|
|
|
Purificarea emisiilor gazoase
Reducerea emisiilor gazoase care ajung in atmosfera reprezinta o problema majora a omenirii cu scopul de a reduce si controla poluarea. Atmosfera nu are capacitate nelimitata de a dilua substantele toxice, de aceea inaltarea cosurilor de evacuare nu reprezinta o solutie, deoarece nu fac decat sa mareasca zona afectata de poluare. Deplasarea maselor de aer face ca poluantii sa fi e antrenati pe distante cat mai mari cu cat cosurile sunt mai inalte si astfel poluarea locala se transforma in una regionala.
Datorita diverselor surse de poluare este complicat stabilirea componentei unui poluant pentru a fi incadrat intr-o categorie precisa. Nici o sursa nu elimina un singur poluant, ci o combinatie a acestora, deci uniformizarea acestora ar fi imposibila.
Pana acum nu s-a conceput nici un aparat, care sa ajute la epurarea mai multor poluanti deodata. Accentul se pune pe masurile de combatere a poluarii, diferentiat in functie de sursele de producere a gazelor poluante si de tipul acestora. Se are in vedere diminuarea cantitativa si reducerea toxicitatii emisiilor.
Masurile de combatere a poluarii prin emisii gazoase trebuie sa tina cont de strategiile de reducere a producerii de energie prin folosire combustibililor fosili, de diminuare a poluarii datorate gazelor de esapament, de reducere a cantitatilor de poluanti evacuate in atmosfera in urma diferitelor procese tehnologice, de realizare a instalatiilor folosite pentru combaterea poluarii cu pulberi.
Pentru prevenirea si combaterea poluarii aerului se pot lua masuri de stabilire a normelor si masuri practice.
Masurile de stabilire a normelor constau in stabilirea de norme sanitare sau de concentratii maxime admise pentru diversi poluanti atmosferici. Concentratia maxima admisibila inseamna cea mai mare concentratie a unui poluant care poate fi acceptata. In acest caz se folosesc doua concentratii maxime admise sau norme pentru fiecare poluant atmosferic. Din aceasta cauza vom vorbi de o norma maxima momentana, care nu poate fi depasita in nici un moment, deoarece este periculoasa pentru organismul uman si o norma medie, care are la baza variatiile concentratiilor in timp ale diversilor poluanti, de influenta factorilor climatici, de conditiile atmosferice etc.
Aceste masuri constau, de asemenea, in cercetarea influentei poluarii aerului asupra sanatatii populatiei din zonele cu risc, adica zonele unde concentratiile maxime admise sunt depasite si riscul de imbolnavire a populatiei este crescut.
Masurile practice cad in seama specialistilor din diferite domenii care contribuie la poluarea aerului si in sarcina organelor administrative. Dintre acestea amintim:
l eficientizarea tehnologiilor de utilizare a surselor conventionale care sa permita micsorarea cantitatii de combustibil utilizat,
l utilizarea unor metode noi (neconventionale)de obtinere a eneregiei,
l folosirea unor tehnologii mai putin poluante;
l alegerea adecvata a combustibilului, adica inlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai putin poluant, pentru incalzirea locuintelor si mai ales generalizarea sistemului de termoficare;
l construirea de unitati industriale in afara zonelor de locuit;
l asezarea industriilor fata de zonele de locuit, astfel incat vantul cel mai frecvent din zona sa bata dinspre locuinte spre platforma industriala si nu invers;
l realizarea de perdele de vegetatie in apropierea autostrazilor,
l producerea de autovehicule modeme, cu consum scazut de carburanti si dotate cu catalizatoare;
l interzicerea circulatiei autovehiculelor cu defecte de ardere, deoarece elimina cantitati mari de poluanti atmosferici;
l dotarea zonelor libere din cadrul intreprinderilor industriale, dintre locuinte si acestea cu spatii verzi alcatuite din arbori rezistenti la actiunea poluantilor( stejar, salcam, plop);
l tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentratiilor poluantilor produsi;
l inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalatii de retinere sau neutralizare a poluantilor atmosferici.
Pentru epurare se pot folosii doua categorii de metode:
l metode fizice (uscate, umede si combinate);
l metode chimice (prin spalare, prin reducere, prin separare si prin absorbtie).
Instalatiile si aparatele de epurare lucreaza in medii umede sau uscate si se pot grupa astfel:
instalatii sau aparate de purificare directa a poluantilor;
instalatii sau aparate de purificare care necesita un tratament al agentilor nocivi inainte de epurare;
instalatii sau aparate care utilizeaza ambele metode in acelasi timp.
Operatia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase are in primul rand scopul asigurarii sanatatii oamenilor si a mediului, iar in al doilea rand recuperari economice.
Datorita acestui fapt se impune ca la tehnologia aparatelor si instalatiilor sa nu se tina cont doar de recuperari economice, neglijandu-se aspectul principal al epurarii. in acest caz cheltuielile facute cu instalatia vor fi inutile, nerezolvandu-se obiectivul principal.
