Kinoterapie in deficiente fizice functionale

Kinoterapie in deficiente fizice functionale

Recuperarea-domeniu complex de activitate medicala,educationala,sociala si profesionala prin care se urmareste:

1.restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute in urma unei boli sau a unui traumatism;

2.dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care sa asigure in viitor posibilitatea de munca sau autoservire,respectiv o viata independenta economic si social;

Moduri de abordare:

-medicina preventiva(profilaxia)-primara;

-secundara(prevenirea complicatiilor);

-tertiara(sechelara);

-medicina curativa(alopata);

-medicina recuperatorie-recuperarea in toate specialitatile medicale;

I D H

Infirmitate-orice pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii;poate fi-psihologica;

-fiziologica;

-anatomica;   Poate fi,din punct de vedere al duratei-temporara sau definitiva;se apreciaza consecintalocala la nivelul organului lezat;

Dizabilitate-restrictia sau pierderea aptitudinii de a executa o activitate considerata normala pentru un individ;

Este consecinta unei infirmitati si exprima rezultatul la nivelul individului-scade performanta sau activitatea curenta.

Poate fi reversibila/ireversibila; regresiva/ progresiva;

Nu orice infirmitate determina o incapacitate si nu orice incapacitate are la baza o infirmitate.

Handicap-dificultatea individului de a realiza relatii normale cu mediul de viata in concordanta cu varsta,sexul,conditiile socio-culturale.

Infirmitatea determina incapacitate(dizabilitate)care la randul ei determina handicap numai cand acestea intra in conflict cu mediul socio-educational si de munca.

Poate fi handicap-de orientare in mediu;

-de mobilitate;

-educational;

-ocupational;

-de integrare sociala;

Invalidul este o persoana care si-a pierdut partial sau total capacitatea de munca din cauza unei boli sau a unui accident pe o durata variabila cu reducerea veniturilor realizate prin munca.

Recuperarea are caracter multi si interdisciplinar,avand obiective si metode specifice:

-recuperarea locomotorie de origine neurologica,reumatologica si ortopedo-traumatica;

-recup.cardio-vasculara;

-recup.in bolile respiratorii cronice si extrapulmonare generatoare de disfunctii ventilatorii cronice;

-recup.in bolile psihice(inclusiv tulburarile de vorbire);

-recup. In deficitele senzoriale;

Metode si tehnici de lucru in recuperare

fizioterapia;

-ergoterapia;

-ortezare-protezare;

-logopedia;

-protezarea auditiva;

-protezarea oculara;

-psihoterapia;

-profesionalizare si reprofesionalizare;

Echipa cuprinde un colectiv pluridisciplinar(medic,nutritionist,psiholog,kinetoterapeut).

Tipuri de deficiente,incapacitati,handicapuri.Examinarea pacientului.Fisa pacientului

Clasificarea I D H dupa OMS

-intelectuale;

-deficiente ale psihicului;

-limbaj si vorbire;

-auditive;

-oculare;

-alte organe;

-deficiente ale scheletului si ale aparatului de sustinere;

-deficiente estetice;

-deficiente ale functiilor generale;

Clasificarea incapacitatilor:

-comportament;

-comunicare;

-incapacitate-ingrijiri corporale;

-incapacitate de locomotie,

-incapacitati privind utilizarea corpului la anumite sarcini;

-neindemanari;

-incapacitati evidente numai in situatii speciale;

-aptitudini particulare;

-altele;

Scala de apreciere a gravitatii -0(poate efectua orice activitate)-6(incapacitate completa);

Scala perspectivei de revenire la normal-0(fara incapacitate)-6(fara perspective de reintegrare);

Tipuri de handicap:

-de orientare;

-de independenta fizica;

-de mobilitate;

-ocupational;

-de integrare sociala;

-economic;

A) handicap locomotor determinat de:-leziuni osteo-articulare(artroze,spondilite,poliartrite);

-leziuni ale sistemului nervos(plegii,scleroza multipla,

sechele poliomielita);

-maladii cronice,miopatii,degenerescente ale SN;

-amputatii;

B) handicap psihic-deficente mintale;

-boli cronice(autism,psihoze severe);

-handicap senzorial;

-boli cronice invalidante;

-polihandicapuri;

-deficiente de integrare sociala si profesionala;

Tipuri de activitati-de invatare si aplicare a cunostintelor;

-comunicare;

-miscare si posturare;

-miscare in mediu(mobilitate);

-ingrijire personala;

-activitati la domicilui;

-interrelationare;

-activitati majore pentru viata;

-viata comunitara,sociala si civica;

Examinarea pacientului

Examenul obiectiv-se utilizeaza instrumente specifice(artrometru,goniometru,miotonometru

dinamometru,tensiometru,pulsoximetru).

-inspectia-pozitia corpului,eventualele deficiente ale coloanei,malaliniamente,deformatiile

toracice;

-palparea-eventualele semne ale inflamatiei,tonusul muscular;

-mobilizarea-miscari pasive,comparatie cu membrul sanatos ,plecand de la pozitia anat. 0;

Mijloacele reeducarii functionale

Reeducarea functionala se individualizeaza pentru fiecare boala,dupa evolutie,varsta,

sex,varsta biologica.

Mijloace folosite-miscarea;

-masajul;

-fizioterapia;

-posturarile;

A) miscarea-deplasarea segmentelor corpului sau a intregului corp in spatiu.

-miscarea pasiva-prin contractii musculare;fara participarea pacientului;

Scopul este de a asigura troficitatea tesuturilor,favorizarea circulatiei locale,combaterea efectelor imobilizarii.

Prizele cat mai aproape de articulatiile imobilizate;implicarea articulatiilor de vecinatate;miscarea se realizeaza pana la aparitia durerii;ritm de executie lent pentru evitarea contracturilor reflexe;

Tipuri de miscare pasiva-manipulari-miscari pasive aplicate pe coloana vertebrala in tratarea

algiilor;

-tehnica Bago-miscari bruste dupa relaxarea pacientului(pot provoca

ruperi ligamentare,smulgeri apofizare);

-indoiri-intinderi-miscari pasive pana la pragul dureros pentru pas-

trarea mobilitatii.

-miscarea activa-ajutata(in impotente functionale,atrofii musculare);

-libera(in fazele avansate ale recuperarii);

-cu rezistenta;

Miscarile izometrice-concentrice si excentrice;

-in interiorul sau in afara segmentului de contractie;

Contractiile izometrice-fara deplasarea segmentelor,efectuate impotriva unei rezistente;

B)masajul-ansamblu de tehnici efectuate manual sau mecanic pe partile moi ale corpului cu -scop igienic,terapeutic si profilactic.

-se folosesc diferite procedee de masaj in functie de afectiune si de rezultatul dorit.

C)fizioterapia-hidro,termo,electro,crioterapia;

D)posturarile-fixarea intr-o anumita pozitie a uneia sau a mai multor articulatii,un timp variabil,pentru a restabili curbura,axul sau forma initiala a articulatiei,corectarea progresiva a pozitiei si amplitudinii miscarilor unei articulatii prin invingerea retractiilor musculo-tendinoase.

Pozitii fundamentale-stand(ortostatism);

-sezand;

-pe genunchi;

-decubit;

-atarnat;

-sprijinit;

Mersul fiziologic si corectarea mersului patologic

Mersul este un procedeu natural de deplasare folosind miscari ciclice;spre deosebire de alergare se mentine permanent contactul cu solul.

Un ciclu complet de mers cuprinde sprijin unilateral si dublu,fiecare picior trecand prin fazele de sprijin,oscilanta,de sprijin.

Fazele mersului:

1)perioada de sprijin a fiecarui picior

a-faza de amortizare -incepe cu asezarea piciorului pe sol in fata corpului si dureaza pana in momentul verticalei; la contactul cu solul se contracta muschii antero-externi ai gambei pentru a atinge solul mai intai cu calcaiul,apoi se aseaza toata talpa prin relaxarea acestor muschi; prin inertie tibia se inclina inainte,cu flexia genunchiului prin contractia tricepsului sural.Contactul initial al talpii se face pe marginea externa a labei piciorului.

b-faza de impulsie-incepe din momentul in care piciorul de sprijin este vertical,talpa se desprinde de sol,terminandu-se perioada de sprijin posterior.Elanul rezultat impinge corpul in fata.

-tricepsul sural realizeaza extensia articulatiei TT si apoi a genunchiului.

-lungimea pasului depinde de amplitudinea extensiei(tocurile inalte duc la scurtarea pasului).

Intre aceste doua faze este perioada de oscilatie a piciorului nesprijinit.

2)perioada de oscilatie a piciorului liber

a-faza pasului posterior-piciorul se afla inapoia trunchiului si se indoaie treptat,pe masura ce se apropie de verticala;

b-faza pasului anterior-piciorul oscilant trece de verticala,se intinde treptat si ajunge in extensie in momentul atingerii solului.

- laba piciorului penduleaza dupa ce a parasit solul si cade in ecvin;

-inainte de a lua contact cu solul, talpa se ridica prin fexie dorsala(prin contractia m.gambier anterior);

In absenta acestor contractii apare mersul stepat.

Un ciclu de miscare pentru acelasi picior cuprinde-perioada de sprijin-amortizare

-verticala

-impulsie

-perioada de oscilatie-pasul posterior

-verticala

-pasul anterior

Centrul de greutate al corpului executa in fiecare ciclu cate doua urcari si doua coborari.

-maximul de inaltime este la momentul verticalei iar pozitia cea mai joasa este in sprijinul dublu;

-oscilatiile CGC sunt si in plan lateral,cand greutatea corpului se duce alternativ de pe un picior pe altul;

-trunchiul compenseaza si armonizeaza deplasarea avand rasuciri stg/dr. si simultane cu cele ale bazinului;

-la fiecare pasire,bratul si piciorul opus sunt duse in acelasi timp inainte;

Amplitudinea si viteza miscarilor trunchiului superior se coreleaza cu cele ale trunchiului inferior.

Lungimea pasului depinde de-lungimea membrului inferior;

-unghiul de deschidere al MI(artic.coxo-femurala);

-rasucirea in afara a varfurilor picioarelor(pasul este mai lung

cand rasucirea este mai mica);

-modul cum se ia contactul cu solul(mai intai calcaiul,asigurand

extensia gambei pe coapsa);

Mersul patologic

-schiopatari-ireductibile;

-corectibile;

Variante de mers patologic:

-pasul unilateral-mers sacadat,la impulsie participa doar piciorul sanatos;

-pasul tarsiit-in boala Parkinson;

-pasul cosit-piciorul bolnav realizeaza deplasarea prin rotatie laterala;

-pasul scurtat-prin afectarea aerticulatiilor;

-pasul cu baza de sustinere largita;

Afectari musculare ce determina mers patologic:

-muschiul psoas iliac-nu realizeaza flexia coapsei pe bazin(in pareze si paralizii ale MI);

-fesierul mare-nu realizeaza extensia coapsei in faza de impulsie a pasului posterior;

-fesierul mijlociu-mers leganat;

-fesierul mic-pas scurt cu rotare in afara;

-ischio-gambierii-nu realizeaza flexia gambei pe coapsa;

-cvadricepsul-sprijinul pe picior se realizeaza cu genunchiul in recurvatum;

-peronierii-sprijinul talpii se va face pe margineea externa;

-extensorii-pasul va fi mai scurt;

Mijloace de reeducare a mersului

Se pot folosi aparate de sprijin pentru mers-fixe-bare paralele;

-scara;

-plan inclinat;

-mobile-cadru de mers;

-carje;

-bastoane;

-hidrokinetoterapie;

-deplasare pe plan inclinat;

-mers pe teren variat;

Kt.in deficiente fizice functionale-membrul superior

Prehensiunea

Mana este considerata organul cel mai inteligent darmiscarile in toate planurile sunt asigurate de coroborarea miscarilor proprii mainii cu miscarile cotului si umarului.

Prehensiunea apare inca de la nastere,copilul fiind capabil sa se agate si sa se mentina atarnat in aer chiar din primele zile.

In afara de prehensiune mai avem-pronosupinatie;

-adductie/abductie;

-rotatie;

-flexie/extensie;

Prehensiunea este data de contractia flexorilor degetelor(sunt mai puternici si in caz de paralizie se recupereaza mai repede).

Tipuri de miscari:

-flexia degetelor-m.interososi pentru falanga I;

-m.flexor superficial pentru falanga II;

-m.flexor profund pentru falanga III;
-m.scurt/lung flexor al policelui pentru falangele I-II;

-extensia degetelor-m.interososi pentru degetele 2-5;

-m.scurt/lung extensor al policelui pentru falangele I-II;

-abductia-m.interososi dorsali pentru degetele 2-5;

-m.lung abductor al policelui;

-adductia-m.interososi palmari pentru degetele 2-5;

-m.adductor oblic al policelui;

-opozitia-m.opozant al policelui;

-m.opozant al degetului mic;

Tipuri de prehensiune:

-apucarea in carlig(flexia degetelor 2-5;se intalneste la hemiplegici);

-apucarea intre police si index pe partea laterala(obiecte mici,plate);

.apucarea palmara globala(pentru obiecte cilindrice);

-apucarea intre degete a obiectelor mici fara a le deforma;

-apucarea police-index spre varful degetelor(obiecte mici,bani);

-apucarea in menghina(obiecte mari,carti);

In hemiplegie se pierd miscarile mainii,este afectata mai ales extensia.Pacientul poate tine in mana obiecte(flexorii degetelor primesc stimuli tactili si proprioceptivi)dar nu le poate da drumul(din lipsa extensiei).

Mijloace de reeducare a mainii

Ergoterapia foloseste activitati normale pentru a antrena articulatiile si muschii lezati(direct sau secundar leziunilor nervoase).

-terapia ludica la copil;

-integrarea in grup elimina apatia,creste increderea,antreneaza creativitatea, favorizeaza comunicarea si ameliorarea comportamentului social;

-munca are si finalitate practica,rol psihologic si de crestere a calitatii vietii;

Durata unei sedinte de eroterapie este de 60-90 min/2-3 ori pe saptamana.Se are in vedere intreg membrul superior,insistand pe miscarile deficitare.

Activitati care pot mobiliza mai multe segmente

-umarul-desenat,colorat pe sevalet;

-tamplarie;

-scrima,tenis,

-tesut pe panza verticala;

-cotul si umarul-rularea de obiecte cilindrice;

-pieptanat si coafat;

-ridicare/coborare de obiecte;

-pentru pronosupinatie-folosirea uneltelor de insurubare/desurubare;

-umplerea/golirea apei dintr-un recipient ;

-articulatia mainii-tricotat,crosetat;

-scris la masina;

-activitati casnice diverse;

-degetele-cusut,insirare de margele pe ata;

-cantat la instrumente cu clape,

-scris,desenat,pictat;

-olarit;

-modelaj din plastelina;

-indexul-apasare pe butoane,clape,taste;

-formare de numere pe discul de telefon;

Principii in recuperarea dupa paralizii ale nervilor mainii

Paraliziile apar prin sectionare,zdrobire sau compresiune a nervilor motori.

Daca sunt sectionati nervii senzitivi apar amorteli sub locul sectiunii.afectarea nervilor micsti determina tulburari de motricitate si sensibilitate.

In caz de zdrobire-scade motricitatea,apare durerea sau contractura.

Compresiunea-determina senuatia de amortire.

-nervul circumflex-inerveaza m.deltoid,prin paralizie functia sa este diminuata;

-nervul musculo-cutanat-afecteaza supinatia;

-nervul median-lezarea duce la tulburari de sensibilitate ale pulpelor policelui si aratatorului;

-semnul pumnului(policele nu vine in dreptul degetului mijlociu la inchiderea

pumnului(este afectata adductia);

-semnul benedictiunii papale(inchiderea pumnului se face numai cu ultimele  

degete,celelalte fiind ridicate);

-nervul radial-leziunea in axila-paralizia tricepsului, "mana in gat de lebada";

-nervul cubital- "mana in gheara"-gheara cubitala(degetele nu pot face abductia);
-semnul Froment(prinderea unei foi de hartie produce

indoirea policelui din cauza paraliziei adductorului);

Tratament:

Chirurgical-neurorafie-refacerea nervului prin sutura,la 2-3 saptamani de la producerea lezi-

unii(pentru ca neurofibrilele din neurilema distala sa aiba timp sa se

degradeze).

Recuperator-recuperarea incepe la 3-4 saptamani de la sutura cand apare sensibilitatea (durerea),revine tonusul muscular si se pot relua miscarile.

-bai calde,10-15 minute;

-masaj usor in jurul cicatricii(contraindicat in leziuni de tendon);

-miscari pasive,active asistate,active;

-exercitii la panoul de ergoterapie;

-fixarea mainii pe atela in caz de contractura;

-exercitii pentru redobndirea miscarilor specifice mainii;

Kt.in afectiuni cardio-respiratorii

de reamintit notiuni de anatomie si fiziologie ale aparatelor cardio-vascular si respirator;

-blocul toracal-structurile osoase,musculare,pleura;

-mediastinul-spatiul cuprins intre stern(anterior),coloana vertebrala(posterior)si fetele interne ale plamanilor(lateral).

-contine inima si marile vase toracice,traheea,bronhiile,esofagul,canalul limfatic,nervii pneumogastric,frenic si lantul simpatic,ganglioni;

Aparatul respirator

Anatomie-fose nazale;

-faringe;

-laringe;

-trahee;

-bronhii;

-tesut pulmonar;

-alveole pulmonare;

Fiziologie

-fazele respiratiei:

-ventilatia pulmonara-deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si mediul extern;

-difuziunea alveolara-difuziunea O2 din alveole in sangele capilar si difuziunea in sens invers a CO2;

-transportul gazelor-O2 sub forma de oxihemoglobina;

-CO2 dizolvat in plasma sub forma de carbaminohemoglobina;

-respiratia tisulara;

-reglarea respiratiei

-centrii bulbari-ritmul de baza,involuntar,automat(GRD;GRV);

-centrii pontini-apneustic-scade frecventa respiratorie,inspir profund;

-pneumotaxic-creste frecventa respiratorie,limiteaza inspirul;

-chemoreceptorii centrali-localizati bilateral de suprafata ventrala a bulbului;

-prezinta sensibilitate la concentratia ionilor de H din LCR(CO2 poa-

te strabate bariera hematoencefalica);

-chemoreceptorii periferici-la nivelul corpilor aortici si carotidieni;sunt stimulati de scaderea

presiunii partiale a O2 si cresterea pres.partiale a CO2;

-sunt singurii care detecteaza modificarea pres.partiale a O2 in

lichidele organismului;

Este importanta elasticitatea,complianta pulmonara;exista lucru mecanic al respiratiei ce poate fi ameliorat prin kt.

Semiologie

simptome functionale

Tusea-act reflex sau voluntaral carui rezultat este expulzarea aerului sau a corpilor straini din caile respiratorii.

Dupa etiologie poate fi-faringiana(faringite acute si cronice);

-laringiana;

-bronsica;

-pulmonara;

-pleurala;

-mediastinala;

Mai poate fi-uscata,fara expectoratie;

-umeda,urmata de expectoratie;

Alte tipuri-cvintoasa(in tusea convulsiva);

-bitonala(traheobronsite,tumori mediastinale);

-surda,ragusita(afectiuni laringiene);

-emetizanta(in tusea convulsiva);

Expectoratia-eliminarea produsilor din caile respiratorii.

-vomica-expulzarea brutala a unei colectii purulente din parenchimul pulmonar in caile respiratorii(in abcese pulmonare,pleurezii);

-sputa mucoasa-in bronsita acuta si astmul bronsic;

-sputa purulenta-in abces pulmonar,Tbc cavitara,chist hidatic suprainfectat;

-hemoptizia-sange din caile respiratorii inferioare;

-sughitul-contractie a diafragmului produsa prin iritarea nervului frenic(in tumori cerebrale si pulmonare,pleurezii);

-tulburarile vocii(disfonie);

Durerea toracica-poate fi pleuro-pumonara,parietala,cardio-vasculara,mediastinala.

Dispneea-dificultate in respiratie;respiratie constienta,voluntara;

-dupa etiologie-permanenta(in insuf.cardiaca);

-de efort;

-de decubit;

-paroxistica(in astm bronsic,EPA);

Dupa ritmul respirator-bradipnee;

-tahipnee sau polipnee;

Dupa timpul respiratiei-inspiratorie(in edem glotic);

-expiratorie(in astm bronsic,emfizem pulmonar);

-mixta(pleurezii,pneumonie);

Semne fizice

Inspectia-informatii asupra cutiei toracice si a miscarilor respiratorii;

Palparea-ritmul respirator,transmiterea vibratiilor vocale;

Percutia-interpretarea calitatii sunetelor pulmonare;

Auscultatia-sesizarea si interpretarea zgomotelor in cursul respiratiei,tusei,vorbirii;

Modificarile murmurului vezicular

Suflurile-inlocuiesc zgomotele respiratorii normale;

Ralurile-zgomote patologice in alveole sau bronhii care se modifica prin respiratie sau tuse;

Frecatura pleurala-zgomot patologic intre foitele pleurei in infamatia acestora.

Aparatul cardio-vascular

Anatomie cord;

-vase de sange-artere,capilare,vene;

Fiziologie

Circulatia pulmonara-din VD prin trunchiul arterei pulmonare-artere pulmonare-sange cu CO2 la reteaua capilara perialveolara-eliminarea CO2 prin expir;sange cu O2 colectat de venele pulmonare-AS.

Circulatia sistemica-din VS-artera aorta-sange oxigenat la tesuturi si organe-sange cu CO2 pin venele cave -AD.

Semiologie

Simptome functionale

Dispneea-apare de obicei in IC stanga(respiratii frecvente si superficiale);

-apare in accese si survine de obicei noaptea;

Durerea-precordiala(cardiaca sau extracardiaca);

-radiculara;

-din astenia neurocirculatorie;

-cardiaca-in cardiopatiile coronariene ischemice;

Cianoza-in insuficienta cardiaca dreapta;creste Hb in sangele capilar;

Semne fizice

inspectia -pozitia bolnavului;

-culoarea tegumentelor si a mucoaselor;

-turgescenta venelor jugulare;

-bombarea abdomenului;

Palparea-socul apexian;

-palparea arterelor periferice;

Percutia-marimea si forma inimii;

Auscultatia

Examenul paraclinic al aparatului respirator

Explorarea imagistica

-Radiografia toracica,fata si profil;

-CT-precizeaza exact sediul si intinderea imaginii patologice;

-Bronhografia-contraindicata in bolile pulmonare acute;

-Bronhoscopia-pentru recoltare de biopsii,in diagnosticarea tumorilor;

-Scintigrama(gazoasa si vasculara);

-Ecografia

Testarea functionala respiratorie

Spirometria-se colaboreaza cu pacientul,caruia i se comanda amplitudinea respiratiei

-capacitatea vitala

-vol.expirator max/sec

-indicele Tiffneau=FEV1 ; VEMS scazut-boala obstructiva; CV scazuta-boala restrictiva;

CV

PEF-punctul maxim al expirului

Pulsoximetria-masoara FC si saturatia arteriala a O2

Pletismografia-gazometria sanguina

Explorarile functionale se realizeaza la inceputul si la sfarsitul tratamentului.

Examenul paraclinic al aparatului cardio-vascular

Ecg-inregistreaza activitatea electrica a miocardului;

-P-activitatea atriilor;

-Q-R-S-activitatea ventriculelor;

-T-repolarizarea cordului;

Polisomnografia=Ecg+Eeg+ritm respirator+SaO2-pentru diagnosticarea sindromului de apnee in somn.

Radiografia toracica

Angiografia-pune in evidenta cavitatile inimii si vasele mari de sange cu ajutorul substanteolr radioopace,introduse prin cateterism.

Echo-cord,fonocardiograma

Testarea tolerantei la efort

Testarea cardio-respiratorie dinamica de apreciere la efort,stabileste:

-tipul efortului-mers pe covor rulant;

-cicloergometrul;

-6 min de mers;

-banc de vaslit;

-masurarea efortului-travaliul(forta x distanta);

-puterea(travaliul/timp);

-randamentul(travaliul efectuat/energia utilizata);

In functie de efort,exista mai multe tipuri de teste:

-cu efort submaximal standardizat,cu intensitate constanta(testul Master);

-cu efort subaximal cu intensitate crescuta;

-metode de masurare a efectelor asupra organismului-durerea(scala in 4 trepte);

-TA,FC;frecventa respiratorie;VO2;

Testele pot avea durata-scurta-pana la 10 min(reactia la efort);

-lunga-peste 20 min(adaptarea la efort);

Conditii-dimineata sau in timpul zilei;

-dupa 2 ore de la masa;

-examinare si supraveghere medicala;

-microclimat optim;

-oxigenoterapie,in caz de urgenta;

Contraindicatii relative-care apar in timpul testarii;

-absolute-modificari recente pe Ecg;

-IMA recent;

-angina pectorala instabila;

-aritmii necontrolate;

-insuficienta cardiaca congestiva acuta;

-febra;

-miocardite,pericardite;

-tulburari psihice severe;

Kt.in boli cu deficit ventilator obstructiv

1-boli obstructive ale cailor respiratorii-BPOC-se poate asocia cu emfizem pulmonar;

-bronsita cronica-tuse productiva,cu expectoratie,

zilnic,cel putin 3 luni/an,2 ani consecutiv;

-boli obstructive pulmonare-astm bronsic-boala inflamatorie de tip alergic ce poate evolua

prin crize bronho-spastice partial sau total rever-

sibile;wheezing,VEMS mai putin de 70%,CV nor-

mala;

2-boli pulmonare restrictive(DVR)-sarcoidoza-boala inflamatorie cronica granulomatoasa;

-pneumoconioze;

-alveolite alergice(febra de fan);
-alte fibroze pulmonare

3-boli infectioase pulmonare-pneumonia;

-pleurezia;

-tuberculoza;

-bronsiectazia;

-chistul hidatic

4-tumori

5-boli ale sistemului vascular pulmonar-embolia pulmonara-obstructia unui vas prin tromb;

-cord pulmonar cronic-deteriorarea morfo-functio-

nala a VD ca urmare a cresterii presiunii la nivel

pulmonar;

-hipertensiunea arteriala pulmonara;

-sindromul de detresa respiratorie

6-sindromul de apnee in somn(SAS;SAOS

Mecanisme de producere a DVO

1.reversibile(hipersecretie,bronhospasm)-trat.consta in administrarea de bronhodilatatoare,

Antiinflamatoare;

2.ireversibile-fibroza;

-atrofia peretelui bronhic;

-scaderea elasticitatii tesutului pulmonar;

-pierderea de spatii aeriene;

Efectele sindromului obstructiv

1.perturbarea fluxului de aer-OAFA(obstructie acuta flux de aer);

2.perturbarea volumelor pulmonare-obstructia creste volumul rezidual;

3.perturbarea raportului ventilatie-perfuzie-scade ritmul respirator;

-echilibrare inspir-expir;

4.perturbarea difuziunii alveolo-capilare

5.tulburarea travaliului-cresterea tensiunii in muschi;

-activarea muschilor inspiratori si expiratori de rezerva;

-tonifierea muschilor respiratori;

- scaderea obstructiei;

-reeducare respiratorie;

6.perturbarea gazelor sanguine-oxigenoterapie;

-ameliorarea obstructiei;

7.tulburari cardio-circulatorii

Metode de recuperare in DVO

1.dezobstructia bronsica-eliminarea secretiilor prin educarea tusei productive;

-expectorante;

-hidratare;

-drenaj postural;

-vibromasaj;

-educarea tusei;

-ex.fizice pentru brate si trunchi;

2.scaderea travaliului respirator-scade treptat frecventa respiratorie;

-creste volumul curent;

-relaxarea toracica si a umerilor;

-respiratie diafragmatica;

-reantrenare la efort progresiv;

4.tonifierea muschilor respiratori-vorbit,cantat;

-corectarea pozitiilor vicioase;

Kt. In boli cu deficit ventilator restrictiv

DVR-scade capacitatea vitala,scade ventilatia maxima si cinematica sistemului toraco-pulmonar.

Clasificare:

1.dupa etajul lantului cinematic ventilator

-afectarea centrilor nervosi-intoxicatii medicamentoase;

-TCC;

-leziuni vasculare;

-leziuni nervoase-sechele poliomielitice;

-paralizii de nerv frenic;

-nevralgii intercostale;

-leziuni musculare-miastenia gravis;

-distrofii musculare;

-miozite;

-afectarea directa a mobilizarii sistemului toraco-pulmonar-cifo-scolioze;

-SA;

-epansamente pleurale;

-pneumotorax;

-fracturi costale;

-chist hidatic,fibroza pulmonara;

-pneumonii;

-tumori,hernie diafragmatica;

-obezitate;

-sarcina;

2.dupa substratul mecanic:

-boli care supraincarca mecanic sistemul toraco-pulmonar;

-boli care scad forta motorie a sistemului(leziuni nervoase,musculare);

-boli cu supraincarcare mecanica si pierdere senzitivo-motorie(tetraplegii);

Consecintele DVR-hipoventilatie globala alveolara-brusca(urgenta majora!);

-treptat-scade conc. O2 (hipoxemie);

-creste presiunea CO2

-musculatura deficitara;

-creste travaliul ventilator;

-scade volumul curent;

Efectele tulburarilor gazoase-cerebrale,metabolice,circulatorii.

Recuperarea pacientilor cu DVR

-testarea tolerantei la efort;

-adaptarea metodelor kinetice la cerintele fiecarui pacient;

Obiective:

1.tratarea cauzei supraincarcarii mecanice-regim hipocaloric in obezitate;

-mentinerea mobilitatii coloanei si a articulatiilor

-gimnastica medicala corectiva;

-mobilizarea toracelui dupa punctia pleurala(pentru

a evita aderentele ce scad expansiunea toracelui);

2.ameliorarea ventilatiei alveolare:-tratarea cauzei care incarca sistemul;

-cresterea expansiunii si amplitudinii miscarilor respira-

torii;

-scaderea travaliului ventilator;

-respiratie in presiune pozitiva intermitenta;

3.antrenamentul la efort:-tehnici de antrenare;

-initial se foloseste oxigenoterapie;

-cicloergometru,scara rulanta,covor rulant;

Pentru bolile care scad forta motorie a sistemului toraco-pulmonar se incearca recuperarea eficientei activitatii nervoase si musculare.

Recuperarea pacientilor cu DVM

-scade VEMS si CV;

Cauze:

a)pneumoconioze-depuneri de pulberi minerale in tesutul pulmonar;scade elasticitatea

pulmonara,capacitatea de difuziune si apar zone de obstructie.

b)sindroame post-tuberculoase-BK se localizeaza cel mai frecvent la nivel pulmonar;

-fibroza pulmonara;

-pahipleurite;

Metodele de tratament sunt aceleasi ca in DVR si DVO.

Infarctul miocardic acut

Definitie-sindrom clinic produs prin necroza ischemica a unei portiuni din miocard datorata

obstructiei unei artere coronare.

Simptome-perioada prodromala-accese de angina de efort intens;

-perioada de debut- complicatii grave,mortalitate ridicata,este perioada cea mai

critica;

-durerea-intensitate si durata mare,cedeaza la opiacee;

-febra-dureaza 8-10 zile

-hTA;

-perioada de stare-4-5 saptamani,ameliorarea starii generale;

-convalescenta-formarea cicatricii fibroase,restabilirea capacitatii de munca;

Complicatii -tulburari de ritm si conducere;

-moarte subita;

-ruptura de miocard;

-complicatii tromboembolice;

-sindroame dureroase;

Examene paraclinice-Ecg,coronarografie;

Evolutie-poate fi de la usoara la grava,de recuperare si vindecare spontana,fara tratament(se   dezvolta circulatie colaterala si se repermealizeaza trombusul).

Tratament-repaus la pat;

-combaterea durerii;

-tratament anticoagulant;

Kt.post IMA

Faza I-incepe din spital;se trateaza mai intai complicatiile;

-mobilizare precoce;

-diminuarea efectelor generale ale decubitusului;

-antrenarea cardio-vasculara pentru etapele urmatoare;

1-incepe dupa disparitia durerii,stabilizarea FC si a TA;

-miscari pasive apoi active ale extremitatilor;

-sezand cu picioarele la marginea patului;

2-zilele 3-4;

-poate sta in fotoliu,langa pat;

-miscari active la toate extremitatile;

-poate sta in ortostatism si face cativa pasi;

-isi poate face toaleta singur;

3-zilele 5-7;

-incepe mersul pe hol;

4-zilele 7-8

-se poate deplasa pe hol de 2 ori/zi;

5-din ziua a 9-a;

-face exercitii de 3 ori/zi;

-poate face singur dus;

-poate sa urce cateva trepte;

6-coboara un etaj;

-creste distanta de mers pana la 400 m X2/zi;

7-urca si coboara 1-2 etaje;

-poate incepe exercitii la cicloergometru sau covor rulant;

La externare-continua exercitiile fizice;

-desfasoara activitati casnice moderate;

Faza II-dupa 3-6 saptamani de la infarct si dureaza 8-10 saptamani;

-numai daca nu apare intoleranta la efort!!

-ameliorarea consumului de O2;

-cresterea capacitatii de efort;

-ameliorarea circulatiei coronariene bilaterale;

Schita de tratament-incalzirea;

-antrenament cu efort de anduranta;

-revenirea dupa efort;

-3-4 sedinte/saptamana;

-antrenament continuu cu pauze de 1-2 minute;

-efot izotonic;

Faza III-de intretinere si recuperare a conditiei fizice;

-profilaxia secundara a complicatiilor;

-reluarea activitatilor sociale;