Exemplifica, apeland la o povestire studiata,doua
dintre particularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din
urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul
personajelor, registre stilistice")
Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi - M. Sadoveanu
Autorul este persoana care concepe si care scrie o opera
(literara, stiintifica etc.). In cazul povestirii "Fantana
dintre plopi", autorul este Mihail Sadoveanu. Autorul concret, creatorul operei
literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret,
care functioneaza ca destinatar/receptor. Autorul concret si
cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce
nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala
unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.
Autorul, Mihail Sadoveanu, este asadar creatorul universului epic din
"Fantana dintre plopi", iar naratorul este cel care comunica istorisirea
narata cititorului fictiv, naratorul este cel care face medierea intre
autor si cititor.
Atat naratorul cat si personajul (element principal al unei opere epice,
care determina actiunea si care se afla in mijlocul
evenimentelor) sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in
conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si
cititor, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia
cititorului si a-i cultiva o stare de asteptare.
Exista in "Fantana dintre plopi" doua tipuri de naratori:
1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat in deschiderea
povestirii, aducand la cunostinta cititorului atomsfera din han,
activitatile personajelor: lautarii, Ancuta, comisul Ionita
de la Draganesti si gospodarii si
carausii din Tara-de-Sus. Relatarea se face in pricipal la
persoana a III-a, si doar prin pozitionarea pronumelui la pers I
"noi" in fata acestei categorii de personaje ("noi, gospodarii si
carausii din Tara-de-Sus"), naratorul isi
revendica apartenenta la acest grup, ceea ce face din el un
narator-martor, narator ce va asista si la venirea capitanului de mazili
Neculai Isac, care dupa ce participa la un adevarat ritual (Ancuta
ii toarna vin in ulcica, lautarii vin mai aproape, comisul Ionita il
invita sa povesteasca intamplarea in care si-"a pierdut o
lumina"). Aici incepe povestirea propriu-zisa, "povestirea in
povestire", devenind povestire in rama.
2. narator-personaj: Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii
prezenti la han), aducand la cunostinta si cititorului
intamplarile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica
evocarii, fiind deci un narator. Prin participarea directa la
succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte
personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele
doua atributiuni facand din Neculai Isac un narator-personaj
Perspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o
consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de
viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi pun
amprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu
pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru
ei calcam multe hotare."
3. In finalul povestirii naratorul revine in ipostaza de narator-martor, ("Noi
gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas
tacuti si mahniti").
