|
|
|
Ilustreaza conceptul operational de drama, prin referire la o opera literara studiata.
Mesterul Manole, de Lucian Blaga
Drama = specie a genului dramatic care apare in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Franta
si in Germania, cu precursori in Anglia epocii elisabetane (sec. 16-17).
Caracteristici:
a. amestec de tragic si comic;
b. protagonistul este un caracter complex, imbinand trasaturi pozitive si negative;
c. conflictul este puternic, intre forte adesea egale, si de natura
psihologica;
d. deznodamantul este mai apropiat de realitate decat in tragedie sau comedie;
Blaga a publicat aceasta piesa in 1927. El a prelucrat un mit de intensa circulatie: mitul creatorului.
Blaga reface structural semnificatiile baladei populare incat se poate vorbi de o asimilare totala a
mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga depaseste schema mitica prin gandire filozofica si tehnica
expresionista. Pornind de la elementele mitului popular, Blaga realizeaza o drama moderna pe tema
conditiei creatorului de arta. Blaga isi pune personajul intr-o dilema tragica, aceea de a alege intre
pasiunea devastatoare pentru creatie si iubire, dragoste de viata. El face din Manole un personaj
tragic, constient de caracterul irational, absurd al jertfei care i se cere: "Jertfa aceasta de neinchipuit
- cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o ceara fiindca e jertfa de sange, din adancimi
puterile necurate nu pot s-o ceara fiindca jertfa e impotriva lor"
. Blaga multiplica conflictul realizand o adevarata serie conflictuala. Astfel personajul este in
conflict cu porunca oficiala, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru creatie, cu iubirea si cu sine insusi.
Mesterul trebuie sa aleaga intre pasiunea pentru creatie si iubire. Dramatismul personajului rezulta
din plasarea lui sub semnul unei serii conflictuale si a interogatiei absolute. Personajul este complex
prin framantarile sale dramatice, prin intrebarile pe care si le pune, prin starile sufletesti atat de
contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, frenezie creatoare, bucurie, secatuire
sufleteasca). Conflictul interior, optiunea intre pasiune si iubire este amplificat de conflicte
secundare. Astfel mesterii se revolta impotriva lui Manole si vor sa abandoneze constructia. Ba, mai
mult, banuiesc ca mesterul si-ar fi anuntat sotia despre juramantul facut. Dintre toate sotiile Mira
este aceea care apare pentru a impiedica un omor care i se pare impotriva firii. Blaga foloseste
metafora femeie-biserica care trimite la vocatia creatiei, a nasterii. Astfel biserica este simbolul
creatiei care invinge timpul. Femeia este eterna prin destinul ei de a da viata.
Creatia presupune insa nu numai sacrificarea celuilalt (Mira) ci si sacrificiul de sine. Astfel moartea
mesterului nu este un accident ca in balada populara ci este o moarte voluntara. Numai prin
disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o dogma, o ideologie. Este necesara deci o
asimilare totala in creatie si mesterul este constient de acest lucru.
