Analiza utilizarii fortei de munca

Analiza utilizarii fortei de munca

Forta de munca reprezinta factorul principal de productie. Obiectivele analizei vizeaza:

modul de asigurare a agentului economic cu forta de munca necesara dpdv. cantitativ si calitativ;

eficienta utilizarii factorului uman

I.A.       Analiza modului de asigurare a fortei de munca dpdv. cantitativ

Personalul din intreprinderi poate fi impartit dupa modul in care participa la procesul de productie astfel:

1. personal industrial,
2. personal neindustrial.

2. Personalul industrial se imparte in:

muncitori - cu ponderea cea mai mare - direct productivi

- indirect productivi

- de deservire generala

- personal TESA- tehnic: ingineri, subingineri, tehnicieni, maistri

- economic: cu studii superioare

- alte specialitati: cu studii superioare

- administrativ: functionari.

Avand in vedere aceasta grupare, indicatorul care se foloseste pt. a constata daca forta de munca este suficienta dpdv. cantitativ este nr. mediu scriptic. Aceasta vizeaza categoria muncitori si este media aritmetica a numarului de muncitori de la inceputul perioadei si a numarului de muncitori de la sfarsitul perioadei:

;                 

I - intrari,

E - iesiri.

Perioada avuta in vedere este lunara, trimestriala, semestriala, anuala.

In ceea ce priveste personalul TESA, respectarea disciplinei statelor de functiuni are in vedere asigurarea unor rapoarte optime intre diferitele categorii de personal:

1.

2.

Rapoartele sunt diferentiate in functie de specificul intreprinderii si de gradul de automatizare. Ele trebuie comparate cu cel ale unitatilor similare. Analiza lor pune in evidenta modificarea structurii personalului in timp.

Forta de munca se mai poate structura pe:

sexe

categorii de varsta

categorii de vechime.

Asigurarea cu personal urmareste si alte aspecte:

• modificarea numarului de personal dpdv. absolut

Cresterea absoluta se poate justifica numai numai in conditiile cresterii productiei. Reducerea absoluta poate avea cauze obiective, cum ar fi:

restrangerea activitatii,

cresterea gradului de automatizare,

crestera productivitatii muncii,

cauze naturale.

• Modificarea numarului de muncitori dpdv. relativ:

- nr. mediu scriptic admisibil care coreleaza nr. de muncitori cu situatia productiei. Acesta este nr. maxim la care are dreptul intreprinderea in conditiile in care productia se realizeaza cu un anumit indice.

                     < 0 o economie relativa

= 0

> 0 o depasire relativa care reflecta o subutilizare a fortei de munca.

I_Q - indicele aferent productiei.

Cauzele si efectele acestor modificari trebuie cautate in modul cum s-a realizat productia si in productivitatea medie a muncii.

,           , , .

O economie relativa de personal se poate realiza numai in conditiile cresterii productivitatii medii a muncii.

- constant si > 0 > 0 >.

Analiza mobilitatii fortei de munca

Pe parcursul desfasurarii procesului de productie intr-o anumita perioada (luna, trimestru, semestru, an) nr. mediu de muncitori se poate modifica ca urmare a fenomenului de mobilitate sau miscare a fortei de munca.

Acest fenomen este normal in masura in care are la baza cauze obiective (intrari-iesiri din unitate).

- iesiri:               - cauze naturale (boala, pensionare, deces),

- cu aprobarea conducerii (transfer in interes de servici),

- restrangerea sau restructurarea activitatii.

- intrari:            - extinderea activitatii,

- inlocuirea personalului plecat (repartizarea absolventilor, oficiile de recrutare si plasare a fortei de munca, targul de job-uri).

Mobilitatea fortei de munca poate fi monitorizata si la nivel macroeconomic prin deplasari in teritoriu.

Intensitatea mobilitatii fortei de munca se exprima prin coeficientul mobilitatii totale:

N_i - nr. initial de personal

Daca mobilitatea intrarilor este un fenomen normal, nu toate iesirile din unitate reflecta fenomene normale.

Dupa cauzele iesirilor distingem:

1. iesiri din cauze obiective, care alaturi de intrari formeaza circulatia fortei de munca, fenomen normal, a carui intensitate este:

2.     iesiri din motive aparent nejustificate, care in principiu nu sunt aprobate de conducere:

demisii,

transferuri la cerere,

desfacerea contractului de munca.

Coeficientul fluctuatiei fortei de munca

Fluctuatia poate fi:

activa sau efectiva - care s-a inregistrat deja,

potentiala - care nu a devenit inca un fenomen acut; presupune intentia personalului de a parasi unitatea. Poate fi depistata prin anchete sociologice si chestionare. Este mai mare decat cea efectiva.

I.           B. Analiza modului de asigurare a fortei de munca dpdv. calitativ

Calitatea fortei de munca asigura o concordanta optima intre cerintele procesului tehnologic de fabricatie si calificarea personalului disponibil.

Se urmaresc doua directii:

1.     situatia personalului dupa forma de obtinere a calificarii:

metoda gruparilor statistice,

cai de obtinere a calificarii (scoli profesionale, licee de profil, calificare la locul de munca, policalificare).

2.     evolutia in timp a coeficientului calificarii medii a personalului.

Exista 7 categorii de calificare (I, II, III, , VII), trecerea realizandu-se dupa o anumita vechime in munca, in urma unui examen de specialitate.

Se noteaza cu - categoria medie de calificare:

,

N_i - nr. de muncitori cu categoria de calificare i,

k_i - categoria de calificare (I, II, III, , VII),

,

S_i - structura muncitorilor pe categorii.

Coeficientul mediu al unei lucrari de executat se calculeaza dupa relatia:

S_l - structura lucrarilor pe categorii,

- volumul total de lucrari de executat exprimat in norma-ore. Acesta poate fi descompus pe categorii: V_I, V_II, ., V_VII.

Din compararea celor 2 coeficienti rezulta situatia economica:

1. - cazul ideal. In medie s-a constatat ca forta de munca corespunde dpdv. al calificarii cu cerintele procesului tehnologic de fabricatie.

2. > - calificarea fortei de munca depaseste cerintele procesului tehnologic de fabricatie. Consecinte: cresterea costurilor, salarii mai mari decat este necesar.

3. < - tehnologia de fabricatie este superioara calificarii personalului, ceea ce duce la aparitia rebuturilor, scaderea productiei, cresterea costurilor.

I. C. Analiza folosirii timpului de munca

Utilizarea completa a timpului de munca, alaturi de asigurarea cu personal dpdv. cantitativ, constituie cai de utilizare extensiva a fortei de munca si de crestere a productiei.

Ca sursa de date si informatii se foloseste "Darea de seama statistica dpdv. a utilizarii timpului de munca" intocmita de serviciul personal. Aceasta cuprinde mai multe categorii de timp legate intre ele. Evaluarea timpului de munca se poate face in om-zile si om-ore.

In "Darea de seama statistica" intalnim "Balanta timpului de munca" care cuprinde:

a.     fondul de munca disponibil existent,

b.     utilizarea efectiva a timpului de munca.

Se considera om-zi lucrata, ziua in care muncitorul a fost prezent in unitate, lucru care se poate constata din fisele de pontaj, indiferent de nr. de ore lucrate in acea zi.

Nu reflecta fidel gradul de utilizare a timpului de munca, ci doar prezenta sau absenta.

Se recomanda exprimarea timpului de munca in om-ore. "Balantele de timp" se tin lunar, trimestrial si anual si cuprind:

I.        Fondul de timp calendaristic

- nr. mediu de muncitori

II.       Timpul maxim disponibil

(om-zile; om-ore).

III.     Timpul efectiv

Intreruperile pot fi:

justificate:        - lipsa de materii prime, materiale, comenzi,

- absente motivate.

- nejustificate.

IV.     Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil

Ponderea intreruperilor = 100 - G.

G si ponderea intreruperilor formeaza structura procentuala a timpului maxim disponibil.

Pe baza datelor din "Balanta timpului de munca" se calculeaza indicatorii ce influenteaza timpul efectiv:

1.     durata medie a anului de munca in zile:

(zile)

2.     durata medie a zilei de munca in ore:

(ore/zi)

(om-ore).

Daca se constata ca timpul efectiv utilizat este mai mic decat timpul efectiv din perioada de referinta, acest lucru semnifica o pierdere de timp si se pune problema exprimarii acestei pierderi in productii nerealizate.

Productia aferenta pierderii respective este o rezerva de crestere a productiei in viitor.

, unde:  - productia potentiala

Q₁ - productia efectiv obtinuta

- sporul de productie aferent pierderii

- rezerva procentuala de crestere a productiei.

II.        Analiza utilizarii intensive a factorului uman

Productivitea muncii reflecta eficienta cu care este folosit factorul uman. Fiind un indicator de eficienta, compara efortul depus cu efectul obtinut.

1. (forma directa de exprimare).

Arata care este volumul de productie ce revine in medie pe unitatea de cheltuiala.

Volumul productiei (Q) poate fi: productie fizica (q) si indicatori valorici (CA, Vad, Pex).

Cheltuielile de munca (T):

N - nr. de personal

- nr. de muncitori

- T_efectiv - om-zile

- om-ore.

2. (forma indirecta de exprimare).

Arata care este consumul de munca ce revine pe unitatea de productie in medie.

> 100%

> favorabil raportul .

< 100% < favorabil raportul .

,              W_M - productivitatea marginala

,

E_Q/T - elasticitatea productiei fata de cheltuielile de munca.

- efectul de levier

- punctul de maxim

Indicatorii productivitatii medii a muncii sunt:

1. Productivitatea medie anuala:

,         - nr. de personal sau nr. de muncitori.

2. Productivitatea medie zilnica:

3. Productivitatea medie orara:

Relatiile dintre acesti indicatori sunt urmatoarele:

,