Statele Unite Ale Americii

Industria in regiunile economico - geografice

1. Regiunea New England (Noua Anglie)

Situata intre tarmul Oceanului Atlan­tic, fluviul Hudson si granita cu Canada, regiunea New England cuprinde sase dintre cele mai mici state ale federatiei, ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A., dar concentrind 6% din populatia tarii si participind cu peste 8% la crearea venitului national.

Relieful predominant este cel colinar si de munti cu altitudini mijlocii (Green Mountains, White Mountains, Berkshire Hills, care fac parte din Muntii Appalachi), iar in lungul vailor Hudson, Con­necticut etc. depresiuni. Clima oceanica, umeda a favorizat dezvoltarea padurilor, care formeaza marea bogatie a statelor din aceasta parte nordica a S.U.A.

Dezvoltarea timpurie a industriei (pri­ma fabrica textila dateaza din anul 1790) a fost legata de existenta unor resurse locale (lemn, resurse hidroenergetice, lina, piei etc.) si de masa emigrantilor din Anglia, specializata in manufactura tex­tila.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza calificarii fortei de munca si a existentei unor cai de comunicatii si porturi, prin care a fost posibil importul de materii prime necesare, s-au dezvoltat si ramurile industriei grele, mai ales cea a constructiilor de masini. Astazi, alaturi de ramurile si subramurile traditionale, au o deosebita importanta si industria de masini unelte, industria de utilaj energetic, electrotehnic si elec­tronica, de motoare de avioane, industria alimentara (lactate, peste, tutun), chimica si industria prelucrarii lemnului.

O retea deasa de cai ferate si sosele, ca si numeroase porturi, asigura acestei regiuni legaturi lesnicioase cu restul tarii. Centrul care polarizeaza intreaga acti­vitate economica si social-culturala a re­giunii este orasul Boston, care impreuna cu o serie de orase-satelit : Cambridge, Somerville, Lynn, Everett, Brookline, Watertown, Arlington, Medford, Winche­ster, Malden etc. formind a opta conur­batie, ca marime, din cadrul S.U.A. Ca­pitala a statului Massachusetts, Boston este unul dintre marile centre comercial-fi­nanciare ale tarii si principalulcentru vechi, industrial al regiunii New England. Oras vechi, fundat de John Whinthrop in anul 1630, Boston a fost, pina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cel mai mare oras din America de Nord, dupa care a fost depasit de alte orase ca: New York, Philadelphia etc. In prezent este un oras cu activitati multiple, functia principala fiind cea industriala. In Boston sint concentrate 1/6 din numarul muncitorilor regiunii New England si 1/2 din uzinele statului Massachusetts. Cele mai importante intre­prinderi apartin industriei pielariei si in­caltamintei, electrotehnice, textile, con­fectiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind situate in zona portuara si in suburbii.

Al doilea centru economic al regiunii New England este Providence-Warwick (911 000 locuitori cu suburbiile). Orasul este situat pe tarmul Oceanului Atlantic, in interiorul Golfului Narragansett ; a fost fondat in anul 1636 si este capitala. sta­tului Rhode Island, indeplinind si im­portante functii industrial-portuare. Din­tre ramurile industriale se remarca in­dustria constructoare de masini, elec­trotehnica, textila si chimica. Portul, avind o serie de avanporturi situate pe tarmurile golfului, are un trafic de 9,3 milioane tone anual si este specializat in exportul produselor agricole si in cabotaj.

In statul Connecticut se afla citeva orase mai mici, importante insa prin specializarea industriei lor ca si prin ac­tivitatile comerciale si culturale. Orasul Hartfordeste capitala statului si unul dintre cele mai apreciate centre ale S.U.A. pentru in­dustria de masini-unelte si motoare de avioane, renumit, de asemenea, prin cele mai mari societati de asigurare din S.U.A. Pe tarmul Oceanului Atlantic sint situate porturile: New Haven (761 000 lo­cuitori), puternic centru industrial si cul­tural, aici aflindu-se Universitatea Yale (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) si New London-Groton (157 000 locuitori), cu industrii constructoare de nave, fa­brici textile si alimentare.

In partea de nord a regiunii New England orasele sint putin numeroase, in general mici, cel mai important fiind Portland (162 000 locuitori) in statul Maine, cunoscut port pentru importul petrolului destinat marilor rafinarii din Montreal (Canada).

Statele din nordul regiunii au o in­dustrie mai putin dezvoltata, dar sint cunoscute prin marile resurse forestiere si dezvoltarea agriculturii (cartoful si cresterea pasarilor). Un loc important il detine turismul, mai ales in statul Maine, in care se intilnesc peste 2500 de lacuri in preajma carora s-au dezvoltat. nume­roase statiuni, centre sportive si de vi­natoare.

Fara a ocupa o suprafata prea mare, situata in marginea de nord-est a tarii, New England este, in mod cert, o regiune deosebita, atit ca peisaj geografic, cit si in privinta traditiei si a specializarii industriale. Ea constituie nucleul din care s-a format marele stat federal de astazi.

2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantica)

Intinzindu-se de la tarmul Oceanului Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson, Delaware, Chesapeake), pina la Muntii Appalachi si tarmurile sudice ale lacu­rilor Ontario si Erie, regiunea Central ­atlantica ocupa 4% din suprafata tarii, detinind 20% din populatie, 40% din activul bancilor, 33% din volumul co­mertului interior si peste 25% din va­loarea industriei prelucratoare a tarii. Fluviile : Hudson, cu afluentul sau Mo­hawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence, in nord, iar in extremitatea vestica, riul Ohio, au inlesnit mult stabilirea legatu­rilor intre partea de est si cea de vest a regiunii. Appalachii centrali, care ocupa cea mai mare parte a teritoriului, con­tinua spre est cu Piemontul preappala­chian si cu Cimpia litorala atlantica. In extremitatea de nord se afla Muntii Adirondacks, iar spre nord-vest se intinde Platoul Marilor Lacuri. Varietatea relie­fului si a structurii geologice asigura exis­tenta unor importante resurse de subsol (carbune, petrol) a caror. valorificare este avantajata si de apropierea de tarmul Oceanului Atlantic. ­

In secolele al XVIII-lea si .al XIX-lea, dupa ce au fost descoperite, marile zaca­minte de carbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au inceput sa se dezvolte industria siderurgica si construc­toare de masini. In acelasi timp, in marile orase-porturi au fost create in­dustrii legate de importul de materii prime si de mina de lucru ieftina datorata afluxului de imigranti din Europa. Prin construirea canalului care leaga Lacul Ontario cu fluviul Hudson a fost creata o artera directa de navigatie intre New York si Marile Lacuri, in lungul acestuia si al fluviului conturindu-se astazi o importanta regiune industriala. Toate aceste elemente au favorizat o crestere deosebita a populatiei, o aglomerare a acesteia in orase care alcatuiesc cea mai mare aglomerare urbana din lume de­numita "megalopolis-ul american' 1. In aceste conditii, procentul populatiei ur­bane este foarte ridicat (peste 80%), iar numeroase orase mici graviteaza catre marile centre polarizatoare: New York, Philadelphia, Baltimore, Pittsburgh etc.

In structura productiei industriale pre­domina constructiile de masini (masini­ unelte, electrotehnica, utilaje si instalatii industriale, constructii navale), bine dez­voltate fiind si siderurgia, chimia si prelucrarea petrolului, industria textila si a confectiilor si industria alimentara.

O retea extrem de deasa de cai ferate si autostrazi inlesneste legaturile intre marile orase-porturi si centrele industriale din vestul regiunii precum si cu zonele, care furnizeaza materiile prime, unele produse industriale si agricole. Re­giunea economico-geografica Central-at­lantica este asadar una dintre cele mai dezvoltate din S.U.A., atit pe plan eco­nomic, cit si in privinta gradului de urbanizare, dezvoltarii serviciilor etc.

Principalul centru catre care graviteaza intreaga activitate economica a regiunii este New York, cel mai mare oras si cel mai important centru al vietii eco­nomice si culturale din S.U.A. Orasul propriu-zis este situat la tarmul Ocea­nului Atlantic, in zona de varsare a flu­viului Hudson, pe insulele Manhattan, Long si Staten, iar suburbiile se afla pe continent, in mare parte in statul New Jersey: Paterson, impreuna cu: Clifton, Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ; Newark impreuna cu: Elizabeth, Linden, Orange, Belleville, Irvington, Hillside, Roselle, Maplewood, South Orange, East Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken, Union City, North Bergen etc.

Zonele industriale cele mai mari se afla in Brooklyn, in apropierea portului, cu intreprinderi specializate in constructii navale, prelucrarea petrolului, productia chimica, de pielarie si incaltaminte. Alte zone industriale se contureaza in cartierul Queens, cu intreprinderi electrotehnice, chimice, poligrafice si alimentare, in car­tierele Bronx si Staten Island cu mari uzine siderurgice, constructoare de ma­sini si chimice. O mare insemnatate o are si zona, preoraseneasca, detinatoare a 50% din valoarea industriei New York-ului.

New York este si un mare nod de comu­nicatii, fiind primul nod maritim, portul, cu numeroasele sale avanporturi (Ba­yonne, Newark, Jersey City, Gulfport, Perth Amboy etc.), avind cheiuri in lun­gime de peste 1500 km si un trafic anual de 149 milioane tone, detinind primul loc intre porturile tarii. Traficul de ca­botaj este foarte insemnat, fiind repre­zentat prin petrol (peste 40 milioane tone), peste, produse lemnoase si agricole. Pentru comertul international, portul New York se distinge prin traficul de produse industriale si importul de pro­duse agricole tropicale, metale neferoase etc.

Ca nod feroviar are o deosebita impor­tanta pentru legaturile cu zona Marilor Lacuri, din New York pornind 11 magi­strale, intre care magistrala New York ­Central, cu patru linii, inregistreaza cel mai intens trafic de marfuri si calatori din tara. Dintre numeroasele gari, cea mai mare este Pennsylvania Station, situata intr-o cladire noua, care are un trafic zilnic de 800 trenuri cu peste 500 000 de calatori.

Al doilea mare centru al regiunii Central-atlantice este Philadelphia, ase­zat pe fluviul Delaware, la confluenta acestuia cu riul Schwylkill si in apropie­rea varsarii fluviului in estuarul Dela­ware. Incluzind suburbiile Camden, Tren­ton, Abington, Chester, Wihnington etc. Philadelphia formeaza o mare conur­batie, a patra in cadrul S.U.A., cu 4,9 milioane locuitori. Philadelphia a fost fondat de Arthur Penn in anul 1682, iar apropierea de resursele energetice (carbunii din Appalachi, petrolul din Pennsylvania, hidroenergia de pe riul Delaware) au influentat dezvoltarea tim­purie a industriei. Acest oras in care s-a semnat, la 4 iulie 1776, Declaratia de independenta, a cunoscut, intre anii 1790-1800, si functia de capitala a S.U.A. Legaturile pe mare, inlesnite de adincimea fluviului si a estuarului, au permis o intensa activitate portuara, chiar daca orasul se afla la 150 km departare de ocean. Vechimea dezvol­tarii industriale a dus la o inalta spe­cializare a productiei si a fortei de munca, in prezent Philadelphia fiind printre marile centre industriale ale tarii, spe­cializat in industria siderurgica, con­structii navale, locomotive si vagoane, masini-unelte, prelucrarea petrolului, in­dustria petrochimica. textila, confectii, incaltaminte, poligrafica, zahar, tigarete, conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se afla in partea de sud a orasului, in lungul fluviului Delaware si in partea de vest, unde se gaseste, printre altele, si o centrala electronucleara.

Activitatea de transport este legata, in primul rind, de functia portuara. Cu un trafic anual de 58;9 milioane tone, portul este specializat in importul de petrol, minereu de fier, metale nefe­roase, produse alimentare, material lem­nos etc. si in exportul de produse petro­liere, siderurgie, carbuni etc. In apro­piere se afla si porturile petroliere Marcus Hook (22 milioane tone) si Yaulsboro (25,5 milioane tone). De asemenea, este un mare nod feroviar si rutier, iar aero­portul sau international amplasat in Elmwood are un trafic anual de 3,8milioane pasageri.

La sud de Philadelphia, pe tarmul estuarului Chesapeake, se afla orasul Battirnoye, care poarta numele lordului Baltimore, primul proprietar din Maryland. Intemeiat in anul 1729, orasul are astazi o populatie de 2,1 milioane de locuitori, impreuna cu suburbiile, fiind unul dintre marile centre industriale, comerciale si financiare ale S.U.A. Acti­vitatea portuara intensa a usurat mult procesul dezvoltarii sale industriale. In­stalatiile portului se intind pe o lungime de 64 km si desfasoara un trafic anual de 46,6 milioane tone ; datorita unor legaturi feroviare foarte bune, hinter­landul sau ajunge pina in statul Ohio. Prin port se exporta mari cantitati de cereale, carbuni, produse animaliere si industriale. Importul este predominat de minereurile de fier, concentratele de metale neferoase, produsele agricole etc. Orasul este deservit si de citeva aero­porturi, mai important fiind Friendship.

Industria existenta prelucreaza di­verse materii prime aduse din regi­unea Marilor Lacuri, Appalachi, din re­giunile sudice sau din import. Se re­marca, in special, ramurile industriei grele: siderurgice, constructii navale, a­vioane, metalurgie neferoasa, prelucra­rea petrolului, chimica. Sint bine dez­voltate si industria conservelor, textila si a confectiilor, a tutunului etc.

Activitatea culturala este bine repre­zentata (Universitatea John Hopkins-Ma­ry-land, Academia de stiinte-Maryland etc.).

Pittsburgh este situat in centrul ma­relui bazin carbonifer al Pennsylvaniei, fiind o veche asezare de indieni, apoi fort francez din secolul al XVIII-lea, iar din anul 1816 devine oras. Populatia sa este de 604 300 locuitori, dar atinge circa 2,4 milioane locuitori impreuna cu suburbiile si orasele-satelit : Penn Hills, Wilkinsburg, McKeesport, Mount Leba­non, Baldwin etc.

Pozitia deosebit de favorabila, la con­fluenta riurilor Allegheny si Mononga­hela, care formeaza riul Ohio, i-a usurat stabilirea legaturilor cu Marile Lacuri si tarmul Oceanului Atlantic. Numeroase cai ferate si sosele converg spre Pitts­burgh, conferindu-i rolul de mare nod de comunicatii. Activitatea portuara este intensa, cu un trafic de peste 14,5 mi­lioane tone marfuri anual, in mare parte carbuni si minereuri de fier.

Activitatea economica de baza este insa cea industriala, ramura principala, metalurgia feroasa, fiind reprezentata prin mari uzine, iar orasul trecind drept primul centru siderurgic al tarii (circa 30 milioane tone otel anual), unde o pondere deosebita o au uzinele firmei U. S. Steel Corporation. Sint bine dez­voltate si alte ramuri industriale: cocso­ chimia, constructia de masini grele, utilaje industriale, material feroviar, chi­mica, electrotehnica, sticlarie si cera­mica. In apropiere, la Shippingport, a fost construita una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A.

Buffalo (1,4 milioane locuitori) este un port activ, la tarmul Lacului Erie, in punctul din care porneste New York State Barge Canal care face legatura intre Marile Lacuri si Oceanul Atlantic. Cunoscut din secolul al XVIII-lea, ora­sul devine in secolul nostru un mare port si centru industrial. Apropierea de cascada Niagara si deci de amenajarile hidroelectrice de aici a fost un alt fac­tor care a influentat dezvoltarea indus­triei, bine reprezentata prin cea siderur­gica (in suburbia Lackawanna), industria electrotehnica, de utilaje industriale, chi­mica, alimentara.

Nod de comunicatii navale (traficul portului atinge 11,7 milioane tone anu­al), feroviare, rutiere si aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este si un important centru comercial. In oras se afla un muzeu de istorie, altul de sti­inte, galeria de arta Allbright-Knox, a gradina zoologica si alte obiective turis­tice.

In lungul lui New York State Barge Canal se intilnesc trei importante centre industriale: Rochester (970 000 locuitori, in cadrul SMSA), Syracuse (643 000 lo­cuitori tot in cadrul SMSA) si Utica­Rome (343 000 locuitori). O aglomeratie urbana deosebita o formeaza Albany, situat pe fluviul Hudson, capitala. sta­tului New York, cu 420 000 locuitori, in care se afla cea mai mare universitate din S.U.A., New York State University. Centre industriale mari se intilnesc si in statul Pennsylvania: Allentown-Bet­ hlehem-Easton (608 000 locuitori), Har­risburg (422 000 locuitori), care este si capitala statului etc.

3. Regiunea East North Center (Central-nord-estica)

Situata in sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron si Erie, motiv pentru care mai este denumita si regiunea Marilor Lacuri, ocupa 9% din suprafata tarii, iar in cuprinsul ei traieste circa 25% din populatia S.U.A. In acelasi timp concentreaza peste 40% din va­loarea productiei industriale a tarii si aproximativ 25% din cea agricola. Ca­drul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea inalt, brazdat de ape, in care glaciatiunea a incrustat adincile cuvete ale Marilor Lacuri nord­americane. Spre sud altitudinea scade, trecindu-se la un relief de cimpie.

Existenta Marilor Lacuri si a riu­rilor Ohio si Mississippi, intre care se intinde regiunea, ofera conditii naturale deosebit de favorabile dezvoltarii trans­porturilor. Formarea curentilor de trans­port al minereului de fier din Minnesota si al carbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri si pe Ohio a stat la baza aparitiei unor puternice centre indus­triale, mai ales in porturile situate la tarmul lacurilor. Regiunea detine insa si resurse proprii de subsol: carbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan), care sint in prezent intens valorificate.

In legatura cu reteaua foarte intensa a cailor de comunicatie au aparut nu­meroase centre care produc mijloace de transport, indeosebi automobile, ramura care si-a gasit cea mai avantajoasa dez­voltare in statul Michigan. Bogatele re­surse agricole au favorizat o puternica concentrare a industriei alimentare, a ingrasamintelor chimice si masinilor agri­cole.

Porturile de la Marile Lacuri au un trafic deosebit de intens. In afara ma­rilor porturi Chicago, Toledo, Detroit, Cleveland se intilnesc si alte nume­roase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone), Sandusky (circa 6 milioane tone), Lo­rain (circa 7 milioane tone), Conneaut­Ohio (peste 7 milioane tone), Kewaunee (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michi­gan (peste 13 milioane tone), Port In­land-Michigan (peste 9 milioane tone), Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc.

Metropola economica a regiunii este orasul Chicago, situat pe tarmul sudic al Lacului Michigan si traversat de riu­rile Chicago si Calumet, fiind al doilea oras al S.U.A. dupa numarul de locui­tori. Impreuna cu numeroasele sale suburbii si orase ­satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chi­cago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois si Indiana, formeaza o conurbatie de 7 milioane locuitori ,a doua din S.U.A.

In cadrul economiei S.U.A. este pri­mul port interior si centru feroviar si al doilea oras, dupa volumul productiei industriale, importanta financiara si co­merciala.

Orasul Chicago este situat la capatul sudic al marelui sistem de navigatie interioara reprezentat de cele cinci la­curi nord-americane si de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legata de secolul al XIX-lea (in anul 1804 a fost intemeiata prima asezare, iar din 1837 a devenit oras), cind se construiesc caile ferate si canalul navigabil dintre Lacul Michigan si riul Illinois, care fac ca orasul sa devina un mare nod de circulatie. Aceasta a favorizat ampla­sarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la inceputul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei fe­roase si a constructiilor de masini. In concordanta cu extinderea functiilor sale, orasul s-a marit, intinzindu-se spre nord si sud-est, in lungul Lacului Michigan.

Datorita importantei si influentei lui economice, orasul Chicago trece astazi drept capitala neoficiala a partii inte­rioare a tarii.

Chicago este Si un centru de conver­genta a numeroase conducte magistrale de petrol si de gaze naturale prin care se transporta insemnate cantitati de

hidrocarburi din centrul si sudul tarii.

Activitatea industriala, puternic impul­sionata de marea intretaiere de cai de comunicatii, are un caracter complex. In regiunea industriala Chicago sint con­centrate peste 15 mii intreprinderi, cu peste 1,2 milioane de salariati.

Ramurile industriei grele sint pre­ponderente: metalurgia feroasa (cu ma­rile uzine de la Gary-7,5 milioane tone otel anual si Calumet-6,5 milioane tone otel anual), constructii de material fero­viar, automobile, electrotehnica, masini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic si de telefonie, apoi prelu­crarea petrolului, cu marile rafinarii Whi­ting, East Chicago, Gary, Calumet. In total, capacitatea rafinariilor din zona orasului Chicago este de SS,4 milioane tone. In preajma lor s-au dezvoltat pu­ternice complexe petrochimice. Intre alte ramuri se remarca si industria carnii (marile abatoare . din sudul orasului), a prelucrarii lemnului, moraritului, confecti­ilor, incaltamintei, tipariturilor.

Cea mai mare parte a industriei este concentrata in partea de sud si sud-est a orasului. Chicago este totodata si un mare centru financiar si comercial, dupa activul sau grupul financiar din Chicago fiind al patrulea din S.U.A. Aici isi au sediul marile banci: "Continental Illinois National Bank and Trust', "First National Bank of Chicago' etc. si importante firme industriale: "Pullman', "McCormick',

Swift' "Admiral', "Sunbean', "Armour', "Zenith', "International Harvester' s.a. Activitatea comerciala este reprezentata prin 75 mari antreprize Si peste 55 000 de magazine.

Detroit, al doilea mare oras al regiunii, este situat pe riul Detroit si la tarmul Lacului St. Clair, prin care trec caile navigabile dintre lacurile Huron si Erie. Pozitia sa geografica favorabila a inlesnit o rapida dezvoltare a cailor de comunicatie si comertului. In secolul nostru, odata cu construirea, dupa anul 1909, la Dear­born, a primei uzine de automobile Ford, Detroit s-a extins mult, devenind un mare centru urban si industrial al S.U.A.

Populatia sa atinge aproape milioane locuitori, iar impreuna cu o serie de orase­satelit: Dearborn, Hamtramck, Warren, River Rouge, Ecorse, Melvindale, Fern­dale, Roseville etc. formeaza o conur­batie de 4,9 milioane locuitori, a cincea din S.U.A.

Functia principala a orasului este cea industriala, fapt evidentiat de numarul ridicat al unitatilor cu acest profil; de numarul mare de muncitori ocupati in acest sector, neatins de nici unul dintre marile orase americane, reprezentind ju­matate din populatia activa. Marele po­tential industrial a atras multi imigranti (aproape 3/5 din populatie) si populatie de culoare (circa 1/ 10).

Pentru industria orasului rolul hota­ritor 1-a avut construirea uzinelor de automobile. Astazi, Detroit este "capitala automobilului american', cel mai mare centru al productiei de automobile din intreaga lume. In oras, dar mai ales in suburbiile sale, functioneaza uzine ale celor trei mari firme din industria con­structiilor auto ale S.U.A.: General Motors, Ford Motor si Chrysler. Cea mai mare este uzina River Rouge din Dearborn, a firmei Ford Motor, care executa toate procesele de productie, inclusiv producerea accesoriilor, intr-un complex de fabrici cu circa 80 000 de salariati. De remarcat specializarea in toate ramurile care au contingenta cu automobilul: cauciuc sin­tetic, anvelope. sticlarie, metalurgie fe­roasa, textila, aluminiu, prelucrarea pe­trolului etc. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au dezvoltat si alte ramuri: constructia de tractoare, avioane, motoare electrice, productia de razboi. Mai putin insemnate sint industria lemnului si in­dustria alimentara. Dupa volumul global al industriei, orasul ocupa locul al pa­trulea in S.U.A. (dupa New York, Chi­cago, Los Angeles).

In statul Ohio se afla orasul Cleveland, situat pe tarmul sudic al Lacului Erie. Fondat in anul 1796 si declarat oras in 1836, Cleveland este un mare centru indus­trial si financiar al S.U.A., cu o populatie de 2,05 milioane locuitori (fmpreuna cu suburbiile). In trecut a fost centrul pro­ductiei petroliere si sediul marii companii Standard Oil, creata de Rockefeller. Desi azi rezervele de petrol locale au fost seca­tuite, industria de prelucrare mai are Inca o importanta destul de mare. Dezvoltarea deosebita a orasului s-a datorat construc­tiei canalului care il leaga de riul Ohio, orasul devenind un mare nod de comuni­catii navale, terestre si aeriene (Hopkins Airport are un trafic anual de 5,8 mili­oane pasageri).

Functia industriala este reprezentata prin mari uzine siderurgice, de masini­unelte (locul al doilea in S.U.A.), electro­tehnice, automobile, santiere navale, pre­lucrarea petrolului si petrochimia, textila , si confectii, hirtie etc.

Din punct de vedere economic, Cle­veland este debuseul marelui bazin car­bonifer din nordul Muntilor Appalachi.

Cincinnati (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un mare centru industrial situat pe riul Ohio, fondat in 1788 si declarat oras in 1819, fiind specializat in productia de masini-unelte, mecanica de precizie, siderurgie, electrotehnica, avioane, alimentara, chimica, instrumente muzicale ; este nod feroviar, port fluvial activ (circa 7,5 milioane tone) si are un aeroport cu un trafic anual de 2,7 mili­oane pasageri. Alaturi de activitatea eco­nomica, in oras se desfasoara o intensa viata culturala (are doua universitati cu circa 50 000 studenti, Conservator, Academie de arte, muzee).

Columbus (1 058 000 locuitori, cu sub­urbiile), situat in partea centrala a statului Ohio, este capitala acestuia si important centru cultural (Ohio State University cu 46 000 studenti) si comercial, functii ce au dus la cresterea rapida a populatiei. Dintre cele mai mari centre urbane ale statului Ohio (care se numara printre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, in cadrul S.U.A.) amin­tim: Dayton (857 000 locuitori), Toledo (781 000 locuitori), Youngstown (544 000 locuitori) si Akron (682 000 locuitori), toate puternice centre industriale si co­merciale.

In statul Indiana se distinge orasul  Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu suburbiile), capitala statului, mare nod feroviar, rutier si aerian (2,6 milioane pasageri anual) si important centru al industriei alimentare, de masini agricole si mijloace de transport. Populatia ora­sului a crescut foarte mult in ultimul timp_ Orasul poseda un circuit de curse de automobilism, pe care se desfasoara anual Marele premiu de automobilism al S.U.A_ (pe 500 mile) celebru in lumea intreaga.

In statul Wisconsin se afla orasul Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fm­preuna cu suburbiile), mare centru indus­trial pe tarmul Lacului Michigan, situat intr-o zona de puternica concentrare a industriei siderurgice, a constructiilor de masini (nave, produse electrotehnice, ma­sini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de incaltaminte, produse lactate, tricotaje si mai ales ca mare centru mondial al productiei de bere.Orasul a fost fondat de colonistii germanidupa anul 1830 si are un aspect pitoresc,cu numeroase parcuri si gradini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aero­portul sau inregistreaza un trafic anual de 2,1 milioane pasageri.

4. Regiunea West North Central (Central-nord-vestica)

Sub aceasta denumire sint cuprinse sta­tele situate la vest de fluviul Mississippi, pina la limita Muntilor Stincosi, spre sud pina la valea riului Arkansas, iar in nord pina la granita cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumita si "Ves­tul Mijlociu', este format din Podisul Preriilor si din Podisul Missouri, conti­nuate spre sud cu Podisul Ozark. Este patria intinselor prerii, cea mai mare zona de cultura a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupa 19% din suprafata tarii si are 9% din populatia sa, fiind speciali­zata in exploatarea minereului de fier (90% din productia nationala), a minereu­rilor de plumb (50%) si de zinc (25%), formind, totodata, baza productiei de griu, de porumb si de cresterea ani­malelor.

In afara de aceasta dispune si de resurse de petrol in statele Kansas si Missouri, unde se afla si o dezvoltata industrie de prelucrare si chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc.

Industria prelucratoare este reprezen­tata mai ales prin cea a moraritului, a carnii, lemnului, celulozei si hirtiei, masini agricole, mijloace de transport, meta­lurgie feroasa si neferoasa etc. Activita­tea industriala este concentrata in marile orase, determinind o crestere treptata a populatiei urbane.

Minneapolis, impreuna cu orasul vecin St. Paul, sint situate pe malurile lui Mis­sissippi, in punctul de unde fluviul in­cepe sa fie navigabil, formind o conurbatie de 2,0 milioane locuitori. Este un impor­tant centru industrial, specializat in in­dustria alimentara (morarit, produse lac­tate, conserve, uleiuri etc.), industria tex­tila, a pielariei si incaltamintei, a lem­nului, mobilei, celulozei si hfrtiei, poli­grafica. ine reprezentata este si industria constructoare de masini : masini agricole, vagoane, electrotehnica, montaj de auto­mobile etc. Se remarca si ca un insemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport in­ternational cu 7,2 milioane pasageri anual). Orasul este situat intr-o regiune cu nu­meroase parcuri si lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscut este Minnehaha Park.

Kansas City (1,3 milioane locuitori im­preuna cu suburbiile) este situat la con­fluenta lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din doua ora se cu acelasi nume, care apartin statelor Missouri si Kansas si care au fost intemeiate la. in­ceputul secolului al XIX-lea. Activitatea principala este cea comerciala si de trans­port ; aici se gasesc mari abatoare si piete de vite si grine, orasul inscriindu-se drept primul centru al S.U.A. in tranzitul de animale vii pe calea ferata. Activitatea comerciala este strins legata de cea de transport. Kansas City este un important nod feroviar (12 linii) si port fluvial. Are si un mare aeroport cu un trafic de 4,1 milioane pasageri anual. Toate acestea au impulsionat dezvoltarea industriala: mo­rarit, carne, pielarie, incaltaminte, mar­furi agricole, material feroviar, avioane, automobile, chimica, prelucrarea petro­lului etc.

Omaha (569 000 locuitori) tinde sa de­vina cel mai mare centru al comertului cu animale din S.U.A., datorita marilor abatoare si fabrici alimentare pe care le are. Pe baza resurselor miniere din Muntii Stincosi s-a dezvoltat aici industria metalurgiei neferoase. Omaha este si un centru cultural activ, cu o universitate intemeiata in anul 1908.

5. Regiunea South Atlantic (Sud-atlantica)

In partea de sud-est a S.U.A. se si­tueaza sase state cu larga iesire la Ocea­nul Atlantic, care, desi nu au o dezvol­tare economica la nivelul statelor din nord, se diferentiaza de restul statelor sudice prin existenta unor resurse de .carbuni, minereuri de fier, hidroenergie, saruri de potasiu, in parte valorificate. Totodata, sint state cu o agricultura bine dezvoltata si specializata. Teritoriul lor cuprinde o parte din Muntii Appa­fachi centrali, Piemontul preappalachian si Cimpia litorala centrala si sudica, Peninsula Florida ; populatia urbana a regiunii se ridica, in medie, la circa 58%, procent mai redus in comparatie cu sta­tele nordice. Dar exista mari diferente intre state in acest sens. Astfel, daca West Virginia are numai 39% populatie urbana, in Florida aceasta atinge 80%. Dintre culturi sint bine reprezentate: bumbacul, tutunul (in Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia), ce­realele, legumele si pomii fructiferi. Cres­terea animalelor este mai putin impor­tanta (cornute pentru lapte, pasari). Din punct de vedere agricol statul Flo­rida ocupa o pozitie aparte ; aici, clima subtropicala a favorizat o larga dez­voltare a culturii citricelor, a legumicul­turii si floriculturii, produse in realiza­rea carora este intrecuta, la nivel na­tional, numai de California. Valorifica­rea terenurilor din mlastinile Evergla­des vor asigura Floridei suprafete din ce in ce mai mari pentru extinderea culturilor cu caracter subtropical.

In domeniul industriei, regiunea se distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3

din productia de tesaturi de bumbac a S.U.A.), industria tutunului (in statul Virginia), industria conservelor si a su­curilor (in Florida). Dintre ramurile in­dustriei grele sint mai bine dezvoltate: exploatarea carbunilor (in West Virgi­nia, care constituie primul bazin carbo­nifer al S.U.A.), cea a fosforitelor, in Florida (27,5 milioane tone), industria constructiilor de masini, chimica. In zona Fall Line au fost construite hidro­centrale care asigura cerintele de ener­gie electrica ale regiunii.

Pentru statul Florida un loc deosebit il detine turismul, marile statiuni bal­neare maritime fiind vizitate anual de circa 24 milioane de turisti. Dintre acestea cea mai cunoscuta este Miami, dar pe tarmul atlantic al Floridei, de la Jack­sonville pina la Miami, statiunile se tin lant : Jacksonville Beach, Daytona Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc:

Orasele regiunii Sud-atlantice nu sint, in general, prea mari, dar citeva dintre ele s-au impus ca importante centre de convergenta economica de interes natio­ nal, asa cum sint : Atlanta, Miami, Tampa.

Atlanta (1,7 milioane locuitori impre­una cu suburbiile), fondat in 1845, este principalul centru comercial, de trans­port, industrial si financiar al regiunii.

Activitatea principala este cea de trans­port, mare nod feroviar - cu 15 linii -, rutier si aerian, cu un aeroport de mare trafic-Hartsfield International ­(25,6 milioane pasageri anual, al doilea din S.U.A.), care ii inlesneste legaturilecu toate regiunile invecinate.

Miami (1,3 milioane locuitori) este situat in Florida, pe tarmul de sud-est, la Oceanul Atlantic. Practic este con­stituit dintr-o aglomerare de centre si

statiuni balneare (Miami, Miami Beach, Hialeah, North Miami, Carol City, Miami Shores, Miami Springs, South Miami, Coral Gables etc.), functia sa principala fiind cea turistica (peste 6 milioane turisti anual), ceea ce a dus la o mare dezvoltare a constructiilor hoteliere si a tuturor tipurilor de obiective turistice (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.).

Industria este Si ea strins legata de turism: alimentara, confectii, tigari etc. Tot turismul a impulsionat si dezvolta­rea transporturilor, aici gasindu-se unul dintre marile aeroporturi din S.U.A. (Miami International cu 12,4 milioanepasageri anual).

6. Regiunea East South Central (Central-sud-estica)

Avind o fatada maritima extrem de restrinsa, la Golful Mexic, regiunea cu­prinde versantul sudic al Muntilor Ap­palachi, Podisul Cumberland si o por­tiune din Cimpia Mississippi. Vaile adinci ale riurilor Alabama si Tennessee canstituie atit culoare de circulatie, cit si surse de energie electrica.

In teritoriul regiunii sint situate za­camintele de minereu de fier si carbuni din sudul Muntilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexa a riului Tennessee, productia de energie electrica asigura intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si spre alte regiuni. In preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a deter­minat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc.

Industria regiunii este specializata in metalurgia feroasa, neferoasa, constructii de masini (utilaj minier si textil, masini agricole, electrotehnica), chimica, a bum­bacului, prelucrarea lemnului, alimentara. Agricultura este caracterizata prin marile plantatii de bumbac (Alabama, Missis­sippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Cresterea ani­malelor este bine reprezentata, mai cu seama in partea nordica a regiunii (cor­nute mari pentru lapte).

Louisville (888 000 locuitori cu subur­biile) este un important nod de comu­nicatii situat pe Ohio, in nordul statului Kentucky, fondat in anul 1790 si numit astfel in cinstea regelui Ludovic al XVI­lea. Prin dezvoltarea sa industriala (trac­toare, automobile, electrotehnica, chi­mica, prelucrarea lemnului, textila, ali­mentara) si procentul ridicat al populatiei active ocupate in comert si finante, orasul se deosebeste mult de celelalte centre ale regiunii, apropiindu-se de specificul economic si urban al oraselor din nordul tarii.

Memphis (848 000 locuitori cu subur­biile) este unul dintre marile centre co­merciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bum­bacului si a lemnului, orasul si-a creat, trep­tat, o industrie bine reprezentata (textila, egrenarea bumbacului, masini pentru tex­tile, mijloace de transport, mobila, hirtie, alimentara). Activitatea portuara (6,5 mi­lioane tone anual) si convergenta cailor ferate si a soselelor, au usurat dezvol­tarea comertului, Memphis fiind cea mai mare piata a bumbacului din S.U.A. si o importanta piata a lemnului, pieilor si a altor produse agricole. Prin aero­portul orasului trec anual 4,6 milioane pasageri

Birmingham (779 000 locuitori) este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul tarii. Punerea in va­loare a resurselor locale de carbuni si de minereu de fier a dus la aparitia acestui oras spre sfirsitul secolului al XIX-lea: Alaturi de uzinele siderurgice, astazi func­tioneaza aici importante uzine produ­catoare de utilaj minier, masini-unelte, utilaje pentru industria alimentara etc. Functia industriala a generat si o impor­tanta activitate de transport (mare nod feroviar si port fluvial), precum si dez­voltarea comertului.

Intre alte orase ale regiunii amintim pe cele din valea Tennessee : Chattanooga (381000 locuitori), Knoxville (421000 locuitori) si Nashville (716 000 locuitori), toate puternice centre industriale a caror activitate a fost mult impulsionata de construirea sistemului energetic T.V.A.

7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestica)

Cuprinsa intre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie.

Conditiile naturale sint destul de variate. Astfel, in extremitatea de sud - sud-est, in lungul tarmului Gol­fului Mexic, se intinde o cimpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa in limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost in buna masura asanata, devenind o impor­tanta zona agricola.

In restul teritoriului se intinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine acci­dentat, altitudinile oscilind intre 1000 si 1 500 m.

Depresiunile adinci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sint renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare produca­toare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata in special in centrele de la tarmul Golfului Mexic.

Pe baza importului de bauxita s-a dez­voltat aici productia de alumina si alu­miniu. In ultimul timp s-au construit si intreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petro­liere, electrotehnica). Traditionale sint in­dustria lemnului, cea textila, de pielarie si alimentara.

Petrolul si gazele naturale au transfor­mat profund, in ultimele decenii, economia regiunii, care tinde sa depaseasca nivelul general al statelor sudice prin : volumul productiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extin­derea functiilor comerciale si financiare, concentrarea acestor functiuni in citeva orase mari care joaca rolul de centre pola­rizatoare etc.

Principalele orase sint : Houston, Dal­las si New Orleans.

Houston, situat in sudul statului Texas, pe riul San Jacinto, in apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adincime de 11 m, a fost intemeiat in anul 1836. Impreuna cu o serie de suburbii si orase-satelit (Pasadena, Bay­town, Texas City etc.) formeaza o conur­batie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A.

Orasul isi datoreaza dezvoltarea ma­relui "boom' petrolier din perioada 1920­1940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate in lungul canalului maritim sau in portul Texas City, unde s-au dezvoltat si mari complexe petro­chimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimica a devenit ramura principala a industriei din acest mare oras. Bine re­prezentate sint si industria constructiilor de masini, a aluminiului, alimentara (zahar, ulei), textila, a materialelor de constructie. Functia de transport este strins legata de cea industriala. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fara Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intilnesc numeroase cai ferate, sosele, conducte, linii aeriene (Inter­continental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). In functie de dezvoltarea sa industriala, Houston a de­venit si un puternic centru financiar si co­mercial al sudului tarii, avind si o bogata activitate culturala: opt colegii superioare si universitati, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sala a Astrodomului. La Houston se afla si centrul de cercetari spatiale, de unde au fost conduse expe­ditiile navelor "Appolo' spre si pe Luna.

New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru in­dustrial, care a jucat un rol activ in lega­turile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-si­tuat pe ambele maluri ale fluviului Missis­sippi, la inceputul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia in Golful Mexic. Prin asezarea sa intr-o zona mlas­tinoasa, intre Mississippi si Lacul Pont­chartrain, a fost amenintat intotdeauna de inundatii si de malarie, calamitati care , nu i-au ocolit defel.

Industria este legata atit de valorifi­carea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.), cit si a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahar semirafinat etc.). Orasul a devenit un mare centru de pre­lucrare si chimizare a petrolului (in sub­urbiile Norco si Chalmette) ; bine repre­zentate sint si industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de constructie, ingrasamintelor chimice, de constructii navale, textila, cherestea, mobila, hir­tie, zahar, conserve de fructe etc.

8. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Munfilor Stincosi)

Sub acest nume se inscrie cea mai in­tinsa regiune economico-geografica a ta­rii, care inglobeaza opt state situate in zona Muntilor Stincosi si a podisurilor interioare. Regiunea ocupa 16,4% din teritoriul S.U.A, si detine numai 2,5% din populatia sa. Relieful este format din lantul Muntilor Stincosi si podisurile Wyo­ming, Marele Bazin, Colorado si Arizona.

Statele montane detin 66% din produc­tia de cupru a S.U.A., 25% din cea de

plumb si zinc, 33% aur si argint, 75% molibden, aproape intreaga productie de uraniu si wolfram. Agricultura are o dez­voltare destul de mare, reprezentata mai ales prin cresterea animalelor, cultura sfeclei de zahar si a bumbacului.

Activitatea industriala este legata de exploatarea metalelor neferoase, pretioase si rare si de prelucrarea lor. Dintre cele­lalte ramuri, in ultimii ani s-au dezvoltat extractia si prelucrarea petrolului, me­talurgia feroasa, industria atomica, in­dustria alimentara (lapte, carne, zahar).

Cele mai multe orase ale regiunii sint mici, trei dintre ele fiind mai insemnate, atit prin numarul de locuitori, cit si prin functiile lor: Denver, Salt Lake City si Phoenix.

Denver (1,3 milioane locuitori cu subur­biile), capitala statului Colorado, este si­tuat la 1500 m altitudine, intr-un punct important de incrucisare a cailor ferate care strabat muntii (in primul rind ma­gistrala. New York-Chicago-San Fran­cisco). Insemnat centru comercial si in­dustrial, Denver este cel mai puternic centru economic din regiunea Munilor Stincosi.

In apropierea sa se afla exploatari de carbuni si de metale neferoase, iar in oras s-au dezvoltat intreprinderi ale metalur­giei feroase, de avioane, de utilaje miniere. si alimentare, de material feroviar, uzine chimice, fabrici de zahar, de confectii etc. O functie deosebita a orasului este cea turistica, Denver fiind una dintre cele mai reputate statiuni climaterice ameri­cane. Aceasta face ca International Staple­ton Airport, care deserveste orasul, sa aiba un trafic ridicat: 11,2 milioane pa­sageri anual.

Salt Lake City (744 000 locuitori, cu suburbiile) se afla in partea centrala a Podisului Marelui Bazin, in marginea es­tica a Marelui Lac Sarat (Great Salt Lake), fiind capitala statului Utah. Infi­intat in anul 1847 ca centru al sectei reli­gioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede devenind un insemnat centru comercial. Orasul a inflorit insa in urma construirii cailor ferate si valorificarii unor mari re­surse de subsol (cupru, plumb, zinc etc.).

Ca centru industrial dispune de uzine pentru prelucrarea cuprului, plumbului si argintului, bine reprezentata fiind indus­tria electrotehnica, mecanica de precizie, prelucrarea petrolului, a carnii si zaharu­lui. Importanta lui ca nod de comunicatii este tot atit de mare, deoarece aici se intilnesc caile ferate si soselele care strabat Muntii Stincosi, pentru ca apoi sa se in­drepte spre Los Angeles sau San Fran­cisco. Aeroportul inregistreaza un trafic anual de 2,8 milioane pasageri.

Daca in urma cu o suta de ani era un oras izolat, astazi el este centrul unui areal industrial bine conturat, care cu­prinde si alte localitati : Provo, Ogden, Tooele, Magna.

In oras se afla o universitate cu 21 700  studenti si mai rnulte muzee.

Phoenix (1,05 milioane locuitori, cu suburbiile) este un centru industrial in plina dezvoltare, specializat in productia de utilaj minier.

9. Regiunea North Pacific (Nord-pacifica)

Situata in extremitatea de nord-vest si vest a tarii, in bazinul fluviului Columbia si la tarmul Oceanului Pacific, regiunea ocupa 9% din suprafata S.U.A., fiind locuita insa numai de 3% din populatia tarii. Relieful montan predominant este strabatut de vai largi (Columbia, Snake, Willamette) favorabile dezvoltarii agri­culturii. Principalele bogatii sint padurile (50% din rezervele nationale) si hidroener­gia (40% din potentialul hidroenergetic al riurilor S.U.A.), carora li se adauga resursele miniere (aur, uraniu) si pescuitul.

Pentru dezvoltarea economica a re­giunii, valorificarea resurselor hidroener­getice a constituit un impuls deosebit, pe fluviul Columbia construindu-se nume­roase hidrocentrale care au atras dezvol­tarea industriei metalurgiei neferoase si atomice si totodata a permis irigarea unor terenuri intinse.

Ramurile industriale de baza sint : in­dustria aluminiului, industria de avioane si rachete, constructiile navale, prelucra­rea lemnului, industria zaharului si a conservelor de peste.

Seattle (1,4 milioane locuitori, cu sub­urbiile) este un port activ al S.U.A, si­tuat pe tarmul estic al Golfului Puget Sound. Fondat in anul 1852, orasul se dezvolta rapid dupa constructia caii fe­rate transamericane (1884) Si devine ce­lebru in istoria Americii pentru ca de aici au pornit cautatorii de aur spre Alaska, si tot aici se afla marele centru de schimb al pieilor si blanurilor de anirnale. Seattle a devenit astazi un puternic centru in­dustrial-portuar. Asezarea favorabila a portului, intr-un golf adinc, ferit de cu­renti, bine legat de hinterlandul sau prin sosele si cai ferate, a deschis frumoase perspective amplasarii unor industrii care sa prelucreze materiile prime locale (lemn, metale, produse agricole, peste) sau im­portate. In timpul celui de-al doilea raz­boi mondial, aici au fost amplasate uzine de armament. Portul are un trafic de 14,7 milioane tone anual, prin el stabi­lindu-se legaturi directe cu Ala.ska si Extremul Orient. Ca nod feroviar, ru­tier si aerian, Seattle are, de asemenea, un rol important (aeroportul Seattle-Ta­coma are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri).

Intre ramurile industriale se remarca industria de avioane si rachete (uzinele Boeing), constructiile navale, metalurgia feroasa, prelucrarea lemnului, rafinarii de petrol, care prelucreaza petrolul adus din Canada, industria alimentara (conserve de fructe si peste, zahar etc.).

10. Regiunea South Pacific (Sud-pacifica)

Aceasta regiune cuprinde statul Cali­fornia, ocupind 11,3% din suprafata tarii si detinind 8,7% din populatie. Relieful este variat; intre lanturile semete de munti (Coastei, Sierra Nevada) aflindu-se o intinsa depresiune, Valea Californiei (formata din San Joaquin Valley si Sacra­mento Valley), care ofera posibilitati deo­sebite pentru agricultura. In sud se in­tinde o alta depresiune, Los Angeles, in cuprinsul careia s-a dezvoltat o mare aglomeratie urbana.

California este cel mai dezvoltat stat al vestului S.U.A., atit din punet de ve­dere industrial, cit si agricol, comercial-fi­nanciar, cultural si turistic, dispunind de mari resurse energetice, indeosebi petrol, exploatat in zona Los Angeles si in ba­zinul Salinas. Energia electrica este fur­nizata de marile termocentrale, care func­tioneaza pe baza petrolului si a gazelor na­turale, cit si de hidrocentralele de pe flu­viul Colorado.

Ramurile industriale cele mai dezvol­tate sint: metalurgia neferoasa, construc­tiile de avioane si rachete, electrotehnica, constructiile navale, masini-agricole, prelucrarea petrolului si petrochimia, pre­lucrarea lemnului, confectiile si o variata industrie alimentara (conserve de legume, fructe si peste, sucuri, zahar, lactate, vi­nificatie etc.). Concentrarea industriei in regiunea industriala Los Angeles si in marele centru San Francisco este o carac­teristica importanta a Californiei, fapt care explica si mpresionanta crestere a populatiei acestora.

Varietatea deosebita a conditiilor de sol si de clima, irigatiile si mecanizarea au favorizat o dezvoltare cu totul deose­bita a agriculturii. Aceasta este speciali­zata in pomicultura (pruni, meri, caisi, piersici), viticultura, legumicultura, cul­tura citricelor (portocale, lamii), a ore­zului si bumbacului. Partea centrala a statului (vaile San Joaquin si Sacramento) a devenit, pe baza irigatiilor, regiunea cu agricultura cea mai intensiva din S.U.A.

In partea de sud, care are un climat mai uscat, se cultiva bumbac pe terenurile irigate. California ocupa unul dintre primele locuri in lume in privinta inten­sitatii culturii pomilor fructiferi si a arbustilor mediteraneeni, ca si prin numarul fabricilor de prelucrare. Ea aprovi­zioneaza intregul teritoriu al S.U.A., o parte a produselor fiind exportate in Canada si in tarile din Europa.

Los Angeles este situat pe tarmul sudic al Californiei, intr-o depresiune cu un relief accidentat si un climat arid, in apropierea Muntilor San Bernardino si a desertului Mojave. Infiintat de spanioli in anul 1781 sub numele de El Pueblo del Nuestra Senora la Reina de Los Angeles de Porciuncula, orasul s-a dez­voltat in mai multe etape: prima, dupa anul 1890, cind au fost descoperite zaca­mintele de petrol si a inceput dezvoltarea

industriala, a doua, dupa anul 1920, odata cu fondarea Hollywood-ului, care a permis extinderea functiunii cultural ­artistice, si a treia, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial; cind s-a dezvoltat industria aeronautica cu ramu­rile ei anexe. .

In ultimele decenii activitatea indus­triala s-a extins foarte mult, formindu-se o adevarata regiune industriala care cuprinde nenumaratele centre ce for­meaza conurbatia Los Angeles. Totodata, orasul a capatat dimensiuni gigantice prin inglobarea unor orase-satelit situate la mare distanta (70-100 km). Orasul propriu-zis are 2,5 milioane locuitori, iar conurbatia a ajuns la 7 milioane locui­tori, incluzind multe orase legate intre ele printr-un sistem modern de sosele, auto­strazi, cai ferate. Intre acestea, spre nord se afla Alhambra, Pasadena, Glendale, Burbank, Hollywood, San Fernando, iar la tarmul Oceanului Pacific: Beverly Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo Beach; spre sud, se afla: Long Beach, Torrance, San Pedro, Compton, Wilming­ton, iar la est : Santa Ana, Anaheim, Huntington Beach, Garden Grove, Dow­ney, Fontana, Riverside, Norwale, Bell­flower.

Din anul 1965, in cadrul conurbatiei Los Angeles au fost desprinse alte doua orase milionare : Anaheim-Santa Ana -Garden Grove cu 1,5 milioane locui­tori si Riverside-San Bernardino-Ontario cu 1,1 milioane locuitori.

Functia principala este cea industriala, marea dezvoltare a industriei fiind deter­minata de valorificarea petrolului si a gazelor naturale, de activitatea portuara si de caile de comunicatie foarte dese, de amplasarea unor uzine legate de pro­ductia de razboi etc.

Conurbatia se distinge printr-o puter­nica industrie de prelucrare si chimizare a petrolului, capacitatea rafinariilor fiind de peste 41,8 milioane tone/an. Comple­xele petrochimice sint amplasate in apro­pierea rafinariilor, ele producind cauciuc sintetic, mase plastice, coloranti, deter­genti, medicamente.

Los Angeles este al doilea centru al S.U.A. pentru productia de automobile (cu o mare uzina a firmei Chrysler), iar santierele navale din Los Angeles si San Pedro sint dintre cele mai cunoscute de pe coasta Pacificului. Industria mai pro­duce utilaje petroliere, material feroviar, aparatura electrotehnica, masini agri­cole etc. La Fontana functioneaza o mare uzina siderurgica, care aprovizio­neaza cu otel si laminate intreaga regiune. Pentru productia de avioane s-a dezvol­tat industria aluminiului, ramura care lu­creaza pe baza importului de bauxita. Dintre alte ramuri sint de mentionat : confectii, textila, incaltaminte, conserve de fructe si legume etc. Dispersarea uzi­nelor a necesitat crearea unei retele dezvol­tate de cai de comunicatie.

San Francisco este situat in partea centrala a litoralului Californiei, la marele golf in care se varsa fluviile Sacramento si San Joaquin. Golful este inchis de doua peninsule muntoase, care lasa o ingusta trecere, numita Golden Gate, orasul fiind amplasat in amfiteatru, la sud de aceasta trecere. In partea estica a Golfului San Francisco se afla o serie de orase : Oak­land, Richmond, Berkeley, iar spre sud, Palo Alto, South San Francisco, San Mateo, Redwood City, toate alcatuind conurbatia San Francisco-Oakland, care concentreaza 3,1 milioane locuitori.

Pina in anul 1848, el a apartinut Mexi­cului, apoi, intrat in confederatia ameri­cana, incepe sa se dezvolte vertiginos, devenind centrul faimoasei "febre a au­rului'. Spre sfirsitul secolului al XIX-lea este cunoscut ca un port si centru indus­trial de mare insemnatate in urma con­structiei caii ferate New York - San Francisco. Dupa ce a fost aproape in intregime distrus de cutremurul din anul 1906, San Francisco a renascut, deve­nind un mare centru economic al vestu­lui. Din aceasta perioada dateaza carac­terul pestrit al populatiei, mai pronuntat decit la New York, peste jumatate din locuitorii orasului fiind imigranti sau fii ai imigrantilor. Cartierele lor sint deosebit de pitoresti prin specificul national pas­trat cu mindrie. Cei mai numerosi sint chinezii, italienii, japonezii, slavii, grecii, nordicii, mexicanii etc. Desi a fost intre­cut, in ultimul timp, de Los Angeles, atit in privinta populatiei cit si a importanei economice, San Francisco ramine un mare centru comercial-industrial al Statelor Unite.

Activitatea industriala este concen­trata in afara orasului si in Oakland, Richmond, unde sint dezvoltate indus­triile: electrotehnica si electronica, con­structiile navale, masini-unelte, mecanica de precizie, avioane, montaj de automo­bile, prelucrarea si chimizarea petrolului, textila, confectii, sticlarie, incaltaminte, alimentara (zahar, conserve de fructe, legume si peste) etc.

San Diego (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) tinde sa devina si el un mare centru urban al vestului tarii. Situat linga granita cu Mexicul, este un port militar important, avind in apropiere una dintre cele mai mari baze navale si de rachete ale S.U.A. Industria sa a fost puternic influentata de caracterul militar al activitatii, remarcindu-se pro­ductia de avioane si de rachete (uzinele General Dynamic si Convair) cu care ocupa unul dintre primele locuri in S.U.A. Intre alte ramuri, s-au mai dezvoltat: industria electrotehnica, a constructiilor navale si alimentara. Portul are un trafic restrins, bazat mai mult pe pescuit. ­

San Diego este si o mare statiune bal­neara, inclusiv localitatile invecinate: Imperial Beach, Coronado, Chula Vista, Pacific Beach, National City, La Jolla.

In ultimii ani a crescut importanta economica a altor orase din California, asa cum sint: San Jose ,metropola economica a "vaii Californiei', Sacramento (851 000 locuitori, cu subur­biile), capitala statului, Fresno (431 000 locuitori), Bakersfield (336 000 locuitori), Oxnard-Simi Valley-Ventura (405 000 locu­itori), Salinas-Seaside-Monterey (254 000 locuitori).

11. Alaska and Hawaii (Statele Alaska si Hawaii)

Declarata stat federal in anul 1959, Alaska este statul cel mai putin dezvoltat din punct de vedere economic. In eco­nomia sa predomina pescuitul si industria conservelor de peste, vinatoarea de ani­male cu blanuri scumpe, exploatarea resurselor de subsol (petrol, carbuni, cupru, aur) si valorificarea masei lemnoase.

Populatia putin numeroasa (302173 locuitori), caile de comunicatie reduse, departarea de teritoriul principal al S.U.A., conditiile climatice aspre, au impiedicat multa vreme punerea in va­loare a uriaselor resurse detinute de acest stat cu o suprafata de 1,5 milioane km2.

Descoperita de V. Bering in anul 1741, Alaska inregistreaza prima asezare ome­neasca stabila la Kodiak in anul 1784.

Din anul 1806 devine "Rusia Americana' cu capitala la Sitka. Este vinduta Statelor Unite in 1867 pentru 7,2 milioane dolari devenind teritoriu federal (1912) si stat federal (1959).

Multa vreme Alaska a fost "pamintul fagaduintei' pentru aventurierii cautatori de aur. In anul 1906 productia de aur a atins peste 33 000 kg, ceea ce a determinat aparitia unor centre de prelucrare la Fairbanks, Nome, Bethel, Circle, denu­miri intrate in legenda. Astazi, insa, ex­ploatarea aurului a scazut foarte mult, aceasta fiind inlocuita cu cea a argintului, cuprului, zincului, plumbului, a unor me­tale rare, a carbunelui (Nenana). Din anul 1959 se extrage si petrol, productia atingind 17 milioane tone in anul 1974,

fiind concentrata in zona submarina Cook Inlet. Valorificarea unor noi zacaminte submarine in Prudhoe Bay va deschide perspectiva unei productii mari, mai ales ca rezervele petrolifere descoperite in nordul Alaskai sint bogate. Treptat se va putea realiza transformarea acestui stat intr-una din principalele regiuni pefro­lifere ale lumii. La 20 iunie 1977 a fost inaugurata conducta transalaskeana Prudhoe Bay (Oceanul Inghetat) - portul Valdez (Oceanul Pacific), lunga de I300 km, care strabate permafrostul tundrei, trei lanturi muntoase si 80 cursuri de apa, in conditii de protejare a mediului inconjurator.

Economia piscicola este bine reprezen­tata, regiunea principala fiind Arhipe­lagul Alexander, cu centre pescaresti in porturile: Juneau, Ketchikan, Sitka. In aceasta zona se grupeaza si industria lemnului (mari fabrici la Ketchikan si Sitka).

Industria este mai putin dezvoltata: conserve de ananas si peste, zahar (1,16 milioane tone in 1974), reparatii navale, textila etc. Un loc insemnat il ocupa turismul, inregistrindu-se anual 2,5 mi­lioane vizitatori din toata lumea.

12. Outlying Territories (Teritoriile dependente)

In cadrul S.U.A. intra si o serie de posesiuni pe care le detin in America Centrala si Oceania.

Astfel, in America Centrala se afla Puerto Rico (Commonwealth of the Puerto Rico), cu o suprafata de 8897 km2, des­coperita de Columb in 1493 si preluata de S.U.A. de la Spania in anul 1898. Din anul 1952 a devenit "stat asociat' in ca­drul S.U.A.

Cu o populatie de 3 030 000 locuitori, dispunind de citeva orase mari: San Juan, capitala si principalul centru eco­nomic si turistic (843 000 locuitori, cu suburbiile), Ponce (173 000 locuitori), Ba­yamon (170 500 locuitori), Carolina (118 000 locuitori), Caguas (107 000 locuitori), Pu­erto Rico are o agricultura bazata pe plantatiile de trestie de zahar si de fructe tropicale, o industrie care valori­fica produsele agricole si dispune de cite­va mari rafinarii de petrol care utilizeaza petrol brut adus din Venezuela. O im­portanta dezvoltare o are turismul, ae­roportul din San Juan avind un trafic anual de 5,5 milioane pasageri.

Tot in America Centrala, Statele Unite mai detin Zona Canalului Panama din anul 1903, Virgin Islands (St. Thomas, St. Croix, St. John), cumparate in 1917 de la Danemarca, cu o suprafata de 344,5 km2 si o populatie de 65 000 locuitori, renumite prin rafinariile de petrol (St. Croix) si turism (1,3 milioane anual).

In Oceania se afla teritoriile: American Samoa, cu o suprafata de 197 km2, cu capitala la Pago Pago, cucerita in anul 1889 ; Baker, Howland and Jarvis Is­lands, din 1936, nelocuite in prezent ; Guam, cu suprafata de 549 km2, o popu­latie de 110 000 locuitori, cu capitala la Agana, din 1898 - importanta baza militara ; Midway Island ; Wake Island ; Trust Territory of the Pacific Islands (Micronesia), cuprinzind Marianas Is­lands, Caroline Islands, Marshall Islands.

Bibliografie:

"Geografia Americii de Nord si Centrale" (Ion Letea, Ioan Popovici. Ed. Stiintifica Si Enciclopedica

"Statele lumii"

Internet