Basarab I 1310?-1352

Basarab I  1310?-1352

Basarab I a fost domnitorul care, prin unificarea formatiunilor politice dintre Dunare si Carpati, a intemeiat statul liber al Tarii Romanesti. Denumit prin traditie Intemeitorul Basarab I este evocat ca erou al istoriei noastre in numeroase legende populare.

Stapan mai intaii pe tinutul Campulungului si Argesului, Basarab si-a extins treptat autoritatea asupra celorlalti feudati locali, procesul de constituire a statului incheindu-se in primul sfert al veacului al XIV-lea.

Intemeierea Tari Romanesti nu putea fi pe placul regelui Ungariei care-si vedea stanjenit planurile de expansiune teritoriala la sud de Carpati. Din aceasta pricina, au izbucnit crand conflicte. la indemnul nobililor, regele Carol Robert de Anjou a pornit o expeditie <<in tara voievodului vlahilor Basarab. . . ca sa alunge din tara aceasta pe Basarab . .  sa o dea unuia din sfatuitorii sai>>.

Ostirea regelui a trecut muntii pe la Severin, in luna septembrie 1330. Pentru evitarea razboiului, domnitorul roman a trimis soli <<demni de toata cinstea>>. Regele maghiar a respins cu nechibzuita avantajoasele propuneri de pace si, neluand in seama avertismentul lui Basarab ca, de va mai inainta <<inlauntrul tarii, primejdia nicidecum nu o va putea inlautra>>, s-a sumetit sa-si continue drumul. Dupa o straveche tactica de lupta, Basarab a pustiit locurile din calea dusmanului. Incepand sa sufere de 'foamea cea mare', oastea maghiara , ajunsa fara izbanda pana prin partile Argesului, a primit, in fine, porunca de intoarcere. Intr-o stramtoare din munti, la Poasada o astepta insa Basarab si oameni lui.

La inceputul secolului al XIV-lea, regatul maghiar trecea printr-o perioada de criza politica, determinata de luptele interne ca urmare a stingerii dinastiei arpadiene (1301). Acest fapt a slabit exercitarea suzeranitati maghiare asupra formatiunilor politice de la sud de Carpati. La aceasta se adauga si scadearea autoritati tatatilor(de la Nordul Mari Negre) asupra acestor teritorii, ca urmare a conflictelor pe care acestiea le aveau cu cnezatele rusesti si Lituania. Acestea au fost imprejurarileexterne favorabile unificari statele de la sud de Carpati.

Izvoarele istorice sunt sarace in privinta modului in care s-a realizat acest eveniment. Cert este ca in 1324. Carol Robert de Anjou il recunoaste pe Basarab(urmasul al lui Seneslau si Tihomir) ca domn. Autoritatea lui Basarab se intintea asupra Banatului de Severin, Olteniei, Munteniei, Munteniei de Vest si a unui teritoriu de la nordul gurilor Dunari(intregul teritorul dintre Nistru si Prut primind mai tarziu, numele de Basarabia). Recunoasterea lui Basarab ca domn poate fi pusa in legaturile si cu intentile regelui maghiar de a inlatura dominatia tatarilor din regiunea Dunari. Raporturile dintre voievodul roman si Carol Robert se vor inrautati, ca urmare a disputelor asupra Banatului de Severin. In septembrie1130, regele maghiar porneste expeditia militara impotriva lui Basarab, luand in stapanire cu acest prilej, teritoriul aflat in disputa. In aceste conditii, domnul roman face propuneri de pare oferind o mare despagubire de razboi(7. 000 de marici de argint) dar neacceptata de rege. Oastea maghiara se indraapta spre Curtea de Arghes, insa, pentru ca totul fusesse pustiit in calea sa si suferea cumplit de foame, este nevoita sa faca drumul de intoarcere, probabil pe valea Oltului, prin Tara Lovistei. Aici, intr-un locnumit Posada(loc de trcere. defileu) pe romanii ii inchisesera la capete cu valu de pamant si santuri, oastea maghiara este atacata si, in lupta care are loc timp de 3 zile, este infrant. Cronica pictata de la Viena povesteste dezastrul oastei maghiare astfel: <<Multimea numarata a romanilor-scrie i continuare acelasi impoartant izvor din epoca, 'Cronicon Pictum' sau 'Cronica pictata de la Viena'-sus pe rapi, alergand din toate partile, arunca sageti asupra oasteai unguresti care era in fundul vai, pe un drum care insa nu ar fi trebuit numit drum, ci mai curand un fel de corabie stramta, unde, din pricina inghesueli, cei ami sprinteni cai si ostasi cadeau in lupta. . . Au cazut tineri si batrani, principi si nobili fara nici o deosebire. . . Si romani au dus multi prinsi cu sine, atat raniti cat si nevatamati, si au luat multe arme si hainele pretioasea lae tuturor celor cazuti, si bani in aur si argint si vase pretioase si cingatori de sabie si multe pungi cu grosite late(cu bani) si multi cai cu sei si frae , ce toate le-au luat si le-au dus la Basarab voievod. >>

Prin lupta de la Posada(9-12 noiembrie 1330) noul stat se afirma dr sine statator inlaturand suzeranitatea maghiara, iar Basarab Intemeitorul a ramas 'singur stapanitor' cum va fi numit si urmasul lui Nicolaie Alexandru. Se incheie o etapa importanta a constitiri statului medieval Tara Romaneasca, dar nu intregul proces. Mai ramanea constituirea instittiilor interne, specifice intinderi sale , care se va realiza pana la sfarzitul secolului al XVI-lea, sub urmasul lui Basarab.

Victoria obtinuta de Basarab in lupta de la Posada, din 9-12 noiembrie 1330, a consfintit independenta Tarii Romanesti.  MArele act istoric al intemeirii, infaptuit de Basabar I, in asaza pe domnitorul printre cei mai desama eroi ai nemului nostru. Inscriptia de epoca de pe monumentul pe care l-a inaltat la Curtea de Arges ii cinstenste pe drept memoria, numindu-l <<marele Basarab voievod>>.

Traditia noasta istorica, lucrarile cronicarilor munteni si moldoveni din secolele XVII-XVIII, au retinut ca eveniment care a contribuit la formarea Tarii Romanesti 'descalecatul lui Negru Voda din FAgaras'. Acesta, venind din Tara Fagasarului la sud de CArpati si-ar fi intins autoritatea asupraintregului teritoriu de aici, pe la 1290 luand nastere al doilea stat medieval romanesc. Istorici au considerat acest eveniment ca real, explicindu-l prin contributia pe care voievozii romani din Transilvania, nemultumiti de politica regelui maghiar, au avut-o in unificarea cnezatelor si voievodatelor dintre CArpati si Dunare si inlaturarea suzeranitati maghiare.

Bibiografie:'100 de Personalitati din Evul Mediu Romanesc' de Marin Matei

Popescu, paginile 22-25

'Istoria antica si medievala a romanilor'de Pascu Vasile, paginile 92-93