|
|
|
Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.
O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale
La Caragiale, in O scrisoare pierduta, intalnim frecvent ca modalitati de caracterizare preferate de
autor urmatoarele procedee fundamentale, toate indirecte:
1.prin limbaj
2.prin nume.
Prin limbaj:
- Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum «aveti putintica rabdare», ceea ce denota o gandire
plata si o anumita inertie a personajului.
- Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveste cu statutul lui social: «Asa e,
puicusorule, c-am intors-o cu politica?»
- Pristanda foloseste frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le
deformeaza, tradandu-si incultura si lipsa de instructie: bampir, famelie, catrindala, renumeratie.
Ticul sau verbal produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional.
Prin nume:
- Zaharia Trahanache - numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupa
ordinele superiorilor: Trahanaua e o coca moale.
- Nae Catavencu - demagogia personajului, principala sa caracteristica, este sugerata prin numele
de Catavencu, nume ce trimite la cata - persoana care vorbeste mult.
- Farfurdi si Branzovenescu - numele lor au «rezonante culinare» si sunt derivate cu sufixe
onomastice grecesti si romanesti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleasi
avantaje constitutionale.
Pristanda - numele personajului este luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte
si-n alta fara sa se porneasca niciunde, aratand siretenia lui, ce simte ca adversarul de azi poate fi
prefectul de maine.
