Rascoala taraneasca din 1907

Rascoala taraneasca din 1907

Sa vedem mai intai cum a inceput revolta.[1]

Rascoala a inceput la Flamanzi, sat langa Boto­sani, unde doi jidani bo­gati, Mochi F si Berman J se certau intre ei, sau se faceau ca se cearta, - ca sa arendeze un domeniu imens apartinand unui anumit Stu

Mochi F la inceput a promis taranilor ca le va lasa jumatate din pamant, - pe care l-a luat in arenda, - cu pretul de 25 de lei falcia (pret ridicol de mic) El a insarcinat chiar pe unul din oamenii sai (Constanti­nescu), sa masoare si sa par­celeze acest pamant.

Dar, mai tarziu, refuza absolut sa se tina de faga­duiala si nu mai vru sa dea tara­nilor pamant - nu cu 25 de lei, - dar nici cu 100 de lei falcia"[2]

De aici, rascoala.

Prin urmare, la inceput - cum trebuia un punct de plecare, - Cahalul a insarcinat pe doi din membrii sai, - cei mai considerabili prin bogatia si prin aface­rile lor, - sa puna paie peste foc, caci el isi preparase terenul, dupa cum vom vedea mai departe, minand tara cu explozivul revoltei.

Acesti doi jidani au atatat incendiul, prefacandu-se ca se galcevesc intre ei, tragandu-se chiar, unul pe altul, in judecata, - si promitand taranilor pa­mant ieftin. Apoi, nu se tinura de fagaduiala, ceea ce a fost de ajuns ca sa provoace razvratirea.

Asta e tot ce dorea Cahalul.

Vom face sa se remarce ca asemenea manopera a fost cu adevarat dia­voleasca. Ea a avut ca efect sa insele pe romani, facandu-i sa creada ca ovreii sunt nevinovati, - caci la inceput acestia au fost oarecum bruftuiti de catre taranii revoltati. De altfel, jidovii stiau prea bine ca nu se poate face jumari fara sa se sparga oua, - si trebuiau sa se astepte la represa­liile de care au su­ferit mai mult sau mai putin.

Aceasta revolutie nu a fost numai o explozie de nemultumire si de ma­nie, pana atunci ascunsa, a taranimii oprimate, - dupa cum vor ovreii sa ne-o insinueze, - ci, a fost preparata mai dinainte.

"Se scrie din Craiova: Revolta n-a fost spontana; din contra, ea a fost organizata si chiar bine organizata.

De mult se tes firele rascoalei, care a ruinat atata lume si care a provocat o ase­menea varsare de sange"[3].

Ofiterul, despre care am vorbit, precizeaza si mai mult:

La Bulbucata, un sat din judetul Vlasca, am aflat ca cea mai mare parte din conducatorii revoltei s-au dus, foarte des, in timpul iernii, la Bucuresti. Mai mult sefii din Netoti si din Slavesti au mers adeseori si intr-un chip neobisnuit, in aceeasi vreme, la targul ce se tine in toate saptamanile la Alexandria, pentru ca sa se intalneasca cu alti tarani, veniti din sate mai mult sau mai putin departate.

Astfel am ajuns la concluzia ca revoltele au fost oranduite din iarna si ca o mana criminala a intervenit, desigur, pentru aceasta".

De altfel, asemenea concluzie este evidenta, caci revolutia a inflacarat in cateva zile, toata tara si a avut loc la o vreme cand taranii erau, - ca sa zic asa, - in abundenta, caci anul agricol precedent a fost din cele mai fertile.

Nu este deci nici mizeria, nici extrema nevoie, care a impins pe tarani la revolta.

Instigatorii - Iata acum probe ca autorii rascoa­lei s-au servit de instiga­tori pentru a o ticlui si a o face sa izbucneasca.

Fapt important adeseori acesti instigatori raspan­desc idei socialiste, - si se stie ca socialismul provine din judaism (vezi mai departe).

"Nu mai este in timpul de fata un secret pentru autoritati, ca dureroasele dez­ordini au fost puse la cale de catre instigatori periculosi, bine organizati, care au lu­crat mult timp pentru a aduce evenimentele la faza acuta de astazi".[4]

S-a arestat "V. Dog care, sub pretext de a incasa abonamente pentru o admi­nistratie publica, tinea discursuri incendiare taranilor"[5]

"Primarul comunei Cornetul din Vale (Ilfov) a pus in libertate pe un instigator, care a fost prins cand impartea manifeste revolutionare prin sate".[6]

In satul Ghimcea, s-a descoperit "un club de ta­rani care s-a constituit la 24 oc­tombrie 1906, cand a venit in localitate I. Fior vanzator al ziarului Gazeta Sateanu­lui Doua zile inainte de inceperea rascoale­lor, taranii s-au cotizat.."[7].

"La tipografia unui ovrei, Posmantir, din Ram­nicu Sarat, s-a confiscat manuscri­sul unui manifest revolu­tionar"[8].

Judecatorul de instructie a facut o descindere la N. G, corespondentul zia­rului socialist Romania muncitoare si a confiscat acte revolutionare".[9]

S-a arestat un anume "Leopold H, care, - sub pretext de a incasa, prin judet, pentru masini de cusut vandute locuitorilor, - facea propaganda socialista printre tarani"[10].

De altfel, se vad uneori tarani revoltati cerand: "pamant si votul universal"[11] - revendicari curat socialiste.

Acesti instigatori au fost alesi, fie printre stu­denti, - tineri putin experi­mentati si naivi, care cred tot de li se spune; fie printre oameni de meserie, - "clienti bine cunoscuti ai politiei", - care adesea treceau drept studenti; fie chiar printre straini, - mai ales printre basarabeni si printre bulgari socia­listi, - platiti de catre Cahalurile din strainatate, pentru a pune foc in tara noastra.

Studenti - Astfel, s-au gasit intr-un sat din jude­tul Iasi, in plina revolta, trei stu­denti din Basarabia, socialisti, - ceea ce va sa zica fie agitatori platiti de ovrei, fie prostanaci naivi.

Acesti studenti au fost arestati si adusi la Bucu­resti unde, - din cauza lipsei unui fin conducator, - au fost pusi in libertate[12].

"Patru studenti basarabeni au fost arestati la Po­dul Iloaiei, ca instigatori ai re­voltei"[13].

"La Brateni, in judetul Botosani, s-au arestat pa­tru studenti din Iasi, care faceau instigari printre tarani".[14]

Jandarmeria rurala din Ilfov a arestat ieri, la Cos­testi, pe studentii I. I si C. P asupra carora s-au gasit manifeste care atatau pe tarani la revolta".[15]

Pseudo-studenti - Stoian Stan Serb, care se dadea drept student, a fost ares­tat la Oncesti (Vlasca)"[16].

"Prefectul de Vlasca a gasit numeroase manifeste, provenind de la agenti instigatori care treceau ca studenti.[17]

"In judetul Dambovita, in capul unei bande de ta­rani, se gaseau doi tineri, care se dadeau drept studenti. Ei purtau decoratii si erau imbracati in niste haine care simulau un fel de uniforma. Cand au fost arestati, s-a constatat ca erau de origine din Alexandria, oras de langa Dunare"[18]

Oameni de meserie: pungasi, vagabonzi, etc - "La Braila, o patrula de cavalerie a prins, in gradina Monumentului, patru instigatori, care sunt clienti bine cunoscuti ai politie.[19]

Agenti instigatori cutreiera satele din Romanati si imping pe tarani la revolta".[20]

"Sau arestat, aproape de Giurgiu, patru instiga­tori, M. F, D. T, S. C, si F. V, din comuna Pietrosani, care, cutreierand satele, s-au dus pana in nordul ju­detului si au impartit peste tot manifeste revolutionare".[21]

Sau descoperit, de asemenea, instigatori straini, care au fost prinsi in mijlocul focului si care, totusi, au fost eliberati dupa putin timp. Cahalul, fara indo­iala, a intervenit viguros in favoarea lor.

Straini - in afara de Leopold H despre care am vorbit mai sus, s-a arestat un austriac din Bucovina, care rascula pe taranii din valea Slanicului".[22]

"Taranii (din Valcea) au invadat satul Campul Mare si au devastat targul. Ei aveau in capul lor cinci indivizi, printre care unul era din tara (N. T din comuna Dobroteasa, judetul Olt), iar ceilalti patru, cu toate ca erau imbracati ca satenii din Gorj, - nici nu stiau romaneste".[23]

Toti acesti indivizi, ca sa se impuna satenilor, se imbracau intr-un mod bizar, simuland adesea o uniforma, - care e foarte respectata de catre taranii fosti soldati.

"Cu ocazia perchezitiilor facute la sefii rasculati­lor din Motatei (Dolj), s-a gasit la unul din ei, Fl. Pet.. un costum complet de ofiter. Taranii povesteau ca P era im­bracat cu aceasta uniforma in timpul rascoalei, el le spunea ca a fost investit cu gradul de ofiter si ca a fost insarcinat de cei in drept sa propage revolta".[24]

Instigatorii impingeau pe tarani sa dea foc si sa macelareasca, spunandu-le ca acesta este singurul mijloc ca sa dobandeasca pamantul, pe care boierii il stapanesc pe nedrept.

"Rezulta din ancheta facuta in judet, de catre par­chet, in anumite sate, ca cei care au impins pe tarani la revolta le-au spus ca toate pamanturile apartin satenilor, ca boierii stapanesc mosiile fara nici un drept si ca singurul mijloc pentru tarani de a le dobandi este rascoala".[25]

Acesti instigatori au mers pana a spune taranilor ca Regina este de par­tea lor si vrea ca toate pamantu­rile sa fie impartite intre ei.

"Din comuna Cornatelul (Ilfov), s-au trimis (ca din partea) Minis­terului de Interne, mai multe impri­mate, care au fost impartite prin sate si avand urmato­rul conti­nut: Regele a murit. Regina se ga­seste in capul trupelor care merg impotriva ciocoi­lor".[26]

Iata unul din aceste manifeste, mai pe larg:

"Oameni buni! Regele a murit. Regina a decis ca toate pamanturile sa fie impartite intre tarani. Dar ca pamanturile sa poata fi impartite, trebuie ca voi sa va rasculati, sa macelariti pe proprietari si pe arendasi si sa le dati foc la case. Numai astfel pamantul va ramane al vostru, - caci proprietarii si arendasii nu vor mai reveni niciodata.

Rasculati-va astazi chiar, - caci altfel veti ramane fara pamant".[27]

Asemenea manopera a mai fost intrebuintata in alte doua revolutii jido­vesti:

1°. in Rusia, in timpul ultimei rascoale, cand insti­gatori au facut pe popor sa creada ca, revoltandu-se, serveste cauza Tarului si a Rusiei (vezi anterior);

2°. In Franta, pe vremea Marii Revolutii, dupa cum arata istoricul Taine:

"Ei au incredintat poporul ca Regele voieste ca toti sa fie egali, - ca nu mai vrea seniori si episcopi, nici ranguri, nici dijme si drepturi seniorale. Astfel, acesti oameni rataciti credeau ca uzeaza de dreptul lor si urmeaza vointa Regelui."[28]

In Auvergne, taranii "urmeaza ordine porunci­toare; ei au instiintare ca Majestatea Sa vrea astfel.![29] si totusi ei arata mare scarba sa se poarte asa de rau cu niste seniori atat de buni. Insa aceasta trebuie".[30]

La noi, ca si in Franta, taranii asculta de un or­din, - venit, nu se stie de unde.

Ei au jurat chiar, ca nu vor incepe sa lucreze pa­mantul, inainte de a in­deplini revolutia.

"Taranii din Vadastra (Caracal) strigau:

"Trimisii lui Dumnezeu cutreiera satele si toti tara­nii trebuie sai urmeze ca sa distruga si sa dea foc".

Taranii din Scaesti au vrut sa omoare pe primarul lor, fiindca acesta le-ar fi as­cuns ordinul, venit pentru ca sa devasteze.

Ordinul cui? - se intreaba autorul caruia ii impru­mutam aceste citate. Cine a putut sa dea ordinul sa prapadeasca tara?

Si, cu toate acestea, in spiritul celor mai multi din­tre rasculati a existat ideea ca implinesc o lozinca, care ii leaga si careia nu pot sa nu se supuna".[31]

Taranii au jurat chiar, cu juraminte ingrozitoare, - si in mai multe comune din Vlasca, dupa rascoala, preotii au fost obligati sa ii dezlege de aceste jura­minte, pen­tru ca sa-i decida sa are campul.

Dar, taranii nici nu stiau de ce se revolta.

"Un proprietar din Dolj zise taranilor rasculati, - dupa ce s-a invoit sa le dea tot ce cereau, - "in ce priveste recolta, in loc sa-i dati foc, mai bine luati-o voi; asa, cel putin, va servi la ceva". ğ

Taranii raspunsera: Dar atunci cum ramane cu revulutia?"[32]

In judetul Olt, un proprietar, Take C, traia de multa vreme la mosia sa si era in buna intelegere cu taranii.

In timpul rascoalelor, cand puhoiul ajunse la dan­sul, dadu de bunavoie mosia taranilor si semna chiar un act de cesiune.

"Cand acestia erau gata sa plece, unul dintre ei obi­ecta; dar cum ramane cu rivulutia, daca lasam casa boierului neatinsa?

Atunci, ceilalti, recunoscand ca are dreptate, au rugat pe boier sai lase sa strice macar ceva din casa.

El le dadu voie si taranii intrara sfiosi in casa, in varful picioarelor, cu caciula in mana, ca intr-o biserica si sparsera o oglinda atarnata in perete. Astfel revolutia fu satisfacuta".[33]

Pentru a stimula pe cei nedecisi i-au amenin­tat cu incendiul si chiar cu moartea.

"Pe un stalp de telegraf din comuna Fulga, s-a ga­sit lipit un afis revolutionar. Autorii acestui afis amenintau ca vor pune foc satului, in caz cand taranii nu se vor rascula".[34]

"Locuitorii dintr-un sat din Ramnicu Sarat au marturisit ca au fost luati cu sila si au fost amenin­tati cu moartea, in caz cand nu s-ar fi supus".[35]

In timpul revoltei, s-au vazut multi oameni, - in­tre altii, un politician con­siderabil P. P. C, care, de obicei, debiteaza ceea ce-i sugereaza prietenii lui jidani, - cerand, sa ne adresam unei puteri straine, si anume Austriei (nu Rusiei), pentru ca sa vina si sa stinga focul.

Si, lucru mai grav, o armata austriaca era gata sa navaleasca in nenoro­cita noastra tara.

Asa, bunaoara, chiar de la inceputul rascoalei:

Austria mobilizeaza armata in Bucovina".[36]

Si, a doua zi: la granita Bucovinei au sosit trei re­gimente de soldati austriaci".[37]

Dar cine a raspandit o asemenea idee, - si cine avea interes sa o raspan­deasca? - mai cu seama cand se cunosc urmarile unei ocupatii straine, venind sa inabuse o rascoala, - consecinte care ar fi fost cel putin, sa acorde tuturor jidanilor drepturile de cetate­nie, atat de jinduite de jidovimea cosmopolita si mai ales de aceea ce domneste astazi asupra Austro-Ungariei.

Si numai gratie intelepciunii si energiei conducato­rilor Statului nostru, am scapat teferi de acest pericol mortal.

Vom termina printr-un pasaj din scrisoarea bravu­lui ofiter despre care am mai vorbit si care este ca un fel de rezumat a tot ce am raportat mai sus.

"Din cercetarile ce am facut, - zice el, - rezulta ca, in toate satele pe unde am trecut, taranii stiau ca trebuia sa se rascoale, cu incepere din noaptea de Sf. Toader (Sambata 7 martie), pana miercurea viitoare seara, - cand totul trebuia sa fie dis­trus si exterminat; in acelasi timp pamantul trebuia sa fie impartit numai intre ei.

Dar satenii nu stiau pentru ce trebuia sa se re­volte, nici de unde le venea acest ordin de zavera.

Majoritatea nu stia nici macar ce voia.

Mai mult decat atata, nici un taran nu-si da seama de gravitatea faptelor pe care le comiteau. Toti erau convinsi ca armata este de partea lor si, mai ales ca ea nu va trage.

Si cand au vazut ca lucrarile se intampla contrariu asteptarii lor dupa o slaba rezistenta, s-au grabit sa ne intoarca spatele.

In toate satele, pe unde am trecut, am descoperit urme de agenti instigatori, care se dadeau drept studenti si promiteau taranilor pamant. Ei puneau sa se dea foc la toate conacele ce intalneau si, trecand dintr-un sat intr-altul, semanau peste tot jalea si parjolul pustiitor.

In sfarsit, la Tarnavele, am reusit sa pun mana pe doi din acesti asa-zisi studenti. Unul dintre ei, care se numea Stefan D, era bulgar si vorbea prost roma­neste.

Venit de curand in tara, el lucrase vara precedenta ca ucenic la masini agricole.

Era un tanar foarte inteligent, - sau mai bine zis foarte siret, - balan, cu ochi albastri si avand o mica barba ascutita.

Purta o sapca si era imbracat cu haine de lustrina neagra. Pe piept, isi cususe doua carti postale cu fotografia Reginei.

Era incins cu un iatagan si purta, pe dupa umar, o plosca cu rachiu. El impu­nea supunere taranilor si capatase asupra lor o autoritate enorma; cand am intrebat pe mai multi dintre ei daca il recunosc, toti mi-au raspuns cu un aer foarte respec­tuos: Da, este Domnul Studentu".

Iata si modul cum proceda acest bandit.

Cand intra intr-un sat taranii il ascundeau sii adu­ceau de baut si de mancare. Pe urma, la ordinele lui - si fara ca sa-i conduca el insusi - ei plecau ca sa puna foc. Astfel, el a cauzat pagube de mai multe milioane".

"Am vrut sa stiu, cine intrebuinta pe acesti agenti instigatori si in ce scop co­miteau ei atatea crime si dezastre?

Amenintai deci pe S. D ca il impusc si ameninta­rea mea isi produse efect. Ochii i se umplura de lacrimi si era gata sa vorbeasca, - cand, unul din ofiterii care ma insoteau, avu stangacia sa-mi spuna in frantuzeste ca trebuia sa-l duc viu pe acest raufaca­tor, la Giurgiu.

Vazui atunci imediat pe fizionomia prizonierului, care se insenina, ca intelesese conversatia noastra; si intr-adevar, el nu a mai vrut sa-mi dea nici o deslu­sire si nu am mai putut scoate nimic de la el.

Am aflat, pe urma, ca acest monstru a fost expul­zat din tara.

Trebuie sa adaug ca, in toate satele ce am vizitat, am gasit ziarul A., (iudeo-socialist) foarte citit de tarani".

Dar cine a putut sa fie autorul acestei rascoale, care a insangerat un popor si a acoperit de ruine o tara intreaga?

Nu sunt taranii, - cu toate ca au fost uneltele oarbe care au savarsit-o, - fiindca ei nu se gaseau atunci in lipsa extrema[38] si fiindca rascoala, - daca ar fi fost nascuta din patima de proprietate a sateni­lor, - ar fi fost partiala si nu s-ar fi generalizat asa de repede.

Nu este partidul liberal, cum l-a insinuat nu se stie cine, - pentru ca pa­tima de dominatie, la un roman, nu merge pana sa sugrume tara, ca sa-i ia carmuirea, mai ales ca acest partid ar fi avut-o, neaparat, dupa un scurt timp.

Nu sunt nici tarile straine, pentru ca ar fi fost ab­surd sa aprinda la vecini un foc, care ar fi putut sa se intinda pe urma si la ele, - iar prezenta strainilor (bulgari, austriaci, basarabeni), printre instigatorii descoperiti, are o alta insemnatate, asupra careia vom reveni.

Prin urmare, cauza eficienta a acestei rascoale nu poate fi decat ovreii, - fiindca:

1. - Singuri ei sunt condusi de o patima de domi­natie extraordinar de intensa, care este intara­tata de catre Cahal, - adica de Statul lor, - si este im­pinsa pana la paroxism de catre Talmud, - adica de legislatia lor religioasa.

2. - Singuri ei simt trebuinta absoluta si cu totul zorita, sa dobandeasca cat mai curand drepturile de cetatenie, ca sa poata in urma sa devina pro­prietari rurali si sa ingenunche astfel Romania, - pe care vor sa o transforme intr-o noua Palestina.

3. - Numai ei au avut si au nevoie sa tulbure adanc tara, pentru ca Eu­ropa, impinsa de Cahale si de Francmasonerie, - sa se creada obligata sa in­tervina si sa le acorde, fara voia noastra, acele drep­turi atat de mult dorite, - care le-ar servi, dupa spusa lor, sa se apere impotriva locuitorilor salbatici ai barbarei Romanii.

4. - Numai ei s-au servit de Revolutie pentru ca sa dobandeasca aceleasi drepturi de cetatenie in Franta, in Austria si in alte tari ale Europei, - si, acum, de curand, au incercat acelasi mijloc ca sa forteze pe Rusia sa li se supuna.[39]

Mai mult decat atat, - ei au imitat revolutiile din Franta si din Rusia, pana la cele mai mici amanunte, - bunaoara, spunand poporului ca Regina vrea rascoala si chiar ca le-o porunceste, - si imbracand pe instiga­tori cu ves­minte ciudate, pentru ca sa impuna tarani­lor.

5. - Ei sunt cei care au aranjat mai dinainte re­volta si tot ei sunt cei ce au dat semnalul de incepere.

6. - Numai ei au putut sa recurga la instigatori soci­alisto-anarhisti, - din tara si chiar din strainatate (Bulgaria, Austro-Ungaria, Rusia), - care, dupa cum o recunosc ei insisi (B. Lazare), sunt in solda lui Israel.

7. - Singuri ei nutreau o ura neimpacata impo­triva proprietarilor rurali, pe care i-au poreclit, cu pizma, oligarhia si care au fost manati si chiar omo­rati in timpul rascoalei; intr-adevar, acesti proprie­tari, dandu-si seama de si­tuatie, impiedicara, prin legi, ca poporul sa nu cada in ghearele jidovilor.

8. - Numai ei si trambitasii lor, ar fi vrut sa vada venind aici armata aus­triaca, ce ne-ar fi impus, desigur, suveranitatea lui Iuda.

9. - Ei insisi sunt cei ce au prezis rascoala (B. Lezare).

10. - Si tot ei sunt aceia care, - dupa ce revolta din 1907 a avortat, - s-au pus sa prepare o alta noua si au avut chiar indrazneala nemaipomenita sa o si anunte prin ziarele lor.

Aceste zece motive ne dau certitudinea ca ovreii sunt autorii rascoalei din l907.

De altfel, cine altii, - daca nu jidovii prin Cahalele lor, - au putut sa pro­cure fondurile colosale, - care trebuie sa se fi suit la zeci de milioane de lei, - fon­duri necesare rascularii unui popor intreg.

Cine altii, - daca nu ei, - au putut plati, cu lefuri grase, pe nenumaratii instigatori care, in timp de mai multi ani, au cutreierat tara de la un capat la altul si, cu mare bagare de seama au scormonit in cenusa taciunele nestins al nemultumirii poporului[40], - punand peste el paie.

Cine altii, - afara de ei, - au putut cumpara tace­rea administratiilor de la sate, asupra conspiratiei, - urzita, ce e drept, in taina, - dar avand loc chiar sub ochii lor, - iar, dupa rascoala, cine a intervenit ca instigatorii, prinsi, sa fie imediat eliberati.

O asemenea cheltuiala enorma n-a putut fi facuta de un Stat vecin, - bunaoara ca Bulgaria, - mai intai, pentru ca nu i-ar fi permis bugetul; si al doilea, pentru ca rezultatele obtinute n-ar fi compensat sacrificiile.

Prin urmare, numai Jidanii prin Cahalele lor din tara si din strainatate[41] au putut sa adune prin cotizatii, bani in mare abundenta si sai intrebuinteze la plasmuirea acestei rascoale, de care depindea crearea Statului jidovesc, - adica indeplinirea unui scop ce priveste pe neamul intreg al lui Israel.

Revolutia viitoare

Sub titlul Revolutia de maine, Facla[42], foaie ji­dano-socialista, publica o scrisoare, scrisa de un asa-zis taran, - dar al carui jargon raspandeste de departe o putoare nesuferita de usturoi.

Acest pseudo-taran se plange mai intai amarnic de jandarmi[43], pe care Iuda nu poate sa-i sufere -, deoarece ei impiedica pe instigatorii sai sa ajunga usor pana la adevaratii tarani si sa-i rascoale din nou.

Pe urma, el prezice astfel viitorul incendiu:

"O noua revolta, mai ingrozitoare decat aceea din primavara anului 1907, se pregateste acum in sate si va izbucni cat de curand.

Dar "rascoala de maine vom face-o asa, ca nici ar­mata sa nu poata tabari pe noi, nici judecata sa nu ne poata trimite la ocna. Asta o cunosc astazi toti taranii si, cand se va da semnalul, toti stiu ce au de facut.

Intr-o noapte de vara, cand claile si cirezile de grau, culcate in curtile boieresti, se vor rasfata in bataia razelor de luna, - ori intr-o noapte racoroasa de toamna, cand hambarele pline, vor geme de greuta­tea porumbului de-abia cules, - deodata, toate armanele vor lua foc, - din toate conacele se vor inalta valvatai. Incendiul se va in­tinde de la co­nac, la conac si de la sat, la sat, - ca si cum o mana nevazuta va fi pur­tat prin noapte un somoiog aprins

Iar noi vom privi scrumul ramas in armane si vom tacea.

Si atunci vor veni cei ce ne-au stapanit cu cru­zime si ne vor ruga cu lacrami de pocainta sa ne luam dreptatea, (vrea desigur sa zica drepturile) pe care, de atata vreme, zadarnic o cersim.

Iata de ce gandul revolutiei de maine aduce na­dejde in sufletele noastre, ca o fagaduinta a mantuirei din urma".

Toate ziarele jidanesti tin isonul Faclei.

Iata, bunaoara, ce scrie Seara[44]:

"Si daca mai nadajduiesc ovreii o indreptare, o nadajduiesc tocmai de la po­porul acestei tari, care va scutura odata jugul ce-l apasa de veacuri si va da si ovreilor drepturile, de care au fost despuiati de o oligarchia salbatica si desmetica".

In plus, P. P. C, politicianul-trompeta al jidani­lor, - intr-un interviu cu un redactor al A., (foaie judeo-sodalista), - a declarat ca, viata noastra fiind corupta (?), singurul leac mantuitor este revolutia (?!)

De altfel ovreii lucreaza pe capete, incercand sa rascoale din nou pe ta­rani. Mai multe gazete au semnalat asemenea tentative:

In mai multe judete, indivizi, suspecti strabat sa­tele, spunand satenilor ca in cu­rand tara va intra in razboi si ca, pe urma, taranii vor dobandi pamant.[45]

Se vede, prin urmare, ca o noua revolta, mai infioratoare ca cea din 1907, se pregateste acum in sate.

Si cine o prepara?

Desigur, cei ce au preparat-o si pe cea precedenta.

Dar, de data asta, ei au mai intai a face cu jandar­mii, - care ii stanjenesc grozav, apoi, au luat o frica teribila de armata[46], care a aratat ca nu glu­meste.

Atunci, ce e de facut?

Ei bine, - zic ovreii, - taranii vor opera ca un jupan care isi pune foc la dugheana, - bineinteles dupa ce a asigurat-o la o societate de crestini.

Deci; taranii romani se vor ascunde pur si sim­plu, dupa ce vor fi incen­diat averile altor romani, - si farsa va fi jucata.

"Atunci vor veni cei ce au asuprit pe bietii jidani si ii vor ruga, - cu la­crimi de crocodil, - sa-si ia drepturile!

Ai, vei, ce bichirie!

Numai cand te ghindesti, simti ca perciunii tre­mura de placere;.. ai zice ca se apropie indeplinirea fagaduielii de mantuire a lui Iehova.

Dar toate astea sunt departe de a fi realizate. Si Iuda, intr-un acces de ciuda, striga:

"Ah! daca rascoalele din 1907 ar fi invins! Daca barierele oraselor ar ti fost tre­cute de tarani, - daca politicianii regelui Carol ar fi fost maturati ca pleava de ura­ganul revolutiei victorioase, - daca insasi coroana de otel de pe capul de camatar al regelui Carol ar fi cazut in tarana, - ce sarbatoare ar fi fost azi in aer si ce cantece ar fi intampinat venirea primaverei si aniversarea desrobirei jidanesti pardon, ro­manesti.[47]

Da. - Ar fi fost un adevarat sabat.

Dar, remarcati ca ovreii se asteptau, in 1907, nici mai mult nici mai pu­tin, decat la navalirea taranilor in orase, la masacrarea oligarchiei, - si mai ales, la rasturnarea regelui Carol, caruia jidanimea iar fi taiat capul, - cum a facut altadata lui Ludovic al XVI-lea.

Dar un proverb romanesc zice: "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ".

Si de aceea Iuda a ramas plouat, si in acelasi timp a si turbat, - caci isi razbuna astazi, acoperind de ultragii pe Majestatea Sa Regele Romaniei.

"Iata, au trecut sase ani de la rascoalele din 1907, - adica de la represia groaz­nica a Bratienilor, - de la executiile sumare, de la ororile inutile, de la asasina­rea in masa a celor 11.000 de tarani

In anul acesta (1913) cand tenia regala, lunga de 46 ani de domnie, ne-a aratat ca nu e in stare decat sa ne suga Cand boala latenta a oligarhiei, altoita pe mizeria poporului, a supurat in chestia ignobila a Silistrei ar fi trebuit sa ne intoarcem catre 1907.

Anul 1913 ne pedepseste fiindca revolutia popo­rului a fost infranta, fiindca peste linistea de moarte a satelor s-au intins pretutindeni ventuzele caracatitei bratieniste si gura lacoma a Molohului regal, - fiindca nu am avut atunci nici destula putere ca sa invingem (?!), nici destul curaj (mai ales) ca sa murim pana la unul sub ploaia de gloante a soldatului roman, - pentru ca am fost lasi si netrebnici (te cred), - si pentru ca n-am stiut sa ardem in focul celui din urma patul de grau si al ultimu­lui conac boieresc, hoitul clasei parazitare care ne guverneaza".[48]

Dar pentru a-si varsa toata mania neputincioasa, ce clocoteste in sufle­tul lor, de cand cu chixul din 1907, - jidanii recurg chiar la escatologie.

Regele, - venerat ca un parinte mult iubit de popo­rul romanesc, care-i datoreste renasterea, - acest Rege, admirabil de intelepciune, pe care straina­tatea ni-l invidiaza, - este tarat in noroi de o sleahta de Iude infame si no­bila sa efigie, ce ne inspira la toti cel mai profund respect, e manjita pe frunte, - in Facla, - cu cifre rosii, ca trase cu sange si desenand numarul 1907.

Pe o alta pagina se vede un par, la capatul caruia se afla figura Regelui si la piciorul caruia urineaza doi diplomati, imbracati ca niste ciocli, - pe cand putin mai departe, se goleste un butoi plin cu excre­mente, al carui continut este indreptat si el inspre parul regal. In josul acestei pagini se gaseste le­genda urmatoare: ". Toti diplomatii Europei isi fac azi treburile si nece­sitatile inexorabile la picioarele tarii si sub nasul regelui Carol".

Fara comentarii!

Obraznicia grosolana a jidanilor nu mai are mar­gini si ar trebui ca au­toritatile sa intervina energic, pentru ca asemenea sacrilegii infame sa inceteze odata pentru totdeauna.

Dupa Regele, in acelasi numar al Faclei[49], sunt insultati trei oameni, - si numai trei:

- unul, este L L Bratianu care, ca ministru, a diri­jat represaliile din 1907, a inventat pe afurisitii de jandarmi rurali, si, in plus, este fiul marelui om, caruia ii datoram scaparea din primejdia mortala unde voia sa ne afunde Tra­tatul din Berlin;

- ceilalti doi, - Cuza si Iorga, - sunt niste bieti pro­fesori universitari, care n-au nici o putere in tara, - dar care s-au semnalat razbunarii jidovesti prin faptul ca sunt adevaratii aparatori ai taranimii si, mai ales, pentru ca trec drept capii antisemitismu­lui din Romania.

Dar sa nu ni se para gluma!

Amenintarile repetate ale jidanilor se vor inde­plini, - si inca cu varf si indesat, - daca nu vom avea ochii in patru asupra uneltirilor lor revolutionare, atat la tara cat si in orase.

Ultimul razboi

Dar iata ca izbucneste diferendul bulgaro-roman.

Natural, ca intotdeauna jidanii au incercat sa pro­fite de greutatile prin care trece tara, pentru ca sa ne puna cutitul la gat. Ei o marturisesc chiar fara de rusine:

"Cata vreme va exista o chestie ovreiasca in Romania, ea va forma partea vul­nerabila a tarii si i se va ridica in drum, - fara ca ovreii din tara sa se amestece, tocmai in momente de grea cumpana"[50].

In acelasi timp, toata jidanimea din strainatate a inceput sa urle, somand pe Europa sa intervina in favoarea ovreilor din Romania.

Sau vazut astfel aparand articolele lui Luzatti, fost prim-ministru circum­cis al Italiei, publicate in "Corriere della Sera"; acele ale lui P. Nathan, de la "Berliner Tageblatt", - acele ale lui Clemenceau, fost prim-ministru al Frantei, francmason de marca si stipendiat de Iuda articole publicate in ,,L'Homme libre"; articolele din ,,Moniing-Post", din "Daily Telegraph", acele din "Neue Freie Presse", din "Pester Lloyd", din "Napii" si din "Hirlapii" unguresti etc.,

Intr-un cuvant, toate Cahalele din Europa au sarit de-o schioapa, la tipe­tele de ananghie ale jidanilor de aici.

Dar dificultatea, pe care contase atat de mult jidovimea, s-a schimbat curand intr-un triumf pentru tara romaneasca.

Cahalele dadusera deci gres.

Dar, nu face nimic. Jidanii din Romania isi schim­bara imediat tactica.

Indata ce vazura ca nu va fi razboi si ca totul se va rezuma intr-un fel de parada inofensiva, - toti jidanasii fura cuprinsi de un entuziasm extraordinar (ingramadindu-se totusi la partea sedentara a osti­rii) toti hahamii sim­tira gadilituri la limba si expecto­rara discursuri patriotico-izboinice, toate ba­labustele scoasera din buzunarele lor soioase, un "cinci-parale" si-l dadura, cu gesturi de miliardare risipitoare, altor jidani care scriu la gazeta si care le-au trecut pe toate la nemurire, murdarind coloanele ziarelor, - ce din cauza asta nu se mai puteau citi, - cu gretoasele lor nume.

Dar pentru ca cititorul sa-si dea seama de ce spe­cie de soldati procura Romaniei Iuda, vom cita numai faptele urmatoare:

1. Raportul unui capitan catre colonelul sau[51].

Am onoarea de a va raporta ca, retinand la ca­zarma, pentru ca sa faca garda, mai multi soldati, intre care si pe Gold Itic, acesta a crezut necesar sa intervina pe langa medicul regimentului pentru ca sa fie dispensat. Si, in adevar, a fost scutit de orice serviciu timp de 5 zile, - dar nu s-a indicat diagnosti­cul bolii care a incuviin­tat scutirea.

Acest soldat, - care n-a fost dispensat ca debil de comisia de recrutare si n-a fost prezentat ca slabanog la contravizita, - care, in plus, n-a dat nici un semn de debi­litate de cand este in serviciu, - acest soldat a obtinut de la medicul militar suma de 76 de zile de scutire, dintre care cele mai multe cu dreptul de a sta acasa.

Afara de aceasta, cand la 4 iulie trebuia sa faca 2 zile de inchisoare, acest soldat a fost iarasi scutit de pedeapsa, sub pretext ca inchisoarea e murdara

Adaug aici foile de scutire si de infirmerie:

13 Noiembrie, scutit de serviciu in timp de 48 ore.

17 Noiembrie, scutire de 5 zile; in aceasta vreme va sta acasa.

22 Noiembrie, scutire de 3 zile; va sta acasa.

7 Ianuarie, scutire de 4 zile; va sta acasa.

20 Februarie, scutire de 5 zile.

25 Februarie, scutire de 5 zile; va ramane acasa.

2 Martie, scutire de 4 zile; va sta acasa

6 Martie, scutire de 4 zile.

12 Martie, scutire de 4 zile; va ramane acasa.

15 Aprilie, scutire de 3 zile; va sta acasa.

21 Aprilie, scutire de 5 zile.

29 Aprilie, scutire de 3 zile; va ramane acasa.

4 Iunie, intrat la infirmerie si scutit de concen­trare si de garda pana la 28 iunie.

9 Iulie, scutire de 5 zile.

Total: 76 zile.

Comandantul companiei (ss) X

2. In acelasi corp de armata, un alt jidan, Itic W. Leib a luat, de la acelasi me­dic ca precedentul, 270 zile de concediu intr-un an. Chemat la concentrare, el se multumi sa trimita la regiment un certificat de la medicul cu pricina. Dar colonelul banuind ca are a face cu un certificat de complezenta, trimise la ovrei un alt medic, care-l gasi perfect sanatos si constata, in plus, ca nu fusese niciodata bolnav, - ceea ce avu ca urmare ca primul confrate, care se aratase prea indatoritor, fu trimis la in­chisoare[52].

Vom mai aduce, ca specimen, un rezumat din ta­bloul perceptiei fiscale din Targu-Neamt, in ceea ce priveste disparutii, care datoresc taxe militare pe anii 1900-1911[53].

Acesti disparuti, - sau mai bine zis acesti ascunsi, - sunt in numar de 293, dintre care 248 sunt ji­dani.

Lista incepe cu numele belicioase de:

Beris Iosub Leiba fiul lui Smil si al Malchei;

Iancu Iosub Minei fiul lui Avrum si al Dvoirei;

Smil Smil Itic fiul lui Bercu si al Rifchei si se conti­nua astfel, pe 5 pagini ale zia­rului oficial, pana la sfarsit, trecand prin poreclele fermecatoare de: Sloim Sloim, - Sulam Itic, - David Bercu, - Itic Burah, - Strul Naftulea - neuitatul Aron Ghidate etc., etc.

Iata deci ce valoreaza, ca soldati[54], cei ce ne pre­tind, - cu amenintari si chiar cu acte de violenta, - drepturi de cetatean.

Concluzii practice

Am trecut in revista o parte din efectele Cahalelor talmudice, - restul formand Francmasoneria, care va fi studiata in capitolul urmator, - si am constatat ca faptele rele ale acestei organizatii periculoase se rezuma la:

1° - in spoliatii datorita patimei de proprietate;

2° - in revolutii sangeroase ce tin de patima de dominatie.

Dar, o chestiune capitala se pune pentru noi, roma­nii:

Ce trebuie sa facem cu acesti oaspeti nepoftiti care, hodoronc-tronc, s-au instalat in tara, - sau mai bine zis cu acesti paraziti raufacatori care sunt in acelasi timp si hop si asasini?

Putem oare sa-i exterminam, - cum bunaoara se ucid plosnitele?

Acesta ar fi mijlocul cel mai simplu si cel mai co­mod de a scapa re­pede de ei, - mijloc care ar fi chiar licit[55], daca am urma legile Talmudului.

Dar nu! - nu trebuie nici chiar sa ne gandim la asa ceva, caci suntem crestini, - crestini, atat de urati de jidovi!

Trebuie chiar sa uitam razbunarea, - patima sine qua non a unui bun haham, - pentru jafurile si omorurile comise sau cauzate de jidani.

Mai mult! trebuie sa iubim pe ovrei si sa le fa­cem bine, - pentru ca avem ca invatator pe Hristos, - izvorul iubirii eterne, - care in intelepciunea Sa dumnezeiasca ne-a zis: Iubitii pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc"[56].

Trebuie deci sa-i iubim pe acesti frati rataciti.

Trebuie chiar sa-i iubim cu iubirea unui parinte, caci iubirea parinteasca este sentimentul instinctiv cel mai intens si cel mai milostiv pe care oamenii pot sa-l aiba.

In consecinta, sa ne intrebam ce ar face un tata, foarte indulgent, care ar avea inaintea sa pe fiul sau, mult iubit, dar plin de vicii?

Ei bine, acest tata va trebui, mai intai, sa arate fi­ului raul ce isi cauzeaza lui insusi si altora, prin purtarea sa vicioasa.

In acelasi timp va trebui sa suprime acestuia mij­loacele cu care-si satis­face impulsiile sale patimase.

Prin urmare, datoria noastra este: _;

1° Sa spunem ovreilor raul imens ce si-l fac lor si, mai ales, ni-l fac noua prin Cahale, - pe care, de altfel, guvernul ar trebui sa le distruga cu totul, smulgandu-le din radacina, - asa cum au incercat sa faca rusii, dar din nenorocire printr-o procedare defectuoasa[57].

Este de crezut ca, vazandu-se descoperiti, acesti frati ai "apostolilor" lui Hristos, se vor rusina de ei insisi si se vor lepada in mod sincer de infamul Talmud, care-i transforma in furi si in ucigasi.

Atunci, - nemaifiind sub imperiul patimilor de pro­prietate si de dominatie, excitate la un grad superlativ de legislatia lor religioasa, - si fiind scapati si de Cahal, care-i organizeaza intr-o banda de raufa­catori, - jidanii nu vor mai fi periculosi pentru noi si ii vom putea primi cu bratele deschise, - dupa cum facem cu orice strain, cumsecade.  

2° Dar, pentru a ajunge la acest sfarsit, mai tre­buie sa suprimam ovreilor nostri orice mijloc de satisfacere a patimilor de proprietate si de domina­tie, - bineinteles avand si ochii in patru asa ca sa piara pofta junilor circumcisi sa mai necinsteasca fete de roman. Pentru aceasta trebuie:

a) ca jidanii sa ne dea indarat tot ce ne-au furat, - lucru foarte greu de obtinut; - in urma sa-i elimi­nam din economia noastra, dupa cum se exprima profesorul A. C. Cuza, neimprumutand niciodata bani jidovesti, - nici pentru trebuintele particularilor, nici mai ales pentru acelea ale tarii, - si reluand, printr-o munca fara preget si printr-o perseverenta tenace, comertul, industria, agricultura, padurile, petrolul, si toate celelalte bunuri ce ei ni le-au luat cu japca;

b) mai trebuie ca, - pana cand s-or indrepta, - sa nu-i facem stapani peste noi, dandu-le incetateni­rea, pe care patima lor de dominare o reclama cu atata insistenta, - dupa cum un tata foarte intelept trebuie sa nu-si lase autoritatea pe mainile fiului sau, inca vicios.

Si iata in ce chip i-am face pe jidani stapanii nostri daca le-am indeplini dorinta: Dupa ultimul recensamant, populatia totala a Romaniei este de 7.248.061 locuitori, - dintre care 5.918.928 stau la tara si 1.329.133 in orase. Ovreii, in numar de vreo 400.000[58], se gasesc printre locuitorii oraselor si chiar cer tocmai drepturile de orasean, adica drepturi de cetatenie plenara, completa, absoluta.

Or taranii, - adica imensa majoritate a popo­rului roman, - nu se bucura inca de drepturile pe care le pretind jidanii, - straini, veniti de ieri. Intr-adevar, taranii n-au decat drepturi restranse; ei nu pot sa aleaga un deputat decat prin delegati si sunt cu totul lipsiti de a participa la alegerea pentru Senat; in plus, ei sunt supusi la anumite restrictii ale dreptu­lui de proprietate[59] de care sunt scutiti orase­nii.

Va trebui deci sa se dea mai intai taranilor ro­mani drepturi integrale, totale, - si pe urma sa te gandesti la pleava judaica[60].

Altfel, ar fi sa ne sinucidem; ar fi sa reinnoim ne­bunia ce a facuto Franta in Algeria, acordand ovreilor drepturi, ce nu le aveau nationalii.

Dar, mai e inca ceva!

Dand drepturi jidanilor, - mai inainte ca taranii romani sa fie emancipati de tutela, - cadem pe propor­tia groaznica de un jidan pentru doi ro­mani[61].

Se intelege, cat de colo, ce arma formidabila am procura noi insine jido­vilor, - acesti straini putrezi de vicii, - pentru ca sa ne poata da lovitura de moarte!

Si nu trebuie sa ne induiosam de chelalaitul "pumuntenilor" care se plang ca n-au protectie, caci e de-ajuns ca un jidanas de aici, - fereasca Dum­nezeu, - sa stranute, ca toata jidovimea, din lumea intreaga, sa tipe intr-un glas: Gewalt! si sa porunceasca guverne­lor francmasone sa intervina.

Si nici nu trebuie sa ne pese de lafaielile si de rato­ielile ovreilor, ca fac armata, - ba chiar ca au mers la razboi, - si ca prin urmare, li se cuvine sa aiba drepturi ca orice roman.

Ei, si daca fac armata? - si daca au fost la razboi?

Au facut-o pentru propriul lor interes; au facut-o pentru ca sa-si apere prazile adunate jefuind pe romani, - prazi pe care alti banditi, ca bulgarii, ar fi putut usor sa puna mana.

Si de unde pana unde, facand armata, sloimii ca­pata si vrednicia ca sa fie cetateni?

Pentru ca cititorul sa-si dea bine seama de cum stau lucrurile in reali­tate, sa-i expunem situatia printr-o parabola:

O vaduva, care avea zece feciori, vede intr-o zi in­trand in curte, un cersetor ce venise sa ceara un codru de paine si, facandu-i-se mila de el, ii da de mancare si ii ingaduie chiar sa se culce intr-un colt dupa usa.

Dar cersetorul, fiind hot, a inselat pe baietii batra­nei ba chiar a furat si aces­teia multe lucruri de prin casa.

Intr-o noapte, iata ca vin talharii.

Sar toti flacaii babei, se face ca sare si cerseto­rul, care insa, fricos din fire, se ascunde dupa casa si, in sfarsit talharii sunt pusi pe goana.

Ei bine, - ce cap credeti ca a facut batrana, cand a doua zi de-dimineata, se pomeneste cu cersetorul, - care pana atunci fusese tolerat de mila, de sila, si care dardaise de teama ca talharii o sa-i ia ceea ce el sterpelise de la binefacatorii sai, - ca vine, cu obrazni­cie, sa-i pretinda, - sub cuvant ca a luat si el parte la incaierare, - sa-l puna in capul bucatelor, sai dea pe mana cheia de la lada cu bani si sa aiba dreptul sa se amestece in afacerile casei, - drept pe care opt din baietii babei nu-l capatasera inca, nefiind varstnici.

Trebuie notat ca a incetateni acum cateva mii de jidani - sub pretext ca au luat parte la mobilizare, - este a face pesches bietei tari atatia viitori pro­prietari de mosii circumcisi.

Si daca ne raportam la ce s-a petrecut in Galitia, - unde, in 13 ani, numa­rul proprietarilor rurali evrei a crescut, de la 38 la 680 (vezi anterior), - Romania va putea, peste vreo zece ani, sa-si schimbe numele in Palestina.

Si sa nu se uite ca daca Domnitorul Cuza a putut sa smulga din mainile grecilor mosiile pe care acestia le acaparasera, va fi imposibil oricui sa mai scoata vreodata, din ghearele jidovilor, ceea ce ei au inhatat.

Unde mai pui ca toate aceste vipere impamante­nite vor putea sa se duca la sate, nesuparate de nimeni, - nici chiar de jandarmii rurali, - si vor atata acolo, in voie, o noua rascoala taraneasca.

De altminteri, daca se intampla nenorocirea ca ovreii militari sa fie incetateniti s-a sfarsit cu tara romaneasca.

Finis Romaniae!

Prin urmare, cel putin de aici inainte, va trebui sa nu se mai imparta la jidani drepturile de cetatenie cu atata darnicie, - mai mult decat stupida, - cum s-a facut pana acum.

Prin urmare, aceia care, - ministru, sena­tor, sau deputat, - va contribui la naturaliza­rea unui jidan, este un tradator, un vanzator de tara si comite crima de lése-natiune.

Il vom excomunica si-l vom afurisi, - pe acest rau roman, - cu urmato­rul blestem infricosator, scos din Cheremul talmudic:

Inainte de a sfarsi acest capitol, sa ne fie ingaduit sa adaugam aici o analogie medicala.

Poporul roman poate fi comparat cu un copil care a rezistat usor la boli febrile, cu invazia brusca si tumultuoasa, ca varsatul, pojarul, scarlatina etc Si in adevar, el a iesit invingator in toate atacurile furioase ale barbarilor, ale turcilor, ale tatarilor, ale ungurilor, ale grecilor, etc.

Dar cand baiatul ajunse la varsta de 21 de ani, el fu patruns incetul cu incetul de o boala teribila, cu inceput insidios si cu mers cronic, adica de tubercu­loza, - care pentru poporul roman este reprezentata de jidani.

Daca scapa de aceasta mortala lovitura, va ajunge fara greutate la o varsta foarte inaintata.

Catre un asemenea sfarsit trebuie sa aspire orice bun roman, cu atat mai mult ca din toate partile incep sa se auda clopotele funebre ale inmorman­tarii imparatiei lui Israel, care, - mai putin favorizata de soarta ca cea a lui Mahomet, - a murit in stare de foetus, adica inainte de a se naste, indata ce s-a dat de gol.[62]

De altfel, sa fim mandri ca suntem, cu rusii, singu­rele popoare din Eu­ropa, care au inteles viclesu­gul lui Iuda si ii rezista cu inversunare[63].