Teorii explicative de orientare biologica

TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICA

OBIECTIVE DE INVATAT

Esenta si structurarea teoriilor de referinta;

Principalele teze lombrosiene, de inspiratie biologica;

Factorii antropologiei implicati in criminogeneza:

factorul fizionomico-morfologice;

factorul ereditar;

tulburarile organice si functionale;

alti factori biochimici: zaharul, calciul, iodul, fosforul si magneziu.

Factorul rasa;

Factorul sex;

Factorul varsta;

Substantele toxice, toxi-infectiile si traumatismele;

Valente si limite ale teoriilor de inspiratie biologica privind etiologia criminalitatii.

1.     ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE

Esenta teoriilor de orientare biologica - rolul determinant al factorului biologic in aparitia si manifestarea criminalitatii si crimei.

Structurarea teoriilor de referinta

Teorii de orientare fizionomica si morfologica - accentul pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionare intre particularitatile structurii organismului uman si raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte, aparitia si manifestarea criminalitatii de alta parte;

Teorii de orientare fiziologica - accentul pe existenta unor relatii determinante intre modul de functionare a diferitelor organe ale persoanei umane si existenta ori inexistenta criminalitatii.

Principalele teze lombrosiene

Teza criminalitatii la oamenii salbatici, primitivi si la copii - criminalii se apropie, prin constitutia lor biologica, de trasaturile oamenilor salbatici, primitivi; copiii sunt lipsiti de sensibilitate morala, dupa nastere predispusi agresivitatii, lipsei de afectiune, cruzimii iar educatia nu are efect decat asupra celora fara tare ereditare;

Teza inferioritatii criminalului fata de omul normal: organismul criminalului prezinta stigmate, inferioritati care-l apropie mai mult de organismul animal decat de omul nascut normal;

Teza stigmatelor - criminalul se deosebeste de necriminal prin semne distinctive, fizice si psihice:

o        Anatomice: configuratia si marimea specifica a diferitelor organe (fata, craniul fruntea, urechile)

o        Constitutionale-efemizare sau masculinizare (imprumutul caracterelor specifice sensului opus), uzura prematura a organelor;

o        Fiziologice - diverse defectiunii in functionarea unor organe;

o        Psihologice, deficiente psihice (absenta iubirii, milei, remuscarii, s.a.);

Teza tipului criminal - in baza stigmatelor specifice, tipul criminalului este inferior omului normal si acest prim tip difera in raport cu particularitatile infractiunilor comise;

Teza criminalului innascut "criminalul se naste criminal", a carui fapta ilegala este o maladie ce nu poate fi vindecata de societate; solutia - eliminarea criminalului

Teza naturii epileptice a crimei - epilepsia sorgintea crimei;

Teza identitatii criminalului cu nebunul moral, lipsit de sensibilitate, satanic.

APLICATII PRACTICE

1. Accentul pus pe rolul criminogen, primordial, ce revine modului de functionare a diferitelor organe ale fiintei umane apartine de :

o      Teoriile de orientare fizionomica .1

o      Teoriile de orientare fiziologica.2

2. Urmarind enunturile de mai jos incercuiti cifrele din dreptul tezelor lombrosiene la care se preteaza fiecare in parte.

TEZA

2.     FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICATI IN CRIMINOGENEZA

2.1. Factorul fizionomico - morfologic in viziunea lui Cesare Lombroso, Laicasagne, Hooton, Kretschmer si William, H. Scheldon.

Esenta - existenta unor tipuri distincte de criminali, individualizati prin anumite semne particulare, care-i disting de necriminali si de alti criminali (violatorul, hotul, ucigasul, s.a.)

2.2 Factorul ereditar - adevarata cauza a criminalitatii deriva din ereditate.

Metode utilizate in studiile de profil:

o      compararea infractorilor cu salbaticii;

o      arborii genealogici, criminogeni (aschia nu sare departe de trunchi);

o      asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti (cine se naste din pisica, soareci mananca);

o      compararea gemenilor identici (univitelini, proveniti dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoti, proveniti din doua ovule fecundate odata).

2.3 Factorul genetic, cromozomial propriu - zis

Esenta - aberatiile cromozomiale, cu un cromozom X sau Y in plus in cariotipul persoanei, determina criminalitatea si chiar tipuri distincte de criminalitate, cu explicatiile de rigoare

MITTWOCH - aparitia unui Y suplimentar duce la o sinteza mai rapida de ADN, ceea ce determina o dezvoltare somatica precoce. Aceasta, la randul sau ii pune pe tineri in contact cu un sistem de valori proprii altei varste, chiar in momentul cand sunt in plina desfasurare tendintele agresive ale eu-lui egoist, ce finalizeaza un acut conflict in interiorul structurii logice a persoanei si determina formatia sa asociala sau nonsociala => posibila criminalitate.

Relationarea factorului genetic - factorul psihologic, cercetatorii americani au concluzionat, recent, ca emotiile unui om sunt programate genetic, care la randul lor pot afecta criminalitatea.

2.4 Factorul - tulburari organice si functionale, de la nivelul:

CREIERULUI

Mezencefalului (zona corticala), centrul vietii afective (alcoolism, sifilis - cauze exterioare);

Teleencefalului (zona corticala), centru de concentrare a functiilor psihice care culeg si filtreaza presiunile sau influentele lumii exterioare, al capacitatii de coordonare si de sintetizare a proceselor chimice si care ajuta la inlocuirea conduitei instinctiv - emotionale, cu cea rationala;

Lobului frontal, organul constiintei, la nivelul caruia se acompaniaza activitatea de analiza si sinteza a functiei intelectuale.

* Studiile si cercetarile , recente, ale cercetatorilor de la Universitatea din Zurich si americani au condus la concluzia ca simtul moral, in general, si al dretatii reprezinta o caracteristica biologica a creierului uman evoluat, fiinta umana nascandu-se cu un nucleu moral dar, care nu depinde de cultura societatii sale, concluyie bazata pe utilizarea scannerului IRM, de investigare a creierului, retinandu-se, printre altele, urmatoarele:

- simtul dreptatii si, mai ales, aversiunea de a-l face pe altu sa sufere sunt localizate in zone clar delimitate ale creierului, a caror alterare creaza predispozitii criminale;

- zonele din creier care gestioneaza emotiile, dar si activarea altor regiuni cerebrale, ale "ratiunii" sunt, indeosebi: cortexul cingular posterior, circumvolutia frontala mediana, cortexul prefrontal, santul temporal superior;

- subiectii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovada de o sensibilitate emotionala mai scazuta in viata sociala - compasiune, rusine, vinovatie - de unde sunt mai predispusi la manifestari violente, inclusiv omoruri;

- simtul dreptati poate sa se piarda daca sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral si "insula anterioara" a creierului, afectand producerea unor emotii, de genul durerii sau furiei.

* Potrivit cercetarilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG - ESSEN (Germania) in baza studiului prin rezonanta magnetica asupra a 18 pedofili, condamnati pentru abuzuri repetate, asupra unor copii de 14 ani, a rezultat ca acestia aveau cu 2 - 4 % mai putina "materie cenusie" fata de oamenii normali, respectiv neuroni, in anumite zone ale creierului - cortexul orbitofrontal.

GLANDELOR CU SECRETIE INTERNA.

Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburarii glandelor cu secretie interna ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp si Smith).

La varsta tanara, functionarea glandelor cu secretie interna este deosebit de puternica, ceea ce poate conduce la tulburarii ce determina instabilitatea lor afectiva si in ultima instanta, cresterea delicventei juvenile (W. Healy si B. Alper)

Furtul de proportii ar trebui cautat in slaba reactie a paratiroidei si a hipofizei, in hipersecretia de hormoni tiroidieni endocrini, pe cand furtul marunt s-ar explica prin activitatea slaba a glandelor din urma si un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)

Di Tullio - dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect inteleasa decat in ziua in care se va cunoaste in mod real functionarea glandelor in momentul crimei, in mod deosebit a suprarenalelor, tiroidelor si genitalelor, care sunt susceptibile sa provoace puternice variatii ale masei energetice si, in consecinta, sa-si puna amprenta asupra agresivitatii individului.

1.3    Alti factori biochimici implicati in criminogeneza

Cantitatea si calitatea zaharului in sange in raport cu delicte specifice:

atacurile, tentativele de suicid si omucidere, cruzime fata de copii, violarea regulilor de circulatie, furtul prin efractie pentru obtinerea produselor zaharoase;

rolul hipoglicemiei in altercatiile cu ofiterii de politie, precum si alte ciocniri  violente.

o      Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:

absenta motivelor aparente;

amnezia urmata;

respiratia dificila si tremuratul mainilor (Denis Szabo)

Penuria calciului, care determina o iritabilitate extrema a sistemului muscular si, pe acest fond, sensibilitati la cele mai mici remarci critice, la opozitii ale altora fata de propriile dorinte si proiecte, precum si reactii violente fata de altii.

Variatiile iodului, fosforului si magneziului

1.4    Factorul rasa, intrinsec sau in relationare cu alti factori, cu invocari diferentiate, mergandu-se de la extrema considerarii sale drept cauza principala a criminalitatii, cu explicatiile de rigoare, particulare in functie de abordari, si pana la negarea oricarei incidente.

1.5    Factorul sex, cea mai importanta caracteristica, statistic vorbind, care diferentiaza infractorii de neinfractori

2.8. Factorul varsta, variaza criminalitatea, mai ales categoriile sale, in functie de ciclurile vietii.

2.9. Substantele toxice, toxiinfectiile si traumatismele - alcoolismul, drogurile, tuberculoza, sifilisul, traumatismele craniene.

Concluzie de ansamblu - procentul infractiunilor este mult mai mare la barbati, decat la femei, la toate natiunile, la toate comunitatile din sanul unei natiuni, la toate grupele de varsta, la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice si pentru toate  felurile de infractiuni, cu exceptia celor specifice femeilor.