Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata.

Drama este o specie a genului dramatic, o specie intermediara pe care o putem plasa intre tragedie si comedie, cu o dezvoltare relativ recenta fata de primele doua. Chiar daca inceputurile sale sunt plasate tot in antichitatea greco-latina, totusi ea devine cu adevarat o specie dramatica odata cu aparitia romantismului (la sfarsitul secolului al XVIII-lea, inceputul secolului al XIX-lea). Cel care a intemeiat cu adevarat aceasta specie este marele scriitor francez Victor Hugo prin dramele sale romantice cu tematica istorica (de ex. drama Cromwell).

Tinzand sa prezinte viata reala in toata complexitatea sa, drama ilustreaza un conflict complex al personajelor, atat interior cat si exterior. Continutul este unul serios iar actiunea este incarcata de tensiune si de scene uneori violente. Personajele au un suflet complex, reunesc atat calitati cat si defecte, si sunt fie tipice, fie puternic individualizate.

In functie de tematica abordata, drama poate fi de natura istorica, psihologica,drama de idei, drama sociala, existentiala, mitologica etc.

O creatie reprezentativa pentru specie este piesa "Moartea unui artist" de Horia Lovinescu, care ilustreaza caracteristicile dramei psihologice.

Marele dramaturg foloseste ca tematica a dramei sale relatia dintre creator si opera de arta si este interesat de relatia dintre intelectual si societatea in care traieste.

Actiunea se petrece in a doua jumatate a secolului XX din vara si pana in toamna, la vila de la Snagov a personajului principal, sculptorul de 58 de ani, Manole Crudu.

Ca in orice drama, apar personaje tipice, cum ar fi cei doi fii ai artistului, Toma si Vlad, ei reprezentand tipul care dispretuia arta fiind nerecunoscator generatiei batrane. Cei doi se individualizeaza totusi prin perceptia despre arta. Vlad, fiul cel mare, si el artist dispretuieste nu arta in general, ci doar sculptura tatalui sau, considerand ca este demodat si plat. Spre deosebire de el, Toma, om dedicat stiintei, considera ca arta in general este fara de rost.

Desigur, personajul principal, Manole Crudu este un caracter complex, fiind angajat atat la conflicturi exterioare, cat si la conflicte interioare.

Conflictul central este conflictul psihologic determinat de boala lui Manole Crudu, un conflict existential ce ilustreaza raportarea artistului la moarte si la arta. Sculptorul renumit intors din Orient afla ca este bolnav de inima, medicul interzicandu-i sa mai lucreze. Acest fapt il pune pe ganduri pe Manole si mediteaza asupra rostului vietii sale, asupra importantei artei.

Acest conflict este dublat de conflicte precum cel familial sau cel erotic.

Drama familiala pe care o traieste izvoraste pe de o parte din conceptia despre arta a tatalui care difera de cea a fiilor sai, iar pe de alta parte din faptul ca isi da seama ca s-a lasat coplesit de patima creatiei, neglijandu-si copiii.

Nici la nivel erotic nu se mai poate realiza, deoarece Claudia, la care se intoarce mereu de 20 de ani si acum o cere de nevasta, o refuza, iar Cristina, tanara de 17 ani o refuza si ea, neavand fata de el doar sentimente paterne.

Artistul se simte refuzat de intreaga viata iar cuvintele grele ale Claudiei il determina sa se intrebe daca a trait as cum trebuia: "Tu n-ai iubit cu adevarat niciodata. Si pe nimeni. In afara de sculptura ta"

Prin urmare Manole se inchide in atelier si lucreaza zile lungi, sculptand sub imperiul spaimei si a fricii de moarte. Asa va lucra un grup statuar in piatra, infatisand niste barbati ce se holbeaza la o femeie uriasa, moarta, cazuta la picioarele lor. Prin aceasta lucrare Manole se elibereaza de spaime, de obsesia mortii, recapatandu-si linistea. Dupa o clipa de ratacire la crezul sau umanist, Manole distruge aceasta creatie si declara ca "e bine sa fii credincios tie insuti, dar e mult mai important sa fii credincios oamenilor"