|
Tipurile de personaje dintr-o proza realista Enigma Otiliei
personajul este o individualitate a operei literare, cu caracter verosimil sau fictiv, integrata in structura textului narativ
personajul este cel care actioneaza faptic, evenimential, mental, afectiv, senzorial, intr-o opera
dupa curentul literar exista trei tipuri de personaje: clasice, romantice si realiste
dupa etic: pozitive si negative
dupa importanta: principale, secundare si episodice
dupa complexitate: simple / plate / unilaterale si complexe / rotunde
personajele realiste sunt tipice situate in imprejurari tipice, reprezentative pentru categoria lor sociala
prin romanele lui, Calinescu, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii, tipuri general-umane de circulatie universala, inscriindu-se astfel in realismul modern al secolului al XX-lea
"Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesanta decat cand a intrat intr-un tip" Calinescu
pentru proiectarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter
personajele sunt concepute potrivit gandirii estetice a scriitorului, care pledeaza pentru "cautarea permanentelor in scopul de a atinge universalul"
portretul balzacian porneste de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul, gelosul), carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul
tipologii:
mos Costache Giurgiuveanu - tipul avarului, iubitor de copii
Aglae - "baba absoluta fara cusur in rau"
Aurica Tulea - tipul fetei batrane
Simion Tulea - tipul dementul senil
Titi Tulea - tipul debil mintal, al retardatului
Stanica Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului
Otilia Marculescu - tipul cochetei, al feminitatii
Felix Sima - tipul ambitiosului
Leonida Pascalopol - tipul aristocratul rafinat
tot din clasicism este preluat si triunghiul amoros si qui pro quo-ul
o trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor