|
|
|
Relieful terenului poate fi reprezentat pe planurile si hartile topografice prin urmatoarele metode: metoda planului cotat, metoda curbelor de nivel, metoda profilelor, metoda planurilor in relief, metoda hasurilor si metoda tentelor.
Dintre aceste metode, in lucrarile ingineresti cel mai mult se utilizeaza metoda curbelor de nivel si metoda profilelor.
Pentru proiectarea si trasarea diferitelor lucrari ingineresti, care vor fi tratate in partea a doua a manualului se folosesc primele trei metode, motiv pentru care vor fi prezentate in detaliu doar acestea.
Metoda planului cotat este cea mai simpla si mai putin sugestiva modalitate de reprezentare pe plan a reliefului terenului. Ea consta in raportarea pe planul de situatie al terenului a tutror punctelor ridicate planimetric si nivelitic, inscriind langa fiecare punct cota determinata (Fig. 88).
Fig. 88. Plan cotat
De obicei, aceasta metoda de reprezentare a reliefului terenului este utilizata la asocierea cu alte metode de reprezentare, fiind o forma de trecere in aplicarea acestora.
Metoda curbelor de nivel este metoda cea mai folosita la reprezentarea reliefului terenului pe planuri si harti, exprimand in mod sugestiv suprafata terenului si facilitand determinarea diverselor elemente ale reliefului (altitudini, panta, volum de trasamente etc.).
Curbele de nivel sau izohipsele sunt linii sinuoase aflate la acelasi nivel fata de un plan de referinta (Fig. 89).
Fig. 89. Proiectia curbelor de nivel
Echidistanta naturala (E) - este distanta pe verticala intre suprafetele de nivel A, B si C utilizata pentru reprezentarea unitara a diferitelor forme de relief (vezi Fig. 89).
Echidistanta grafica (e) - este distanta pe plan care uneste doua curbe de nivel succesive sub acelasi unghi (panta). Echidistanta grafica reprezinta echidistanta naturala redusa la scara planului.
Pe plan o departare mare intre curbele de nivel ne indica o panta mica, iar apropierea curbelor de nivel ne indica cresterea accidentatiei terenului.
Metoda profilelor se utilizeaza in special pentru reprezentarea reliefului la proiectarea unor lucrari speciale amplasate pe suprafete de teren avand o forma ingusta si alungita cum ar fi : drumuri, cai ferate, canale, diguri, cursuri de apa etc.
Prifilele rezulta din proiectarea pe un plan vertical a liniei de intersectie dintre suprafata terenului cu acesta. Dupa directia planului de intersectie fata de axa traseului, putem avea doua tipuri de profile:
profile logitudinale, realizate de-a lungul axei traseului (Fig. 90);
profile transversale, realizate fie pe directii perpendiculare cu axa traseului, fie pe directia bisectoarei acolo unde traseul isi schimba directia.
Fig. 90. Intocmirea unui profil longitudinal
Profilul longitudinal (vezi Fig. 90) se intocmeste de obicei la doua scari, una pentru lungimi si alta pentru inaltimi, iar raportul dintre ele poate fi 1:51:100 in functie de relief, scop etc.
Profilul transversal se intocmeste in mod asemanator cu cel longitudinal, insa, in acest caz, distantele orizontale si inaltimile vor fi transpuse la aceeasi scara, intrucat raportul intre lungimi si inaltimi este mult mai mic fata de profilul longitudinal.
Definitie si mod de exprimare. Matematic panta se poate defini, ca fiind tangenta trigonometrica a unghiului facut de un segment de dreapta cu un plan orizontal si se noteaza cu p sau i (Fig. 91).
Fig. 91. Principiul de determinare a pantei terenului
Din definitia pantei, putem scrie urmatoarea relatie de calcul, conform Fig. 91.
Panta ternului se poate exprima in urmatoarele moduri:
- panta la unitate sau cu ajutorul tangentei unghiului de panta:
- panta exprimata in procente sau promile;
(din relatii se constata ca la o distanta orizontala de 100 si respectiv 1000 m, terenul urca sau coboara cu 2,5 si respectiv 25 m).
- panta exprimata prin unghiul
vertical 
, trecut ca valoare numerica (grade sau grade, minute si
secunde);
- panta exprimata sub forma de fractie ordinara cu relatiile:
din care putem deduce ca la o distanta orizontala de doua unitati si respectiv trei unitati, terenul urca sau coboara cu 1 respectiv 2 unitati (Fig. 92).
Fig. 92. Exprimarea pantei la taluze
Ultimul mod de exprimare a pantei se intalneste de obicei la taluzele digurilor, canalelor, barajelor, cailor de comunicatie etc.
1. BEJAN M., In lumea unitatilor de masura, Ed. Academiei Romane A.G.I.R, 2005
2. BUDIU V., MURESAN D., Imbunatatiri funciare, vol. II, Ed. Genesis, Cluj-Napoca, 1996
3. BOS N., Topografie, E.D.P., Bucuresti, 1993
4. DEACONESCU C., ANGHELINA D., BARSAN A., IONASEC A., VIERIU I., METES Z., Topografie si desen tehnic, E.D.P., Bucuresti, 1979
5. GRAMA, I., IONASEC A., RADULESCU M., IONESCU P., STEF I., Topografie si desen tehnic, E.D.P., Bucuresti, 1969
6. IONESCU, P., RADULESCU, M., Topografie si topografie inginereasca, E.D.P., Bucuresti, 1975
7. LEU I., BUDIU V., MOCA V., RITT C., VALERIA CIOLAC, CIOTLAUS ANA, NEGOESCU I., Topografie generala si aplicata - Cadastru, Ed. Universul, Bucuresti, 2003
8. METES Z., ONEA T., MURESAN D., Curs de Topografie, Institutul Agronomic Cluj-Napoca, 1975
9. RUSU, A.,: Topografie cu elemente de geodezie si fotogrammetrie, E.D.P., Bucuresti, 1978
