Stocurile supradimensionate: cauzele constituirii lor si urmarile economice negative

Stocurile supradimensionate: cauzele constituirii lor si urmarile economice negative

Stocurile supradimensionate reprezinta cantitatile de resurse materiale existente in unitatile productive, comerciale si/sau consumatoare de astfel de produse, care depasesc nevoile reale ale procesului de productie sau comert; resurse carora nu li se gasesc utilizare imediata sai in perspectiva la unitatea economica la care s-au format.

Dupa viteza de miscare si posibilitatile de a fi atrase in procesul de productie sau de circulatie, stocurile supradimensionate pot fi grupate astfel:

a). stocuri cu miscare lenta, care depasesc cantitatile ce reprezinta stocul maxim normat si pot fi utilizate in unitatea economica in care s-au format, dar intr-o perioada viitoare celei de program;

b). stocuri fara miscare (sau de prisos) formate din resurse materiale care nu mai pot fi consummate in procesul de productie din unitatile economice unde s-au format si nici nu pot fi vandute pe piata.

Ambele categorii de stocuri supredimensionate reprezinta o utilizare nerationala a resurselor materiale si afecteaza atat eficienta economica a fiecarei unitati, cat si economia nationala prin aceea ca determina pagube materiale rezultate din depozitarea pe o perioada lunga de timp si in cantitati mari, prin degradarea materialelor, nerealizarea programului de productie, etc. Toate aceste pagube contribuie la cresterea cheltuielilor de stocare si de circulatie a resurselor materiale si la diminuarea profiturilor unitatilor care le constituie.

In vederea descoperirii modalitatilor de prevenire a formarii stocurilor supradimensionate este foarte important sa se cunoasca cauzele care conduc la aparitia acestei categorii de stocuri. Astfel, cauzele formarii stocurilor supradimensionate pot fi grupate in urmatoarele doua mari categorii:

a). Cauze interne care tin de activitatea fiecarei unitati agroalimentare si de care cele mai importante sunt legate de modul de prognozare (planificare) a activitatii de asigurare cu resurse materiale si de datorare a programului de productie (eficientei manageriale in domeniul productiei si al aprovizionarii cu resurse materiale). Dintre acestea cele mai impornante sunt:

-nefundamentarea stiinfica a necesarului de aprovizionat;

-necorelarea programului de aprovizionare cu tehnologiile de productie practicate de unitatile agroalimentare;

-necorelarea programului de aprovizionare cu modificarile ce intervin in structura de productie sau cu modificarile tehnologiilor de productie ale unitatilor agroalimentare;

-utilizarea unor norme de consum globale (valorice) fara a fi calculate pe baza normelor individuale, adica fara a fi fundamentate pe consumul in unitati fizice, pe categorii de resurse materiale si de produs;

-necorelarea stocului initial cu stocul real existent la sfarsitul perioadei din perioada precedenta;

-planificarea subiectiva a aducerii in unitatea agroalimentara a unor cantitati mari de resurse materiale fata de cele necesare, datorate unor relatii personale sau previziunii unei penurii pentru unele resurse materiale;

-realizarea partiala a lucrarilor prevazute in tehnologiile de productie ale diferitelor produse sau culturi;

-receptia necorespunzatoare a resurselor materiale de catre unitatile beneficiare de resurse materiale;

-lipsa unei organizari interioare a procesului de depozitare, manifestata prin nerepartizarea resurselor materiale pe depozite specializate;

-asigurarea unor conditii de depozitare necorespunzatoare d.p.d.v. al conditiilor optime de pastrare (asigurarea microclimatului care contribuie la formarea de stocuri subdimensionate);

-evidenta defectuoasa a resurselor materiale data de neintocmirea documentelor primare privind intrarea si iesirea resurselor materiale (consumurile), ceea ce contribuie la diferente intre stocurile effective si cele prognozate;

-lipsa unor masuri de lichidare a stocurilor supradimensionate, cum ar fi: vanzarea catre alte unitati, atragerea in circuitul produselor interne sau a altor unitati de profil, casarea lor, etc.

Cauzele de mai sus depind de activitatea organelor de coordonare a compartimentului de asigurare cu resurse materiale sau a celor de organizare a productiei din cadrul unitatii, de modul cum se fundamenteaza fiecare indicator de program. De asemenea, o parte dintre acestea sunt determinate de distanta de timp dintre momentul elaborarii programului de aprovizionare sau de productie si momentul definitivarii programului de ansamblu pe unitati agroalimentare. Intocmirea programului de aprovizionare cu mult inainte de aprobarea programului de productie face posibila aparitia unor necorelari cu efecte negative asupra aprovizionarii si programului de productie propriu-zis. In aceasta situatie unele materiale procurate pe baza unor variante initiale sau de program de asigurare, care nu au fost corelate cu varianta definitive a programului de productie intra de la inceput in stoc supradimensionat. Unitatile agroalimentare au, insa, datoria sa renunte la materialele comandate pe baza proiectului de program de aprovizionare care nu s-a integrat in programul de productie.

b). Cauzele exogene ale aparitiei stocurilor supradimensionate, care in marea lor majoritate se datoreaza relatiilor defectuoase cu furnizorii de resurse materiale. Dintre aceste cauze cele mai importante sunt:

-respectarea de catre furnizori a obligatiilor contractuale punand termenele de livrare, a structurii resurselor materiale livrate (stabilita prin contract), a calitatii materialelor, etc;

-lipsa, in anumite perioade a unor resurse materiale, determina consumatorii de resurse materiale, ca atunci cand gasesc pe piata aceste produse sa le achizitioneze in cantitati mai mari decat necesarul sau, ceea ce contribuie la cererea de stocuri supradimensionate;

-situatia financiara precara a unitatilor economice aflate in avalul productiei agroalimentare  (blocajul financiar) impune nerealizarea productiei si reducerea productiei. Ori, atat timp cat unitatile economice s-au aprovizionat cu resursele materiale necesare dar nu le pot utiliza (datorita reducerii productiei) iar graficele de livrare ale unitatilor furnizoare de resurse materiale trebuiesc respectate, se ajunge la crearea de stocuri supradimensionate;

-resursele materiale achizitionate prin intermediul intreprinderilor distribuitoare nu sunt correlate, d.p.d.v. cantitativ si calitativ, cu nevoile reale ale unitatii agricole sau de industrie alimentara, deoarece intreprinderile de distributie incheie contracte, in numele beneficiarilor, cu unitatile producatoare de resurse materiale fara a lua in calcul necesarul strict (real) al beneficiarilor, etc.

Asa cum am mai aratat, stocurile supradimensionate, odata create aduce efecte negative (economice) atat la nivelul fiecarui agent economic de pe filiera comercializarii resurselor materiale, cat si la nivel de economie nationala.

a) Dintre urmarile economice negative ale formarii stocurilor supraponderate, la nivel de unitate agroalimentara fac parte:

-valorificarea necorespunzatore a resurselor, scaderea treptata a  consumurilor de resurse materiale uzura fizica si morala a acestora contribuind la cresterea costurilor de aprovizionare;

-blocarea spatiilor de depozitare, lipsa spatiilor pentru alte resurse ce urmeaza a intra in depozite, ceea ce contribuie la cresterea cheltuielilor de depozitare;

-blocarea de fonduri imobilizate in stocuri, reducerea vitezei de rotatie a stocurilor (si in consecinta, a mijloacelor circulante), apelarea la credite pentru sustinerea acestor stocuri, ceea ce duce la cresterea cheltuielilor de stocare si la reducerea profiturilor;

-cresc cheltuielile suplimentare de depozitare prin prelungirea duratei de depozitare, ceea ce inseamna cheltuieli suplimentare cu asigurarea microclimatului; iluminatul, incalzirea, aerisirea, manipularea resurselor materiale etc;

-cresc cheltuielile de productie prin cresterea costului cu materiale prime utilizate in procesul de productie si reducerea vitezei de rotatie a activelor circulante etc.

Toate aceste unitati economice negative care sunt concretizate in pierderi materiale generate de stocurile supradimensionate influienteaza in primul rand procesul de productie (prin intermediul asigurarii de surplusuri de resurse, adica a prevenirii), iar in final rezultatele economice si financiare ale unitatilor economice unde se creaza aceste stocuri, insemnand procesul de reluare a activitatii economice la aceeasi scara sau la o scara mai mare.

b)Dintre urmarile economice negative la nivel de economie nationala, cele mai importante sunt:

-formarea stocurilor supradimensionate, insotita de lipsa de supraveghere a acestora duce la imposibilitatea utilizarii acestora in alte ramuri, la diminuarea posibilitatilor de aprovizionare cu resurse materiale a unitatilor care au luat aceste stocuri, apelandu-se , in unele cazuri, la resurse materiale noi sau la importuri cu costuri foarte mari, ceea ce decapitalizeaza agentii economici interni;

-blocajul financiar creat la nivelul unitatii unde au fost create stocurile supradimensionate, creaza blocaje financiare in lant, atat la unitatile din amonte cat si la cele din aval;

-reducerea produsului intern brut (adica a venitului national) prin scaderea aportului agentilor economici din tara la crearea  acestuia, etc.

Pe parcursul derularii activitatii de aprovizionare, fie in contextul contractelor economice anterior incheiate, fie in raport cu alte conditii si modalitati de desfasurare prealabila a acesteia, evolutia stocurilor inregistreaza variatii diferite ca marime, oscilatiile sunt determinate de ritmul intrarilor si iesirilor in/si din stoc, de marimea si structura in care actiunile respective se realizeaza. Aceasta face ca, in unele momente sau perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele optime prestabilite, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat. Toate aceste stari de fapt se apreciaza, in general, ca negative, daunatoare pentru situatia financiara a unitatii sau pentru desfasurarea normala a activitatii specifice. Fiecare situatie de acest fel necesita analize concrete care sa ateste natura fenomenului, cauza care-l determina, implicatiile economice pe care le genereaza (si care nu intotdeauna sunt negative).

Se poate spune, deci, ca nu numai supradimensionarea stocurilor constituie un fenomen negativ ci si lipsa de stoc (subdimensionarea stocurilor) in cazul anumitor resurse materiale si intarzierea reintregirii acestuia. Situatia implica,dupa caz, luarea unor masuri cum ar fi:

-impulsionarea furnizorilor, partenerii initiali de relatii de vanzare-cumparare, pentru livrarea la termenele prestabilite sau cu anticipatie a loturilor de resurse materiale contractate (solicitate);

-reconstituirea urgenta a stocului, indiferent de efortul necesar si sursa de provenienta;

-aprobarea consumului din stocul de siguranta (de rezerva ), daca este format;

-apelarea la resurse ce pot inlocui pe cele deficitare;

-acceptarea lipsei de stoc si renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta actiunii (ca o ultima varianta) etc.

Deoarece formarea de stocuri supradimensionate si subdimensionate aduce efecte negative si impune, pe de-o parte, necesitatea perfectionarii formelor si tehnicilor de aprovizionare si-a trecerii la o noua calitate in acest domeniu important al productiei, iar, pe de alta parte, se impune luarea unor categorii de masuri pentru evitarea formarii lor respective, atunci cand s-au creat sa se recurga la valorificarea lor in procesul de productie sau la lichidarea acestora (chiar daca pierderile sunt considerate a fi foarte mari pentru agentii economici care procedeaza la aceste operatiuni, considerate extreme).