1. Introducere. Sistemul de munca.

Pentru studierea si descrierea unei activitati, ergonomia utilizeaza de notiunea de "sistem de munca". (tab. 1)  

Tab. 1. Sistemul de munca

Notiunea "sistem de munca" in ergonomie si practica stomatologica este inteleasa astfel: un sistem de munca este un sistem in care omul, locul de munca, mijloacele de munca, desfasurarea muncii, mediul si obiectul muncii sunt interconectate pentru indeplinirea unor probleme de munca prevazute.

Definirea pacientului ca "obiect al muncii" nu inseamna dispretuirea pacientului ca persoana in integritatea ei. Aceasta notiune se refera la faptul ca la persoana sau cu persoana respectiva se intampla ceva. Traducerea cuvantului latin "patiens" este "suferindul" sau o persoana careia i se intampla ceva.

Scopul ergonomiei este utilizarea optima a oamenilor activi prin respectul limitelor lor naturale si utilizarea optima a aptitudinilor invatate. Criteriile umane si economice trebuiesc atinse concomitent si nu se exclud reciproc. Balters si Focke descriau ergonomia ca "psihotehnica adaptarii omului spre munca si a muncii spre om".

Notiunea de ergonomie a fost introdusa in lumea specialistilor in stomatologie de catre Drum in 1964.

2. Activitatea sistematica

Activitatea sistematica reprezinta un proces repetabil, sistematic, in contrast cu improvizatia prin care acelasi proces de lucru se realizeaza in mod diferit de la caz la caz.

Scopurile activitatii stomatologice sunt:

mentinerea tratamentului de calitate medico-stomatologic;

confortul pacientilor si mentinerea starii de sanatate a colectivului practicant prin scurtarea timpului de tratament si evitarea solicitarilor inutile;

utilizarea rationala a mijloacelor economice.

Fireste trebuiesc luate in seama capacitatile de munca individuale fizice si psihice ale persoanelor care participa la fluxul de munca (pacient, medic si ajutoare). Daca particularitatile pacientilor pretind o abatere de la prescriptii si reguli, situatiile de lucru trebuie adaptate in sensul cerut de pacient, care nu trebuie manipulat si tratat ca un "obiect de munca". Chiar si aptitudinile individuale ale medicului si asistentei trebuie luate in seama. Recunoasterea particularitatilor individuale ale pacientului, medicului si asistentei nu inseamna renuntarea la activitatea sistematica. Practica stomatologica este influentata de urmatorii factori:

cadrul practicii / planul cabinetului - pentru desfasurarea rationala a muncii este esentiala structura spatiala ordonata a cabinetului.

Ordonarea defavorabila a spatiului si cailor de circulatie deranjeaza fluxul de lucru. Sistemul "spatiu central" ofera un cadru practic pentru desfasurarea activitatii.

domeniul de tratament stomatologic - echiparea dezavantajoasa a zonei de tratament poate provoca greseli ale medicului si asistentei; la alegerea personalului de lucru trebuie sa se tina seama de particularitatile personale si de afinitatea individuala de lucru;

amplasarea pacientului - pacientului trebuie sa i se asigure o pozitie cat mai comoda de obicei in pozitia culcat / destins iar medicul precum si asistenta sa sa aiba in acelasi timp posibilitati de lucru;

pozitia de lucru - descrie pozitia medicului si asistentei la locul de tratament. (fig. 1)

Fig 1

postura de lucru - pozitia corpului in ansamblul sau (trup, cap si membre) in timpul  desfasurarii activitatii, cele mai des intalnite fiind "sezand" sau "in picioare";

spatiul de interventie;

conditii de vizibilitate - iluminare directa sau indirecta;

securitatea muncii - prin legi si prescriptii, se pot prescrie instructiuni de lucru cum ar fi: tehnica absorbtiei ca profilaxie a contaminarii contra norilor de aerosoli; interdictia de a atinge pacientul cu degetele neprotejate.

3. Organizarea proiectului de baza a departamentului stomatologic

Pentru a putea stabili un program oportun din punct de vedere organizatoric si tehnic al departamentului medical stomatologic, suprafetele de care este nevoie trebuie calculate si studiate printr-o legatura functionala.

Suprafetele functionale sunt compuse din suprafete de circulatie, de asteptare si de lucru.

Legaturile functionale rezulta din diferitele modalitati de desfasurare a activitatii in cabinet. Daca suprafetele functionale si desfasurarea activitatii sunt privite in ansamblu, rezulta domeniile de functionalitate.

Sintetizarea rationala a domeniilor de functionare conduce la un proiect de baza optim al cabinetului. Pentru un cabinet in care lucreaza un singur medic stomatolog, oportuna este o suprafata totala de 100 m² pana la 150 m².

3.1 Domenii functionale

Intr-un cabinet stomatologic sunt necesare urmatoarele domenii de functionare:

domeniul pacientului (domeniu public, domeniu de primire) cu intrarea cabinetului, primirea, zona de asteptare scurta, camera de asteptare, garderoba si toaleta pentru pacienti;

domeniul de evidenta (domeniul administrativ) cu evidenta directa a pacientilor, intampinarea pacientilor, distribuirea fiselor medicale, coordonarea programarilor, planificarea tratamentului, casierie;

domeniul tratamentului (domeniul functional de medicina stomatologica) cu incaperile pentru tratamente, incaperea pentru igiena cavitatii bucale);

domeniul de interne (domeniul personalului) cu centrul de igiena a intretinerii instrumentelor, biroul central, laboratorul cabinetului, o incapere pentru depozitare cat si o incapere pentru echipamentele tehnice (compresorul de aer si instalatia centrala de absorbtie, etc., in final incaperea pentru pauza cu garderoba cat si toaleta personalului cabinetului. Optim ar fi o intrare proprie pentru personal.

Pentru dispunerea rationala a acestor domenii, legaturile lor functionale si spatiale trebuie reprezentate in comparatie. Pe langa acesta trebuie avuta in vedere  izolarea medicului stomatolog care efectueaza tratamentul de interferente din domeniul pacientilor.

3.2 Sistemul incaperii centrale

Multiplele denumiri intre diferitele domenii de functionare si incaperi vor fi evidentiate prin sistemul incaperii centrale. (fig. 2)

3. Organizarea proiectului de baza a departamentului stomatologic

Fig. 2

Centrul cabinetului, incaperea centrala, face legatura intre domeniul pacientilor prin receptie cu domeniul de evidenta. Aceasta trebuie sa aiba legaturi bune cu domeniul de tratamente. Centrul de igiena pentru intretinerea instrumentelor face legatura intre domeniul tratamentului cu domeniul de interne.

Sistemul incaperii centrale poate fi extins si la cabinetele cu doua, trei sau mai multe incaperi de tratament. (fig. 3)

Este problematic daca incaperile de tratament nu au usi (sistem de boxe deschis). Deranjamente sonore ale zgomotelor de lucru (turbine, absorbtie) si manifestarile zgomotoase ale pacientilor (de exemplu copii, pacienti cu probleme auditive) sunt de analizat. Daca totusi se doreste sistemul de boxe deschis ar trebui sa existe posibilitatea detasarii la nevoie a cel putin unei incaperi de tratament.

Fig. 3

Functiile incaperii centrale

Deplasarile medicului stomatolog si asistentelor dintr-o incapere de tratament in cealalta se realizeaza prin incaperea centrala. Acestea sunt scurte, economisesc timp si nu se intretaie cu drumurile pacientilor. In incaperea centrala medicul stomatolog primeste de la asistenta de evidente, informatii referitoare despre pacientii deja pregatiti in urmatoarea incapere de tratament (tipul tratamentului planificat, urgenta, particularitati psihologice, etc.). Fisele medicale, imaginile röntgen, planul de tratament, modelele de studiu, inlocuirile pot fi astfel revazute, s.a. medicul stomatolog intra la pacient si incepe tratamentul.

Exemple de proiecte de baza

Urmatoarele exemplificari de proiecte de baza sunt realizate de grupurile de planificare S40, U. F. Niethke si G. Holl, Freihofsk 20, 7000 Stuttgart 40.

Sistemul incaperii centrale este cheia la planul de proiect optim.

Cabinet particular nr. 1 (fig. 4)

Fig. 4

Suprafata cabinetului 72 m². Impartire: sector de primire, sector de tratamente, sector pentru personal.

Sector de primire: receptie, sala mica de asteptare, garderoba, sala de asteptare, toaleta pacientilor.

Sector de tratament: 2 sali de tratament despartite de o incapere centrala, o distanta scurta pana la radiologie.

Sector pentru personal - o suprafata mica: 2 dulapuri de haine, toaleta pentru personal. Sala de tratamente II comunica cu un mic birou.

Cabinet particular nr. 2 (fig. 5)

Suprafata 105 m². Impartire: sector de primire, sector de tratamente, sector pentru personal.

Sector de primire: sala de asteptare, receptie, garderoba, toaleta pacientilor.

Sectorul de tratament: 3 sali de tratament. O incapere centrala desparte salile de tratament I si II; o comunicare buna intre receptie si incaperea centrala, o distanta mai mare intre sala de tratament I si radiologie; laboratorul situat la capatul salilor de tratament.

Sectorul pentru personal: separat de celelalte doua sectoare: de tratament si primire (usa proprie); sala pentru pauze, toaleta, birou, pe coridoare - dulapuri in perete.

Fig. 5

4. Domeniul de tratament

4. Domeniul de tratament

Acest domeniu cuprinde spatiile de tratament, spatiul Röntgen si spatiul igienei bucale. In cazul unui cabinet cu un singur medic stomatolog e important sa existe cel putin doua spatii de tratament care trebuiesc orientate identic (acelasi mod de lucru, aceleasi cai de interventie, acelasi loc de dispunere a instrumentelor si materialelor). La practica in grup trebuie ca numarul spatiilor de tratament sa fie determinate corespunzator capacitatii dorite. Toate spatiile destinate unei activitati stomatologice trebuie sa aiba o podea stabila care sa se poata curata si dezinfecta simplu si eficient. Podelele din material textil nu sunt recomandabile datorita faptului ca nu corespund cerintelor amintite mai sus, fiind mai greu de curatat.

4.1 Spatiul de tratament

La alcatuirea ansamblului de tratament medicul stomatolog se bazeaza pe capacitatea si pe modul sau personalul de lucru. Tendintele de baza prezentate in continuare apar rar intr-o forma curata, ele apar adesea ca forme mixte la care insa predomina o tendinta fundamentala:

Tendinta de baza organizatoric-functionala - bazata pe organizare si principii tehnico-economice, gestionare optima a materialelor si a timpului.

Se aplica sistemul clasic de comanda insotita de un plan ce cuprinde tratamentul ce se va face in cabinet, organizarea optima a gestionarii cabinetului si numeroase formulare detaliate. Se va dota foarte bine cabinetul cu aparatura cat mai variata si se vor introduce si sisteme de prelucrare a datelor. Administratorii vor prelua in mare parte problemele de contabilitate. Caracteristic pentru acest model organizatoric de baza, este talentul organizatoric precum si simtul organizatoric si de impartire al timpului.

Tendinta de baza tehnico-functionala - "Time and Motion" - calea cea mai scurta de interventie. Timpul si miscarea trebuie scurtate la minim pentru ca medicul sa aiba randament maxim la un efort cat mai redus.

Tendinta de baza  psihologico-functionala - intregul ansamblu (spatii, locuri de munca, imbracamintea personala, comportamentul personal al medicilor si al colaboratorilor) va fi indreptat pe armonie si buna dispozitie atat a pacientilor cat si a medicului si a personalului auxiliar implicat in acest domeniu.

Estetica (culori, tablouri, flori, muzica de fond, atmosfera placuta) joaca un rol dominant in practica stomatologica. In campul vizual al pacientului, nu trebuie sa fie aparatele tehnice "amenintatoare" pentru a nu crea o stare de indispozitie a pacientului datorita fricii. Ocazional se va renunta chiar la masa mobila ca suprafata comuna de depozitare a instrumentarului medicului.

4.2 Circuitul functional

Punctul central al consultului si tratamentului stomatologic il reprezinta gura pacientului. In jurul acestui obiectiv trebuie sa se organizeze instrumentarul si materialele intrebuintate cat si accesul facil la acestea. Domeniul de interventie corespunzator in raport cu obiectivul se situeaza intre 25 cm si 50 cm (distanta de la corpul medicului dentist si al asistentei sale).

Spatiile de interventie ale medicului si asistentei se intersecteaza in aceasta zona, in suprafata comuna de amplasare a mesei mobile, peste pieptul pacientului precum si in zona dulapului din spatele corpului pacientului.

4.3 Locul de munca liber

Locul de tratament trebuie sa ofere spatii de deservire nu numai pentru medic in bune conditii, ci si sa faca posibil spatiul suficient pentru asistenta, asistenta ambulanta secundara veghind ca interventia sa se desfasoare in bune conditii nestingherita de dulapuri, furtune, brate mobile, placi de lucru.

Cu cat se intensifica / se diversifica munca in colectiv / sisteme de lucru, cu atat mai importante sunt caile de acces in jurul zonei de tratament.

Pentru pacienti accesul de la usa de intrare la scaunul pacientilor trebuie sa fie cat mai scurt posibil si fara denivelari sau alte obstacole.

4.4 Nori de aerosoli

Utilizarea spray-urilor (la turbine, micromotoare, aparate cu ultrasunete pentru curatarea dintilor) provoaca un curent care iese din gura pacientului ca un nor de aerosol a carui densitate maxima se afla intr-o zona in forma de clopot in fata gurii acestuia.

Instrumentele dispuse aici sunt contaminate impreuna cu suportii acestora, furtunurile si rolele; astfel ca este necesara intretinerea lor igienica prin spalare, curatire si sterilizare.

Chiar si masa mobila aflata in fata gurii pacientilor este invadata de norii de aerosol motiv pentru care masa mobila trebuie sa aiba suprafata pe cat se poate mai neteda, deoarece canalele si zgarieturile ingreuneaza curatarea si dezinfectia necesara. Recipientele pentru medicamente, vata se va pastra in dulapul din spatele pacientului, chiar daca din punct de vedere tehnic aceasta reprezinta un dezavantaj. Igiena are importanta mai mare decat sistematica de lucru.