|
|
|
Fizioterapie-C1
Fizioterapia (gr. "fisis"-natura; gr. "terapaea"-tratament) este o ramura a terapeuticii generale (foloseste agenti fizici naturali sau artificiali). Cuprinde:
-hidroterapia;
-termoterapia;
-balneoterapia;
-climatoterapia;
-electroterapia.
Fiziopatologia ("phisis"-natura; "patos"-boala; "logos"-stiinta): datorita complexitatii agentilor rezulta diferentierea in diferite ramuri speciale, prin asociere (fotohelioterapie; helioradioterapie; hidroterapie; termoterapie; talasoterapie; climatoterapie; pneumoterapie; inhalatii; kinetoterapie + gimnastica medicala; masaj).
Fizioterapia este o specialitate medicala, se intrica cu toate celelalte ramuri ale medicinei (fizica; chimie; meteorologia; geologia).
In raport cu aspectul dublu al starii de boala (agent patogen-reactia organismului) fizioterapia tinde sa "rezolve" agentul patogen; kinetoterapia urmareste cresterea puterii de aparare a organismului.
Terapeutica medicamentoasa si GTM trebuie sa se asocieze simultan sau succesiv pentru a asigura o terapie patogenica complexa.
Helioterapia si aeroterapia
Inseamna utilizarea in scop terapeutic a radiatiilor solare si actiunea aerului cu proprietati specifice ca factor secundar. Aeroterapia utilizeaza proprietati fizice ale aerului: temperatura; umiditate; miscarea lui; radiatia difuza (factor secundar).
Baile de aer se aplica si fara actiunea soarelui. Se folosesc in scop preventiv sau terapeutic. Efectul terapeutic variaza dupa cum utilizam energia naturala sau artificiala (soare ultraviolete + infrarosii).
Lumina solara: 59% infrarosii; 40% raze vizibile; 1% raze ultraviolete.
Lampa de quartz: 21% infrarosii; 50% raze vizibile; 29% raze ultraviolete.
Fototerapia artificiala ofera o cantitate mica de infrarosii, o cantitate mare de ultraviolete si posibilitatea mai mare si mai corecta de administrare a lor.
Helioterapia si aeroterapia se incadreaza intre tratamentele climatice.
Eficacitatea helioterapiei poate fi crescuta prin combinari cu proceduri reci de helioterapie, dietoterapie si mici plimbari (cura de odihna).
Radiatia solara are ca sursa incandescenta solara (60000C).
Energia solara se emite sub forma de cuante. Spectrul de emisie al soarelui este un spectru de emisie continua peste care se suprapune un spectru de emisie discontinuu.
Gama radiatiilor din spectrul solar: infrarosii-50%; raze vizibile-50%; raze ultraviolete-1%. La limita superioara a atmosferei Pamantului s-a dedus ca aceste procente au alte valori: infrarosii-43%; raze vizibile-52%; raze ultraviolete-5%.
Factori ce modifica calitativ si cantitativ radiatia solara:
-inclinatia axei terestre si miscarea de revolutie-au efect asupra cantitatii de lumina (zone temperate-radiatiile apar sezonier);
-modificarea radiatiilor solare prin traversare atmosferica (calitativ in functie de cantitatea proceselor de difuziune si absorbtie repartitia spectrala); o parte din energia radianta se schimba in energie calorica;
-modificarea cantitativa in functie de distanta parcursa de radiatii in atmosfera si de unghiul de inclinare.
Calitatea radiatiilor depinde de starea atmosferica si de continutul sau in impuritati. Din energia radianta numai 43-75% ajunge la suprafata Pamantului, 60% direct si 15% prin reflectia difuza.
Radiatia solara luminoasa este directa si difuza (directa-atmosferica; indirecta-reflectata). Radiatia solara ce ajunge prin difuzare este radiatia difuza a atmosferei, procesul de difuziune a radiatiei crescand proportional cu lungimea si grosimea stratului atmosferic pe care in traverseaza.
Difuziunea poate fi: moleculara (prin moleculele aerului prin defractie optica si agitatie termica) si corpusculara. Difuziunea moleculara intereseaza radiatiile cu unda scurta (albastru, violet).
Absorbtia radiatiei solare produce transformarea energiei radiante in energie calorica si se face prin diferite gaze: ozon, oxigen, dioxid de carbon + vapori de apa + pulberi de aer.
Rolul cel mai important il au vaporii de apa ce se afla in permanenta in atmosfera. Intensitatea absorbtiei este direct proportionala cu cantitatea de apa. Dioxidul de carbon creeaza benzi de absorbtie, absorbind 17% din radiatiile infrarosii; ozonul atmosferic (de la distanta de 22-25 km de Pamant) produce benzi mari de absorbtie.
Efectul de excitatie oferit de raze solare se produce prin absorbtie si difuziune si pentru exprimarea acestui efect exista "factorul de transmisie medie"-0,9. Transmisia atmosferica scade pentru zonele spectrului cu lungimea de unda mica-extinctie mare, in timp ce pentru radiatiile de unda mare coeficientul de extinctie este mic.
Factorul de opacitate rezulta daca energia spectrala este maxima pe lungimi mici.
In helioterapie:
-se tine cont de modificarile calitative si cantitative (mai ales) ale radiatiilor;
-modificarile sunt conditionate de miscarile Pamantului, de conditiile locale meteorologice, de anotimp, de ora.
Mersul matinal al radiatiilor pe Pamant creste de la rasarit si scade spre apus. In cazul unghiului de 300, cantitatea de caldura este jumatate din cantitatea maxima in cazul unghiului de 900. Cu cat unghiul format de razele oblice este mai mare, cu atat suprafata iradianta este mai mare.
Difuziunea este mare la ses si in depresiuni datorita stratului de aer mai gros. La inaltime difuziunea este redusa cantitativ, radiatiile directe fiind mai abundente.
Variatiile diurne si anuale ale partilor componente din spectru reprezinta conditii pentru executarea helioterapiei.
Calitatea radiatiilor si intensitatea lor scad uniform cu unghiul de incidenta.
