetice: rokitamicina
macrolide cu 17 atomi de C : lankacidina C
Mecanism de actiune: inhiba sinteza proteica la nivelul subunitatii ribozomale 50S, cu blocarea reactiilor de transpeptidare si translocare. Interfera cu actiunea ribozomala a lincosamidei, cloramfenicolului, cu care nu se asociaza.
Actioneaza bacteriostatic la doze mici, bactericid la doze mari (cazul eritromicinei), noile macrolide fiind considerate bactericide.
Spectru de actiune include: stafilococul meticilinosensibil (MRSA, este rezistent la macrolide), Streptococcus pyogenes, pneumococ, meningococ; B anthracis, C. diphteriae, Cl tetanii, Cl perfringens, Campylobacter jejunii, pylorii, peptococi, peptostreptococi, Propionibacterium acnes, Legionella, germeni cu dezvoltare intracelulara: Ricketsii, Chlamydia trachomatis, pneumoniae, M pneumoniae, Ureaplasma urealyticum, micobacterii (M avium, M leprae- pentru claritromicina, azitromicina), Toxoplasma gondii (spiramicina, claritromicina, azitromicina). De remarcat, comparativ cu ßlactaminele, macrolidele sunt active pe atipici dar sunt inactive pe BGN -enterobacterii- si anaerobii Gram negativi.
In ultimii 5 ani, asistam la cresterea rezistentei agentilor bacterieni si la macrolide; de exemplu pneumococul prezinta o rata de rezistenta la macrolide de aproximativ 40% in Franta, Portugalia, Ungaria, streptococul ßhemolitic este rezistent in 60% dintre tulpinile izolate in Japonia.
Farmacocinetica: absorbtia digestiva este variabila, in functie de molecula de macrolid, alimente (cu exceptia macrolidelor noi, de exemplu claritromicina, a carei absorbtie nu este redusa de ingestia alimentelor). Au o buna difuzie tisulara cu exceptia LCR, tesut nervos, nefiind adecvate terapiei afectiunilor meningocerebrale.
Se concentreaza intracelular, indeosebi la nivelul macrofagelor, PMN (in spec azitromicina), se metabolizeaza hepatic si se elimina biliar (NB! nu se utilizeaza in infectii urinare!).
T ½ este de 2h, pentru eritromicina, de 44 ore pentru diritromicina, 40-60 ore pentru azitromicina, ceea ce permite administrarea in priza unica, la 24 ore.
Indicatii terapeutice:
1. macrolidele sunt alternativa tratamentului cu penicilina la pacientul alergic in urmatoarele afectiuni: angine acute streptococice : eritromicina 10 zile, josamicina 5 zile sau azitromicina 3 zile; scarlatina, erizipel
1. Infectii de cai respiratorii: bronsite acute cu indicatii terapeutice, exacerbari ale BPOC, pneumonii cu germeni intracelulari- Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia psittaci, C pneumoniae, L pneumophila
2. Alternativa terapeutica a ciclinelor in infectia cu C trachomatis (tratament scurt cu azitromicina), Ureaplasma urealyticum
3. De prima intentie in infectii cu Mycobacterium avium in stadiul SIDA: tratament curativ cu claritromicina; tratament preventiv cu azitromicina,
4. Eradicarea infectiei cu H pylorii: claritromicina
5. Tratamentul toxoplasmozei la femeia gravida
6. Difterie,
7. Tuse convulsiva
Efecte secundare:
Tulburari digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale, dismicrobism pentru macrolidele cu timp de injumatatire prelungit, candidoze gastrointestinale, colita pseudomembranoasa, rar la eritromicina
Reactii alergice cutanate- rash maculopapulos, urticarie, prurit -, angioedem
febra, eozinofilie;
Hepatic: citoliza hepatica / hepatita colestatica dupa eritromicina estolat, administrata peste 20 zile; evolueaza cu tulburari dispeptice, icter, febra, teste de colestaza +, rash, leucocitoza, eozinofilie, mai frecvent la gravida; false ↑AST prin metoda colorimetrica;
Acustic: acufene → surditate, posibila in special la varstnic, cu insuficienta renala/insuficienta hepatica, reversibile la sistarea terapiei;
Manifestari cardio-vasculare: tromboflebite in administrarea i.v. (flebite chimice in special la administrarea claritromicinei, insotite de durere intensa, pe toata lungimea membrului superior, care obliga la administrarea lenta sau chiar sistarea administrarii); tahicardie ventriculara, QT ↑dupa administrare iv, in special in prezenta tulburarilor electrolitice;
Candidoze vaginale, suprainfectii cu BGN
- Stenoza hipertrofica pilorica infantila.
Interactiuni medicamentoase
In initierea terapiei cu macrolide, se au in vedere interactiunile cu alte grupe de medicamente:
Asocierea cu ergotamina, dihidroergotamina se asociaza cu riscul de necroza a extremitatilor (este contraindicata asocierea)
↑ T seric al bromcriptinei → diskinezii sau influenteaza activitatea antiparkinsoniana
Josamicina, eritromicina: ↑efectele secundare ale triazolam, cu accentuarea riscului de declansarea tulburarilor de comportament
Josamicina, eritromicina, roxitromicina ↑T seric al ciclosporinei
Este contraindicata asocierea eritromicina-teofilina; de supravegheat pentru claritromicina, josamicina, roxitromicina
Contraindicata asocierea antiH1-eritromicina, claritromicina, josamicina →tulb de ritm cardiac (torsada varfurilor)-atentie la asocierea cu terfenadin, astemizol.
Proprietati farmacodinamice ale eritromicinei
Eritromicina, este unul din cele mai sigure antibiotice, aflat in uz din 1952.
Se concentreaza in bila (28x), hepatic, in sinusuri, ureche medie, lichid pleural, slab in lichidul sinovial, urina; nu patrunde in LCR; este resorbita din intestin. Se concentreaza in macrofagele alveolare, polimorfonucleare, explicand utilitatea eritromicinei in tratamentul germenilor intracelulari.
Se concentraza bine in lichidul amniotic, tesuturi fetale, se elimina prin laptele matern.
Este metabolizata hepatic, prin demetilare, fiind transformata in N-metil eritromicina.
Mentine un nivel seric eficient timp de 6 h,T ½ = 1,4 h, creste in anurie la 5 h dar nu necesita scaderea dozelor.
Circula leagata de proteinele plasmatice in proportie de 50-90%, persista mai mult in tesuturi comparativ cu concentratia sanguina.
Eritromicina are efect bacteriostatic/bactericid functie de concentratia antibioticului, densitatea bacteriana redusa, mulriplicarea rapida. Activitatea este favorizata de cresterea pH de la 5,5→8,5.
Alte actiuni ale macrolidelor
Agonist al motilinreceptorilor la nivelul tubului digestiv, vezicii biliare → utilizata in tratamentul Gastroparezei diabetice, postvagotomie, la pacentii in stare critica, ventilati mecanic,in tratamentul tulburarilor de motilitate la copilul mic.
Activitate antiinflamatorie: interfera producerea oxidantilor de PMN, accelereaza apoptoza neutrofilelor, suprima eliberarea citokinelor proinflamatorii, favorizeaza eliberarea NO din celulele endoteliale.
La nivel molecular: moduleaza inflamatia prin inhibitia factorului de transcriptie NF-kB, AP-1→important in expresia IL-8, chemokinelor, important in recrutarea PMN in afectiunile respiratorii inflamatorii cronice
C-14 previn experimental exacerbarile in pneumoniile interstitiale, reduc aderenta bacteriana la celulele gazdei in concentratii subinhibitorii;
Eficiente in tratamentul bolii coronariene prin actiunea antiinflamatorie, la care se asociaza actiunea asupra Chlamydiei pneumoniae.
Eritromicina-posologie
Se poate prezinta sub forma de: stearat (influentat de alimentatie), propionat, estolat (bine tolerat), etilsuccinat, preparate pentru administrare peros; lactobionat, glucoheptonat, pentru administrare parenterala.
Pentru administrare locala, solutii sau unguente in concentratie de 1,5-2% utilizabile in tratamentul acneei vulgaris.
Prezentare: suspensie/comprimate de 125, 250, 500 mg, flacoane de 500/1000 mg pentru administrare intravenosa (lactobionat- Erythrocine).
Doze adult/copil-25-50 mg/kgc/zi la 8 h, pentru administrarea peros; iv 2-3 g/zi la adult, la copil-20-40 mg/kgc/zi.
Indicatii
Eritromicina se adreseaza tratamentului:
- infectiilor cu streptococ grup A,C,G;
- infectiilor pneumococice
- profilaxiei sindromului postreptococic
- tusei convulsive
- difteriei
- infectiilor cu Chlamydia pneumoniae, C. trachomatis
- infectiilor cu Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum
- infectiilor cu Moraxella catharalis, Eikenella corrodens
- antraxului
bolii Lyme
- infectiei cu C.jejuni
- infectiilor cu Bartonella henselae/ quintana (boala zgarieturii de pisica )
- angiomatozei bacilare la imunodeprimati, ca tratament de electie
- acneei vulgaris.
- profliaxiei chirurgiei colo-rectale, in asociere cu neomicina po, cu eficienta similara administrarii cefalosporinelor i.v., in prevenirea complicatiilor septice
- Dozele mici, in administrarea de lunga durata in BPOC sunt benefice ptr efectul antiinflamator.
Azitromicina. Claritromicina
Au o foarte buna absorbtie orala, timp de injumatatire superior eritromicinei, permitand administrarea odata pe zi pentru azitromicina si la 12 ore pentru claritromicina. Se asociaza unui numar redus de efecte gastrointestinale, absorbtia nefiind influentata de alimente pentru claritromicina.
Spectru antimicrobian pentru azitromicina ofera o buna actiune asupra patogenilor respiratori Gram negativi, respectiv Moraxella catarrhalis, Haemophilus influenzae.
In vitro, si-au demonstrat actiunea bactericida asupra Str. pyogen, Str. pneumoniae, Haemophilus influenzae.
Rezistenta incrucisata intre Eritromicina-Azitromicina-Claritromicina se realizeaza prin metilare MLSb sau prin fenotipul M (pompa de eflux).
Azitromicina = azalid, cu 15 atomi de C; poseda o grupare metil care inlocuieste gruparea nitrogen din nucleul lactonic C15; se prezinta sub forma de capsule de 250, 500mg si flacoane cu 500 mg pentru administrare parenterala.
T ½ de 2-4 zile, permite efectuarea tratamentelor de scurta durata, de 5 z, azitromicina persistand inca 68 h in tesuturi dupa eliminarea din sange.
Absorbtia este redusa de alimente, antacide pe baza de magneziu sau aluminiu.
Claritromicina, in pozitia C14, schimba C6 cu grupare methoxi. Se prezinta sub forma de comprimate de 250, 500 mg, 500 mg SR (eliminare lenta, permite administrarea odata/zi), flacoane de 500 mg pentru administrare parenterala, iv; suspensie pentru uz pediatric cu 125 mg/5 ml.
Are o biodisponibilitate de 50%, T ½ este de 3-4h la administrarea de 250mg, 5-7h dupa administrarea a 500mg. Circula legata de proteinele serice in procent de 65-70%; activitatea creste cu 20% prin metabolitul activ 14 HO-claritromicina.
Activitate antimicrobiana
Claritromicina este de 2-4x mai activa comparativ cu eritromicina pe Str pyogen, pneumococ, MSSA, la actiunea ei adaugandu-se si actiunea metabolitului 14-HO claritromicina, care potenteaza eficienta fata de stafilococ, pneumococ, H influenzae, Moraxella catharalis.
Stafilococul rezistent la meticilina, este rezistent la macrolide
Azitromicina si claritromicina, sunt mai active pe L pneumophila, C trachomatis, U urealyticum, Borellia burgdorferi, comparativ cu eritromicina; reprezinta tratamentul de electie al MAC la pacientul in stadiul SIDA, sunt active pe M leprae si Toxoplasma gondii. Claritromicina reprezinta tratamentul de electie in eradicarea H pylorii, infectiei cu Ch pneumoniae, varianta Twar.
Efectele secundare sunt similare cu cele descrise pentru eritromicina:
Tulburari digestive: greata, varsatiri, diaree, citoliza hepatica, colestaza dupa azitromicina;
Reactii alergice severe rare, dupa eritromicina;
In tratamentul MAC, pot sa apara tinitus, ameteli, reducerea reversibila a auzului
Efecte cardiovasculare: tahicardie ventriculara la claritromicina, torsada varfurilor mai frecvent la persoane in varsta, de sex feminin, in tratament asociat cu cisaprid in special
Manifestari psihice: psihoze acute dupa claritromicina
Efect teratogen al claritromicinei la animalele de laborator; claritromicina este singurul macrolid contraindicat la femeia gravida.
Alte macrolide
Spiramicina (Rovamycina): mai activa comparativ cu Eritromicina pe pneumococ, streptococul grup A, stafilococ.
Se concentreaza bine in saliva, prostata, placenta, bila.
Indicatii: infectii stafilococice usoare/medii, infectii stomatologice, infectii cu Cryptosporidium in SIDA, tratamentul toxoplasmozei.
Roxitromicina (Rulid, cp de 150, 300 mg); T ½ = 10h, bine tolerata, eficienta in profilaxia endocarditei infectioase in interventiile stomatologice.
Diritromicina (Dynabac): T ½ = 44h, permite administrarea a 500 mg la 24h
Rokitamicina: superioara pe stafilococ, Legionella, Mycoplasma, se utilizeaza in afectiunile respiratorii.
