|
|
|
1.Autor, titlu
In subsolul textului este indicat numele autorului, Constantin C. Giurescu,
Dinu C. Giurescu, titlul lucrarii de unde este extras fragmentul, Scurta
istorie a romanilor pentru tineret indeosebi.
Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera
stiintifica. El indica un text de specialitate din domeniul istoriei:
Scurta istorie a romanilor pentru tineret indeosebi.
2.Tipul de discurs (text
nonfictional, informativ).
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a
cuvintelor).
In text sunt folositi termeni cu sens denotativ:corpul omenesc, familie,
mostenirii lingvistice; mosteniri sufixele;romanesti; etc.
Discursul are functie referentiala.El transmite informatii stiintifice pe baza
unui text informativ.Primul enunt poate fi considerat un argument: Sub raportul
limbii, cercetarile intreprinse [] au putut stabili un numar de
160 (o suta saizeci) de termeni romanesti care sunt de origine
geto-daca.
Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul
ca exemplificarea argumentului se face atat prin recursul la termenii romanesti
de origine geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii
care vor sporii prin cercetari ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a
mostenirii lingvistice
Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura
termenilor romanesti cu originea geto-daca: Ni s-au pastrat de la
daco-geti si cateva nume de ape: in primul rand Dunarea, care
deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot
diformat: Ordessos); Barzava, al carei nume se regaseste in
orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din
tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca
romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul,
Aluta in izvoarele latine, si cu Tisa.
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul
istoriei si criticii literare.
*Conform relatiei E-R
(Emitator-Receptor)(Beneficiar)
Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei
si criticii literare. Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate
presupune ca este puternic specializat, respectiv tot o persoana abilitata in
domeniul istoriei si criticii literare, sau nespecializat, categorie din care
fac parte cititorii care sunt interesati de aceasta tema.
Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea
publicului-tinta (se adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese din titlul
fragmentului).
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia
este corecta stiintific si in masura in care este corect argumentata.
*Conform functiei mesajului (scop)
Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura
dintre termenii romanesti si originea geto-daca.
Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in
procesul invatarii in orele de limba, dar si in masura in care un receptor
nespecializat doreste sa conoasca problema.
*Conform incarcaturii emotionale a
mesajului
Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea
discursului este tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o problema
teoretica, exemplificata printr-un context cultural dat.
a. Corectitudine: textul este
alcatuit din enunturi construite in conformitate cu regulile grmaticale si
semantice.
b. Claritate:descriere clara,
logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte al caror sens este
consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul
textului se refera la o problema reala, demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul
poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti familiarizati cu
terminologia, sau oricare alt cititor cu o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor:
termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (raport, limba, cercetari,
termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa):
receptarea textului se face numai in sensul indicat de autor.
1.Autor, titlu
In subsolul textului este indicat numele autorului,Sorin Alexandrescu, titlul lucrarii de unde este extras
fragmentul, Paradoxul romanesc
Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica,
specialitatea istorie.
2.Tipul de discurs (text
nonfictional, informativ).
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de referinta a
cuvintelor).
In text sunt folositi termeni cu sens denotativ: paradox, istorie, cultural, european, geografia,
latinitate,apartenenta, pamant, cultura, arte, caracter etc.
Discursul are functie predominant referentiala.El formuleaza argumente
referitoare la modul in care poate fi interpretata paradoxul roman.Primul enunt
poate fi considerat un argument: Primul
paradox al domeniului roman se refera la pozitia sa in spatiul
cultural european. Geografia si istoria au plasat Romania intre Europa
centrala, Europa rasariteana si Balcani, asemeni unei
insule de latinitate pierdute intr-o mare slava si ungara. Urmatorul
enunt are un caracter explicativ.Spatiul
roman s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si,
asemeni oricarui spatiu de frontiera, si le-a apropiat,
diferentiindu-se in acelasi timp de fiecare din ele. []
Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre cultura si
caracterul domandit de romani: Romanii
si-au creat propria lor cultura, acceptand un minim de elemente
comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil
contactul cu aceasta si care a servit, in acelasi timp, tocmai pentru
a o diferentia de celelalte zone vecine. Datorita unei asemenea arte
au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri divergent, al
acestor numeroase influente.
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul
istoriei si criticii literare.
4.Elementele situatiei de comunicare
Emitator-Receptor-Mesaj
*Conform relatiei E-R
(Emitator-Receptor)(Beneficiar)
Emitatorul este specializat, respectiv un specialist in domeniul istoriei.
Ideea rezulta din titlul lucrarii Paradoxul
romanesc. Receptorul poate fi specializat si/ sau nespecializat.
Specificul unor texte de acest gen este ca se adreseaza unuipublic larg , care
nu trebuie sa fie neaparat specializat.
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu
informatia in masura in care este corecta stiintific.
*Conform functiei mesajului (scop)
Functia mesajului este de informare
concentrata pe un subiect precis: paradoxul domeniului roman. In acest context
intrbarile esentiale ale mesajului informativ actualizate aici sunt:Ce? (paradoxul roman), Cum? (ca tablou al romanilor in care
si-au format propria cultura si caracter).
Mesajul are si functie educativa:
in masura in care textul este folosit in procesul invatarii, dar si in masura
in care un receptor nespecializat doreste sa cunoasca problema.
*Conform incarcaturii emotionale a
mesajului
Mesajul este neutru prin
datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea discursului este tipica
textului stiintific.Autorul vizeaza o problema teoretica, exemplificata
printr-un context cultural dat.
5.Caracteristici ale stilului:
a. Corectitudine: din punct
de vedere gramatical si lexical textul este corect alcatuit.
.
b. Claritate:descriere clara,
logica, coerenta, ea se obtine prin folosirea unor cuvinte al caror sens este
consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul
textului se refera la o problema demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul
este usor de inteles atat de specialisti, cat si de elevi/studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minima
specializare.
e. Proprietatea termenilor:
termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ ( istorie, cultural, geografia, latinitate, cultura,
arte, caracter etc.)
f. Sens unic (opera inchisa):
receptarea textului se face numai in sensul indicat de autor.
1. Autor, titlu (se
afla in partea dreapta jos) si
tema (despre ce e vorba in text)
in subsolul textului este numit autorul Vasile Parvan si titlul inceputurile vietii romane la gurile
Dunarii. Titlul sugereaza ca textul ar putea fi
de specialitate si ca apartine unei sfere stiintifice
(sensul sintagmei din titlu, inceputurile
vietii romane la gurile Dunarii, care sugereaza
o plasare a unui eveniment istoric - instaurarea vietii romane in
spatiu - la gurile Dunarii - si in timp - inceputurile). E
important de remarcat faptul ca tema fragmentului citat care se
refera la modul de lectura a istoriei indica faptul ca avem
de-a face cu un text de escorta, un text explicativ.
2. Tipul de discurs (text
nonfictional, justificativ)
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens conotativ/ denotativ si in conformitate cu sfera de
referinta a cuvintelor). in text sunt folositi termeni cu sens
denotativ: istorie, popor,
carti-, viata. Discursul are functie
predominant referentiala. El formuleaza argumente referitoare la
modul in care poate fi interpretata istoria veche. Din acest punct de
vedere fragmentul dat poate fi considerat o definitie a tipurilor de
lectura a istoriei: invatatii
care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din
copilarie si pana la batranete au trait tot intre
carti, iar altii, care au trait si viata cea de
toate zilele, cu luptele, necazurile, urateniile si frumusetile
ei, cunoscand in came si oase oameni vii de toate felurile. Urmatoarele
enunturi au un caracter explicativ. Ele enumera atributele fiecarui
tip de cititor, respectiv cititorul care interpreteaza istoria numai prin
intermediul altor lecturi si cel care coreleaza viata cu textele
citite. Ultimul enunt este favorabil celui de-al doilea tip de cititor.
Considerand fragmentul o prefata la un model de lectura si
interpretare a istoriei se poate afirma ca autorul va citi istoria conform
celui de-al doilea model.
3. Sfera de utilizare
Sfera de referinta a termenilor este cea la intersectia dintre
domeniul strict stiintific si cel literar. Chiar daca
discursul are relevanta in domeniul stiintelor umaniste, stilul este tangent la
domeniul eseisticii si al literaturii.
4. Elementele situatiei de
comunicare ERM
Conform relatiei E-R
(beneficiar) Emitatorul este specializat, respectiv
un specialist in domeniul istoriei, Ideea specializarii este sustinuta
de titlul lucrarii - inceputurile
vietii romane la gurile Dunarii si de tema
- modul in care este citita si interpretata istoria. Receptorul
poate fi specializat, nespecializat, sau in curs de specializare (elevi,
studenti).
. Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu
informatia in masura in care este corecta stiintific.
. Conform functiei mesajului
(scop) Functia mesajului este de informare
concentrata pe un subiect precis: cum
se citeste si se interpreteaza istoria. intrebarile
esentiale ale mesajului informativ actualizate sunt: Ce? (istoria), Cand? (de la inceputuri}, Pentru
cine? (pentru specialisi,invatati), Cum? ( citirea istoriei numai din carti/
corelarea lecturii cu viata). Functia educativa este prezenta in
masura in care textul este folosit in procesul invatarii
in orele de istorie sau este folosit de diversi receptori interesati
de subiect.
. Conform incarcaturii
emotionale a mesajului Mesajul este neutru din punctul de vedere al
implicarii afective a autorului, prin datele furnizate. Prin tonalitate
insa textul tinde catre emotional, gratie figurilor de stil
prezente in text si gratie constructiei ample a frazei.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: din punct
de vedere gramatical si lexical textul este corect alcatuit.
2. Claritate: descriere
clara, logica, coerenta, obtinuta prin folosirea unor
cuvinte al caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea
specializati.
3. Obiectivitate: continutul
textului se refera la o problema aflata la granita dintre
subiectiv si obiectiv, dupa cum indica si fragmentul citat
in care discursul este construit pe doua moduri posibile de lectura.
4. Accesibilitate; limbajul
poate fi inteles de specialisti, dar si de elevi/ studenti
familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu o minima
specializare (sate, orase,
tari, biserici, invatati).
5. Proprietatea termenilor, termenii
sunt folositi cu sensul propriu (istorie,
popoare, raspunsuri).
6. Sens unic (opera
inchisa): receptarea textului dat se face numai in sensul indicat de
autor.
ETAPE
1. Autor, titlu (se
afla in partea dreapta de jos) si
tema (despre ce este vorba in text).
Informatiile apar in subsolul textului. In cazul textelor juridice, autorul este
institutia care elaboreaza legea. Titlul din subsolul textului specifica
domeniul de aplicare, Conventia
Europeana a Drepturilor Omului. Titlul sugereaza ca
textul apartine stilului juridic-administrativ. Tema face referire la
drepturile omului.Aceasta se concentreaza asupra drepturilor omul in diferite
ipostaze. In acest sens legea prevede trei tipuri de drepturi: dreptul la respectarea vietii sale private
si de familie, dreptul la libertatea de gandire, de
constiinta si de religie si dreptul la libertatea de exprimare.
Cele trei articole de lege se insccriu in sfera relatiilor interumane. Ele
vizaza relatiile din viata privata a omului (relatiile de familie), si
relatiile din viata publica.
2.Tipul de discurs (text
nonfictional, descriptiv)
*Conform specificului discursului
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens denotativ si in conformitate cu sfera de referinta a
cuvintelor). In text sunt prezente cuvinte cu sens denotativ: autoritati, lege, gandire,
constiinta, religie.
3.Sfera de utilizare
Textul apartine stilului
juridico-administrativ, utilizat in relatii administrative,
oficiale, de natura juridica.
4.Elementele situatiei de comunicare
ERM (emitator-receptor-mesaj)
-conform relatiei E-R (beneficiar)
Emitatorul este specializat: institutia care da legile. Ideea specializarii
este sustinuta de titlu Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, si de termenii de
specialitate: lege, penal, securitate
nationala, societate democratica, autoritatilor publice etc.
Receptorul este si el specializat, respectiv, cel care aplica legea, dar si
nespecializat, adica cetateanul beneficiar care citeste legea.
-conform efectului mesajului
Acordul cu informatia este
prezent in masura in care legea este justificata de un anumit context social.
-Conform functiei mesajului (scop)
Texul are functie de informare: are dimensiune pragmatica si aplicabilitate in
sfera vietii private si vietii publice. Structural textul raspunde la
intrebarile specifice textului informativ:Ce?
(drepturile omului), De ce? (sunt
importante: fiindca orice cetatean poate avea acces liber si neingradit la
informatiile de interes public).
Textul are si functia de popularizare,
prin promovarea legii in randul cetatenilor.
Functia educativa consta in a
sugera un anumit comportament intr-o situatie data, respectiv cunoastearea
anumitor informatii de interes public.
-Conform incarcaturii emotionale a
mesajului
Mesajul este preponderent denotativ, se adreseaza ratiunii si este lipsit de
componenta afectiva.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Are formule fixe: fiecare
paragraf incepe cu un numar.
2. Obiectiv si impersonal: in
text nu exista marcile autorului.
3. Accesibil, clar si precis:
accesibil prin termenii utilizati, clar prin structura frazei si precis pentru
ca numeste situatia si comportamentul.
4. Vocabular pronuntat specializat:
lege, art.
6. Folosirea cliseelor : In
acest context, sablonul se materializeaza in structura formala a textului,
respectiv, paragraful care defineste continutul articolului (8, 9, 10).
PARTICULARITATI LINGVISTICE
Lexicale: Termeni de
specialitate: lege, penal, securitate
nationala, societate democratica.
Monosemantism si neologisme.
Morfologice: Substantive
abstracte
Reflexiv impersonal si Forme impersonale.
Sintactice:
Enunturile sunt structuri de tip cliseu, propozitiile sunt principale,
dezvoltate, independente, enuntiative cu nuanta imperativa, in ceea ce priveste
aplicabilitatea. Predomina coordonarea.
Stilistice: Clisee:art. 8,9,10; paragrafe 1,2.
ETAPE
1. Autor, titlu (se
afla in partea dreapta jos) si tema (despre ce e vorba in text)
Textul are in subsol autorul, Jonathan Scheele, si titlul Conferinta domnului Jonathan Scheele.Titlul trimite la conditiile unei comunicari eficiente, foarte putin sau deloc cunoscute vorbitorilor. Tema este definirea Ce inseamna sa fii european
2. Tipul
de discurs (text subiectiv-reflexiv,
nonfictional) Din informatia din subsolul textului
rezulta tipul de text: conferinta (convorbire), adica
expunere facuta in public asupra unei teme din domeniul
stiintei, artei, politicii etc., cu intentia de a informa, de a
instrui, de a omagia etc. Functia discursului este conativa.
Textul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei
cuvintelor cu sens denotativ si in conformitate cu sfera de
referinta a cuvintelor). Textul nu are elemente de confesiune. Este
un text care se apropie de domeniul stiintific, prin tematica
si prin modul de construire a discursului. In acest sens poate fi
considerat un text reflexiv.
El prezinta dialogul din punctul declansarii lui, luandu-se in
seama capacitatile interlocutorilor, disponibilitatile
acestora, apreciindu-se ca valoare fundamentala in comunicarea de acest
tip, respectul. Primul enunt sugereaza faptul ca tema
articolului urmeaza dupa o alta interventie Am fost invitat sa vorbesc despre Ce
inseamna sa fii european. Va marturisesc ca
nu imi este usor sa dau un
raspuns, pentru ca sunt deja european: e o stare fireasca,
pe care nu simt nevoia sa o
definesc. [.] Demonstratia porneste de la alegerea
interlocutorilor,
de la declinarea pozitiilor acestora, care, obligatoriu, au opinii
diferite, au aceeasi disponibilitate intelectuala, au un fond de
referinta comun (valori, reguli, principii). Se anticipeaza din
enunturile de inceput ale articolului conditia esentiala a
efortului colocvial, acela de a obtine un adevar diferit de cel de la
care s-a pornit. Regulile notate intr-un limbaj aflat la granita
beletristic/ publicistic vizeaza personalitatea vorbitorilor, dimensiunea
morala a acestora, forta de a renunta la vanitati
si mici orgolii. Pentru a convige, se apeleaza la exemple alegorice (pentru a defini calitatea de european prin
impartasirea unui set de valori). Transant, se
numeste ca virtute cardinala fundamentala a dialogului
facultatea de a vedea, coroborata, in viziunea autorului putin la istoria Uniunii Europenei. Pericolele
intuite care ar ameninta spatiul public, in cazul ignorarii
regulilor formulate, sunt vorbaria si discursul torential.
Articolul este construit dupa structura discursului argumentativ.
3. Sfera de utilizare Textul este la intersectia dintre stilul beletristic (eseistic) si stilul publicistic. Apartine stilului publicistic prin tema si prin faptul ca este un articol, prin efectul de convingere (persuasiune) si apartine stilului beletristic prin maniera subiectiva de tratare a temei.
4. Elementele situatiei de comunicare ERM (emitotor-receptor-mesaj)
o Conform relatiei E-R (beneficiar)(emitatr-receptor) Relatia emitator-receptor este traductibila in termenii autor-cititor. Aici emitatorul este specializat, problema comunicarii fiind o problema constanta a sa. Receptorul nu trebuie sa fie neaparat specializat, dimpotriva, prin modul de construire a discursului reflexiv se poate presupune ca autorul vizeaza un public-tinta nespecializat in domeniu, dar interesat de ceea ce inseamna a fii european. Se poate spune, de asemenea, ca textul citat este o invitatie la a intelege ceea ce inseamna sa fii european.
o Conform efectului mesajului. Mesajul vizeaza ca efect principal persuasiunea receptorului. Primul efect ar fi cel de a convinge un receptor neinitiat sau slab initiat ca definitorie pentru cunoasterea a ceea ce inseamna a fii european sta la baza valorii. Titlul este construit ca sa pregateasca terenul pentru persuasiune. Efectul de persuasiune este insa gandit de la inceputul discursului prin punerea problemei:pentru a defini calitatea de european prin impartasirea unui set de valori. Printr-un astfel de enunt, autorul incepe sa defineasca din punctul sau de vedere ceea ce inseamna a fii european. Astfel citit, primul enunt are efect de captare a atentiei, fiindca el creeaza un nivel de asteptare. Un alt efect ar fi acordul. El poate veni de la receptorii specializati.
. Conform functiei mesajului (scop) Textul
are functie de informare.
intrebari definitorii pentru mesajul informativ: Cine? (Jonathan Scheele), Ce?
(definitia europeanului), De
cand?, Pana cand?, De ce? (Uniunea a aparut din nevoia de a nu mai avea
niciodata un razboi mondial. Planul,
visul a fost integrarea voluntara a
economiilor Europei atat de strans, incat razboiul
sa nu mai fie o optiune. Si a
reusit, iar succesul se traduce intr-o valoare europeana
clara si palpabila: pacea.
Intre statele membre nu au mai existat razboaie dupa 1950.).
Functia educativa este
reprezentata de prezentarea unei perspective asupra valorii de a fii
european.
o Conform incarcaturii emotionale a mesajului Mesajul este emotional in masura in care textul este o impletire intre evocare si argumentare. Textul face apel la afectivitate, dar si la ratiune.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: enunturile sunt
alcatuite corect din punct de vedere
gramatical.
2. Claritate: exprimarea clara, logica, coerenta a gandurilor, a sentimentelor si a ideilor; ea se obtine prin folosirea unor cuvinte al caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
3. Obiectivitate: enunturile se refera la o dimensiune fundamentala a existentei umane: europenizarea; tendinta spre subiectivitate este prezenta prin marcile morfologice (verbe la persoana a II-a singular).
4. Accesibilitate: in text este prezent un limbaj specializat (statele membre, Uniunea Europeana etc.), insa familiar cititorilor si ascultatorilor.
5. Sens multiplu (opera deschisa): este o secventa cu rol in formarea vorbitorilor, care poate trimite spre alte sensuri si poate genera alte opinii.
6. Mesajul are doua dimensiuni fundamentale, informativa si educativa: atitudinea informativa este realizata prin discurs reflexiv, iar atitudinea educativa este realizata prin tonul adresarii.
FORMA DISCURSULUI PUBLICISTIC
Articol - text informativ (cu functie predominant referentiala, dar poate avea si functie conativa). El poate fi argumentativ, demonstrativ, reflexiv, eseistic.
Pe forum:
