|
|
|
ADVERBUL
1.Definitie
Adverbul este partea de vorbire neflexibila care arata o caracteristica a unei actiuni, stari sau insusiri sau circumstantele realizarii unei actiuni.
Adverbul nu este parte de vorbire independenta. Intotdeauna, el apare in calitate de determinant fata de un element regent:
. un verb: Bunicul paseste agale.
Ea se imbraca alene.
Maria citea bine.
. o locutiune verbala: Si-a adus aminte imediat.
A bagat de seama repede prezenta sa.
. un adjectiv ( o locutiune adjectivala ): A fost usor accidentat.
Mi se pare cam palida.
Este destul de inteligenta.
. un alt adverb: Copilul se poarta vizibil prieteneste.
Locuieste destul de aproape.
. o locutiune adverbiala: Invata poezia integral pe de rost.
. o interjectie cu valoare verbala: Hai astazi in padurea ninsa!
Hopa sus!
2.CLASIFICAREA ADVERBULUI
׀ .Criteriul formal
1. Adverbe simple: - adverbe primare;
- adverbe derivate;
- adverbe provenite prin adverbializare.
2. Adverbe compuse: - prin contopire;
- prin compunere.
Observatii
v Adverbele compuse sunt formate, in majoritatea cazurilor, prin alaturarea a doua adverbe: azi-dimineata, ieri-seara, maine-noapte.
v Adverbele compuse din doua semiadverbe nu indeplinesc functii sintactice.
3. Locutiunile adverbiale sunt constructii formate din doua sau mai multe cuvinte, mai mult sau mai putin sudate, cu sens unitar si comportament grammatical de adverb.
Structura locutiunilor adverbiale este complexa si eterogena, natura morfologica a elementelor componente fiind variabila.
Clasificarea locutiunilor adverbiale au aceeasi clasificare ca adverbele: de loc,de timp, de mod, de scop, de cauza, concesive.
׀׀ . Criteriul etimologic
1. Adverbe primare;
2. Adverbe secundare.
׀׀׀ . Criteriul semantic
1. Adverbe de timp;
2. Adverbe de loc;
3. Adverbe de mod.
Observatii
v Cateva adverbe si locutiuni adverbiale exprima si alte circumstante ale actiuni, stari si insusiri:
adverbe ( locutiuni adverbiale ) de scop: anume, inadins, intradins, de aceea, de asta, de aia, pentru aceea, pentru asta,pentru aia.
locutiuni adverbiale de cauza: de ( pentru ) aceea, de asta, de aia.
adverbe si locutiuni adverbiale conclusive: deci, asadar, dara, va sa zica, ca atare, in consecinta, in concluzie, in definitive, prin urmare, la urma urmei, care va sa zica.
adverbe de conditie: altfel, altminteri.
adverbe ( locutiuni adverbiale ) concessive: tot, totusi, cu, toate acestea, co toate astea.
IV . Dupa modul de exprimare a circumstantei
1 . Adverbe nepronominale
2. Adverbe pronominale
V. Criteriul sintactic
1. Posibilitatile combinatorii
2. Functiile sintactice.
3.FUNCTIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR
Avand in vedere disponibilitatile sintactice, adverbele se clasifica astfel:
a) adverbe cu functii sintactice;
b) adverbe fara functii sintactice ( semiadverbele si adverbela incidente );
c) adverbela propozitionale ( constituie singure propozitii neanalizabile: ba, da, nu )
a) Adverbe cu functii sintactice
Indeplinesc urmatoarele functii sintactice:
1. predicat verbal;
2. nume predicative: Probabil ca va sosi la timp.
3. atribut adverbial: Camera de alaturi este sufrageria.
4. complement circumstantial de loc: De teama, copilul nu se uita cu atentie in sus, in jos si de jur imprejur.
5. complement circumstantial de mod: Se indreapta agale spre casa.
6. complement circumstantial de timp: Prietenul meu a sosit astazi cu avionul.
7. compement circumstantia lde scop: De aceea am venit, ca sa-ti multumesc.
8. complement circumstantial de loc, de cauza: De aceea lipseste, fiindca are gripa.
9. compement circumstantial concesiv: Desi nu recunoaste, el este totusi vinovat.
10. complement circumstantial de relatie: Formal, ea are dreptate.
11. complement circumstantial conditional: Sa asculti sfaturile parintilor, altfel vei avea necazuri.
12. complement circumstantial opozitional: In loc de astazi, vei pleca maine.
13. complement circumstantial de exceptie: Poate incerca oricand, afara de azi.
14. complement circumstantial cumulative: In afara de sus, mai sunt chiriasi si jos.
15. element predicative suplimentar: Te consideram altfel.
b) Adverbe fara functii sintactice
1. adverbele incidente nu reprezinta o categorie bine delimitata. Adverbele si locutiunile adverbiale ( de intarire, de aproximatie, de (in)certitudine, comparative, explicative )au un sens modal mai putin pronuntat. Aceste adverbe se folosesc ca elemente incidente: astfel, bunoara, ca alte cuvinte, desigur, dimpotriva, de altfel, altfel spus, de asemenea, de fapt, intr-adevar, intr-un cuvant, in sfarsit, in speta, in schimb, la drept vorbind, mai exact, mai precis.
2. Semiadverbele
Lipsa de omogenitate a clasei adverbelor se explica, in cea mai mare masura, prin existenta une clase relativ restranse de unitati adverbiale cunoscute sub denumirea de semiadverbe.
c) Adverbe si locutiuni adverbiale prepozitionale pot fi:
. afirmative: bineinteles, ba da, ba bine ca nu, de buna seama, desigur, da, fireste, negresit.
. negative: ba nu, ba de unde, nu;
. potentiale: parca, pesemne, poate, probabil;
. independente syntactic: Va veni si sora ta?
Fireste.
VI. Criteriul stabilirii de relatii la nivel frastic
1. adverbele correlative
2.adverbele necorelative
4.CONVERSIUNEA ADVERBELOR
Conversiunea sau schimbarea clasei sau a valorii morfologice este un procedeu intern de imbogatire a vocabularului limbii romane, alaturi de derivare si de compunere. Schimbarea valorii garamaticale presupune o noua incadrare morfologica.
Substantivizarea adverbului
a) adverbele de mod propriu-zise
adv. rau ⁄ bine → rau ⁄ raul ⁄ la rau ⁄ acest rau = este un substantive de gen neutru
adv. bine → subst. un bine ⁄ binele ⁄ la bine ⁄ acest bine
adv. greu → subst. gruel
b) adverbul se poate substantiviza si cand are un determinant adjectival:
Acest bine mi-a schimbat destinul.
c) adverbele de mod derivate de la verbe cu sufixele adverbiale - isi, - isi devine substantive ce denumesc actiuni sau locuri: suisi → suisul ( pantei ), un suis, acest suis.
taras → tarasul ( unei reptile )
d) unele adverbe prezinta modele deferite de conversiuni:
- adverbul de mod explicativ adica se substantivizeaza exclusive prin articulare cu articol nehotarat, facand parte din locutiunea: la o adica;
- adverbul de loc aproape devine ingrosat aproapele numai prin articulare cu articol hotarat;
- adverbul de timp tarziu se substantivizeaza atat prin articulare cu articol hotarat tarziul, cat si prin articularea cu articol nehotarat un tarziu.
e) adverbele romaneste, frantuzeste, nemteste, greceste determina verbele transitive din seria a vorbi, a scrie, a citi, a invata, a sti.
Adjectivizarea adverbului
Exista cateca adverbe care pot deveni adjective invariabile, cu conditia ca regentul lor sa fie un substantive.
Din aceasta categorie fac parte adverbele: astfel, altfel, asa, asemenea, atare, aparte, aieva, alene, anevoie, anume, anapota, ad - hoc, bine, gata, deopotriva, mai presus.
Prepozitionalizarea adverbului
1. Fara schimbarea formei adverbelor: aidoma, asemenea, deasupra, pe deasupra;
2. Prin schimbarea formei cu
.particular adverbiala - a
Inainte → inaintea
Inapoi → inapoia
Dinainte →dinaintea
Pe dinainte → pe dinaintea
. forma - ul
Imprejur → imprejurul
Dedesubt → dedesubtul
In jur → in jurul
In lat → in latul
In drept → in dreptul
Conjunctionalizarea adverbului
1. Raporturi de coordonare in propozitie si fraza
. alternative: ba . ⁄ ba . ; cand . ⁄ cand .
.conclusive: deci, asadar.
2. Raporturi de subordonare in fraza, fiid relatori pentru:
- atributiva apozitionala;
- circumstantiala de mod;
- circumstantiala de timp;
- circumstantiala de cauza.
5.ADVERBIALIZAREA
Adverbializarea substantivului
Substantivul este o parte devorbire rezistenta la conversiune.
Adverbializarea substantivului este partiala si se refera la:
a) substantivele care denumesc: - parti ale zilei
- zilele saptamanii
- anotimpurile.
b) substantivele cu sens modal: a se indragosti lulea, a se uita tinta, a se culca covrig, a se supara foc, a se certa furca etc.
c) substantivele care determina adjective: frumoasa foc, gol pusca, inghetat tun, sarat ocna, singur cuc, plin ochi.
Adverbializarea adjectivului
Deocamdata se adverbializeaza:
- adjectivele calificative;
- adjectivele provenite din verbe la participiu;
- formele verbale ale modului supin.
Adverbializarea pronumelui
Adverbializarea pronumelui personal ce apare in:
enunturi enuntiative exclamative directe si indirecte;
enunturi interrogative exclamative directe si indirecte.
Observatii
v Pronumele ce are functia de sintactica de complement circumstantial de mod pe langa un verb, un adjective sau un alt adverb.
v Cand arata cantitatea,fiind echivalent cu pronumele cat, pronumele ce devine adverb de mod.
Adverbializarea numeralului
Numeralul este o clasa lexico-gramaticala ce include urmatoarele categorii:
forme cu valoare adverbiala unica: numeralul adverbial, numeralul cardinal: a data, de doua ori si numeralul ordinal: a doua oara, a treia oara.
Forme cu valoare dubla, adverbiala si adjectivala: numeralul multiplicative: indoit, intreit, inzecit, insutit.
Adverbializarea se realizeaza prin:
pierderea sensului cantitativ:
trecerea la o forma invariabila a adverbului.
Adverbializarea verbului
Transferul unui verb in clasa morfologica a adverbului se poate axemplifica prin statutul verbului a putea, care prin forma poate, indicative present, pers. a III- a sg., se foloseste ca adverb de mod cu nuanta de probabilitate:
Poate vine maine. ⁄ Vine, poate, maine. ⁄ Vine maine, poate.
