Morometii - Marin Preda - Tema
familiei
Tema familiei este una dintre cele mai intalnite din
literatura, permitand surprinderea unui complex de
interrelationari umane. Complexitatea pe care o impune
ilustrarea unor astfel de relatii umane presupune
desfasurari epice ample, fapt ce implica abordarea
acestei teme in specii realiste precum nuvela si romanul.
In literatura romana, tema familiei este predilecta in
literatura realista. Una dintre operele literare narative ce
abordeaza acesta tema este romanul "Morometii", al lui Marin Preda. Pregatit de nuvele care prefigureaza
motive, intamplari si personaje din roman,
"Morometii" este publicat in doua volume, elaborate la 12
ani distanta: volumul I, 1955, volumul al doilea, 1967. Prima
realitate scriitoriceasca a ramas constanta in opera lui
Marin Preda, cea rurala, a satului romanesc din Campia
Dunarii.
In primul volum al romanului, tema familiei este
mai precis conturata.Actiunea se
petrece intr-un sat din Campia Dunarii, in preajma celui de-al
Doilea Razboi Mondial. Romanul este construit dintr-un numar
mare de personaje din planuri diferite, dar care dobandesc un sens
unitar, plasate in universul satului si al unei familii pe
cale sa se destrame. Exista o legatura stransa
intre incipit si final, tema romanului putand fi redusa
la doua cuvinte : omul si timpul ("se pare ca timpul
era foarte rabdator cu oamenii" - "timpul nu mai avea
rabdare"). Astfeltema
familiei poate fi subordonata celeilalte teme
obsedante din opera lui Preda - relatia omului cu timpul. Pe
parcursul actiunii romanului, familia are de suferit o serie
de transformari, ca urmare a numeroaselor conflicte ce se
declanseaza intre membrii familiei Moromete, dar si a
tranzitiei suferite de satul romanesc in perioada din preajma
celui de-al Doilea Razboi Mondial. Romanul va urmari,
asadar, procesul destramarii familiei Moromete sub
presiunea unor factori exteriori sau a unor elemente de comportament.
Actiunea primului volum se
desfasoara in vara anului 1936 si prezinta viata
unei familii din satul Silistea - Gumesti. Aici este conturat triplul
conflict din cadrul familiei Moromete. In primul rand, conflictul
dintre Moromete si cei trei fii ai sai, Achim, Nila si Paraschiv, este starnit
de modalitatea diferita de intelegere a lumii; astfel, pentru
tata , pamantul semnifica garantia
libertatii, in timp ce cei trei fii ai sai sunt preocupati
doar de bani. Acest conflict se incheie cu plecarea celor trei fii
cu oile la Bucuresti, in incercarea de a-si castiga
singuri existenta. Al doilea conflict este
cel dintre Moromete si sotia sa, Catrina. Aceasta si cele
doua fiice ale sale ii reproseaza lui Moromete
faptul ca nu trece casa pe numele ei, temand-se ca ar
putea ramane pe drumuri. Cel de-al treilea conflict este cel
conturat intre Ilie si sora lui, Maria (Guica). Ea se teme
ca va ramane singura la batranete; sora lui Ilie
Moromete nu a fost de acord cu cea de-a doua casatorie a
fratelui sau, tot ea fiind cea care ii indeamna pe
baieti sa fuga de acasa.
Pe un alt plan, cartea
prezinta randuielile impamantenite ale existentei
taranesti, fiind descris un adevarat ritual:
plecarea si intoarcerea de la camp, pregatirea secerisului,
cina familiei.
Doua
dintre scenele semnificative pentru reflectarea ideii
destramarii femiliei sunt cina si taierea salcamului. Scena
cinei este reprezentativa pentru statutul protagonistului.
Fragmentul incepe cu un dialog intre el si Catrina, autoritatea
sa aparent incontestabila manifestandu-se prin voce :
"Deodata curtea rasuna de un glas puternic si
amenintator, facandu-i pe toti sa
tresara de teama."
Catrina
mai fusese casatorita o data si are o
fiica. Actuala sa familie este una dintre cele mai numeroase din
sat si printre putinele care au copii din doua
casatorii. Membrii familiei par a fi grupati in
tabere rivale, in ciuda faptului ca stau toti
asezati la o masa rotunda si foarte mica; acest lucru
insa nu ajuta la sporirea unitatii familiei. Cei
trei frati din prima casatorie a lui Moromete
"stateau pe partea din afara a tindei, ca si cand ar fi
fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa
si sa plece afara." Acest detaliu sugereaza
ideea ca ei nu apartin familiei, pentru ca mama vitrega
ii are langa ea "pe ai ei, Niculae, Ilinca si Tita, copii
facuti cu Moromete". Pozitia tatalui reliefeaza
autoritatea sa absoluta : "sta deasupra tuturor, in pragul
celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea
pe fiecare."
Atmosfera conflictuala din
cadrul familiei Moromete este evidenta din gesturi si din
priviri : Moromete are in glas "fire de amenintare", ii
vorbeste amenintator lui Achim, care ii raspunde cu
dispret, pe Niculae il fulgera cu privirea apoi,
certandu-l cu "glas indesat".
Tot
in aceasta scena ne sunt dezvaluite treptat si
amenintarile ce vor duce, in timp, la destramarea
familiei; scoala lui Niculae trebuie achitata, fonciirea a
ramas neplatita, iar Achim doreste sa plece cu
oile la Bucuresti, fiind necesara si platirea
ratei la banca. Cei trei isi condamna tatal pentru
ezitarile sale.
Scena
salcamului este construita intr-un registru stilistic diferit. E
spre ziua, iar luna "semana cu un soare mort, ciuntit
si rece". Bocetele ce se aud din cimitir pare ca "ies din
pamant". Uriasul salcam in care "copiii se urcau in orice
primavara si ii mancau florile", iar iarna "ii
imbratisau tulpina", care "era curatat de
craci in fiecare an si crestea la loc mai bogat" domina
intreg satul si pare nemuritor. Chiar cand aschiile incep
sa sara din trunchiul sau, ele par sa se
aseze in jurul lui protector. Cand se prabuseste la
pamant, totul dobandeste un aer tragic, de moarte
violenta, ca si cum cineva ar fi silit sa
raspunda unui alt destin, nefast. Protectia salcamului nu
se mai exercita asupra imprejuruimilor : "cercul deschis
si campia napadeau imprejurimile" si "totul se
facuse mic."
Scena
se incheie in aceeasi atmosfera rau prevestitoare in care
incepuse, cu stolul de ciori care zboara derutate, caci
nu mai recunosc locul. Salcamul a reprezentat in lumea
vegetala ceea ce reprezinta Ilie pentru familia sa, un "pater
familias". Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt.
Desi Moromete tine la unitatea familiei, aceasta
se va destrama din cauza imposibilitatii de comunicare
dintre membrii sai (tatal reprezinta mentalitatea
traditionala, in timp ce fiii sai mai mari sunt
atrasi de mirajul orasului, iar fiul cel mic, Niculae,
este dornic de a studia.), dar si pentru ca timpul era
nerabdator cu oamenii. Daca la inceputul romanului lumea
era asezata, in final lucrurile se precipita,
amenintand linistea acesteia. In volumul al doilea, Ilie
Moromete intra intr-un con de umbra. Moromete face ultima
incercare nereusita de a isi aduce fiii acasa.
Parasit la batranete de Catrina, el ramane doar
cu fata cea mica, autoritatea lui scade, oamenii nu il mai
respecta ca altadata. In ciuda transformarilor
sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta ideea
ca rostul sau in lume a fost gresit si ca
taranul trebuie "sa dispara". Ultima
replica a lui Moromete - crezul sau de viata,
libertatea morala, - "D-le. eu intotdeauna am dus o
viata independenta!"
Romanul urmareste procesul
destramarii familiei Moromete, destramare simbolica pentru
"stingerea unei lumi" sub presiunea unor factori
exteriori sau unor elemente de comportament. Pe langa tema familiei
,care include si tema paternitatii, se observa
si tema tercerii timpului, confruntarea omului cu istoria
potrivnica. Se insista pe relatiile dintre membrii
familiei Moromete si mai ales pe drama tatalui nepuntincios in
a mentine familia unita. Drama paternitatii se
grefeaza pe contextul social - istoric, care aduce schimbarea ordinii
cunoscute a lumii. Agresiunea istoriei spulbera iluzia personajului
: unitatea familiei, libertatea morala a individului.
Risipirea familiei duce la prabusirea morala a
tatalui.
Asadar
, tema familiei in romanul "Morometii" este prezentata
intr-o maniera moderna, cu realism, valoarea romanului
fiind sporita si de acest aspect.
