|
|
|
Navalirea tatarilor
(1241-1242) a cauzat uriase devastari in Ardeal. Hoardele tataresti au navalit prin strimtoarea de la Verecke, Tara Barsei si alte pasuri ale Carpatilor. Cand au facut cale intoarsa de pe marele ses al Ungariei, trecand prin valea Muresului, au pustiit tot cea ce au crutat cand au venit. Regele Ungariei Béla al IV-lea a refacut tara dupa plecarea tatarilor: a reorganizat apararea militara a tarii, in loc de cetati regale construind cetati fortificate pe varfurile inalte ale muntilor. Pentru popularea Ardealului au fost adusi oameni din Ungaria si din strainatate si au venit si numerosi romani (vezi mai jos). Nu intamplator regele Béla al IV-lea a fost supranumit "cel de-al doilea fondator al tarii."
Regele Endre al III-lea a tinut in 1291 la Alba Iulia sfatul tarii: aceasta a fost prima adunare comuna a ungurilor, secuilor si sasilor, locuitori ai Ardealului. Acest prim sfat al tarii a fost urmat apoi de mai multe alte sfaturi, de ex. la cel tinut in 1298 in Ungaria au fost invitati reprezentantii celor trei natiuni. In diploma din 1293 a regelui Endre al III-lea se poate citi, ca ..."cu consimtamantul mai marilor tarii care sunt cu noi, am hotarat, ca toti vlahii, fie ei pe mosia oricui, sa fie dusi inapoi pe mosia noastra regala Székás" (Jancsó 1931, 48).
La aceasta data colonizarea vlahilor a fost inca exclusiv un drept regal. A fost de asemenea hotarat si faptul ca vlahii sa plateasca a 50-a parte a turmelor lor de oi. Acesta a fost un impozit cu caracter permanent inca de pe timpul cand ei locuiau in Balcani.A fost parte a dreptului vlahilor (<ius valachicum), sistemul judecatoresc bazat mai mult pe obiceiuri consfintite de vremuri in Peninsula Balcanica. Nici mosierii, nici regele nu s-a atins de functia judecatoreasca locala a cnejilor; ius valachicum s-a pastrat inca foarte mult timp si dupa asezarea vlahilor in Ardeal.
