|
|
|
Caracterizare de personaj Enigma Otiliei
Costache Giurgiuveanu
personajul este o individualitate a operei literare, cu caracter verosimil sau fictiv, integrata in structura textului narativ
personajul este cel care actioneaza faptic, evenimential, mental, afectiv, senzorial, intr-o opera
dupa curentul literar exista trei tipuri de personaje: clasice, romantice si realiste
dupa etic: pozitive si negative
dupa importanta: principale, secundare si episodice
dupa complexitate: simple / plate / unilaterale si complexe / rotunde
personajele realiste sunt tipice situate in imprejurari tipice, reprezentative pentru categoria lor sociala
prin romanele lui, Calinescu, modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii, tipuri general-umane de circulatie universala, inscriindu-se astfel in realismul modern al secolului al XX-lea
"Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesanta decat cand a intrat intr-un tip" Calinescu
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter. Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice (avarul, iphondrul, gelosul), carora realismul le confera dimensiune sociala si psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul. Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii:
mos Costache Giurgiuveanu - tipul avarului, iubitor de copii
Aglae - "baba absoluta fara cusur in rau"
Aurica Tulea - tipul fetei batrane
Simion Tulea - tipul dementul senil
Titi Tulea - tipul debil mintal, al retardatului
Stanica Ratiu - tipul parvenitului, al arivistului
Otilia Marculescu - tipul cochetei, al feminitatii
Felix Sima - tipul ambitiosului
Leonida Pascalopol - tipul aristocratul rafinat
tot din clasicism este preluat si triunghiul amoros si qui pro quo-ul
O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Mos Costache nu este un avar dezumanizat. El este o combinatie intre doua caractere balzaciene: avarul (mos Grandet) si tatal (mos Griot).
Prin tehnica focalizarii, caracterul personajelor de dezvaluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor: prezentarea mediului, descrierea locuintei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor si a obisnuintelor.
Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului, catre care converg toate energiile, din motive si interese diferite: Otilia si Felix pentru ca il iubesc si il ocrotesc, Pascalopol pentru ca ii este mila de el si e tutorele Otiliei, iar membrii clanului Tulea pentru ca vor sa ia averea.
Costache este unchiul lui Felix, cumnat cu tatal acestuia, doctorul Iosif Sima, care murise de un an, tutorele lui Felix pentru administrarea bunurilor ramase de la tatal sau, dar si tutore al Otiliei, fiica nevestei sale decedate.
Costache Giurgiuveanu intruchipeaza trasaturile clasice ale avarului, diminuate oarecum de duiosia paterna. Se inscrie in descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Moliere, dar se distanteaza de acestia prin incercarea de a-si depasi conditia. George Calinescu alcatuieste prin Costache Giurgiuveanu un personaj complex.
Chipul lui Giurgiuveanu este prezentat prin privirile lui Felix. Acesta isi imaginase ca tutorele sau este un om masiv, "de o greutate extraordinara", avand in vedere ca stia despre el ca este bogat, ca detine mai multe imobile. Coborand cu incetineala scara ce scartaia cu "paraituri grozave", Felix vazu mirat "un omulet subtire si putin incovoiat", observa insa un om mititel, putin adus de spate, cu o chelie de portelan, cu fata spana, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar si moale.
De la aceasta imagine globala, portretul fizic se alcatuieste prin acumulare de detalii, ingrosat cu o pasta densa, alcatuind o imagine groteasca. Tehnica balzaciana, a dezvaluirii caracterelor prin descrierea interioarelor si exterioarelor, este folosita din prima pagina a romanului.
George Calinescu foloseste o gama variata a procedeelor de caracterizare indirecta: aspectul exterior si interior al casei paraginite, aflate aproape in ruina, trimite - cu toate detaliile descriptive - catre avaritia personajului, arhitectura casei sugerand "intentia de a executa grandiosul clasic in materiale nepotrivite".
Caracterizarea indirecta a personajului se face prin acumularea de fapte, intamplari, vorbe, gesturi, ganduri, atitudini. Micile "ciupeli" fata de Pascalopol, socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri anuale prin inchirierea unor imobile pentru studenti, localurile, restaurantele, motiveaza avaritia personajului. Banii ii tine in casa, ascunsi in locuri ferite, temandu-se mereu sa nu il vada cineva atunci cand umbla la ei.
Gesturile, balbaiala, raguseala sunt arme de aparare, reactii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi nevoit sa dea vreun ban cuiva. Tinuta vestimentara este ridicola, poarta ciorapi de lana de o grosime "fabuloasa" si "plini de gauri", unghiile netaiate, ghete de gumilastic, pantalonii largi de stamba colorata prinsi cu sfoara, aceste detalii constituind o alta modalitate indirecta de caracterizare, accentuand avaritia personajului.
Sentimentele paterne pe care le are pentru Otilia nu sunt suficiente pentru a legaliza adoptia fetitei, a face testament sau a depune o suma de bani la banca, intr-un cont pe numele ei, desi este convins ca asa ar fi fost drept si cinstit. Patima pentru bani si avaritia sunt mai puternice si il fac sa ezite, dovedind un caracter slab. Otilia il intelege la randul ei si nu poate fi suparata pe "papa" care este "un om bun, dar are si el ciudateniile lui".
Destinul lui Costaghe este dramatic, Stanica Ratiu fiind cel care ii fura pachetul cu bani pe care batranul il tinea asupra sa, tocmai de teama hotilor. Dupa al doilea atac cerebral, Giurgiuveanu ar fi scapat cu viata, dar cand vede ca ii smulge de sub saltea tot ceea ce adunase cu patima in intreaga sa existenta, moare cu groaza intiparita pe chip, articuland cu disperare "ba-banii, pu-pungasule".
Relatia cu celelalte personaje este dominata de o suspiciune permanenta, banuind mai ales pe Aglae si pe Stanica Ratiu ca ii pandesc averea. Relatiile lui Costache cu familia sunt degradate si conflictuale: de Aglae ii este frica, pe Aurica o uraste, Stanica este pentru el un adevarat pericol, iar pe ceilalti ii ignora.
Umanizarea avarului se motiveaza prin respectul pe care Giurgiuveanu il avea pentru Pascalopol, prin increderea fata de Felix si dragostea pentru Otilia.
"Figura lui Costache Giurgiuveanu e una din marile creatii ale romancierului" (Al. Piru)
