|
|
|
BALTAGUL de Mihail Sadoveanu - CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN
Romanul "Baltagul" ramane o scriere memorabila nu numai prin continut si multitudinea semnificatiilor sale, ci si prin personajele lui, intre care un loc aparte il ocupa Vitoria Lipan, Nechifor Lipan si Gheorghita, feciorul lor. Nu lipsite de importanta si semnificatie in derularea actiunii sunt alte personaje secundare sau episodice: parintele Daniil Milies, baba Maranda, negustorul David, alti hangii, mos Pricop, Ilie Cutui, Calistrat Bogza si sotiile lor etc. Majoritatea acestor personaje sunt caractere puternice, de o mare complexitate, specifice acelei lumi patriarhale, pe care ele o reprezinta.
Insa, dintre toate aceste destine, se impune puternic figura Vitoriei Lipan, asa incat romanul poate fi socotit cartea acestei eroine devenite un tip reprezentativ, dar care se individualizeaza printr-o serie de trasaturi distincte.
Personajul Vitoria Lipan ne este descris in text in trei ipostaze si anume: cea de sotie de oier, cea de mama a doi copii si cea de detectiv.
Vitoria Lipan cucereste si prin frumusetea si farmecul ei fizic, caci, la cei patruzeci de ani ai sai, ochii ei caprui rasfrangeau lumina castanie a parului, insa privirea ei era dusa departe, semn al gandurilor in care era adancita si o copleseau. Femeia "nu mai era tanara, dar avea o frumusete neobisnuita in privire. Ochii ei luceau ca-ntr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase."
Infatisarea fizica ilustreaza ingrijorarea femeii pentru tacerea sotului ei si prefigureaza zbuciumul sufletesc ce o va stapani, si o va macina, pana ce-i va descoperi si pedepsi pe ucigasii lui Nechifor Lipan.
Femeie aspra, Vitoria este si o priceputa si harnica gospodina, care duce grijile unei gospodarii cu multe acareturi si o conduce cu strasnic brat, mai ales ca sotul este adeseori plecat. Astfel, ea stie pe de rost ce produse mai are de vanzare, se tocmeste cu iscusinta de negustor cu cei care vin sa cumpere sau merge ea insasi la campie, unde vinde produse.
Ordonata, meticuloasa cu un deosebit simt practic, inainte de plecare pe drumurile cautarii lui Lipan, ea oranduieste totul cu o abilitate si cu o exactitate demne de invidiat, incat niciunul dintre amanunte nu-i scapa.
Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele, dar duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata. Constienta de pericolele care-i pandesc pe drum, ii face lui Gheorghita un baltag pe care preotul il sfinteste, iar pentru sine ia pusca pe care s-o foloseasca in caz de nevoie.
Vitoria este o femeie credincioasa si respecta obiceiurile stramosesti. Inainte de a pleca, se consulta cu preotul, merge la manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana Sfintei Ana, tine post douasprezece vineri, se spovedeste si se impartaseste sau face daruri bisericii. In drumul ei intalneste un botez si o nunta si de fiecare data respecta traditia, asa cum indeplineste toate cele crestinesti pentru inmormantarea si pomenirea lui Nechifor Lipan.
Totodata , femeia este si superstitioasa, caci ea crede in vise si in semne, in descantece si in vraji si de aceea nu uita sa mearga la baba Maranda, vrajitoarea satului, pentru a afla despre sotul ei. Visul in care Lipan apare intors cu spatele trecand peste o apa neagra si cantecul cocosului slobozit o singura data, cu pliscul intors catre poarta, o obsedeaza si ii dau certitudinea ca barbatul ei nu se mai intoarce, deoarece a fost ucis.
Eroina impresioneaza si prin luciditate si stapanire de sine, caci, desi initial hotaraste sa-l trimita doar pe Gheorghita in cautarea lui Nechifor, isi da seama ca acesta are nevoie de mintea si experienta ei de viata si pleaca impreuna. Este inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, pe care si-o manifesta intr-o diversitate de imprejurari. In primul rand, reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii la drum, aducandu-i argumentele cele mai potrivite, culminand cu acelea ca "[] jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau". In al doilea rand culege cu abilitate informatii de cei din jur, pe care-i trage de limba, caci dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor, in slujba caruia pune felul sau de a vorbi cu acestia.
Felul ei de a vorbi dovedeste incontestabil o inteligenta nativa; uneori, cuvintele ei sunt veritabile maxime: "Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte", "Cine nu cearca, nu izbuteste", "toate pe lumea asta arata ceva", "cel ce spune multe stie putine", dar alteori evidentiaza un umor si o ironie subtire, cand i se adreseaza argatului Mitrea ("le pui sub bot mancare si iar te culci. Sa nu uiti sa mananci si tu ca sa nu-ti slabeasca puterile") ori chiar lui Gheorghita ("Dragul mamei carturar, se vede ca mintea ta e-n carti si slove. Mai bine ar fi sa fie la tine in cap"). Cand e cazul, vorba Vitoriei devine ascutita si intrebatoare, iar pe cel care nu-i da o relatie pentru atingerea scopului ei, il considera dusman: "Se vede ca aici nu-i loc de popas []. Pe aici te uiti si treci, a grait cu buzele subtiate si apasate nevasta lui Lipan. Pe acest dintai dusman il dorea mort si ingropat subt ochii sai".
In relatia sa cu copiii, se dovedeste toleranta cu Gheorghita pentru ca il vede sfios si nesigur si pentru ca acest flacau mandru si voinic este dragostea ei din tinerete pe care i-a purtat-o sotului. Ea il apara si-l ocrotea de cate ori in ochii lui Lipan erau ,,nouri de vreme rea", iar atunci cand isi da seama ca a ramas singurul sprijin al gospodariei, face din acesta un barbat curajos si energic. Cu fata, cu Minodora este mai aspra, mai neinduratoare, pentru ca vrea s-o educe in spiritul traditiei, pornind de la imbracaminte, preocupari si comportament moral si urmarind s-o casatoreasca cu un gospodar cu casa si cu avere.
Impovarata de griji, de nelinisti, pe langa manifestarile ei exterioare, Vitoria traieste un zbucium interior devastator. Ea gaseste insa taria morala de a se rupe din ganduri si din singuratate si de a pleca in cautarea sotului.
Ceea ce ii da putere sa ia aceasta hotarare este dragostea pe care i-a purtat-o dintotdeauna sotului ei: "Abia acum intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete". Setea de viata a Vitoriei se transmite si generatiilor viitoare, caci Minodora ii cere Vitoriei sa n-o dea dupa batran si dupa urat ca sa se bucure de viata ca si mama sa.
Femeia comunica parca pe cai nestiute cu elementele naturii care o indruma prin semne pe calea cea buna. Natura dubleaza totodata starea de spirit a eroinei sau confirma, prin aceleasi semne exterioare, intuitia Vitoriei.
Actiunile eroinei si comportarea ei releva toate aceste calitati si defecte, astfel se structureaza un caracter complex in care defectele nu anuleaza calitatile, ci le impune in realizarea scopului si a responsabilitatii pe care personajul si le asuma.
De remarcat este si diversitatea procedeelor de caracterizare folosite de scriitor: direct, prin descriere, prin parerea celorlalte personaje sau, indirect, prin fapte, prin atitudine, prin relatia sa cu celelalte personaje sau prin felul de a vorbi. Totodata Sadoveanu isi pune personajul in anumite situatii-limita, il incadreaza intr-un anumit mediu social sau il raporteaza la natura inconjuratoare.
Cu toate greutatile intampinate in drumul sau si investigatiile facute, dovedeste tenacitate, darzenie si vointa de neinfrant, deoarece nu renunta si isi va realiza dorinta de a-l gasi pe Nechifor Lipan si de a-i pedepsi pe ucigasi. Astfel, spiritul ei justitiar invinge si, odata scopul atins, Vitoria va reveni la vechile indeletniciri si preocupari, caci viata isi urmeaza cursul normal.
CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN
Personajul principal al romanului "Baltagul" este Vitoria Lipan care este prezentata de catre narator atat prin procedee ale caracterizarii directe, cat si prin procedee ale caracterizarii indirecte.
In primele pagini ale romanului naratorul ii face Vitoriei un portret fizic, referindu-se la "ochii ei caprii" si la "lumina castanie a parului".
Tot de la narator aflam ca munteanca are o fire darza si nu se sfieste sa il infrunte uneori pe Nechifor, barbatul ei. Totodata naratorul afirma ca Vitoria isi iubeste barbatul la fel ca in prima zi , cu toate ca aveau copii mari.
Tot o modalitate de caracterizare directa este si opinia altor personaje referitoare la Vitoria. Astefel ucigasul lui Nechifor, Bogza, considera ca Vitoria umbla cu vorbe impotriva lui ca sa il invrajbeasca cu Ilie Cutui. In drumul ei din han in han, Vitoria recurge de multe ori la umilinta, din dorinta de a starni compatimirea interlocutorilor si de a-i face sa ii spuna cat mai multe despre barbatul ei. Uneori cand se vaicareste, Vitoria vorbeste despre sine: "Graiesc si eu ca o minte slaba ce ma aflu".
Personalitatea puternica a Vitoriei Lipan se manifesta insa prin faptele ei, prin comportament, prin modul in care intelege sa isi faca datoria fata de Nechifor.
Intr-o toamna ca atatea altele, aproape de Sf. Andrei, Vitoria este extrem de nelinistita, pentru ca Nechifor nu se intoarce ca de obicei acasa, pentru iernat.. Ca orice femeie simpla, Vitoria este superstitioasa si crede in vise care prevestesc moartea lui. Felul ciudat in care il viseaza pe Nechifor calare, trecand spre asfintit o revarsare de ape, cocosul care canta cu spatele intors la ea, ii confirma Vitoriei moartea lui Nechifor. In momentul in care se hotaraste sa plece in cautarea lui, Vitoria tine post 40 de zile, se consulta si cu preotul, dar si cu o ghicitoare din sat, isi pune gospodaria in buna randuiala si bate baltag pentru Gheorghita, pe care il va lua cu ea. Pe Minodora o trimite la manastire la Varatic. Comportamentul muntencei scoate in evidenta spiritul gospodaresc si chibzuiala.
Vitoria pleaca pentru prima oara de acasa si se adapteaza foarte usor mediului pe care il cunoaste. Poposeste din han in han si peste tot are informatii referitoare la Nechifor. Pentru ca se teme de raufacatori, Vitoria nu spune niciodata ca are bani la ea si respinge cu fermitate orice tentativa a vreunui drumet de a se apropia prea mult de ea.
Vitoria reuseste la un momentdat sa identifice locul in care a disparut Nechifor. Tot iscodindu-i pe drumetii popositi la han, Vitoria ajunge la Sabasa unde il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor. Acesta o va duce la rapa unde zacea Nechifor. Innebunita de durere, Vitoria incepe sa pregateasca cele de cuviinta pentru inmormantare. La praznicul de inmormantare ii va invita si pe Bogza si pe Cutui pe care ii banuieste ca l-au ucis pe Nechifor. Cu mult sange rece ea povesteste mesenilor imprejurarile mortii lui Nechifor si reuseste in felul acesta sa il faca pe Bogza sa se dea de gol. Gheorghita il paleste cu baltagul iar cainele rupe lantul si se arunca spre el. Bogza isi recunoaste crima inainte de a-si da sufletul si astfel Vitoria isi face dreptate si obtine promisiunea de a recapata si bunurile lui Nechifor.
Munteanca este o femeie inteligenta si intreprinzatoare, care infaptuieste un act de dreptate si in acelasi timp un ritual stravechi, ingroparea trupului celui mort. Reconstituirea crimei in cele mai mici detalii scoate in evidenta capacitatea Vitoriei de a face legaturi intre toate informatiile pe care le avea. In acelasi timp, Vitoria capata protectia prefectului Anastase Balmez care consimte ca femeia are dreptate si ca ucigasul lui Nechifor trebuie pedepsit.
Dupa ce isi implineste datoria morala fata de Nechifor, Vitoria se pregateste sa se intoarca acasa unde isi va relua vechile indeletniciri. Cu toate ca a trecut printr-un moment extrem de nefericit, Vitoria gaseste in ea taria de caracter de a accepta viata asa cum este si de a lua in piept toate greutatile.
