Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism)

De la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX in literatura romana se manifesta doua mari tendinte literare care vor influenta intreaga literatura. Aceste doua orientari vor imparti creatorii de arta in doua grupari opuse: traditionalistii si modernistii.

Traditionalismul este o tendinta literara care, dupa cum ii spune si numele, apreciaza si promoveaza traditia, se hraneste din trecut, din istoria si folclorul romanesc, avand la baza ideile promovate inca de Dacia literara. Au existat 3 mari orientari traditionaliste: samanatorismul, poporanismul si gandirismul.

Samanatorismul este cea mai revolutionara orientare, care se opune hotarat formulelor moderniste. Are ca ideolog pe Nicolae Iorga si o revista proprie "Samanatorul". Promoveaza o literatura rurala, cu un puternic specific national si un sentiment de nostalgie al pierderii valorilor traditionale. Viata taraneasca este prezentata intr-un mod idilic. Reprezentanti: George Cosbuc, Mihail Sadoveanu.

Poporanismul are ca ideolog pe renumitul critic literar Garabet Ibraileanu si o renumita revista "Viata romaneasca". Chiar daca se promoveaza tot o literatura de esenta rurala, poporanistii sunt mult mai realisti, ei fiind de fapt initiatorii realismului in literatura romana. Au fost mai putin radicali decat samanatoristii si multi dintre ei au acceptat curentele moderniste ,ca un fenomen firesc in evolutia literaturii. Reprezentanti: Octavian Goga, Liviu Rebreanu

Gandirismul este o orientare prin excelenta religioasa, avand in frunte pe Nichifor Crainic si propria revista "Gandirea". Ei considerau ca viata romaneasca este determinata de religie ortodoxa si acest lucru trebuie sa se manifeste si in literatura. Datorita unor excese in aceasta privinta, orientarea este de o viata scurta. Reprezentant: Vasile Voiculescu

+ Modernismul (vezi subiectul 51.)