Platforma sud-dobrogeana

PLATFORMA SUD-DOBROGEANA

Platforma sud-dobrogeana este situata la est de Dunare, suprapunindu-se treimii sudice a Dobrogei (v. PI. I). Spre nord se intinde pina la o linie (care corespunde unei falii profunde) ce ar uni localitatea Palazu Mare din zona litoralului si localitatea Dunarea situata pe fluviul cu acelasi nume. Spre est platforma se prelungeste sub apele Marii Negre. Delimitarea dintre Platforma sud-dobrogeana si Platforma Valaha se face dupa falia Dunarii, orientata nord-sud pe directia Galati-Ostrov. Din punct de vedere morfologic Platforma sud-dobrogeana se prezinta ca o regiune pe care eroziunea a afectat-o puternic imprimindu-i un relief foarte sters. In ansamblu Dobrogea de sud apare ca un platou suspendat intre doua nivele de baza coborite, Dunarea si Marea Neagra.

Reteaua hidrografica este foarte saraca si este in totalitate tributara Dunarii. Apele si-au sapat adinc vaile care capata aspect de canion. Principalul riu este Carasu care isi are obirsia la citiva kilometri de litoral insa isi sapa valea ca un culoar, curgind spre Dunare pe care o intilneste la Cernavoda. La nord de Carasu sint cursurile temporare Silistea, Tortonian si Crucea, ultimul fiind cel mai nordic. Spre sud sint riurile: Pestera, Vederoasa, Mirleanu, Oltina si Girliste. Ultimile trei comunica cu Dunarea prin lacurile cu acelasi nume (fig. 14).

Desi in anumite perioade din trecut Platforma sud-dobrogeana a avut o evolutie comuna cu unele unitati structurale invecinate, in primul rind cu Platforma Valaha, totusi ea prezinta anumite trasaturi proprii prin care se individualizeaza ca unitate structurala distincta. De exemplu, fata de Platforma Valaha, Dobrogea de Sud apare ca o zona mai ridicata incit pe intinsul ei afloreaza cuvertura mezozoica.

Cercetarile intreprinse de Gh. Macovei, M. Chiriac, Gh. Bombita, Bica si L. lonesi, Th. Neagu, Ioana Pana, O. Dragastan etc., privesc numai formatiunile de cuvertura. Investigatiile geofizice, dar mai ales forajele, sapate in ultimii ani, au furnizat informatii atit asupra soclului, cit si asupra termenilor inferiori ai cuverturii care nu afloreaza. In felul acesta s-a ajuns la o cunoastere destul de completa a structurii geologice a Platformei sud-dobrogene.

3.1. Stratigrafia

Datorita in primul rind forajelor sapate in regiunea Palazu Mare, s-au obtinut date si asupra soclului incit la ora actuala sint relativ bine cunoscute cele doua etaje structurale (soclul si cuvertura).

Soclul. A fost deschis prin mai multe foraje in zona localitatilor Cocosu si Palazu Mare. Dupa ce forajele au strabatut sisturile verzi (formatiunea de Cocosu), la adincimea de 930 si respectiv l 730 m, au traversat falia Palazu (Ovidiu-Capidava) care separa Platforma sud-dobrogeana de Masivul central-dobrogean (zona sisturilor verzi) si au intrat in soclul Platformei sud-dobrogene. Acesta este reprezentat (fig. 15) printr-un complex inferior alcatuit din gnaise granitice si migmatice strabatute de filoane pegmatitice si un complex superior constituit din sisturi cristaline mezometamorfice descrise drept cristalinul de Palazu. Acestea din urma sint reprezentate prin micasisturi intre care se intercaleaza un complex feruginos alcatuit din roci foarte variate: cuartite, cuartite cu magnetit, micasisturi cu al-mandin, micasisturi cu almandin si magnetit etc., la care se adauga subordonat intercalatii de calcare cristaline. Caracteristic pentru aceste roci este structura rubanata determinata de asocierea unui material terigen cu altul feruginos.

Determinarile de virsta pe cale radiometrica efectuate pe muscovit si pe microclin din gnaise au indicat valori cuprinse intre l 673-1 853 M.a. Din aceste date se deduce ca metamorfismul care a generat sisturile cristaline si in acelasi timp a transformat granitele in gnaise a avut loc in Eoproterozoicul tirziu. Interpretind aceste date, D. Giusca et al. coreleaza sisturile cristaline de Palazu cu cristalinul de Krivoi-Rog, considerindu-le ca reprezinta un produs al orogenezei kareliene. In aceasta interpretare, gnaisele granitice ar putea fi mai vechi, eventual arhaice.

In lucrari recente (D. Paraschiv et al. 1983) se admite ca la alcatuirea soclului Platformei sud-dobrogene ar participa si sisturile verzi (formatiune acumulata in regim de instabilitate tectonica) de virsta Neoproterozoic terminal - Eocambrian constituent preponderent al Masivului central-dobrogean. Data fiind virsta si caracterul de flis al formatiunii sisturilor verzi, prezenta acesteia in Dobrogea de Sud, stind peste un fundament consolidat in Eoproterozoic neregenerat, este incompatibila. Dealtfel, sisturi verzi nu au fost interceptate de nici un foraj la sud de falia Palazu, iar forajele de la Palazu si Cocosu au fost amplasate pe marginea sudica a Masivului central-dobrogean (v. fig. 19).

Soclul Dobrogei de Sud este afectat de fracturi insotite de zone diaftorizate; pentru acestea din urma, pe cale radiometrica, s-a obtinut o virsta ce arata ca sistemul de fracturi este un efect al orogenezei baikaliene care s-a manifestat in zonele invecinate influentind si ariile consolidate. Desi observatiile se refera numai la zona Palazu, iar soclul nu a mai fost interceptat la sud de falia Palazu, se poate presupune ca intreaga Platforma sud-dobrogeana are acelasi soclu. Acesta coboara in trepte spre sud; spre vest se presupune ca se extinde mult alcatuind cel putin o parte din soclul jumatatii sudice a Platformei Valahe.

Cuvertura. Primii termeni ai cuverturii Platformei sud-dobrogene au fost deschisi prin foraje si apartin Eopaleozoicului (fig. 15). La zi se cunosc depozite incepind cu Cretaciul inferior (v. fig. H).

In Platforma sud-dobrogeana, care a evoluat in anumite epoci in aceeasi arie cu Platforma Valaha, formatiunile de cuvertura au multe trasaturi comune cu ale acesteia din urma, insa se constata si unele deosebiri care arata ca cele doua platforme se individualizeaza ca unitati structurale distincte. De pilda, si in Dobrogea de Sud se deosebeste un ciclu de sedimentare paleozoic, dar spre deosebire de acela din domeniul valah, in Dobrogea de Sud s-a incheiat mai devreme; faza ele exondare care a urmat s-a extins pina in Mezotrias, incit al doilea ciclu de sedimentare se reduce la Triasicul superior. Ciclul Jurasic-Cretacic prezinta o mare similtudine litofaciala cu ceea ce se cunoaste in estul Platformei Valahe, insa in Neo-cretacic, aria sud-dobrogeana, a fost supusa unor repetate miscari de basculare reflectate in diversele discontinuitati stratigrafie (v. fig. 15).

- Silurianul. Primul termen al cuverturii, datat paleontologic, este Silurianul. Acesta a fost interceptat prin forajul de la Tuzla, unde, sub depozite cretacice, s-au intilnit sisturi argiloase negre cu graptoliti si intercalatii de calcare. Din ele, M. Ilie a descoperit iar N. Grigoras a descris o asociatie de graptoliti cu Pristiograptus dubius, Bohemograptus bohemiais, Colonograptus colonus, etc. semnificativa pentru Ludlovian. In regiunea orasului Mangalia, sub depozitele argiloase cu graptoliti, forajele au strabatut o suita, de citeva sute de metri grosime, formata din gresii cuartitice albe si cenusii in partea inferioara si din argile negre si sisturi calcaroase cu fragmente de brahiopode, graptoliti si chitinozoare, spre partea superioara. Se poate presupune ca acestea apartin Silurianului inferior, eventual Ordovicianului.

- Devonianul. Tot in forajele de la Mangalia, peste depozitele siluriene se dispune o suita reprezentata prin argilite, gresii cuartoase si marnocalcare, foarte fosilifere, in grosime de 700 m. Din nivelele din baza suitei, predominant pelitice, provine o fauna cu Tentaculites ornatus, Asteropyge asiatica, Chonetes striatella, Spirifer infans etc. indicativa pentru Eodevonian. Din partea mediana a suitei, reprezentata prin gresii si argile, s-a identificat un continut paleontologic cu Tentaculites ballulus, Mucrospirifer tedhfordensis, Bellerophon sp., la care se adauga ostracode, conodonte si spori, ansamblul indicind Mezodevonianul. Din nivelele de la partea superioara a suitei, alcatuit din depozite carbonatice in grosime de 150 m se cunoaste o fauna cu Atrypa reticularis, Tentaculites conicus, Mucrospirifer mucronatus, Chonetes rowei etc. care indica Mezo- si Neodevonianul.

- Carboniferul. Se atribuie o atare virsta unor depozite argiloase intilnite in foraje pe aliniamentul localitatilor Comana-Independenta din sudul Dobrogei, in care s-a identificat o asociatie protisto-palinologica semnificativa pentru zona cu Millerella si Valvulinella ce ar indica prezenta Viseanului. Din aceasta situatie s-ar putea conchide ca primul ciclu de sedimentare s-ar fi incheiat in Eocarbonifer, insa nu este dovedita prezenta Famennianului si a Tournaisianului.

Depozite paleozoice au fost interceptate in numeroase foraje incit se poate presupune ca ele au o larga dezvoltare in Dobrogea de Sud (fig. 16).

- Triasicul. Dupa exondarea care a inceput spre sfirsitul Eocarboniferului, sau poate chiar in Neodevonian, procesul de sedimentare s-a reluat spre sfirsitul Mezotriasicului cind a avut loc o transgresiune de scurta durata, marea inaintind dinspre vest. In acest interval s-au acumulat gresii feldspatice, argile, argile nisipoase si calcare, totul avind o tenta feruginoasa. Din asemenea depozite, a caror grosime este in jur de 100 m, s-a identificat un continut paleontologic caracteristic pentru zona cu Stellatochara si Darmulla care ar indica Triasicul mediu si superior. Partea superioara a depozitelor feruginoase contine numeroase ostracode comune zonei cu Poly taxis seelandensis semnificativa pentru Rheto-Lias. Depozitele atribuite Triasicului au fost conturate in partea sudica a Dobrogei de Sud si in regiunea localitatilor Castelu, Techirghiol si Topraisar (v. fig. 16).

- Jurasicul. Pe intinsul Platformei sud-dobrogene, depozitele jurasice nu afloreaza, insa au fost intilnite prin foraje in partea nordica si sudica a Dobrogei de Sud; lipsesc in partea centrala. Acestea aproape in totalitate au o dezvoltare litofaciala similara acelora din Dobrogea centrala, unde apar la zi si unde sint reprezentate prin depozite carbonatice, insa, spre deosebire de Dobrogea centrala unde nu se cunoaste partea superioara a Malmului (Kimmeridgianul superior si Tithonicul), in Platforma sud-dobrogeana se intilneste si Jurasic terminal, acesta imbracind faciesul purbekian. Astfel, in citeva foraje sapate pe valea Carasu, intre localitatile Cernavoda-Saligny-Nazarcea, sub depozitele eocretacice, s-au intilnit calcare, calcare dolomitice, urmate de gipsuri, anhidrite, marne si argile multicolore. Ultimele contin asociatii de ostracode si charophyte semnificative pentru intervalul Tithonic-Berriasian. Cu alte cuvinte, este vorba de faciesul purbekian al Tithonicului, iar partea terminala a suitei ar reprezenta Berriasianul in facies wealdean. Acest facies lagunar-continental este dezvoltat numai in partea nord-vestica a Platformei sud-dobrogene. In restul platformei, acolo unde a fost intilnit, Tithonic-Berriasiamil este reprezentat prin calcare si dolomite.

- Cretacicul. Dupa regimul laugunar de la sfirsitul Jurasicului si inceputul Cretacicului, pe intreaga arie a Platformei sud-dobrogene s-a instalat un regim favorabil acumularii depozitelor calcaroase. Spre mijlocul perioadei are loc o intrerupere in sedimentare, insotita de o dezvoltare a faciesurilor psefito-psamitice continentale, iar in Neocretacic se dezvolta cu precadere depozite cretoase.

Cretacicul inferior. In primele epoci ale perioadei cretacice, in Platforma sud-dobrogeana au luat nastere faciesuri calcaroase-zoogene in care sint frecvente secventele bioconstruite cu dezvoltare lenticulara. Astfel de depozite afloreaza pe cursul inferior al riului Carasu intre Medgidia si Cernavoda si pe malul drept al Dunarii, dar mai ales pe vaile tributare acesteia (v. fig. 14).

Berriasian superior-Valanginianul include depozite care in profilul clasic de la capul podului de la Cernavoda (fig. 17) urmeaza peste suita lagunara si debuteaza printr-un orizont de calcare micritice urmate de calcare nodulare compacte si calcare cretoase formate din spongieri, hidrozoare, lameli-branhiate si gasteropode. Dintre asociatiile paleontologice furnizate de aceste calcare, acelea de foraminifere cu Trocholina alpina, T. elongata, T. molesta etc. si acelea de alge cu Salpingoporella annulata, Acicularia elongata, Macroporella proturioni etc. confera depozitelor respective virsta Berriasian terminal-Valanginian. Depozite de acest facies se intind spre sud pina la localitatea Aliman (valea Vederoasa); insa pe o buna parte din Platforma sud-dobrogeana, Barriasian-Valanginianul este reprezentat prin dolomite care coboara si in Tithonic inlocuind lateral depozitele lagunar-continentale (v. fig. 15).

Hauterivianul, in acelasi profil de la Cernavoda, urmeaza in continuitate de sedimentare peste Valanginian si include un pachet constituit dintr-o alternanta de calcare compacte alb-galbui, marne si argile adesea rosietice. Spre partea superioara a pachetului predomina intercalatii de argile galbui sau rosii bogate in ostreide si brachiopode. Grosimea acestuia este de 20 m, si contine o fauna cu Steineria tabiilata, Harpagodes sp., Ampullina hugar-diana etc. si o flora algala cu Acicularia elongata, Cayeuxia moldavica, Clypeina solkani etc., insa nesemnificativa din punct de vedere cronostratigrafic. Virsta hauteriviana a acestor depozite se deduce din pozitia stratigrafica urmind peste depozitele valanginiene de care, din punct de vedere paleontologic, difera prin lipsa troholinelor de talie mare (T. alpina, T. Elongata). Depozitele hauteriviene au aceeasi raspindire ca si acelea berriasian-valanginiene. Deasupra depozitelor hauteriviene, in profilul de la Cernavoda, urmeaza calcare apartinind Aptianului.

Barremianul include depozite cu caracter transgresiv si se intilneste de la nivelul localitatii Aliman spre sud. Suita barremiana incepe prin calcare micritice cu intercalatii de argile urmate de calcare masive, organogene amintind faciesul urgonian. Printre asociatiile caracteristice sint de mentionat: Requienia renevieri, Toiicasia carinata, Caprotina triloba, Harpagodes beaumontiana etc. alaturi de o microflora cu Clypeina solkani, Salpingoporella dinarica, Actinoporella podolica etc. la care se adauga Orbitolinopsis kiliani, Troholina aptiensis etc.

Aptianul corespunde unei retrageri treptate a marii spre sud cu o ingresiune in Bedulian. In consecinta, pe Platforma sud-dobrogeana acestui etaj ii corespund doua faciesuri cu arii de raspindire distincte si anume: un facies continental cu depozite fluviolacustre si un facies marin.

Facies continental se intilneste de la Valea Carasu spre nord, inaintind si in Dobrogea centrala, si afloreaza frecvent in lungul vailor de pe dreapta

Riului Carasu. Acest facies include depozite predominant psefito-psamitice, cu structura incrucisata, alcatuita din prundisuri, nisipuri si argile caolinoase, pe alocuri multicolore, depozitele de culoare rosie fiind preponderente.

Faciesul marin al Aptianului se intilneste spre est si sud, fiind deschis pe malul drept al Dunarii si pe afluentii acesteia, intre localitatile Dunare si Ostrov (v. fig. 14).

In zona de indintare a celor doua faciesuri, in suita depozitelor aptiene se distinge in baza un orizont de nisipuri silicioase si prundisuri urmat de un nivel de marnocalcare si conglomerate calcaroase cu Deshayesites deshayesi si cu orbitoline; peste acesta se dezvolta calcare cu Toucasia carinata si echinoide (v. fig. 15). Ansamblul descris apartine Beclulianului. Suita Aptianului se continua cu un complex de nisipuri, pietrisuri si argile caolinoase atribuite Gargasianului. Aptianul, in interpretarea lui M. Chiriac, se incheie prin microconglomerate fosfatice si nisipuri glauconitice, adesea cu stratificatie incrucisata, din care provine o fauna cu Acanthoplites uhligi, A. aschiltensis, Hypacanthoplites sp. etc. indicind ceea ce adesea se separa sub numele de Clansayesian.

Albianul marcheaza o revenire a apelor cind iau nastere nisipuri glauconitice, gresii calcaroase si cu totul subordonat calcare cu dezvoltare lenticulara; accidental se intilnesc prundisuri. In sectoarele sudice se remarca trecerea la un facies predominant marnos-glauconitic. Din nivelele inferioare ale suitei albiene, M. Chiriac mentioneaza printre altele: Leymeriella tardejurcata, L. elegans, Douvileiceras monile D. mamillatuni, din partea mediana a suitei provin exemplare de Anahoplites planus, Hysteroceras orbigny, Mortoniceras perinflatum, Ostlingoceras puiosianum, Neohibolif.es minimus etc., iar din nivelele superioare se cunosc: Mariella bergeri, Parahibolites turtiae etc. Pe baza faunei amintite se apreciaza ca in Platforma sud-dobrogeana este dezvoltat intreg Albianul inclusiv Vraconianul. Albianul se intilneste numai in jumatatea vestica a Dogrobei de Sud si afloreaza sporadic in lungul vailor ce se deschid spre Dunare (v. fig. 15).

Cretacicul superior. Platforma sud-dobrogeana in Neacretacic a fost supusa unor miscari de basculare care au condus la mai multe intreruperi in sedimentare de scurta durata (v. fig. 15).

Cenomanianul are caracter transgresiv. Suita depozitelor incepe cu un orizont subtire (0,20 - 5 m) de microconglomerate cu concretiuni fosfatice in care sint remaniate multe fosile din Albian; urmeaza gresii calcaroase care trec lateral la gresii cretoase, iar pe verticala la marnogresii grezoase cu glauconit si concretiuni silicioase. Depozitele sint fosilifere, continind printre altele: Mantelliceras mantelli, Mariella cenomanensis, Turrilites costatus, Holaster subglobosus etc. Depozitele cenomaniene afloreaza pe suprafete restrinse pe Valea Carasu, pe Valea Pesterii si pe celelalte vai ce se deschid spre Dunare (v. fig. H). Prin foraje s-a dovedit ca depozitele cenomaniene se intind spre sud pina la granita, iar spre est au fost identificate in zona localitatilor Techirghiol si Eforie.

Turonianul are, de asemenea, caracter transgresiv, caci urmeaza dupa o lacuna de sedimentare corespunzatoare Eoturonianului suita depozitelor turoniene debuteaza tot cu un orizont subtire de microconglomerate cu concretiuni fosfatice urmat de nisipuri si gresii calcaroase. Grosimea depozitelor turoniene este In jur de 5 m, insa acestea sint foarte fosilifere, continind printre altele: Inoccramus lamarcki, Conulus subrotundus, C. rothomagense etc. asociatie ce atesta doar prezenta Turonianului mediu. Sint putine locuri in care afloreaza depozite turoniene, de exemplu la Pestera, la Cuza Voda si la est la Ovidiu.

Senonianul include depozite care se dispun transgresiv peste formatiuni mai vechi si incep prin microconglomerate cu concretiuni fosfatice trecind lateral la gresii. Acestea sint urmate de gresii calcaroase, glauconitice, cu Micraster coranguinum, Conulus oblongus, Conulus conicus, C. sitbconicus etc. indicative pentru Santonian. In continuare se dezvolta depozite predominant grezoase (creta alba, marne grezoase) cu intrecalatii de gresii calcaroase, glauconitice. Pe linga cocolithophoridee si foraminifere, din depozitele cretoase provine o fauna cu Belemnitella mucronata, Pycnodonta vesiculatis etc, care le confera virsta campaniana. Ultimele depozite cretacice sint reprezentate tot prin marne cretoase si calcare partial silicifiate. Acestea sint sarace in fosile; contin exemplare de Spatagoides striatoradiatus care le confera virsta mastrichtiana. Depozitele senoniene afloreaza pe cursul superior al riului Carasu (v. fig. H). La sfirsitul Cretacicului a avut loc o faza de exondare.

Paleogenul. Transgresiunea paleogena a cunoscut o amploare considerabila, caci depozitele de aceasta virsta, desi se cunosc pe supratefe restrinse, sint dispersate la mari distante. Ele apartin Eocenului si Oligocenului.

- Eocenul. Cea mai larga extindere a depozitelor eocene se cunoaste in partea sudica a Platformei sud-dobrogene unde au fost intilnite prin foraje la Costinesti, Albesti, Limanu, Mangalia etc. Ele afloreaza insa numai in regiunea localitatilor Valeni, Cetate si Lespezi in bazinul superior al Riului Mirleanu. Forajele au aratat ca direct peste depozite neocretacice grezoase se dispune o secventa de nisipuri glauconitice a caror grosime poate atinge 70 m. Din acestea, Gh. Bombita a determinat o asociatie de foraminifere mari cu Nnmmiilites exilis, N. globulus indicind Ilerdianul mediu-superior, si N. pernotiis, N. planulatus, semnificativa pentru Cuisianul inferior. Peste nisipurile glauconitice se dispun calcare lumaselice grezoase in grosime de pina la 70 m, din care provine o fauna cu N. rotulcfrius, N. distans, N. irregularis, N. pratti, N. arhiaci, Assilina placentula, A. major etc, indicind Cuisianul. Eocenul mediu si superior nu sint cunoscute, cel putin in sudul Platformei sud-dobrogene. Depozite eocene mai afloreaza pe suprafete foarte restrinse pe Valea Cismelei linga Cernavoda si la est de Ovidiu. De retinut ca in forajele submarine la cca 80 km est de Constanta, la adincimea de 4000 m, s-au intilnit nisipuri glauconitice ilerdiene si calcare cu Nummulites distans apartinind Cuisianului.

- Oligocenul. La zi nu se cunosc depozite de aceasta virsta insa, prin foraje, in zona de la sud la Mangalia s-au intilnit sisturi argiloase bituminoase, disodilice. Pe criterii geognostice se atribuie acestor depozite virsta oligocena

- Miocenul. In Eomiocen spatiul sud-dobrogean a evoluat ca uscat. Procesul de sedimentare s-a reluat in Badenian si a durat pina la sfirsitul Sarmatianului.

- Badenianul este reprezentat prin depozite argiloase si grezoase, nisipuri si marnocalcare cu Arca turonensis, Chlamys pertinax, Cardium pseudomulticostatum etc. Spre sfirsitul Badenianului a avut loc o regresiune incit eroziunea a indepartat o mare parte din depozitele de aceasta virsta.

Depozite badeniene afloreaza pe zone inguste pe toate vaile dirijate spre Dunare.

- Sarmatianul marcheaza o noua inaintare a apelor dinspre bazinul Vamei, care a atins extensiunea maxima in Basarabian. O retragere a apelor a avut loc in Neosarmatian. Depozitele sarmatiene formeaza o adevarata placa ce acopera aproape intreaga Platforma sud-dobrogeana. Aceasta a fost fierastruita de ape in lungul carora, de sub placa sarmatiana, apar depozite mai vechi (v. fig. 14).

Suita depozitelor sarmatiene incepe printr-un pachet de marne, argile, nisipuri si bentonite in grosime de 15 m. (v. fig. 15). Din ele provine o fauna cu Mactra eichwaldi, Cardium lithopodolicum, Ervilia podolica dissita etc. indicativa pentru Volhinian. Asemenea depozite se intilnesc in zona localitatilor Adamclisi, Baneasa, Valeni. In continuitate de sedimentare urmeaza argile verzui, calcare lumaselice, calcare cu nubecularii, nisipuri, argile si diatomite, continind o fauna cu Mactra pallasi, M. vitaliana, M. fabreana, Tapes gregarius, Cardium fittoni etc. si o microfauna in care abunda elfizii si nonionidele, indicind Basarabianul. Suita sarmatiana se incheie printr-un pachet de marne, calcare oolitice si lumasele cu mactre mici (M. bulgarica, AI. caspia sinovi, M. baltica] reprezentind Kersonianul. Asemenea depozite se intilnesc in zona laterala.

- Pliocenul. Lacul pliocen a atins numai marginea vestica a Dobrogei de Sud incepind din Pontian si a durat pina In Romanian. Depozite pliocene se intilnesc pe o zona foarte ingusta in lungul Dunarii, de la Ostrov spre nord. Acestea sint reprezentate prin marne si argile cu Dreissena rostriformis revenind Pontianului, si prin nisipuri si gresii cu Prosodacna sturi, P. haueri, hidrobii etc. reprezentind Dacianul. Suita pliocena se incheie prin calcare lacustre cu intercalatii de argile bogate in heliicide si limneide apartinind Romanianului (v. fig. 15).

3.2. Tectonica

Aranjamentul tectonic al Platformei sud-dobrogene nu prezinta complicatii. Principalul element tectonic este falia Palazu care separa Platforma sud-dobrogeana de Masivul central-dobrogean. Planul de falie, cel putin superficial, are vergenta sudica caci a fost traversat de forajele de la Cocosu si Palazu, care arata ca formatiunea sisturilor verzi (de Cocosu) este suprapusa sisturilor cristaline de Palazu (keraliene). O asemenea situatie nu poate fi decit de natura tectonica si a dat nastere la diverse interpretari. Parerea ca intre Platforma sud-dobrogeana si Masivul central-dobrogean ar mai exista o a treia unitate tectonica nu are nici o argumentare faptica. Situatia intilnita in forajele de la Cocosu si Palazu Mare sugereaza ca soclul karelian sud-dobrogean incaleca peste Masivul central-dobrogean, dar coliziunea dintre cele doua blocuri a imprimat contactului tectonic major tendinta de retroversare (v. fig. 19).

Odata cu complicatiile tectonice din zona de coliziune a fost afectat si restul soclului karelian sud-dobrogean. Acesta s-a fracturat dupa un sistem de falii orientate aproximativ est-vest incit s-a compartimentat in mai multe blocuri care se afunda spre sud.

Faliile care compartimenteaza soclul Platformei sud-dobrogene nu afecteaza cuvertura mezozoica si probabil nici cea paleozoica, ceea ce arata ca ele au virsta faliei Palazu. De altfel si investigatiile radiometrice indica acelasi fapt.

Ridicarea Platformei sud-dobrogene fata de Platforma Valaha s-a produs incepind din Sarmatian si s-a facut in lungul faliei Dunarii. La inceputul Pliocenului Dobrogea sudica se contura ca arie emersa si a continuat sa evolueze ca atare.

BIBLIOGRAFIE

Bombita Gh. (1964): An. Corn. Geol. XXXIII, Bucuresti.

Bombita Gh. (1987): Col. asupra Eocenului, Cluj-Napoca.

Chiriac M. (1960): St. cerc. geol. V, l. Acad. Rom. Bucuresti.

Chiriac M. (1981): Amoniti cretacici din Dobrogea de Sud. Ed. Acad. Rom. Bucuresti.

Grigoras N. (1956): Bul. Acad. Rom. sect. II, I, 3-4, Bucuresti.

Ilie M. (1960): Alcatuirea geologica a Pamintului romanesc. Ed. stiintifica. Bucuresti.

lenesi Bica, lonesi L. (1971): Anal. st. Univ. sect. II, geol. geogr. XVIII, Iasi.

lonesi Bica, lionesi L. (1973): Anal. Univ. sect. II, geol. geogr. XIX, Iasi.

Iordan Magdalena (1962): D.S. Corn. Geol. LIII, l. Bucuresti.

Macovei Gh. (1911): C.R. Inst. Geol. II, Bucuresti.

Neagu Th., Pana Ioana, Dragastan O, (1977): Rev. roum. geol. geophi. geogr. 21, Bucuresti.

Paraschiv D., Danet Th., Popescu M. (1983): An. Inst. geol. geof. LIX, Bucuresti.