Clasificarea sistemelor informatice

Sistemele informatice se clasifica dupa mai multe criterii.

A. In  functie de domeniul de utilizare, acestea se clasifica in patru grupe, prezentate in figura 1.9.

1. Specific sistemelor informatice pentru conducere activitatilor unitatilor economico-sociale este faptul ca datele de intrare, de regula, sunt furnizate prin documente intocmite de om, iar datele de iesire sunt furnizate de catre sistem tot sub forma de documente (liste, rapoarte etc.) pentru perceperea acestora de catre om.
2. Spre deosebire de acestea, sistemele informatice pentru conducerea proceselor tehnologice se caracterizeaza prin aceea ca datele de intrare sunt asigurate prin intermediul unor dispozitive automate care transmit sub forma de semnale (impulsuri electronice) informatii despre diversi parametri ai procesului tehnologic (presiune, temperatura, umiditate, nivel) iar datele de iesire se transmit de asemenea sub forma de semnale unor organe de executie, regulatoare, care modifica automat parametrii procesului tehnologic. Se executa in acest fel controlul si comanda automata a procesului tehnologic. Astfel de sisteme sunt folosite in locurile in care este periclitata interventia in mod direct a factorului uman. Exemple de asemenea sisteme sunt cele pentru laminarea otelului, pentru procesele din petrochimie, pentru fabricarea cimentului, a hartiei, centrale nucleare etc. in mod firesc apar diferente intre obiectivele celor doua categorii de sisteme, cele pentru conducerea proceselor tehnologice avand ca obiective imbunatatirea randamentului agregatelor, urmarirea sigurantei in functionare, cresterea indicatorilor de calitate a produselor, imbunatatirea altor indicatori tehnico-economici.
3. Sistemele informatice pentru activitatea de cercetare stiintifica si proiectare asigura automatizarea calculelor tehnico-ingineresti, proiectarea asistata de calculator si alte facilitati necesare specialistilor din domeniile respective.
4. Sistemele informatice speciale sunt destinate unor domenii specifice de activitate ca de exemplu: informare si documentare, tehnico-stiintifica, medicina etc.

B. Un alt criteriu de clasificare al sistemelor informatice economice este in functie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic in structura organizatorica a socuetatii, conform caruia avem urmatoarea clasificare:

1. Sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul unitatilor economice. Acestea pot fi descompuse in subsisteme informatice asociate functiunilor unitatilor economico-sociale sau chiar unor activitati
2. Sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul organizatiilor economico-sociale cu structura de grup. In aceasta categorie  sunt incluse sistemele informatice la nivelul regiilor autonome.
3. Sisteme informatice teritoriale. Sunt constituie la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale si servesc la fundamentarea deciziilor adoptate de catre orgenele locale de conducere
4. Sisteme informatice pentru conducerea ramurilor, subramurilor si activitatilor la nivelul economiei nationale.

Se constituie la nivelul ramurilor, subramurilor si activitatilor individualizate in virtutea diviziunii sociale a muncii si specificate in clasificarea ramurilor economiei nationale. Sunt elaborate si administrate de ministerele, departamentele sau organele care au prin lege sarcina de a coordona metodologic grupele respective de activitati. Principala lor functie consta  in fundamentarea si reglarea echilibrului dezvoltarii economico-sociale in profil de ramura.

Aceste sisteme vor trebui sa realizeze elaborare de variante a proiectului de plan in profil de ramura, incarcarea optima a capacitatilor de productie, folosirea intensiva a masinilor, utilajelor si instalatiilor, urmarirea si controlul realizarii sarcinilor de plan si a celor privind calitatea productiei, perfectionarea produselor si a tehnologiilor, innoirea productiei si asigurarea de noi produse, utilizarea superioara a potentialului material si uman din ramura respectiva.

5. Sisteme informatice functionale generale ce au ca atribut principal faptul ca

intersecteaza toate ramurile si activitatile ce au loc in spatiul economiei nationale, furnizand informatiile necesare coordonarii de ansamblu si sincronizarii lor in procesul reproductiei din cadrul economiei de piata. In aceasta categorie sunt cuprinse sistemele pentru planificare, statistica, financiar-bancar etc.

C. Un alt criteriu de clasificare al sistemelor informatice este acela dupa aportul acestuia in actul decizional.

Decidentul dintr-o unitate are prin sistemul informatic un puternic suport pentru fundamentarea deciziilor sale. Acest suport implementeaza modele matematico-economice din domeniul specific de activitate sau cu caracter general. Este situatia clasica de realizare a sistemelor informatice ca asistent al decidentului. Acestea executa o mica parte din activitatea decidentului, rolul lor important fiind de culegere si prelucrare automata a datelor. Este perioada de pana in jurul anului 1970, cand doua discipline au venit in sprijinul stiintific al sistemului informatic-decizional: cercetarile operationale si teoria deciziei. In aceasta perioada apar si primele sisteme suport decizie ca sisteme pentru prelucrarea automata a datelor impreuna cu sistemele de luare a deciziilor.

Anii 1970 au insemnat o crestere puternica a fluxului informational in toate domeniile de activitate, a bazelor de date si a teleprelucrarii. Acestea au permis prelucrarea unui volum mai mare de date si o comunicatie mai rapida si mai eficienta. Rolul sistemului informatic creste in raport cu decidentul, ajungand sa fie un colaborator al acestuia. De multe ori, aceste sisteme informatice executa o parte insemnata din activitatea decidentului evoluand astfel spre sisteme suport de decizie.

Incepand cu anii 70 bazele de date au evoluat spre relational ti distribuit, iar retelele de calculatoare locale si generale au devenit curente. Informatia care se prelucreaza se diversifica foarte mult, volumul de date este tot mai mare iar complexitatea prelucrarilor de-asemenea. Sistemele informatice incep sa execute mare parte din activitatea de rezolvare a problemelor de decizie devenind experte in domeniu, evoluand astfel spre sisteme expert. Volumul de date mare si complexitatea deosebita a datelor care circula pe magistralele (retelele) informationale internationale in momentul de fata, tind sa sufoce sistemele informatice bazate pe relational. Abordarea orientata-obiect, precum si realizarea de baze de cunostinte, pe masini tot mai puternice, tind sa rezolve problema.

Sistemele expert (SE) precum si sistemele suport de decizie (SSD) sunt de fapt sisteme informatice (SI) dedicate. Iata cateva aspecte comune si deosebiri intre ele

1. Tehnologia de realizare se pastreaza in mare parte pentru toate cele trei tipuri de

sisteme. Pe de o parte SSD si SE au preluat in metodologia  lor de realizare majoritatea activitatilor din metodologia de realizare a SI, adoptand o parte din ele. Pe de alta parte metodologia de realizare a SI a evoluat mult odata cu aparitia SSD si SE preluand o serie de elemente de simplitate, flexibilitate precum si stilul de lucru in pasi marunti si relari succesive. Ideea ca un sistem informatic, ca de altfel orice produs informatic, se realizeaza "la cheie" prin etape care o data realizate nu se mai pot relua, nu mai este agreata. Stilul de lucru de la sistemele expert care presupune realizarea unei versiuni care nu este nici ultima nici cea mai buna, urmand apoi sa se realizeze versiuni succesive pentru perfectionare si dezvoltare, este tot mai mult utilizat si in realizarea sistemelor informatice.

2. Toate folosesc abordarea sistemica pentru studierea si rezolvarea problemelor.

Aceasta este o cale eficienta pentru invingerea complexitatii si pastrarea coerentei. Abordarea sistemica presupune o serie de caracteristici in procesul de cunoastere, caracteristici care se regasesc la realizarea tuturor celor trei tipuri de sisteme. Aceste caracteristici sunt

extragerea sistemului studiat se face din mediul inconjurator

definirea problemei si descrierea ei se face cantitativ si sau calitativ

se definesc mijloacele posibile pentru rezolvarea problemei

se formuleaza diferite variante de rezolvare a problemei

se compara variantele si se alege cea mai buna (cea care satisface cel mai bine cerintele).

3. Modul  de rezolvare al problemelor pastreaza directii comune care caracterizeaza

sistemul uman de prelucrare si evaluare a informatiei. Acest lucru este firesc in SSD si SE si se accentueaza in SI prin abordarea orientata-obiect. In acest sens, se imbina aspectele descriptive u cele imperative, neprocedurale cu cele procedurale, in functie de sistem punandu-se accentul pe unul sau altul dintre aceste aspecte. Modulul rezolutiv se bazeaza in special pe rationamente dar si pe algoritmi in SE, si se bazeaza in special pe algoritmi dat si rationamente in SSD si SI. Rationamentul se bazeaza pe modelul logic si nu pe cel fizic, ceea ce inseamna ca primeaza relevanta si mai putin precizia. Acest lucru este valabil atat in mecanismul de inferenta din SE cat si in procesul decizional din SSD. In SI, in modelul prelucrativ, conteaza mai mult precizia ti mai putin relevanta. Aplicatiile cu baze de cunostinte sunt in ultima instanta aplicatii informatice care permit rezolvarea de probleme dificile prin simularea rationamentului uman asupra unor cunostinte specifice unui domeniu dat.

4. Cele trei sisteme, desi au arhitecturi diferite pastreaza si elemente comune.Toate

au colectii de date care sunt fisiere sau baze de sate in SI, baze de cunostinte in in SSD (baza de date si baza de modele) si SE (baza de cunostinte si modele). In plus fata de SI, SSD contin o baza de module care este de fapt o biblioteca de module permanente sau de uz temporar. Acestea pot fi ale utilizatorului sau realizate de firme specializate. Pot fi module operative, tactice sau strategice, pot fi de calcul sau analiza  etc. dimensiunile acestor module pot fi de la o singura relatie pana la foarte multe. Legat de aceasta baza de module SSD va contine un mecanism de construire sau generare a modulelor, va avea posibilitatea sa restructureze un model, sa-l actualizeze si sa opereze asupra modulelor pentru a obtine rapoarte de iesire. In loc de colectiile de date din SI, SE contin o baza de cunostinte in care se descriu obiectele din lumea reala. Ea contine fapte (axiome) si reguli (care pot descrie si modele). Atat SSD cat si SE au componente pentru invatare care achizitioneaza noi cunostinte. Aceasta componenta lipseste ca atare in SI, desi sunt incercari in acest sens de a fi inclusa.

De asemenea, toate sistemele contin interfete cu utilizatorul care tind sa devina tot

mai prietenoase, usor de folosit si interactive. Aceasta componenta tinde sa depaseasca jumatate din codul program generat, in toate cele trei sisteme. Tendinta este data de masinile interactive actuale si de societatea informatizata care determina o utilizare in masa a calculatoarelor. Dialogul dat de interfata trebuie sa fie cat mai " natural" pentru a elimina bariera psihologica dintre om si masina. Stilul de dialog poate fi intrebare-raspuns, limbaj de comanda, meniu, videoformat, ferestre etc., la care se adauga facilitatile oferite de platformele multimedia (daca acestea sunt disponibile).

5. Toate cele trei sisteme ajuta decidentul in activitatea sa, ii fundamenteaza decizia.

Contributia fiecarui tip de sistem la sprijinul decidentului, in fundamnetarea deciziilor este urmatoarea

6. Problemele rezolvate cu cele trei tipuri de sisteme sunt de natura diferita desi au si

elemente comune (provin din lumea reala etc.) Daca intr-o problema criteriile sunt preponderent cantitative iar caracteristicile problemei se formuleaza cantitativ, modelarea se face foarte bine algoritmic si va rezulta un SI. Daca insa exista formulari mai putin cantitative se tinde spre SSD sau SE, care insa nu exclud folosirea algoritmilor. Pentru problemele complexe in conditii de incertitudine, se porneste conceptual dar si practic, de la baze de date clasice spre baze de cunostinte. Acestea au la baza cunostinte incomplete, inconsistente, incerte, inprecise, ambigui. Pentru fiecare dintre aceste categorii de cunostinte exista o logica nestandard de care se tine cont in abordarea problemei. Acest lucru se trateaza bine in SSD si SE si foarte greu sau imposibil in SI.

Din analiza de mai sus rezulta evolutia in anumite conditii a SI spre SSD si SE.

evolutia se constata in ceea ce priveste conceptele (sistem, componente, modele, obiecte etc.), metodologia de realizare (principalele activitati, metode, tehnici etc.), solutii software de implementare (limbaje, tehnici de programare, inginerie software etc.). Pe de alta parte, din punct de vedere al organizarii datelor se constata evolutia bazelor de date relationale spre cele orientate obiect si spre bazele de cunostinte. Simplificarea modelului relational si imbunatatirea lui a condus spre modelul orientat obiect. De asemenea, reprezentarea prin perechile A-V (atribut-valoare) din relational o regasim si in bazele de cunostinte (exemplul din limbajul Prolog).

D. Din punct de vedere al organizarii datelor sistemele informatice se clasifica in

1. SI care au colectiile de date organizate in fisiere. Fisierele pot fi cu organizare

clasica (secventiale, indexat-secventiale, relative) sau cu organizare speciala (inlantuite, inverse etc.). Acest  tip de SI sunt tot mai rare astazi, si ele mai pot fi acceptate doar pentru sisteme mici. In orice caz, aceste sisteme trebuie sa foloseasca si fisiere care permit accesul direct pentru usurinta si rapiditatea manipularii datelor.

2. SI care au colectii de date organizata in baza de date. Pentru acest lucru se

foloseste un model de date care poate fi arborescent, retea, relational sau orientat-obiect si un SGBD adecvat. Cel mai utilizat model este cel relational cu tendinta de evolutie spre orientat-obiect. Majoritatea SI sunt de acest tip datorita avantajelor oferite de bazele de date in crearea si manipularea colectiilor de date.

3. SI mixte care au colectii de date organizate in baza de date dar si in fisiere. Pot

apare si astfel de situatii in realizarea unui SI, in sensul ca pe langa baza de date sunt necesare si o serie de fisiere relativ independente prelucrate din limbaje de programare, in afara SGBD-ului. Astfel de cazuri apar mai ales atunci cand SI colaboreaza cu alte sisteme sau aplicatii informatice.