|
|
|
Analizeaza rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta
Oda (in metru antic), de Mihai Eminescu
Aparitie
- prima sa varianta dateaza din perioada cand Eminescu era la Berlin (1873-1874);
- initial, poezia a fost alcatuita din 11 strofe, ajungand in forma finala la 5 strofe; oda era dedicata lui Napoleon
Titlul contine specia literara a poeziei.
Oda = specia genului liric, in care sunt exprimate sentimente de admiratie pentru o persoana, o idee; presupune un ton solemn;
Forme: eroica, sacra, erotica, patriotica.
Cel mai mare reprezentant al odei este Horatiu; are un ciclu de poezii =ODE.
Metrul antic = metru alcatuit din versuri lipsite de rima, bazate pe alternanta ritmica a silabelor lungi cu cele scurte, caracterizat prin rostire sacadata si tonalitate solemna.
Poezia este organizata in patru secvente poetice majore, corespunzatoare celor patru ipostaze ale eului liric.
Secventa poetica sir de imagini care se succed intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar.
1.
- tanar, solitar, visator, optimist;
nemurire;
poetul se afla intr-o ipostaza meditativa, contemplativa;
- singuratatea este caracteristica omului superior; doar in singuratate se pot obtine performante spirituale;
- mantia sugereaza izolarea, dar si nobletea spirituala;
-imperfectul 'nu credeam' asaza textul sub semnul evocarii.
2.
- adv. "deodata" semnaleaza aparitia iubirii - a suferintei - in viata eului liric;
- oximoronul "placere - durere "ii descopera poetului omenescul din el si il coboara din sfera abstractului in cea a concretului: 'suferinta tu, dureros de dulce'; 'voluptatea mortii';
- suferinta omului de geniu este mai mare decat cea a omului simplu;
- pron. pers. "tu" desemneaza suferinta provenita din iubire, ceea ce il face pe om sa revina in sfera concretului;
- aparitia suferintei, provenite din sentiment, ii descopera omului de geniu conditia tipic umana, una marginita, limitata, dar plina de pasiune;
3.
- Nessus si Hercul sunt arhetipuri ale suferintei cauzate de iubire;
-exista un camp lexical-semantic al arderii: ma vaiet, ma topesc, ard, focul, mistuit, rug, flacari;
- verbele la prezent (ard, nu pot, ma topesc) sugereaza starea prezenta a poetului;
- suferinta eului liric este continuata in aceasta strofa prin adv. "jalnic" si "chinuit";
- "haina lui Hercul" poate reprezenta suferinta existenta in apropiere;
-subst. "vis" indica aspiratiile inalte ale poetului, de neindeplinit;
- suferinta este una mare, ea fiind asemanata cu arderea pe rug de viu:"propriul rug";
- vb. "reinviu" ne duce cu gandul, ca, pe langa inaltul ideal, poetul mai are o dorinta, aceea de a reveni la starea de liniste anterioara.
4.
- verbele la imperativ exprima puternica dorinta a poetului de recuperare a sinelui pierdut: vino, reda-ma;
-metafora 'ochii tulburatori' - exprima suferinta din iubire;
-'nepasare trista'- metafora ce exprima dorinta de recuperare a linistii initiale;
-intreita folosire a pronumelui pers. de pers. I finalizeaza aceasta lectie despre iubire si despre moarte.
