|
|
|
Vocatia istorica a scriitorilor pasoptisti
Aparuta intr-o perioada dificila
pentru publicatiile autohtone,revista Dacia Literara a simbolizat un nou
inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei.Intr-o
perioada in care putinele publicatii existente prezentau preponderent fapte
politice,Dacia Literara a fost pata de culoare din presa romaneasca,prin
caracterul sau.Toate acestea se regasesc mentionate in articolul program al
revistei, semnat de Mihail Kogalniceanu in calitate de editor
raspunzator.Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza un punct de cotitura
in literatura romaneasca 
Pana la 1830 nu se poate vorbi la noi de
o traditie a literaturii culte sau de o intentionalitate
estetica a scrierilor literare. Constiinta faptului artistic,
ideea de beletristica, se nasc in aceasta perioada, cand se
petrece si transformarea autorului in scriitor. Curentele sunt importate o
data cu formele, ideile literare vin impreuna cu tiparele narative
sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa
initiala a traducerilor, a adaptarii, a imitarii modelelor,
a respectarii structurilor date (in fond, conform ideologiei
clasicismului). Activitatea publicistica a lui Kogalniceanu, Russo,
Grigore Alexandrescu,Ion Heliade Radulescu,D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu,Alecsandri
si Negruzzi, prin atitudinea lor lucida si responsabila, a
contribuit la instituirea premiselor culturii romane moderne. "Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie
primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. []
Traducerile insa nu fac o literatura.' afirma
Kogalniceanu in Introductie la Dacia literara, in 1840.
Articol- prograra al romantismului
romanesc, Introductia
se axeaza pe evidentierea necesitatii de realizare a unei literaturi nationale
originale si pune in miscare o schema de idei generale.
Poezia pasoptista raspunde, in
general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in
articolul "Introductie" din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul
ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic,
conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de
pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in
valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care
devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme
predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in
creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea
unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala.
Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare
directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat
intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea,
destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului
omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al
creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale
constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand
cu severitatea moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate abuzurile si
nedreptatile manifestate in epoca.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar:
deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre
valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin
constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar
prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de
exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationale.
Literatura pasoptista se
dezvolta sub semnul romantismului european si parcurge un drum
sinuos. Dupa literatura anilor 1825-1830, care abunda in
adaptari dupa autorii straini, in special francezi, e de
remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefata la
drama Cromwell,
de Victor Hugo, in 1827) si articolul-program Introductie, publicat de
Kogalniceanu in 1840. Scriitorii romani ai epocii asimileaza rapid
manifestul romantismului francez si aplica principiile acestuia, cu
particularitatile
curentului national-popular de
la revista Dacia
literara.
Scriitorii generatiei pasoptiste au cultivat teme
si motive romantice au ales istoria ca sursa de inspiratie
pentru o lirica a patriotismului ardent si natura
- coordonata a sufletului romanesc, au valorificat literatura
populara si
mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creatie,
aspiratia spre absolut, spiritul rebel si contestatar sunt cateva
trasaturi ale scriitorilor pasoptisti.
Romantismul Biedermeier este o varianta degradata a Romantismului
inalt, manifestat in Europa in perioada 1790-1815, impur, eclectic si
predispus la orice compromis stilistic sau simbioza tematica.
Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor
1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a
identifica fenomenul hibridarii estetice, conglomerat de forme si
motive vechi si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Alecsandri ar putea
fi in acest sens exemplul tipic.
Caracteristicile generale ale
literaturii pasoptiste
In angreajulunei culture in pline avant si al unei situatii politice care evolua in chip[ favorabil, largind mereu posibilitatile de autodeterminare ale natiunii, litaratura pasoptista inregistraza si wa, de-a lungul a numai 30-40 de ani, un progress considerabil. Acest progress e vadit sub trei aspecte, pe care rareoriistoria ke insumeaza: in amploarea frontuluiu de desfasurare, in ritmul dezvoltarii si in calitatea rezultatelor obtinute.
Nu numai cas e ataca deodata in mai multe directii, dar avanseara e rapida si ceea ce se castiga e adesea definitive. Societatea de teatru care are nevoie de repertoriu de invatamant, care are nevoie de manualesi carti de lectura, de presa, care vrea sa informeze, sa instruiasca, dar sis a amuze. Literatura ia avant, tinand sa devina treptat, o adevarata oglinda a vietii nationale. Profesorii sunt primii slujitori, scena intaiului laborator de experienta, societatile si ziarele mijlocul essential de vehiculare, stimul si depasire.
In ansamblu literatura pasoptista nu e fenomen de generatie deaorece isi anexeaza cele mai representative condee, atat dintre tineri, cat si dintre varsnici.
Totusi fa[tele arata ca in cuprinsul li ponderea principala revine unui grup compact de scriitori nascut intr-al doilea deceniu:
Grigorie Alexandri(1810-1812 sau 1814); G. Bartiu(1812); Cezar Bolliac (1813); C.A. Rosetti; A. Mureseanu; I.Ghica(1816) si M Kogalniceanu(1817); etc
Mai toti pasoptistii provin din clasele de sus, darn u din arisocratia propendata, fanariotizata in decursul sec al XVIII-lea, ci in patura lina de vitalitate a boierimii mijlocii si mici, care se ridicasera in primele decenii ale sec al XIX-lea si ajunsese la o situatie infloritoare, gratie promovatii in slujbe si imbogatirii prin comert.
Literatura pasoptista exteriorizeaza o orientare unitara de o remarcabila coerenta launtrica. Inainte de toate imprejurimile in care s-a nascut, rostul pe care-l implineste principiile care o calauzesc ii accentuaza caracterul de angajare in istorie.
La 1848, poezia lirica nu e doar tipat al inimii, ca la Lomartine, nuvela istorica nu e doar evocarea trecutului ca la Walter Scott, schita de moravuri nu e simpla "fiziologie" ca la balzacieni. Pretutindeni ideile sociale politice infiltreaza material artistica, iar genurile, aproape fara exceptie, capata un character publicistic. Literatura pasoptista e o literature cu mesaj, al carei program poate fi definit in urmatoarele puncte:
subordonarea creatiei fata de idealul eliberarii siunitatii nationale
simpatia pentru clasele dezmostenite si in primul rand pt taranime
tendinta autohtonizarii inspiratiei, indrumand`o spre trecut, folclor si realitatea locala.
critica neajusurilor epocii de tranzitie a viciilor oranduirii fundale.
credinta in puterea educative a artei si literaturii, in primatul utilului asupra esteticului si al interesului obstesc asupra ceul personal.
Literatura pasoptista corespunde unui moment raspantie in evolutia istorica a tarilor romane trecerea de la feudalism la capitalism, de la vasalitate la independenta, de la obedientele culturale neogrecesti la legaturile active cu tronta, de la studiul framantaruu provinciale la statul unitary national.
Ea exprima constiina de sine a unui popor care se trezeste la viata trepidanta a secolului descoperindu-si vechimiea si nobletea originii, unitatea pe teritoriul vechii sacii, aptitudinile spirituale ce-I dau dreqptul sa participle in marea competitie a civilizatiei omenesti.
Literatura pasoptista continua litaratura anterioara a scolii ardelene si a primilor scriitori culti din principatele, enumita de unii cercetatori literature premoderna, nu numai in sensul chronologic, dar si in sensul mostenirii ideologice.
Se poate deci spune ca literature pasoptista constituie un moment organic in evolutia spiritului romanesc inscriindeu-se in continuitatea unor aspiratii si idei traditionale, si paralel cu dezvoltarea pasoptismului romanesc au loc in tarile vecine procese similare.
Prin urmare, dar nu incape indoieala ca spiritual literaturii pasoptiste se hraneste din solul autohtone, nu e mai putin adevarat ca pe acest fond originar s-au grafat sugesti din afara ajutand la elucidarea si caracterizarea impulsurilor latente.
Rolul istoric al pasoptismului a fost tocmai de a cerne ideile sociale, politice si estetice ale Europei prin stia specificului national.
Astfel prin raportul dialectic dintre traditia focala si interferentele straine, miscarea difuza a ideilor s-a vertebrat ca ideologie, iar cultura romana moderna si-a gasit formula proprie.
Desi de o remarcabila omogenitate literature pasoptista compara totusi sub raport instoric, doua etape distincte:
una pana la 1840, dominata de figurile lui Heliade si Asachi si de activitatea primelor gazette "Curierul romanesc" si "romaneasca".
a doua cuprinsa aproximativ intre 1840 si 1860, marcata de aparitia "daciei literare" a "Propasirii" si a "Romaniei literare si de activitatea redactorilor si colaboratorilor acestora.
Prin G. Baritii si publicatiile animate de el, literature, Ardealului se situaza intr-o pozitie intermediara, mai apropiata insa, gratie accentului pus pe ideea de nationalitate de indrumarile preconizate la "Dacia" si "Propasirea".
Pasoptismul aduce in fine cele dintai realizari in directia angrenarii literaturii romane si circuitul culturii Europene.
Se efectuaza acum primele priviri panoramice si dai de seama despre miscarealiteraturii la noi, in limbii straine, fie ca lucrari autonome, fie ca in cadrul unor scrieri mai ample destinate inforamrii publicului din Apus asupra situatiei din Principate!
