Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Prezinta rolul Junimii si al lui Titu Maiorescu in impunerea noii directii in literatura romana din a doua jumatate a secolului al XIX -lea

Prezinta rolul Junimii si al lui Titu Maiorescu in impunerea noii directii in literatura romana din a doua jumatate a secolului al XIX -lea.


Junimea - junimismul


Este o miscare literara si culturala de la sfarsitul secolului al XIX-lea initiata de cativa tineri, care venisera de la studii din strainatate: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti .

A fost infiintata in 1863. A avut revista proprie, aparuta la 1 martie 1867 - "Convorbiri literare".

Junimistii au avut preocupari in trei domenii:

1.      cultura - prin prelectiuni populare organizate de acestia, pentru educarea maselor;



2.      domeniul limbii

T. Maiorescu propune sa se scrie in limba romana cu ortografie fonetica si nu etimologizanta; ortografie fonetica - se pronunta asa cum se scrie;

T. Maiorescu s-a pronuntat in ceea ce priveste neologismele intr-un articol din 1881 - Neologismele; el arata ca acolo unde in limba romana exista pe langa cuvantul slavon un cuvant de origine latina trebuie indepartat cel de origine slavona si pastrat cel latin; Ex: vom zice binecuvantare si nu blagoslovenie; bunavestire si nu blagovestenie; Acolo unde lipseste din limba un cuvant si trebuie neaparat introdusa o anumita idee vom imprumuta din limbile neolatine, in special din franceza si italiana.

3.     domeniul literaturii - cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu este cel din 1872 - Directia noua in poezia si proza romaneasca; in acest studiu, prezinta situatia poeziei si a prozei romanesti de pana la el, in acelasi timp sesizand aparitia unui "om al timpului modern", Mihai Eminescu. Il numeste pe Vasile Alecsandri «cap al poeziei noastre in generatia trecuta», afirmand despre «pasteluri ca sunt o podoaba a literaturii romane».

A sustinut tinerele talente, ca Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici,

combatand mediocritatile.

Titu Maiorescu a impus o directie noua in literatura romana. Desi nu a facut analiza pe text, a sintetizat in anumite afirmatii valoarea si importanta celor mai buni scriitori ai vremii:

- in poezie - Mihai Eminescu

- in proza - Ioan Slavici - promotorul realismului rural

Ion Creanga - geniu "poporal"

- In dramaturgie - I.L. Caragiale


O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867


Studiul incepe cu o diferenta intre adevar si frumos; frumosul apare in arte si adevarul in stiinta; adevarul cuprinde idei, iar frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila.

Criticul arata ca fiecare arta are materialul ei:

Ex: sculptura - are ca material lemnul sau piatra;

pictura - culoarea;

muzica - sunetul;

In ceea ce priveste literatura, materia ei nu este cuvantul asa cum ne-am astepta: "Materialul poetului nu se afla in lumea din afara; el se cuprinde numai in constiinta noastra si se compune din imaginile reproduse ce ni le desteapta auzirea cuvintelor poetice." - T. Maiorescu

Prima conditie a poeziei este sa trezeasca prin cuvinte imagini sensibile in fantezia cititorului (imagini artistice - vizuale, auditive si descriptive).

Procedee prin care se obtin imagini artistice sunt:

- figurile de stil (= tropi): personificari, comparatii, metafore, epitete;

Conditia ideala a poeziei, dupa T. Maiorescu, se refera la aceea ca ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un sentiment sau o pasiune si nu o cugetare intelectuala.


Comediile d-lui I.L.Caragiale (1885)


Studiul pleaca de la reactia pe care a avut-o publicul in momentul jucarii pe scena a comediilor lui I.L.Caragiale.

In presa vremii, comediile lui Caragiale au fost acuzate de trivialitate si de imoralitate, tipurile de oameni erau, in general, de persoane vicioase si proaste.

Amorul prezentat este nelegiut; nicaieri nu se vede pedepsirea celor rai si rasplatirea celor buni. Criticul da exemplul unor statuete expuse in muzeele lumii si care o infatiseaza pe Venera in nud, aratand ca nimeni nu le gaseste imorale. Maiorescu arata ca moralitatea artei nu este de natura etica, ci estetica.

"Orice emotiune estetica, fie desteptata prin sculptura, fie prin poezie face omul stapanit de ea pe cata vreme este stapanit sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale." - T. Maiorescu