|
|
|
Unitatea Macin
Situata in partea vestica a Dobrogei de Nord, Unitatea Macin se intinde intre Dunare si falia Luncavita-Consul si se urmareste din fata orasului Galati pina la paralela localitatii Mircea Voda; spre sud-est, in mare parte este acoperita de depozitele cretacice ale Culoarului Babadag, de sub care apare sporadic, mai ales in regiunea localitatii Camena (v. PI. II).
1. Stratigrafia
In alcatuirea geologica a Unitatii Macin, se distinge un fundament constituit din sisturi cristaline si masive de granitoide, un invelis sedimentar paleozoic implicat in cutarile hercinice si strabatut de granitoide tardi-cinematice, si un invelis sedimentar posthercinic.
Fundamentul cristalin. Sisturile cristaline, impreuna cu o parte din masivele de granitoide care formeaza substratul formatiunilor sedimentare, reprezinta structuri mai vechi, precambriene sau caledoniene timpurii, reluate in ciclul hercinic care, in aranjamentul tectonic major, constituie etapa definitorie. Sisturile cristaline apartin la doua grupe, care se disting atit prin gradul de metamorfism cit si prin virsta lor, fiind produsul unor faze de metamorfism diferite: o grupa a susturilor cristaline mezometamorfice, si grupa sisturilor cristaline epimetamorfice (fig. 20).
Grupa sisturilor cristaline mezometamorfice. Aceasta include sisturile cristaline cu metamorfism avansat si afloreaza pe doua arii la distanta apreciabila una de alta. Una se delimiteaza la nord de orasul Macin, formind promontoriul Orliga si Dealul Sararie, iar cea de a doua se contureaza pe acelasi aliniament spre sud-est, in culmea Megina (v. PI II).
Sisturile cristaline de la Orliga-Sararie, descrise ca atare de D. Giusca, includ polimetamorfite rezultate din transformarea unui material predominant terigen, in conditiile faciesului amfibolitic, subfaciesul staurolit-almandin. Acestea sint reprezentate prin micasisturi cu granat, uneori disten si staurolit, gnaise amfibolice, amfibolite, adesea rubanate, si paragnaise biotitice cu disten, in care, in nivelele superioare, se intilnesc intercalatii de calcare cristaline si cuartite masive. Sint evidente efectele retromorfismului. Totul este strabatut de filoane pegmatitice.
Sisturile cristaline de la Megina provin din metamorfozarea, in conditiile, faciesului amfibolitic, a unui material predominant magmatogen bazic si subordonat terigen; sint reprezentate prin amfibolite, sisturi cuarto-feldspatice, micasisturi cu granat si gnaise cu biotit, la care se asociaza sisturi verzi. Ansamblul cristalin are intruse in baza granitele de Megina. Virsta sisturilor cristaline mezometamorfice, determinata pe cale radiometrica, este de 390 -400 M.a. pentru cele din Orliga-Sararie si 250-420 M.a. pentru cele de Megina.
Fara indoiala insa ca aceste valori reprezinta reluari (reintineriri) in faze ulterioare aceleia care a generat sisturile cristaline mezometamorfice. Daca cele doua tipuri de cristalin apartin aceleiasi faze de metamorfism, sau la doua faze diferite, este mai greu de precizat. Cert este ca metamorfismul initial s-a produs inaintea ciclului baikalian. Aceste metamorfite sint probabil sincrone cu sisturile cristaline de la Altin Tepe si reprezinta nuclee vechi afectate de mai multe faze tectogenetice. Orientarile diferite sesizate in masa acestora (una est-vest si alta mai noua nord-vest - sud-est) constituie un argument in acest sens.
Grupa sisturilor cristaline epimetamorfice. Sisturile cristaline epimetamorfice afloreaza pe aliniamentul Priopcea-Piatra Cernei si in culmile Boclugea si Coslugea, de unde se prelungesc pe versantul estic al Muntilor Macin pina in promontoriul Bugeac din fata Orasului Galati.
Pe aliniamentul Priopcea-Megina, peste sisturile cristaline metamorfice, in discordanta de metamorfism, se dispun sisturi cristaline epimetamorfice a caror suita incepe prin sisturi cuartitice-sericitice in alternanta cu sisturi verzi; acestea sint urmate de un complex filito-cuartitic in care cei doi componenti alterneaza aproape in proportie egala. Suita epimetamorfitelor se incheie cu un pachet de curatite de cultiare alb-rosietica cu intercalatii de sisturi satinate si cuartite negre (v. fig. 20). Acest complex formeaza Culmea Priopcea, Piatra Cernei si Piatra Riioasa.
In culmile Boclugea si Coslugea se intilneste acelasi complex filito-cuartitic ca si in Priopcea-Piatra Cernei. Daca pe aliniamentul Bcclugea-Buceag sint si sisturi cristaline mezometamorfice, este mai greu de precizat.
Virsta sisturilor cristaline epimetamorfice se deduce mai ales din raporturile de superpozitie si discontinuitate metamorfica cu sisturile cristaline mezometamorfice, si din relatiile stratigrafie cu'depozitele sedimentare pe care le suporta. Acestea din urma apartin Silurianului. Din relatiile mentionate se poate conchide ca materialul premetamorfic este cu certitudine antesilurian. Acesta nu a putut fi metamorfozat decit ulterior consolidarii ariei central-dobrogene si inainte de Silurian; deci in prima sau primele faze ale ciclului caledonian.
Se remarca lipsa, in unitatea-Macin, a unor formatiuni de virsta sisturilor verzi din Dobrogea centrala.
Magmatitele prehercinice. Sisturilor cristaline din unitatea Macin li se asociaza masive de granitoide. Punerea in loc a acestora este contemporana sau precontemporana cu formarea sisturilor cristaline cu care sint asociate. In rindul lor se disting granitul de Megina si granitul de la Coada Muchii.
- Granitul de Megina. Acesta este reprezentat prin granite gnaisica dispuse concordant spre baza sisturilor cristaline mezometamorfice de la Megina. Ele au caractere de magmatite sincincmatice si ar reprezenta deci produsul magmatismului plutonic legat de o orogeneza veche care a generat sisturile cristaline de Megina. Analizele radiometrice au indicat, pentru granitele de Megina 508 Ma; si in acest caz este o virsta aparenta, reprezentind o reluare ulterioara punerii lor in loc.
- Granitul de Coada Muchii. Acesta se urmareste pe versantul vestic al vaii Taita. Este un granit gnaisic cu putina mica, care metamorfozeaza la contact sisturile cristaline epimetamorfice. El se gaseste remaniat in conglomeratele din formatiunea de Carapelit care il acopera discordant. De retinut este faptul ca granitul de Coada Muchii nu a fost intilnite in relatie cu depozitele sedimentare, Insa, fiind remaniat in stratele de Carapelit, se poate spune cu certitudine ca este un granit prehercinic; faptul ca metamorfozeaza epimetamorfitele caledoniene timpurii indica virsta lui paleozoica timpurie.
Invelisul sedimentar paleozoic, incepind din Silurian, aria nord-dobrogeana isi reia functia de bazin de sedimentare evoluind ca domeniu cu caracter labil, intracratonic. Drept urmare, depozitele acumulate prezinta trasaturile formatiunilor de flis. Procesul de sedimentare a inceput in Silurian iar dupa o faza de exondare, la sfirsitul Devonianului, cind a avut loc tectogeneza bretona, s-a reluat in Carbonifer. Spre mijlocul acestei perioade procesul de sedimentare s-a incheiat si totodata s-au desavirsit si miscarile hercinice, zona Macin evoluind in continuare ca sistem cutat supus denudarii.
- Silurianul. Depozitele siluriene se dispun discordant si transgresiv peste complexul cuartitic al sisturilor cristaline epimetamorfice. Relatiile mentionate se observa foarte clar pe versantul estic al Culmii Priopcea. Suita depozitelor siluriene incepe printr-un complex de sisturi argiloase-filitoase, sisturi grafitoase cu intercalatii subordonate de calcare dolomitice si cuartite, iar la diferite nivele se intilnesc lentile de vulcanite bazice; in continuitate de sedimentare urmeaza calcare dolomitice stratificate (v. fig. 20). In sisturi filitoase, O. Mirauta a identificat impresiuni de Fenestella sp. si un exemplar apartinind genului Rastrites sp., dintre graptoliti, iar din imprejurimile localitatii Carcaliu, I. Simionescu mentioneaza Cyathophyllum sp. dintre corali. Resturile fosile mentionate confera depozitelor descrise (care ating 600 m grosime), virsta siluriana, fara a se putea face alte detalieri stratigrafice. Depozitele siluriene de pe versantul vestic al Culmii Priopcea se prelungesc spre sud in Culmea Piatra Cernei iar spre nord ajung la Carcaliu. Pe suprafete mai limitate, depozite siluriene se intilnesc in imprejurimile localitatii Atmagea (v. PI II).
- Devonianul. Pe aceeasi sectiune din culmea Priopcea (fig. 21) se poate constata ca in continuitate de sedimentare peste depozitele siluriene urmeaza suita devoniana. Aceasta debuteaza printr-un orizont de sisturi calcaroase din care Elena Mirauta mentioneaza specia Icriodus woschmidti, dintre conodonte, indicativa pentru Eodevonian. In continuitate de sedimentare urmeaza un complex de roci reprezentat prin curatite, sisturi arde ziene si grezocalcare, in care se observa fenomenul de granoclasare si prezenta hierofglifelor, caractere ce sugereaza formatiuni cu factura de flis.
Suita devoniana se incheie printr-un nivel de silicolite. Depozitele descrise alcatuiesc in intregime Dealurile Bujorului, de unde D. Cadere a colectat o bogata fauna din care I. Simionescu a determinat printre altele: Ctenocrinus typus, dintre crinoide si Chonetes sarcinulata, Orthis circularis, Orthothetis umbraculum dintre brahiopode etc. Aceasta asociatie indica prezenta Coblentianului. Fiind continuitate de sedimentare de la Silurian, fara indoiala ca este prezent si Gedinianul. Depozitele devoniene din Dealurile Bujorului se prelungesc pina la Iglita, pe malul Dunarii, iar pe suprafete mai restrinse afloreaza la sud de satul Cerna si in imprejurimile localitatii Cirjelari.
In Neodevonian au avut loc miscarile bretone. Acestea au determinat o metamorfozare de tip incipient a depozitelor paleozoice si cutarea si exondarea intregii arii nord-dobrogene, care apoi a fost supusa unor intense procese de denudare.
- Carboniferul. Se atribuie Carboniferului o suita de depozite in grosime de 1.500-2.000 m, cunoscuta si descrisa de L. Mrazec si R. Pascu sub numele de "Stratele' sau "Formatiunea de Carapelit'. Aceasta se dispune transgresiv si discordant peste formatiuni mai vechi. In baza suitei se intilneste un orizont de conglomerate de 50-300 m grosime, cu intercalatii de gresii grosiere si adesea graywacke de culoare rosie. Elementele conglomeratelor sint formate din sisturi cristaline, granite etc. si, in general, se intilneste intrega gama de roci din substrat, inclusiv granite de Coada Muchii. Deasupra conglomeratelor urmeaza tufuri porfirice, adesea cu caracter ignimbritic, iar in Dealul Carapcea se intilnesc si roci bazaltice. Suita stratelor de Carapelit se incheie printr-o alternanta de gresii, -graywacke si sisturi argiloase violacee sau verzui-violacee. intreaga suita prezinta un metamorfism regional de tip incipient (v. fig. 20).
In stratele de Carapelit s-a gasit un rest de planta determinat a fi Asterocalamites sp. pe baza caruia se apreciaza ca aceste depozite apartin Eocarboniferului.
Stratele de Carapelit ocupa doua zone care marcheaza axele a doua sinclinale. Una din ele se urmareste din Muntii Pricopan spre sud, pe la est de Megina, pina la Atmagea si mai departe ajungind in zona Camena. Cea de a doua zona, mai vestica, afloreaza in stinca de la Blasova (din Lunca Dunarii), la est de satul Turcoaia; mai departe, pe suprafete restrinse, se intilneste in imprejurimile localitatii Cirjelari. (v PI. II ).
Pina nu de mult stratele de Carapelit erau considerate ca reprezentind o formatiune de tip flis, similara faciesului de Culm din vestul Europei. Recent, A. Draganescu sustine caracterul eminamente continental al acestora. Resturile de Asterocalamites mentionate ar pleda in acelasi sens. In aceasta situatie se pune intrebarea: ce grosime a putut atinge formatiunea de Carapelit, si mai ales, la ce grad de ingropare a ajuns ca sa poata fi afectata de intruziunile granitice de Greci ? Judecind dupa caracterele litofaciale si sedimentologice de ansamblu ale stratelor de Carapelit, in care se surprind secvente turbiditice, si dupa elementele remaniate care provin din erodarea formatiunilor cutate in faza bretona, se poate conchide ca de fapt stratele de Carapelit reprezinta molasa sistemului cutat breton despre care se stie foarte putin. Sursa de alimentare o constituiau atit ridurile care separau trogurile in care s-au acumulat stratele de Carapelit, cit si arii mai estice (zona Tulcea de pilda), despre care sint argumente ca in Carbonifer a evoluat ca arie exondata. In felul acesta se explica grosimea mare a stratelor de Carapelit si ingroparea pe care au putut-o atinge.
Cu stratele de Carapelit se incheie procesul de sedimentare care a generat invelisul sedimentar paleozoic. Au urmat miscarile tectogenezei sudete, insotite de un magmatism plutonic tardicinematic. Aceste miscari au metamorfozat slab formatiunea de Carapelit si au regenerat structurile bretone, ducind in final la aranjamentul tectonic, major al unitatii Macin, care a devenit sistem cutat, in continuare evoluind ca atare; numai zonele marginale ale acestuia au fost regenerate in tectogeneze alpine.
Magmatitele hercinice. Magmatismul plutonic hercinic a condus la punerea in loc a unor importante corpuri de granitoide. Acestea strapung depozitele paleozoice, inclusiv stratele de Carapelit, pe care le metamorfozeaza la contact. Pe suprafete mai restrinse apar si produse magmatice de suprafata (riolite) puse in loc mai tirziu, posibil in Permian (v. PI. II).
Intre granitoidele hercinice se disting doua tipuri 1) granite calcoal-caline de tip Greci si 2) granite alcaline de tip Turcoaia.
- Granitele calcoalcaline de Greci ocupa partea centrala a sinclinalului din Muntii Macin si au dezvoltarea tipica in corpul granitic de la Greci. Acesta este considerat un lacolit constituit numai din roci masive care reflecta o foarte puternica diferentiere. Se disting leucogranite, granite biotitice, granodiorite, tonalite, gabbrouri, iar marginal se intilneste un facies microgranitic. Masivul este strabatut de filoane de microgranite, porfire granofirice etc. Granitoidele de la Greci strabat si metamorfozeaza la contact stratele de Carapelit, dind corneene cu cuart, albit si epidot.
Masivul Pricopan, situat in prelungirea celui de la Greci, include roci variind intre leucogranite si granodiorite biotitice. Spre deosebire de granitele de la Greci, acestea prezinta o usoara foliatie. Granitoidele de Pricopan strabat sisturile cristaline si formatiunea de Carapelit, pe care le metamorfozeaza la contact.
Determinarile radiometrice pentru granitoidele de Greci au indicat 320 Ma; deci punerea lor in loc ar fi legata de faza sudeta. De aici se deduce si virsta carbonifera a stratelor de Carapelit.
- Granitoidele alcaline se situeaza pe un aliniament mai vestic si formeaza inaltimile lacobdeal de linga Turcoaia, Piatra Rosie si Sacar Bair de la est de localitatea Cirjelari.
Masivul de la lacobdeal este constituit din granite cu ridbekit, sienite cuartifere, granite micropegmatitice si granite aplitice. Aceste roci au o textura masiva si se individualizeaza sub forma unor benzi care se succed de la nord spre sud in ordinea amintita. Cu aceleasi caractere, granitoidele alcaline se intilnesc in Piatra Rosie si la est de Cirjelari. Determinadle radiometrice pentru granitele alcaline au indicat -290 Ma, ceea ce ar corespunde Neocarboniferului.
In regiunile mai sudice se intilnesc vulcanite acide. Acestea sint reprezentate prin riolite si au dezvoltare mai larga in inaltimile din jurul localitatii Cirjelari, de unde si numele de "riolite de Cirjelari' sub care sint cunoscute. Pe suprafete mai limitate se intilnesc la sud de lacobdeal, unde formeaza Dealul lui Manole, si in regiunea localitatii Camena, unde ocupa un aliniament orientat nord-vest/sud-est. Riolitele de Cirjelari au un chimism alcalin. Ele strabat depozitele paleozoice pe care le afecteaza termic. Pe baze radiometrice se estimeaza ca riolitele de Cirjelari s-au pus in loc in Permian.
Invelisul sedimentar posthercinic. Dupa edificarea structurilor hercinice, in diferite perioade ale ciclului alpin, zonele marginale ale unitatii Macin au fost acoperite de ape si au evoluat fie ca zone de self, in Triasic, fie ca arii labile, in Jurasic.
- Triasicul. Pentru unitatea Macin perioada triasica a insemnat o perioada de calm tectonic. Apele care acopereau o mare parte din aria hercinica nord-dobrogeana se intindeau si peste partile marginale ale unitatii Macin, incit acestea evoluau ca zone de seif. In asemenea conditii s-au acumulat depozite preponderent calcaroase, cu predominarea calcarelor micritice; se intilnesc in regiunea Camena avind inclinari mari spre sud-vest. Din ele provine o asociatie de conodonte cu Gondolella excelsa, G. trammeri, Hindeodella spengleri etc., precum si radiolari, placi de crinoide, foraminifere etc. Din continutul paleontologic se deduce virsta ladiniana a calcarelor mentionate.
- Jurasicul. Spre deosebire de timpurile triasice, in perioada jurasica, partile marginale ale unitatii Macin din vecinatatea limitei cu aria central-dobrogeana, cratonizata in ciclul baikalian, au fost intens deformate. Drept urmare, o parte relativ intinsa din unitatea Macin a devenit arie labila, in care procesele de sedimentogeneza au fost insotite si de o activitate vulcanica bimodala.
Marginea regenerata a unitatii de Macin, sesizata si cercetata de E.Gradinaru, se situeaza in vecinatatea faliei Peceneaga-Camena, intre localitatile Cirjelari si Camena.
Formatiunile sedimentare. Studiul efectuat de E. Gradinaru a aratat ca acumularile din zona Cirjelari-Camena apartin Jurasicului mediu-superior. Acestea au caracter turbiditic, prezinta variatii litofaciale foarte strinse si sint intin asociate cu produse vulcanice. In ansamblul sedimentar s-au recunoscut mai multe formatiuni, unele din ele fiind sincrone.
Cel mai vechi termen stratigrafie propriu zonei Cirjelari-Camena se considera a fi ceea ce s-a descris drept formatiunea de Aiorman. Aceasta afloreaza in imprejurimile localitatii Cirjelari, unde se dispune discordant peste riolite de Cirjelari sau peste depozite paleozoice. In ansamblu, formatiunea de Aiorman este reprezentata prin turbidite terigene care includ: conglomerate polimictice cu elemente de riolite si roci paleozoice, microconglomerate cu elemente de sisturi verzi, gresii, sisturi argiloase, marne si marne siltice. In formatiunea de Aiorman s-au identificat dinoflagelate, pe baza carora i se acorda virsta mezojurasica.
Depozite considerate, cel putin in parte, de virsta mezojurasica au mai fost intilnite in lucrari miniere din partea estica a zonei, in imprejurimile localitatii Ceamurlia. Si acestea au caracter turbiditic si sint intens deformate; au o grosime de 350 m.
Al doilea termen al suitei stratigrafice din zona Cirjelari-Camena a fost descris drept "formatiunea de Cirjelari'. Este o formatiune predominant carbonatica constituita in principal din calcare bioclastice, calcarenite si calcirudite, la care se adauga calcare oolitice. Aceasta afloreaza pe doua aliniamente la vest si respectiv la sud-est de Cirjelari dispunindu-se discordant, fie peste riolitele de Cirjelari, fie peste formatiunea de Aiorman. Se constata o anumita deosebire de ordin litofacial intre cele doua zone de aflorare, in sensul ca in timp ce la vest de Cirjelari formatiunea de Cirjelari este reprezentata aproape exclusiv prin calcare, la sud-est calcarelor li se adauga, subordonat, microconglomerate polimictice cu dezvoltare lenticulara, marne si sisturi marnoase, gaize spongo-radiolaritice si tufuri riolitice. Spre partea superioara a suitei se intilnesc blocuri mari de sisturi verzi insedimentate. Grosimea formatiunii de Cirlejari variaza intre 200 si 600 m. Pe linga Ellipsactinia sp., mentionata de I. Simionescu, in calcarele de la Cirjelari se intilnesc numeroase fragmente de spongieri calcarosi, corali, foraminifere, brachiopode, bivalve, crustacei, amoniti (Peris-phincics] etc. Din gaizele spongo-radiolaritice, P. Dumitrica, a determinat o bogata asociatie de radiolari printre care: Triactoma blakei, T. jonesi, Archaeospon-goprunum imlayi, Ciunguloturris carpatica, Hsuum brevicostatum etc.; asociatia este semnificativa pentru Oxfordian-Kimmeridgian.
Formatiunea de Baspunar, descrisa in jurul localitatii cu acelasi nume este sincrona cu formatiunea de Cirlejari. Aceasta include doua complexe litofaciale: 1) complexul inferior, care se dispune peste calcarele triasice, este constiutuit din microconglomerate, gresii cuartoase crinoidale cu rare fragmente de belemniti, urmate de o alternanta de calcare crinoidale, gresii cuartoase, spongolite si marne cu spiculi; 2) complexul superior, reprezentat printr-o alternanta de gresii spongo-radiolaritice cu laminatie paralela, marne tufacee cu spiculi, tufuri riolitice si gaize spongo-radiolaritice.
Virsta neojurasica a formatiunii de Baspunar decurge din asociatia de radiolari pe care o contine si care este aceeasi ca si in formatiunea de Cirjelari. Se constata ca spre Camena formatiunea de Baspunar este intrepatrunsa de produse vulcanice predominant acide. Materialul piroclastic interstratificat este reprezentat prin ignimbrite riolitice verzi si material hidroclastic de culoare verde deschis.
In afara de sedimentarul mentionat, in zona Cirlejari-Camena se intilneste, cu dezvoltare locala, o brecie sincrona formatiunilor de Cirjelari si de Baspunar. Este o brecie monomictica ale carei elemente, nesortate, sint constituite exclusiv din sisturi verzi, si provin din distrugerea falezei de sisturi verzi care flanca spre sud zona labila Cirjelari-Camena.
- Vulcanitele bimodale. Asocierea dintre materialul vulcanic si sedimentarul neojurasic indica o activitate vulcanica contemporana procesului de sedimentare. Se cunosc vulcanite acide si produse piroclastice bazice.
- Vulcanitele acide afloreaza pe o lungime de 12 km in lungul faliei Peceneaga-Camena, esalonindu-se pe un aliniament paralel cu acela in care afloreaza riolite de Cirjelari, cu care, pina acum, au fost confundate. Vulcanitele jurasice au fost desemnate de E. Gradinaru sub numele de "riolite de Camena' desi aceasta localitate este situata de fapt pe riolite de Cirjelari. Vulcanitele neojurasice acide sint reprezentate preponderent prin ignimbrite riolitice de culoare verde deschis, legate genetic de depozite hidroclastice. Subordonat, sub forma de lentile intercalate in ignimbritele riolitice, se intilnesc riolite galbene sau cenusii-galbui.
- Vulcanitele bazice au o pondere mult mai mica; sint reprezentate prin spilite in facies de pillow, constituind spilitele de Baspunar. Ele se situeaza la partea superioara a formatiunii de Baspunar, unde sint asociate cu sisturi marnoase si silicolite spongoradiolaritice. Cu acestea se incheie suita acumularilor din zona Cirjelari-Camena.
2. Tectonica
Aranjamentul tectonic al unitatii Macin este efectul insumat al mai multor tectogeneze, rolul definitoriu revenind tectogenezei sudete.
Tectogeneza bretona, pe linga metamorfismul de tip incipient pe care l-a produs asupra formatiunilor siluricne si devoniene, a determinat o exondare generala si a dus la stabilirea unor raporturi tectonice intre zona Macin si restul ariei nord-dobrogene, raporturi care au fost modificate in tectogeneze ulterioare.
Tectogeneza sudeta a condus la aranjamentul tectonic major al unitatii Macin, care se caracterizeaza prin structuri in cute-solzi in care stratele au fost redresate la verticala iar flancurile sint faliate (v.fig.21). Spre sud-est, structurile unitatii Macin sint in mare parte acoperite de depozite cretacice din Culoarul Babadag. Doua sint principalele cute-solzi avind extinderi sensibil egale: solzul Megina si solzul Boclugea-Bugeac. Acestea, la rindul lor, sint faliate longitudinal.
Solzul Megina este alcatuit din formatiuni a caror suita se poate urmari, complet deschisa, incepind din Culmea Megina, prin Culmea Priopcea, Dealurile Bujoare, pina la lacobdeal linga Turcoaia (v. fig. 21) si mai departe in Insula Blasova. In partea axial-anticlinala apar granite gnaisicc de Megina si mezometamorfite de Megina, care vin in contact tectonic cu strate de Carapelit din solzul Boclugea-Bugeac in lungul faliei Megina. Spre nord aceasta din urma ajunge in Dealul Sarariei, unde aduce in contact tectonic sisturi cristaline cu granitele de Pricopan. Sisturile cristaline de Orliga apartin tot solzului de Megina si vin in contact tectonic cu sisturi cristaline epimetamorfice si eventual si cu granitoidul de Pricopan. Spre sud, fruntea solzului de Megina se urmareste pina in vecinatatea localitatii Atmagea. In partea axial-sinclinala a solzului Megina se intilnesc strate de Carapelit, care formeaza insula de la Blasova, si corpul granitic alcalin de la Turcoaia, precum si granitele de la Piatra Rosie si Sacar Bair. Solzul Boclugea-Bugeac, care ocupa jumatatea estica a unitatii Macin, este incalecat dinspre vest de solzul Megina, iar spre est incaleca la rindul lui peste unitatea Niculitel, in lungul liniei tectonice Luncavita-Consul. In partea axial-anticlinala a structurii se intilnesc sisturile cristaline epimetamorfice de la Boclugea si Coslugea cu granitoide de Coada Muchii, iar zona axial-sinclinala este ocupata de strate de Carapelit strabatute de granitele de Greci.
Analizind formatiunile constituente ale celor doi solzi se constata ca solzul de Megina este alcatuit din depozite siluriene si devoniene si din granite, si se caracterizeaza prin grosimea mica a stratelor de Carapelit. Solzul Boclugea-Bugeac se remarca prin lipsa depozitelor siluriene si devoniene, prin prezenta granitelor calcoalcaline si prin grosimea mare a stratelor de Carapelit. Particularitatile mentionate au condus, in unele interpretari, la ideea ca cei doi solzi ar reprezenta subunitati distincte ale unitatii de Macin; se poate spune insa ca evolutia acestora in cadrul unitatii Macin nu a fost deosebita. Despre lipsa Silurianului si Devonianului in solzul de Megina se poate admite ca depozitele de aceasta virsta au fost indepartate in faza de eroziune postbretona cind parte din aria Macin a ramas exondata in timpul Eocarboniferului.
Virsta incalecarii dintre cei doi solzi este sudeta; dovada o constituie faptul ca in cute nu sint prinse depozite mai noi decit stratele de Carapelit.
Tectogeneza paleochimmerica, care s-a manifestat in jumatatea estica a Dobrogei de Nord, a influentat si unitatea Macin. Aceasta a constat, in primul rind, in reactivarea liniei tectonice din fata solzului Boclugea-Bugeac si stabilirea unor raporturi de incalecare cu unitatea Niculitel de la est. Prin aceasta, falia Luncavita-Consul a capatat o semnificatie mai profunda, punind in contact doua unitati tectonice de virsta diferita, insa nu exista nici un argument care sa arate ca unitatea de Macin s-ar fi desprins de pe un substrat si ar fi alunecat peste unitatea Niculitel. Dimpotriva, pozitia verticala sau cuasiverticala a stratelor se opune unei asemenea interpretari. De asemenea nu exista nici un indiciu ca unitatea Niculitel ar fi subsariata. Cu alte cuvinte, nu se poate sustine ideea existentei unei pinze de Macin. Falia Luncavita-Consul este o falie profunda, crustala, cu caracter de falie inversa, dar nu reprezinta fruntea unui sariaj de amploare.
In partea sudica, unitatea Macin a fost afectata de miscarile alpine din Neojurasic care au activat falia Peceneaga-Camena si au condus la regenerarea marginii unitatii Macin si la declansarea unei activitati vulcanice. La rindul lor, formatiunile neojurasice in zona Cirjelari-Camena sint incalecate de structurile baikalicne ale Dobrogei centrale in lungul faliei Peceneaga-Camena, dovada ca aceasta a fost reactivata si in timpul postjurasic. Unghiul pe care il fac structurile unitatii Macin cu directia, faliei Peceneaga-Camena arata ca unitatea Macin a efectuat o miscare de rotatie sub presiunea exercitata de blocul moesic si de placa euroasiatica.
Unitatea Macin, cu structura amintita, se continua si la vest si nord-vest de Dunare unde sufera o afundare dupa falia Dunarii si constituie ceea ce se cunoaste sub numele de "promontoriul nord-dobrogean'. Acesta este acoperit de depozite neogene, insa sub ele, prin foraje, s-a intilnit intreaga gama de formatiuni constituente ale unitatii Macin si anume: mezometamorfite de Orliga-Sararie si de Megina, epimetamorfite de tip Boclugea, depozite siluriene si devoniene, formatiunea de Carapelit si roci granitice. Spre sud-vest, promontoriul nord-dobrogean este delimitat de prelungirea faliei Peceneaga-Camena.
