|
|
|
Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat
Autor - narator - persoanaje - cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare.
Autorul
Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.
1 se afla in afara textului
2 are o viziune de ansamblu asupra continutului
3 concepe mesajul
4 alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative
5 creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri
6 se adreseaza cititorilor
7 autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje)
Naratorul
Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si
personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele
Naratorul omniscient
7 povesteste la persoana a III-a
8 cracteristic prozei obiective
9 independent de autor si de personaj
10 autorul ii confera independenta narativa totala
11 este tipul clasic, cel ce dirijeaza "din spate" toate actiunile personajului carora le cunoaste
si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora
12 este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului
13 perspectiva sa este unica
Liviu Rebreanu - Ion
Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. "Romancierul vrea
sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur,
dar lipsit de voce proprie".(N. Manolescu)
"Ion" este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva
relatiei narator - personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu
focalizare zero (viziunea "dindarat") naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare
si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent,
dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale
ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu
personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient.
Si in "Ion", destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu
surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate)
