|
|
|
Dobrogea - Evolutia raportului rural-urban (la nivel de provincie si de judete)
Raportul dintre numarul populatiei rurale si urbane s-a modificat continuu. La inceputul secolului nostru circa 3/4 apartinea ruralului. In prezent, in judetul Constanta, 72% apartine urbanului si 28% ruralului. In judetul Tulcea, desi numarul de locuitori in oras a crescut foarte mult, totusi raportul este favorabil populatiei rurale (22% fata de 7,8% in 1930 si 48%, fata de 52% in 1992). Raportul s-a mentinut in favoarea ruralului pana in deceniul sapte cand, ca urmare a noilor obiective industriale, a amplificarii functiei portuare si a dezvoltarii turismului, orasele si-au dublat si triplat numarul de locuitori. In prezent, in Podisul Dobrogei aproape 677.258 locuitori traiesc in 15 orase (doua municipii) si peste 331.000 in mediul satesc (306 sate). Cresterea populatiei urbane in orasele mici s-a facut mai ales dupa 1980 (constructia unor unitati industriale mici). Dupa 1990 revenirea in sate a fost nesemnificativa.
Raportul intre populatia urbana si rurala a Dobrogei prezinta diferentieri teritoriale importante:
a) Comparativ, cele doua judete, Constanta si Tulcea, cu evolutie demografica si economica diferita, judetul Constanta, urmare a unei dezvoltari economice mai ample (provocata in primul rand de dimensiunea maritima) si cu suprafete de terenuri agricole mult mai mari, introduse in procesul de colonizare, creste numeric mult mai repede decat judetul Tulcea in perioada 1880-1948, cu accent pe mediul rural, pentru ca apoi, in 1948-2002, cresterea sa fie spectaculoasa in mediul urban, iar ruralul fie stagneaza fie descreste;
b) Importanta portuara si apoi turistica a Constantei, ca principal port al Romaniei si prima regiune turistica a tarii, actioneaza ca un magnet in perioada colectivizarii fortate a agriculturii, dar si apoi, in perioada marilor investitii industriale si de transport. Populatia sa creste in anii 1948-1992 de peste 2,4 ori;
c) Vechile orase, interne Dobrogei, devin la randul lor poli centralizatori la nivel zonal, in special Mangalia, Medgidia si Cernavoda, urmare a investitiilor in turism, industrie si transporturi;
d) Targurile si micile orase de la inceput de secol XX sunt in mare masura cuprinse in procesul de crestere si dezvoltare, unele dintre ele chiar spectaculoasa (de exemplu Navodari) in timp ce altele decad pana la a-si pierde statutul urban - Ostrov, care in 1958 isi pierde statutul de oras, principala cauza fiind izolarea sa geografica intre Dunare si noua frontiera cu Bulgaria, intr-o zona lipsita de atractivitate economica.
e) Localitatile rurale, favorizate de pozitia geografica pe axele de dezvoltare accelerata, devin orase si centre de atractivitate locala - de exemplu vechiul sat Murfatlar, devenit noul oras Basarabi sau satul Ovidiu devenit oras, localitatile cu statut balnear devenite orase, Eforie, Techirghiol, sau in prag de a fi declarate orase, Costinesti, Agigea, Tuzla.
La recensamantul din 1966 raportul dintre numarul de locuitori din rural si cel din urban se prezenta astfel: 234.321 locuitori in mediul urban si 231.431 locuitori in mediul rural, pentru judetul Constanta si 65.511 locuitori in mediul urban si 171.198 locuitori in mediul rural, pentru judetul Tulcea, pentru ca la recensamintele din 1992 si 2002 sa situeze judetul Constanta printre cele mai urbanizate judete ale tarii (valoarea de 72,2%) reprezinta a doua valoare intre judetele tarii, dupa judetul Hunedoara.
Din totalul populatiei urbane a judetul Constanta, numarul locuitorilor municipiului Constanta determina anvergura raportului, deoarece numai acesta, adica municipiul Constanta, detine 43,4% din totalul populatiei judetului.
In privinta judetului Tulcea, ritmul mult mai lent de dezvoltare a acestuia si cresterea numerica redusa a populatiei sale conserva un raport de dominare a populatiei rurale, fata de cea urbana, in conditiile in care vechile targuri si orase stagneaza demografic (Babadag, Isaccea, Macin) sau decad vertiginos (de exemplu Sulina, de la peste 30.000 de locuitori la inceputul secolului scade la peste 5.000 de locuitori la sfarsitul secolului XX; Mahmudia decade si isi pierde in 1858 statutul de oras).
Doar Tulcea, resedinta de judet, oras port, supus industrializarii, cunoaste un proces de crestere demografica si de concentrare in perimetrul sau a circa 38% din locuitorii judetului. Cu toate acestea, in judetul Tulcea, la recensamintele din 1992 si 2002, ponderea populatiei rurale ramane dominanta, 57% rural si 43% urban.
