Prezinta particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedeele artistice, elementele de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu

Prezinta particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedeele artistice, elementele de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.

Scrisoarea I

Limbajul artistic este specific liricii eminesciene, construit din modalitati uimitoare atat in ceea ce priveste marcile lexico-gramaticale, cat si procedeele artistice si elementele de versificatie.

Imbinarea surprinzatoare a limbajului popular si a celui intelectual, insa fara

abuz de regionalisme, arhaisme ori neologisme, fapt ce particularizeaza stilul acestui poem prin cateva trasaturi:

naturaletea si prospetimea limbajului poetic este data de cuvinte

populare, regionalisme si arhaisme: "gene ostenite", "ceasornicul", "suflu-n lumanare", "feresti", "osebite", "raboj", "prizarita", "colb".

expresia intelectualizata este prezenta mai ales in tabloul cosmogonic,

unde Eminescu sugereaza mituri, idei filozofice, etice, care obliga la cugetare, de exemplu imaginea haosului primordial, "pe cand fiinta nu era, nici nefiinta" trimite la imnurile creatiunii din Rig-Veda sau aminteste de ideile lui Schopenhauer. De asemenea sunt prezente expresii livresti: "precum Atlas in vechime", "microscopice popoare", "ne succedem generatii".

Viziunea contrastanta asupra lumii este realizata prin antiteza specifica

poetilor romantici

Antiteza compozitionala: tabloul cosmogonic cu cel satiric

Antiteza ideatica: "Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par / Altul cauta

in lume si in vreme adevar"

Antiteza la nivelul vocabularului: "Fie slabi, fie puternici, fie genii ori

neghiobi"

Epitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunzator

sentimentelor poetului: "miscatoarea marilor singuratate", "galbenele file", "batranul dascal", "timpul mort", "ironica grimasa", "universul cel himeric"

Comparatiile dau expresivitate ideilor profund filozofice ale poeziei :

"precum Atlas in vechime", "ca si spuma nezarita", "ca o mare far-o raza"

Personificarile ilustreaza desavarsita familiaritate a poetului cu natura terestra

si cosmica deopotriva: "luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie", "codru-ascund in umbra stralucire de izvoara", "timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie"

Metaforele sunt numeroase ca si epitetele si au capacitatea de a vizualiza

ideile: "urna sortii", "colonii de lumi pierdute", "musti de-o zi", "din ungherul unor crieri"

Prozodia. Versurile sunt lungi, de 15-16 silabe, ritmul este trohaic. In prima

parte a poemului rima este feminina (accentul cade pe penultima silaba), iar in partea de satira rima este masculina (accentul cade pe ultima silaba), ilustrand tonul retoric. Rima este aici absolut inedita, fapt ce a starnit reactii impresionante in epoca; Eminescu rimeaza in mod surprinzator substantiv cu pronume ("vrun mititel/el"), adjectiv cu adverb ("adanca/inca"), pronume cu substantiv ("recunoasca-l/dascal", "iata-l/Tatal")