Hormonii sunt molecule biologice active, cu compozitia chimica diversa

Hormonii sunt molecule biologice active, cu compozitia chimica diversa

Exista trei clase, distincte chimic, de hormoni: peptide, amine si steroide (tab. 1 ). Un al patrulea grup de semnalizatori extracelulari - eicosanoidele - sunt similari hormonilor din punct de vedere al actiunii, dar actioneaza local.

Hormonii peptidici continand 3- 200 (sau mai multe) resturi aminoacide, includ toti hormonii hipotalamici si pituitari, pancretici (insulina, glucagonul si somatostatina).

Hormonii aminici, componenti de greutate molecuculara mica, derivati din tirazina includ epinefrina si norc

pinefrina (hidrosolubile) si hormonii tiroidieni (mai putin hidrosolubili).

Tab.1

Clasele de hormoni si compusi cu actiune hormonala cu cateva exemple

Hormonii steroizi, liposolubili, includ hormonii adrenocorticali, forme hormonale de vitamina D, androgenii si estrogenii. Ei se deplaseaza in sange purtati de proteine speciale.

Eicosanoidele sunt derivati de acid gras polinesaturat - arahidronatul - instabili, hidrofobi, cu actiune locala in tesutul unde sunt sintetizate.

Cand este secretat un anumit hormon, concentratia sa in sange creste brusc, de cateva ori valoarea initiala. Cand secretia lui inceteaza, concentratia sa sanguina ajunge rapid la valoarea de repaus. Hormonii au existenta scurta in sange, adesea doar cateva minute; imediat ce prezenta lor nu mai este necesara , ei sunt inactivati enzimatic rapid.

Anumiti hormoni dau raspunsuri biochimice si fiziologice imediate. De exemplu, la cateva secunde dupa ce epinefrina este secretata in torentul sanguin de catre medulara suprarenala, ficatul raspunde prin eliberarea glucozei in sange. Prin contrast, hormonii tiroidieni si estrogeni declanseaza semnalul lor maxim in tesuturile lor tinta doar dupa o perioada de ordinul orelor sau zilelor. Aceste diferente intre timpii de raspuns corespund unor diferente in modul lor de actiune. In general hormonii cu actiune rapida determina modificarea activitatii uneia sau mai multor enzime preexistente in celula, prin mecanisme alosterice sau modificari covalente ale enzimelor. Cei cu actiune lenta, in general modifica expresia genei care determina sinteza uneia sau mai multor unitati ale proteinelor regulatoare.

Toti hormonii actioneaza prin intermediul receptorilor specifici prezenti in celulele tinta hormono-sensibile, de care hormonii se leaga cu mare specificitate si afinitate. Fiecare tip de celula are combinatia ei proprie de receptori hormonali, care defineste intervalul de repaus hormonal. Doua tipuri de celule cu acelasi receptor pot avea diferite tinte intracelulare de actiune hormonala si astfel pot raspunde diferit la acelasi hormon.

Hormonii peptidici solubili si aminici nu penetreaza celula cu usurinta, receptorii lor sunt localizati la fata externa a membranei celulare. Steroizii liposolubili si hormonii tiroidieni traverseaza cu usurinta membrana plasmatica a celulei lor tinta, receptorii lor sunt proteine specifice localizate in nucleu. In timpul reglarii hormonului de receptorul membranar plasmatic, proteina receptoare sufera o modificare de conformatie analoga cu cea produsa intr-o enzima alosterica de catre un efector enzimatic.

In forma sa modificata, receptorul fie produce fie cauzeaza producerea unei molecule - mesager intracelulare, adesea denumita mesager secund, de exemplu AMPc.

Al doilea mesager transmite semnalul de la receptorul hormonal la o enzima sau la un sistem molecular din celula, care la randul sau raspunde in mod specific. Mesagerul secund fie regleaza o reactie enzimatica specifica, fie modifica proportia in care o gena specifica (sau un set de gene) specifica(adica declansaza sinteza unei/unor) proteine. In cazul hormonilor steroizi si tiroidieni complexul receptor - hormon insusi transmite mesajul si modifica exprimarea genelor specifice.