CHEILE TURZII

PREFATA

Cheile Turzii reprezinta un obiectiv turistic de mare valoare pentru privelistile incintatoare pe care le ofera vizitatorilor, in ierarhia obiectivelor turistice din tara noastra, ele se situeaza pe o pozitie de frunte datorita nu numai aspectelor estetice pe care le releva, ci, in mod deosebit, datorita caracterului unic pe care il au printre alte numeroase si spectaculoase chei. Astfel, in timp ce Cheile Bicazului, Cheile Dimbovicioarei, Cheile Nerei si altele nu pot fi strabatute decit pe firul apei, Cheile Turzii pot fi parcurse si pe deasupra versantilor vaii, care se ridica cu 300—350 m fata de altitudinea acesteia, astfel ca turistii pot beneficia si de privelistea mai impresionanta, spre abisurile deschise catre fundurile intunecate ale vaii. Prezenta unor pesteri, cu toate ca sunt mici si lipsite de concretiuni interesante, aduce si ea un element de atractie suplimentar. Importanta Cheilor Turzii este sporita si de faptul ca au in apropiere orase emitatoare de turisti, precum Turda si Cluj-Napoca. De asemenea, marea artera de circulatie a strainilor, care intra in tara noastra prin Oradea si se indreapta spre Bucuresti, trece prin municipiul Turda, situat la mica distanta de Chei, ceea ce le face accesibile turismului international.

Marele interes pe care il prezinta pentru turism Cheile Turzii a determinat inceperea efectuarii unor amenajari pentru circulatie de-a lungul firului vaii si in versanti (amenajarea de poteci, construirea de podete, efectuarea de marcaje). S-a inceput apoi crearea unei baze materiale pentru cazare si pentru alimentare: o cabana, citeva casute, un teren pentru instalarea corturilor proprietate personala, un bufet etc., iar pentru sezonul de iarna s-a amenajat o pirtie de schi si s-a instalat un bebischi.

Ca un aspect cu totul remarcabil, atractiilor turistice ale Cheilor Turzii li se adauga interesul stiintific deosebit pe care il prezinta formatiunile geologice, fauna si flora lor, interes care a determinat ca o suprafata de circa 175 ha, cuprinzind Cheile Turzii si zona inconjuratoare, sa fie decretata monument al naturii. Ca atare, in conformitate cu Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator, in cuprinsul zonei se interzice desfasurarea oricarei activitati ce poate duce la degradarea sau modificarea aspectului initial al peisajului, a componentei faunei si florei sau a echilibrului ecologic, in afara de cazurile in care organul prevazut de lege va aproba, in mod exceptional si in baza unor cercetari de specialitate, exercitarea unor astfel de activitati.

Din cele de mai sus rezulta ca trecerea la o treapta superioara, calitativ si cantitativ, a activitatii turistice in Cheile Turzii presupune crearea conditiilor pentru vizitarea acestora de catre un numar cit mai mare de persoane, in vederea realizarii scopurilor sociale si economice ale turismului, vizitare care trebuie sa se desfasoare insa in asa fel, incit sa se asigure pastrarea nemodificata a peisajului, a florei si a faunei, adica a principalelor componente care au determinat acordarea statutului de monument al naturii.

Prima conditie pentru sporirea numarului de vizitatori o constituie rezolvarea completa a accesului autoturismelor si autocarelor pina la intrarea in Chei. Drumul respectiv pleaca din Turda, trece prin comuna Mihai Viteazul si apoi o ramificatie spre dreapta ne conduce la podul peste Aries si, mai departe, prin satul Cheia, spre cariera de gips si spre Cheile Turzii. Ultima portiune a drumului, de circa 3 km, necesita rectificari ale traseului pentru a se elimina pantele prea mari, in special in portiunea finala (aici nu se poate circula pe timp de ploaie sau iarna), precum si aplicarea unei imbracaminti definitive, de beton sau asfalt, asa cum este practica obisnuita la orice obiectiv turistic de asemenea anvergura.

In punctul terminus al drumului e necesar sa fie amenajat un parcaj spatios care, tinind seama de sporirea numarului de vizitatori dupa modernizarea drumului de acces, va trebui sa poata cuprinde 5-6 autocare si 40-50 autoturisme, a caror paza va fi asigurata.

Numarul sporit de turisti care vor ajunge in acest fel la Cheile Turzii trebuie sa beneficieze de conditii de vi-zitare confortabile atit pe traseul ce urmareste firul apei, cit si pe traseele care trec pe deasupra celor doi versanti ai vaii. Calea de circulatie, care in portiunea urmatoare primului podet este o alee foarte placuta, trebuie continuata in acelasi mod pina la punctul final din apropierea comunei Petrestii de Jos, cit si in versanti. Podetele 2, 3 si 4 trebuie si ele refacute cu solutii tehnice si estetice mai apropiate de cele adoptate la primul podet. Treptele, inevitabile in unele zone ale aleilor sau pentru accesul la nivelul mai ridicat al podetelor, e necesar sa fie confortabile, iar portiunile periculoase ale aleilor din Chei sau din versanti vor trebui prevazute cu balustrade. In 4-5 puncte de priveliste pe firul vaii si pe aleile de sus din versanti trebuie instalate banci pentru odihna vizitatorilor si schite pe care acestia sa poata urmari formatiunile naturale si denumirile acestora. Citeva dintre pesterile existente, vreo 3-4, trebuie sa fie puse la dispozitia vizitatorilor, amenajindu-se accesul pina la intrare si o cale de circulatie in interior.

Nivelul amenajarilor pe care le propunem pentru circulatia turistica in zona se explica prin diferenta dintre drumetia de munte, asa cum se practica in prezent in Cheile Turzii, si actiunea de vizitare a unui monument al naturii, care, adresindu-se unei game mult mai largi de vizitatori si avind un continut diferit, trebuie sa dispuna de conditii de circulatie mai confortabile.

Pentru realizarea scopurilor cultural-stiintifice ale actiunii de vizitare a Cheilor Turzii se impune ca la punctul de intrare in trasee, adica linga actuala cabana, sa se amenajeze un pavilion pentru primirea turistilor, in care sa se organizeze o expozitie permanenta cu harti si planse explicative privind formarea Cheilor Turzii si interesul lor stiintific. Tot aici, ar trebui sa activeze cel putin un indrumator al turistilor, care sa le dea acestora lamuriri suplimentare asupra aspectelor stiintifice caracteristice Cheilor si sa le explice regulile de comportament pe teritoriul monumentului naturii (interzicerea parasirii traseelor marcate, interzicerea producerii de zgomote: strigate, tranzistoare etc., interzicerea aruncarii de ambalaje etc.).

Datorita caracterului de monument al naturii, zona Cheilor Turzii reprezinta o destinatie pentru vizite scurte. Aici nu se recomanda practicarea turismului de sejur, in concedii sau vacante sau la sfirsit de saptamina. De aceea in Cheile Turzii nu este necesar sa se construiasca baze de cazare pentru aceste forme de turism, mai cu seama in conditiile in care imbunatatirea drumului va permite turistilor sa ajunga pina la obiectiv intr-un timp foarte scurt. Cabana existenta isi va indeplini, desigur, in continuare functiunea actuala, dar va fi destinata cu precadere, cazarii cercetatorilor, personalului punctului turistic si unor turisti aflati in trecere. Pentru turistii care viziteaza tara cu autoturisme si corturi proprietate personala, fie romani, fie straini, trebuie amenajat un teren pentru instalarea corturilor in lunca vaii, intr-un loc mai favorabil decit cel utilizat in prezent.

O problema care trebuie rezolvata este dezvoltarea alimentatiei publice. Noua unitate de acest fel, care ar trebui construita in poiana de langa cabana, va trebui sa cuprinda si un spatiu pentru comertul specific turistic, bine aprovizionat cu harti, ghiduri, albume, amintiri specifice locului, ilustrate, artizanat originar din zona si altele.

Desigur, toate constructiile trebuie sa se incadreze armonios in peisaj, sa nu-l degradeze si daca se poate chiar sa-l imbogateasca. De asemenea, este necesar sa se indeparteze toate urmele interventiilor neestetice ale omului din zona, cum sint ruinele morilor de la intrarea vaii in Chei sau unele monumente si obiecte aflate acum in versanti, care, nefiind intretinute, au fost degradate de agentii atmosferici si de turisti.

In ceea ce priveste ocrotirea zonei Cheilor Turzii in spiritul Legii nr. 9/1973 este necesar sa se angajeze paznici, pentru a se impiedica unele degradari care se produc in prezent, fie de catre animale, care pasc pe teritoriul rezervatiei, fie de catre unii cetateni care taie arbori din padurea de protectie, pentru folosinte personale.

Dezvoltarea activitatii turistice la Cheile Turzii, bazindu-se pe dezvoltarea amenajarilor si pe dezvoltarea masurilor de ocrotire a zonei, necesita desigur crearea unei administratii a punctului turistic Cheile Turzii, similara cu cea existenta la punctul turistic Pestera Ursilor din judetul Bihor. Aceasta administratie ar trebui sa cuprinda, similar, personalul de indrumare a turistilor, personalul de paza a zonei, personalul necesar pentru incasarea taxelor, pentru prestarea serviciilor de cazare si alimentatie publica, pentru comertul specific.

Sursele de venituri pe care ar trebui sa le aiba la dispozitie aceasta administratie a punctului turistic Cheile Turzii pot fi constituite din: taxe de peage pentru utilizarea drumului de acces pina la Chei, taxe de parcaj, taxa de vizitare a Cheilor, care trebuie perceputa ca o urmare fireasca a imbunatatirii conditiilor de circulatie, precum si beneficiile realizate din activitatile de alimentatie si comert specific.

Activitatea de ocrotire a Cheilor Turzii, cat si indrumarea si supravegherea turistilor in timpul vizitelor ar putea fi sprijinite prin infiintarea unei asociatii turistice nepatrimoniale, intitulata „Prietenii Cheilor Turzii'. De asemenea, la aceste actiuni ar putea participa elevii unui liceu din municipiul Turda, grupati intr-un cerc de studii biologice, precum si studenti de la Facultatea de Biologie a Universitatii din Cluj-Napoca, in special in perioadele de practica.

Fara indoiala, o valorificare turistica rationala a Cheilor Turzii, asa cum este schitata mai sus, nu poate fi conceputa fara o cunoastere intima a zonei si a traseelor de vizitare sau de legatura. O asemenea cunoastere o au cei doi autori ai cartii de fata, Mihai Vasile si Mircea Barbelian. Ea le-a permis sa ofere cititorilor un indreptar practic, detaliat, despre Cheile Turzii, si sa prezinte o serie de trasee de legatura spre diferite alte puncte de interes turistic. Dintre acestea consideram necesar sa atragem atentia asupra celui care duce de la Cheile Turzii, prin versantul drept al vaii, la cascada Ciucas si apoi la comuna Cernesti. Descris pentru prima data intr-un ghid turistic, acesta este un traseu foarte placut, care ofera privelisti deosebite, permitind celor care il urmeaza sa cunoasca interesantul curs al vaii Hasdatelor pina la confluenta cu valea Ariesului. Ne exprimam convingerea ca majoritatea turistilor care patrund in Muntii Apuseni prin Turda, dupa vizitarea Cheilor Turzii, vor prefera acest traseu pentru a reveni in valea Ariesului. In acelasi timp insa, prin detaliile prezentate cei doi autori pun la dispozitie o serie de date si informatii, care vor usura munca expertilor in turism si a proiectantilor la aplicarea masurilor de valorificare turistica a zonei.

Iata cele doua argumente majore pentru care credem ca acest ghid al Cheilor Turzii este de o utilitate reala pentru turismul romanesc.

PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA

CADRUL GEOGRAFIC DE ANSAMBLU

De un pitoresc rar intilnit, Cheile Turzii, nascute din infruntarea milenara a apelor riului Hasdate cu pieptul calcaros al Muntilor Trascau, au adus faima regiunii din preajma. Prin cadrul geografic natural de exceptie, ele constituie o zona de interes stiintific si turistic aparte. Pentru a avea o imagine cit mai exacta a asezarii Cheilor Turzii in spatiul geografic, vom face citeva corelari cu unitatea gazda si cu cele din apropiere.

Muntii Trascau, care cuprind acest fenomen natural numit Cheile Turzii, participa la alcatuirea Muntilor Apuseni, iar acestia intregesc, la rindul lor, osatura Carpatilor romanesti. Apusenii, datorita faptului ca sint inconjurati de regiuni cu altitudine joasa - culoarul Muresului, la sud si est, Podisul Transilvaniei, la est si nord-est, Podisul Somesan, la nord, si Cimpia Panonica, la vest - par mai inalti decit sint in realitate, si au infatisarea unui contrafort, a unei uriase cetati naturale. Priviti dinspre rasarit, din culoarul Muresului, ei ni se dezvaluie masivi si accidentati, din cauza culmii abrupte si calcaroase a Trascau Bedeleului, care scoate in evidenta acest pronuntat aspect al lor. Masivitatea Apusenilor insa este aparenta, deoarece numeroase „depresiuni' patrund adinc in zona muntoasa si o fragmenteaza in mai multe masive, din care cauza, observati cu atentie, se aseamana cu „o palma cu degetele rasfirate catre Cimpia Tisei” (G. Vilsan). Aceasta ,,palma” de relief a fost impartita, pe baza limitelor geografice si a structurii geologice, in mai multe unitati.

Partea centrala este constituita de grupul muntos purtind numele cu rezonanta dacica Bihor, o veritabila „casa a apelor' din care izvorasc o serie de riuri mari ca Ariesul, Crisul Alb, Crisul Negru, Somesul Cald. Constitutia geologica a masivului, formata preponderent din sisturi cristaline, a determinat aparitia unor forme de relief domoale - cu spinari largi si pante line. Acest relief larg valurit este marcat, ici-colo, de benzile de calcar sfredelite si scrijelite de ape, luind infatisarea unor lapiezuri, doline, chei sau pesteri, Cetatile Ponorului fiind un exemplu elocvent in acest sens, un fenomen natural complex si interesant. In partea centrala, in masivul Bihor, se ridica, la 1849 m, cocoasa Curcubatei Mari, cel mai inalt pisc al Apusenilor. De aici, daca ne facem ochii roata, descoperim spre sud, peste apa Halmagelului, Muntele Gaina (1 484 m), vestit pentru singulara nedeie a muntilor — Tirgul de Fete — obicei cu inceputuri stravechi, cu prilejul caruia, in fiecare an, in duminica cea mai apropiata de 20 iulie (Sf. Ilie), au loc manifestari traditionale si pot fi vazute si admirate exponate ale artei populare a motilor. Tirgul de Fete de pe Muntele Gaina atrage, prin originalitatea desfasurarii lui, excursionisti de pretutindeni, dornici sa cunoasca particularitatile de viata ale entitatii umane ce traieste de veacuri pe aceste meleaguri.

Vecine Bihorului, spre est, se intind masivele Gilau si Muntele Mare, munti infratiti pe care cu greu ii poate separa o limita geografica. Un punct de mare atractie al Muntelui Mare este Complexul turistic Baisoara, avind program de functionare permanent (iarna-vara), complex ce trebuie sa fie vizitat intr-o drumetie de placere de catre toti cei care vin sa vada rezervatia naturala Cheile Turzii.

Spre miazanoapte, Bihorul, Gilaul si Muntele Mare sint hotarnicite de masivul granitic Vladeasa, iar acesta este continuat, spre nord-vest, de Muntii Padurea Craiului, masiv de o spectaculozitate rar intilnita. Ochii turistilor avizi de frumuseti si de cunoastere vor descoperi aici cele mai interesante forme de endo si exocarst ca: pesteri impresionante, chei. izbucuri, doline etc.

In marginea vestica a Apusenilor se intilnesc insirate spinarile stincoase ale Codrului Moma si Zarandului. Partea sudica a „ghemului' muntos al Apusenilor este formata de catenele Muntilor Metaliferi, „staviliti' la rindul lor, spre Carpatii Meridionali, de culoarul Muresului.

O caracteristica morfologica a Muntilor Apuseni este data de prezenta numeroaselor chiuvete intramontane, ce au fost adevarate vetre de civilizatie si leagan de nastere al stramosilor nostri din aceasta parte de tara; de la est spre vest, enumeram depresiunile Zlatnei, Abrudului, Rosiei Montane, Bradului si Sacarimbului.

Din valurile culmilor muntoase se ridica, ici-colo, petice de acoperire calcaroase, care bruscheaza privirea prin verticalitatea peretilor lor. Un exemplu elocvent: fortul calcaros al dealului Vulcan veghind din inaltime localitatea Buces. Spre deosebire de acesti asa-zisi vulcani, in Muntii Apuseni vulcanii, ca fenomene geologice, cu activitate intensa de-a lungul mileniilor, au jucat un rol important in formarea si fixarea zacamintelor metalifere. Prezenta mineralizatiilor de cupru, aur si argint in aceste zacaminte au contribuit la concentrarea in jurul lor a numeroase comunitati umane, constituite in catune si comune, care din cele mai vechi timpuri le-au exploatat, scotind la suprafata, prin tot felul de lucrari subterane, rodul filoanelor. Orasele Brad, Zlatna, Abrud, Rosia Montana reprezinta continuarea centrelor miniere de demult, a caror temelie a fost asezata acum mal bine de 2000 ani.

Alt punct de atractie al Muntilor Metaliferi il constituie ivirile de ape minerale si termale legate tot de prezenta in subsolul regiunii a acestor zacaminte metalifere de origine magmatica. Un asemenea dar natural nu putea fi trecut cu vederea de catre cercetatorii de specialitate,asa ca pe seama lor s-au infiripat si apoi s-au dezvoltat statiunile balneoclimatice de la Vata de Jos si Geoagiu-Bai (apele de la Geoagiu-Bai sint cunoscute chiar din vremea daco-romanilor).

In extremitatea estica a Apusenilor se ridica spinarile pietroase ale Muntilor Trascau. Ei isi implinta in Podisul Transilvaniei pintenul calcaros al Culmii Petresti sau Petridu, in coasta caruia se afla formidabila spintecatura a Cheilor Turzii.

Mai departe spre nord, dincolo de Valea Crisului Repede, se intind Muntii Rez (Ses) si Mezes, desfacuti ca doua degete, care bat la poarta Maramuresului.

MUNTII TRASCAU, ASEZARE Sl LIMITE

Muntii Trascau, ca localizare strict geografica, alcatuiesc extremitatea de rasarit a Apusenilor, dincolo de ei desfasurindu-se Podisul Transilvaniei. Spre nord sint hotarniciti de Dealurile Clujului, iar granita lor sudica este marcata de Valea Ampoiului, care-i desparte de Muntii Metaliferi. Cu toate ca au inaltimi moderate, Muntii Trascau sint interesanti datorita formelor de relief spectaculoase, modelate in calcare de factorii atmosferici si de ape, constituind prin acestea principalele atractii turistice ale zonei. Intre formele de relief create pe seama calcarelor, la loc de frunte se situeaza „cheile” dintre care mentionam: Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Cheile Borzestiului, Cheile Aiudului etc.

Drumetul va descoperi pe cararile Muntilor Trascau insa si cele doua defilee: al vaii Iara, numit Surduc, si al Ariesului, intre localitatile Buru si Moldovenesti, acesta din urma fiind cea mai solicitata poarta de patrundere in Apuseni.

Sectorul nordic al Muntilor Trascau este ocupat de Culmea Petresti, care strajuieste parca municipiul Turda. Spinarea lui larga se infige ca un deget calcaros in Podisul Transilvaniei orien-

tata fiind in directia sud-vest-nord-est si desfasurindu-se pe o distanta de aproape 15 km. A-ceasta culme calcaroasa suporta „ranile' adinci taiate de apa Hasdate si Piriul Racilor, „rani” numite Cheile Turzii si respectiv Cheile Turenilor. Acest ansamblu de relief carstic de exceptie a adus faima locurilor de aici.

La sud de Culmea Petresti se inalta, peste apa Ariesului, Coltul Trascaului sau, cum ii spun batrinii din zona, Piatra Secuiului. Dincolo de el, spre apus si sud, se inlantuie crestele culmilor Trascau, Bedeleu si Rimeti care formeaza cumpana apelor intre Valea Ariesului si Mures. Din crestetul lor se poate zari spre nord-est serpuirea apelor Ariesului printre sisturile cristaline ale culmii Trascau si bazinul Iara-Aries, limita geologica intre Muntii Trascau si Muntii Gilau. Dupa lupta si zbuciumul dintre munti, Ariesul isi domoleste unda intre colinele molcome ale Podisului Transilvaniei, ca mai apoi sa-si reverse prinosul apelor in albia larga a Muresului.

Insirarea culmilor muntoase este curmata de inca doua chiuvete intramontane: chiuveta Borzestiului si chiuveta Trascaului. Prin aceasta din urma coboara spre sud, desfacindu-se din drumul Baia de Aries-Turda, in dreptul localitatii Buru, calea Aiudului. Vegheat de la inaltime de cele doua cocoase ale Pietrii Secuiului, drumul Aiudului insoteste riul cu acelasi nume prin depresiunea Trascau iesind la larg din strinsoarea muntilor, in Podisul Transilvaniei prin „gituitura” Cheilor Aiudului. De la Aiud, soseaua ce merge spre Cluj-Napoca urmeaza aproape conturul Muntilor Trascau pe linia imaginara de infratire cu Podisul Transilvaniei. Departe, spre apus, parca la marginea norilor, se onduleaza larg spinarea Bedeleului si Trascaului. Dincolo de ele, spre nord, in ceata departarii, se ghiceste spintecatura Cheilor Turzii. Riul Hasdate, arhitectul acestor chei, a ferestruit tenace, din timpuri stravechi, stinca, dezvaluind generos alcatuirea geologica pe adincimi de 250-300 de metri. Din zbuciumul luptei duse de apa si piatra au rezultat cele mai variate forme carstice ca: pesteri, doline, lapiezuri, mici izbucuri, toate la un loc formind un ansamblu demn de admirat. Pe tancuri, de marginea grotelor, pe prispele sa-pate-n perete se agata cu unghii lemnoase fel de fel de arbusti, iar pe povirnisuri, prin crapaturi, din smocurile de iarba isi itesc corolele atitea si atitea flori, indulcind si inviorind asprimea peisajului, fermecind ochii privitorului.

Daca apa Hasdate, ca de altfel toate celelalte cursuri de apa din regiune, a fost din timpuri imemoriale un dusman nemilos al stincii, sfredelind-o si dindu-i infatisarea pitoreasca de azi, zonele din preajma ei au constituit pentru oameni dintotdeauna un perimetru ideal de vietuire.

Calatorind pe poteci sau hoinarind citeodata aiurea prin aceasta parte de tara vom intilni catune strins adunate ori gospodarii stinghere risipite pretutindeni, pe culmi, pe vai. Oamenilor le-a priit din cele mai vechi timpuri aceasta zona, clima de aici, bogatia pamintului. Padurea si stinca i-a aparat in vremuri de restriste, apele le-au ostoit setea, iar pajistile i-au ajutat sa-si creasca animalele. Numarul mare al satelor imprastiate in cuprinsul acestor munti marturisesc de fapt despre ospitalitatea acestui pitoresc colt de tara.

GEOLOGIA REGIUNII

Dupa succinta privire de ansamblu asupra infatisarii Muntilor Trascau, sa incercam sa patrundem putin in istoria geologica a regiunii, cautind explicatia formelor de relief pe care le vedem azi, cu chipul lor de munte, vale epigenetica, chei, defileu, suprafata de abraziune etc. Aspectul lor este o consecinta a actiunii deosebit de complexe a proceselor si prefacerilor geologice. Raportate la unitatile structurale invecinate, formatiunile geologice ale Muntilor Trascau sint strins legate de acestea, tot asa cum Cheile Turzii sint legate de Muntii Trascau.

Acesti munti sint orientati in general in directia sud-vest - nord-est, observindu-se, la o prima privire a lor, o dispozitie aparent paralela cu planul axial. Framintarile tectonice, miscarile de ridicare sau coborire ale uscatului sau ale domeniului marin, au ,,deranjat” insa acest fel de simetrie. Fundamentul Muntilor Trascau este constituit dintr-o succesiune groasa de sisturi cristaline, formate la rindul lor in adincul unui geosinclinal hercinic, unde au fost supuse unor grade diferite de metamorfism. Astfel, observam o dispozitie gradata de la est spre vest a rocilor mai slab metamorfozate, trecind treptat la cele puternic metamorfozate.

Zona exterioara estica este formata din roci cristalofiliene epizonale de tipul cuartitelor, filitelor negre si sisturilor cloritoase. Acestea din urma sint preponderente si pot fi recunoscute dupa culoarea lor verzui-albicioasa si dupa friabilitatea mare. La partea superioara a acestei serii intilnim calcarele cristaline, cum sint cele din Coltul Trascaului. Avansind spre vest, intilnim rocile specifice mezozonei, ridicate la suprafata de convulsiile scoartei, in regiunea centrala a Trascaului si in versantul apusean al Culmii Bedeleu. Este bine cunoscuta serie mezometamorfica Vidolm-Lunca, unde intilnim urmatoarele tipuri de roci: sisturile cuartitice cu granati, sisturi cuartitice cu muscovit, care stralucesc din cauza aglomerarilor de paiete de mica, sisturi amfibolice si calcarele cristaline. Ultima si cea mai intens metamorfozata zona este localizata in Culmea Virfuiata, unde, pe linga parasisturi, gasim si gneisul ocular. Gneisul, asa cum il arata si numele, este plin de ,,ochi” migdalati de feldspat. Toate aceste serii cristalofiliene au suportat enorma dezlantuire a orogenezei hercinice, cind s-au ondulat si cutat strins formind anticlinale si sinclinale, pinze de incalecare etc.

O data cu trecerea timpului, in regiune s-au mai succedat si alte cicluri tectonice (kimmerica, alpina) care au modelat si remodelat relieful existent, dind si posibilitate magmei din adincime sa iasa spre suprafata pe fracturile si crapaturile din scoarta. In acest mod s-a facilitat formarea complexului ofiolitic din timpul triasicului, prezent si in fundamentul Cheilor Turzii, unde este acoperit de bancurile groase ale calcarelor jurasice.

Acest complex este reprezentat aici de diabaze, porfire si porfirite sticloase ce apar la zi, dezgolite de apa Hasdate in zona iesirii din Chei. Culoarea lor frumoasa, verzuie sau brun-rosiatica, o putem vedea in albia riului, chiar prin transparenta apei, cind nivelul ei este mai scazut.

Regiunea Muntilor Trascau, inclusiv zona Cheilor Turzii, cade in perioada imediat urmatoare, in jurasic, sub navala apelor marine. Adincimea destul de mica a marii, abundenta organismelor cu carcasele, cochiliile sau scheletele calcaroase au favorizat formarea celebrelor calcare jurasice, in timpul jurasicului superior sau malm. In bancuri groase, calcarele jurasice participa Ia formarea Culmilor Petresti, Bedeleu si Rimeti din partea centrala a Muntilor Trascau si mai apar ca petice inconjurate de masa depozitelor cretacice in Piatra Secuiului si Cheile Aiudului. De culoare alba-cenusie sau galbuie, dispuse in bancuri groase, stratificate, ele pastreaza si azi urmele numeroaselor vietuitoare ca: foraminifere, radiolari, lamelibranchiate etc.

La alcatuirea calcarelor din Muntii Trascau au participat in mod masiv si scheletele unor coralieri din care mentionam: Aulastrea shaferi, Amphiastraea gracilis, Stycosmilia rugosa etc.

Cu toata masivitatea lor, bancurile calcaroase sint foarte vulnerabile la actiunea apei, fie ca-s provenita din ploaie, fie ca-s apa curgatoare. Cea mai elocventa dovada a solubilitatii calcarelor este existenta cheilor, cu toate formele de endo si exocarst. Si valea Hasdate si-a sapat drum ingust — Cheile Turzii — in calcarele recifale neojurasice, dezvoltate in facies asemanator calcarelor de Stramberg. Intrind in Chei pe la capatul amonte, putem observa aceste calcare pe ambii versanti, dispuse in bancuri cu inclinare generala spre nord-est. Au o culoare specifica calcarelor jurasice, alba-cenusie, galbuie cu unele treceri spre culoarea roscata, pe care o remarcam spre mijlocul Cheilor. Aceasta culoare poate fi pusa si pe seama alterarii calcarelor sub influenta factorilor atmosferici externi.

Actiunea apei si a celorlalti factori erozivi si-a pus si aici pecetea, reprezentata prin aproape toate fenomenele carstice. Remarcam astfel prezenta lapiezurilor si dolinelor, a pesterilor, destul de numeroase, a firidelor. Apele de siroire s-au „impletit' pe deasupra stincii scrijelind-o si, cind, in timpul perioadelor ploioase, cantitatea de apa a crescut, au luat nastere adevarati torenti. Dezagregarea fizico-mecanica si-a spus si ea cuvintul, la piciorul versantilor acumulindu-se cantitati mari de grohotis de panta sau, cum sint denumiti de localnici, „zurusi”.

Apele care „stapineau' in timpuri imemoriale regiunea frematau de agitatia pestilor si a altor vietuitoare. De prezenta lor sint legate resturile fosile, si anume dintii sferici ai speciei Spherodus maximus, pe care ii vom gasi scormonind in cariera Sandulesti, din marginimea nordica a Cheilor Turzii.

La baza calcarelor jurasice din Chei se evidentiaza o intercalatie de calcare cu puternice silicifieri, adevarate jaspuri cunoscute si ca pietre semipretioase.

Din timpul ultimului etaj al jurasicului superior, numit porthland, in zona noastra s-au format si au ramas asa-zisele calcare porthlandiene, pe baza carora se fabrica cimentul, in perioada imediat urmatoare, cretacic inferior, prin scufundarea uscatului, in aceasta regiune s-a instalat o zona de geosinclinal care, prin extinderea mare a apelor, parea sa astupe totul sub sedimentele sale. Numai insula dura a cristalinului din culmea Trascau aparea de sub apa marii neocomiene, tinind piept invaziei lichide. Urmarea transgresiunii marine din cretacicul inferior este crearea unor strate de marnocalcare, calcare marnoase, de culoare cenusiu-verzuie sau rosu-violacee, cunoscute in literatura de specialitate ca strate cu Apthycus. Bogat fosilifere, stratele cu Apthycus contin resturi de Cephalopode, Apthycus si chiar capsulele intregi ale infuzorilor Tintinopsela carpathica si Calpionella el1iptica.

Intercalate intre aceste strate apar pinze subtiri de sisturi marnoase dure si gresii cenusii. Stratele cu Apthycus au mare dezvoltare in regiune, ele gasindu-se si in Cheile Turzii, unde stau transgresiv peste calcarele jurasice. Prezenta fosilelor amintite pledeaza pentru virsta valanginian-hauteriviana si, ca o curiozitate, putem spune ca sint contemporane cu bine cunoscutele strate de Sinaia. In Culmea Petresti stratele cu Apthycus capata un caracter calcaros litografic, adica foarte fin si omogen st din aceasta cauza este folosit in tipografie.

Marea neocomiana a avansat tot mai mult, incit in barremian, virsta imediat urmatoare, avea o extensie maxima. Singura Culmea Trascau infratita cu Bedeleu s-a opus navalirii marine, jucind rolul de cordiliera in geosinclinalul cretacic, astfel instalat.

Meterezul Trascau-Bedeleu impartea domeniul oceanic in doua bazine, partea propriu-zisa, la est, deci cuprinzind si zona Cheilor Turzii si fosa Ariesului, la vest, intre catena Trascaului si Muntii Gilau. Cu timpul, cele doua bazine s-au umplut cu sedimente, formindu-se depozitele flisului, cel din fosa Ariesului purtind numele de subzona flisului intern, iar cel din bazinul exterior numindu-se subzona flisului extern. Aceasta ultima subzona inglobeaza si teritoriul din vecinatatea Cheilor Turzii.

Petrografic, se caracterizeaza prin conglomerate, gresii, argile cu intercalatii de calcare cu forme fosile de Orbitolina lenticularis si Orbitolina bulgarica.

De zvircolirile scoartei nu au scapat nici aceste formatiuni, pe care presiunea „stressului' le-a incretit strins in sinclinale si anticlinale normale, rasturnate, inverse, intocmai ca un imens sarpe boa contorsionat.

Dupa aceasta perioada regiunea a mai fost tulburata de transgresiunea din timpul cenoma-nianului si din timpul turonian-senonianului. In conglomeratele, gresiile si marnele formate in timpul turonian-senonianului se gasesc numeroase urme ale organismelor fosile. Din acel timp stravechi au ajuns pina la noi, intepeniti in stinca, melcii sau, cum li se spune stiintific, gasteropodele: Acteonela gigantea si Acteonela lamarki. Prezenta lor ne indica ca pe aceste locuri se intindea litoralul unei mari calde putin adinca, lucru dovedit si de urma impietrita a valurilor ramasa pe suprafata gresiilor fine muscovitice numite „ripple markes”.

Sfirsitul cretacicului a adus o lunga perioada de asa-zisa liniste, cind apele mari s-au retras concomitent cu ridicarea uscatului, cu exondarea lui. Formatiunile formate si cimentate in apa marii vor cunoaste de data aceasta la suprafata puterea vintului, a apei, a caldurii, a gerului, pe scurt eroziunea. Ea va fi aceea care, iarasi milioane de ani, va macina piatra, va indeparta chiar depozite intregi de sedimente, asa cum se poate vedea atit in Cheile Turzii, cit si in imprejurimi.

Activitatea fortelor exterioare a incetat o data cu instalarea pe acest domeniu a marii mioce-ne, care in tortonian a reusit chiar sa acopere creasta CuJmii Petresti. Valurile marii s-au inversunat asupra acestei culmi si au format, cu trecerea timpului, o suprafata neteda usor inclinata. Forma aceasta de relief este cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de suprafata de abraziune.

Transgresiunea tortoniana a invadat in acest perimetru si bazinele Petrestiului de Jos, Tureni si bazinul Borzesti, la sud de Cheile Turzii.

Litoralul marin instalat aici a favorizat formarea conglomeratelor, pietrisurilor, calcarelor si breciilor calcaroase la marginea nordica a calcarelor jurasice, in jurul localitatilor Tureni, Sandulesti si Petrestii de Jos.

Calcarele recifale create in patura subtire de apa abunda de forme fosile de viata, mai ales alge calcaroase de genul Lithothamnium.

Excursionistul care, pe linga frumusetile regiunii, vrea sa cunoasca si ce vietuitoare foiau prin partea locului poate sa le gaseasca impietrite si cimentate in roca in imprejurimile comunelor Tureni, Copaceni, Moldovenesti.

Intre stratele tortoniene apar intercalatii de tufuri dacitice, de culoare alb-galbuie — cenusie, provenite de la eruptiile neogene, efuzate pe liniile de fractura, formate in timpul miscarilor orogenice, ce au insotit scufundarea bazinului transilvanean. In perimetrul Cheilor Turzii tuful dacitic, descris mai sus, afloreaza la intrarea de jos a Cheilor Turzii.

Clima arida, adincimea mica a apelor si soarele torid au contribuit la crearea, in zonele depresionare ale fundului marin, a rocilor de evaporatie, gipsul si sarea.

Gipsul, prin varietatea sa, alabastrul, apare in aflorimentele din Dealul Alb, de linga cabana Cheilor Turzii. Alabastrul mai apare si pe teritoriul localitatii Cheia si este exploatat impreuna cu gipsul in carierele din vecinatatea Cheilor Turzii la Imezeu si Ripile Albe. Lentile groase de gips sint prezente si in Dealul Dabagau, comuna Copaceni, in apropierea drumului Cluj-Napoca—Turda, unde au fost gasite si filoane din cristale azurii transparente, de celestina. Celestina a fost identificata si pe linga gipsurile de la Sandulesti si satul Cheia.

Concentratia sporita si clima foarte calda au permis crearea, tot in faciesul lagunar al tortonianului, a zacamintelor de sare din partea nordica a orasului Turda. Acestea au fost exploatate inca de pe vremea romanilor; azi, in locul vechilor saline cu tavanele prabusite, au aparut lacurile sarate de la Baile Turda, folosite ca bai de tratament.

Incet-incet, marea a inceput sa se retraga spre centrul Podisului Transilvaniei, lasindu-ne din timpul etajului sarmatian, in sinclinalul din fata Cheilor Turzii, gresiile micacee cu mecanoglife, care au rezistat pina azi eroziunii. Retragerea marii sarmatice se facea concomitent cu ridicarea intregii regiuni, pina la disparitia totala a apelor marine, teritoriul astfel eliberat raminind exondat pina in prezent. Ridicarea masivului a atras dupa sine reactivarea retelei hidrografica asemanatoara celei pe care o cunoastem azi.

La inceput parca ezitind, apoi din ce in ce mai sigur, apele riurilor si-au croit cursul prin saparea si transportarea la vale a sedimentelor acumulate milioane de ani.

Riurile din aceasta zona au fost atrasa de regiunea joasa a bazinului transilvanean. Apele vailor Hasdate si Piriul Racilor au strabatut mai intii depozitele mai tinere, apoi, cu trecerea vremii, si-au adincit vaile prin formatiunile mai vechi, si de asemenea prin masa calcaroasa a culmii Petresti.

Aceasta evolutie in timp a vailor si faptul ca au strabatut strate de compozitii si virste diferite le confera caracterul de vale epigenetica.

Din cauza miscarilor tectonice ciclice, de ridicare si coborire a domeniului continental si oceanic, pe scurt spus din cauza miscarii epiro-genice si eustatice, precum si a orogenezei, in Muntii Trascau s-a creat un sistem de falii si fisuri ce au compartimentat si strabatut roca in toate directii'le, orientarea generala fiind nord-vest — sud-est.

Si in zona platoului calcaros al Petrestilor se evidentiaza acest complex de falii, unde o fractura majora strabate de-a curmezisul masivului, iar alta se dezvolta longitudinal, paralela cu directia pintenului calcaros. Faliile si fracturile au facilitat strecurarea apelor pe crapaturile din roca, usurindu-se astfel activitatea de dizolvare si dezagregare a stincii.

La fel si piriul Hasdate, dupa ce a sapat in depozitele mai noi, acoperitoare, a intilnit in masivul calcaros falia transversala, pe care s-a insinuat si adincit, reusind sa ferestruiasca intreg pachetul de calcare jurasice si dezvelind in albie chiar portiuni din ofiolitele triasice.

Planul faliei initiale il putem observa azi, in mijlocul Cheilor, de unde trece in imensitatea Peretelui Urias. Cealalta fractura, care afecteaza Culmea Petresti in lungul ei, o descoperim, in capatul amonte al Cheilor Turzii, in zona numita „Polmoane' si in partea centrala a defileului.

La actiunea de distrugere si sapare a apei s-a adaugat activitatea factorilor externi, vintul, ploaia, inghetul si dezghetul, caldura, dupa cum in regiune a alternat climatul cald si umed cu climatul rece si foarte rece din timpul glaciatiunilor cuaternare.

Fiecare din acesti factori, in felul sau, a erodat si dislocat fragmente din stratele calcaroase, prabusindu-le in vale, apei Hasdate revenindu-i sarcina de a le transporta si imbrinci dincolo de Chei, spre varsare.

Dar principalul factor care a favorizat saparea acestor Chei, totusi destul de tinere, asa cum am mai mentionat, a fost proprietatea calcarului de a se dizolva in prezenta apei. Din aceasta cauza, in cuprinsul Cheilor Turzii se intilnesc numeroase forme ale actiunii de dizolvare a apei, cunoscute sub numele de forme carstice, si care vor forma obiectul unui capitol aparte.

Aceasta incursiune sumara in istoria alcatuirii geologiei Muntilor Trascau, in general, si a Culmii Petresti, in special, au darul de a explica conditiile si factorii care au concurat si au dus la formarea acestei uriase despicaturi - Cheile Turzii.

Dupa cum am vazut, asa s-au nascut si au „crescut' acesti munti, din jocul mereu schimbator al marilor stravechi, prin avansari irezistibile si retrageri ezitante, prin acumulari avare de sedimente si risipiri prin eroziuni salbatice, prin inaltari si scufundari repetate ale uscatului, ca, in final, sa ni se dezvaluie cum ii cunoastem azi. Dar, chiar si azi, putem observa, in mic, bineinteles, unele din prefacerile care au modelat de-a lungul timpului relieful. Noua nu ne ramine decit sa le descoperim rostul si frumusetile, prin ,,haladuiri' repetate pe vai si pe culmi, incercind sa intelegem ceva din maretia naturii. Abia atunci bucuria drumetiei va fi deplina.

RELIEF CARSTIC

Dintre toate rocile existente in natura doar una singura, calcarul, s-a impus riguros in relief, prin sensibilitate la confruntarea cu agentii externi, pe seama ei iscindu-se forme inedite ale configuratiei scoartei terestre.

Datorita calcarului si a timpului care s-a scurs peste el, cu toate consecintele, avem azi Cheile Turzii, Cheile Bicazului, Platoul Vascau ctc., adica relieful carstic, caruia i s-a consacrat o intreaga stiinta - carstologia.

Format in trei feluri si clasificat de literatura de specialitate in calcare anorganice, biogene si organogene, calcarul a fost modelat mai frumos si mai interesant decit oricare alta roca sau asociatie de roci.

Rozaceu, alb, cenusiu sau rosiatic, fin la pipait sau zgrunturos, el a avut si are principala proprietate de a se dizolva in prezenta apei, bineinteles in decursul a milioane de ani. Consecinta directa a acestui fapt este existenta unui intreg complex carstic cuprinzind formele de la interiorul masivelor calcaroase — endo-carstul si acelea de la suprafata lor — exocarstul. Ne vom ocupa in paginile urmatoare, succint, numai de bariera calcaroasa a Culmii Petresti, ramificatie a Muntilor Trascau.

Conform literaturii si studiilor de specialitate, din punct de vedere al celor trei criterii, morfologic, structural si al raporturilor pozitionale cu zonele invecinate, Culmea Petresti se integreaza categoriei de carst de bara calcaroasa proeminenta. Lucru foarte usor de observat; in primul rind, Culmea Petresti este net individualizata si ridicata fata de regiunea inconjuratoare, fiind usor de reperat de la mari distante; in al doilea rind, raul asdate a ferestruit transversal culmea calcaroasa, taindu-si valea adinca cu peretii abrupti, Cheile Turzii, fenomen specific unor astfel de bare.

Am vazut la capitolul despre evolutia geologica a zonei cadrul si conditiile care au facilitat adincirea vaii Hasdate in calcarul Culmii Petresti. Interactiunea apei, ca dizolvant, si calcarul, ca factor litologic, favorizata si de prezenta in masiv a litoclazelor, cum li se spun fisurilor, a dus la formarea impresionantelor Chei ale Turzii. Dar actiunea apei nu s-a redus numai la atit. Apa provenita din siroirea ploilor a creat pe platoul somital al Culmii Petresti microcar-stoplene, in care gasim formele tipice ale exocarstului, ca lapiezuri de diferite forme si mici doline. Astfel, pe Culmea Minastirii, in zona denumita ,,La Bliduri', apa a corodat roca si a dat nastere unui cimp tipic de lapiezuri cavernoase si rotunjite. Putem semnala, de asemenea, pe platoul Culmii Sandulesti, lapiezurile in turma 'de miei' si existenta Marii Doline, din perimetrul numit „Gradina'. Tot ca forme ale exocarstului mai putem aminti in arealul Cheilor Turzii tancurile si crestele verticale ale Peretilor cu Trepte, Peretii Alghinelor, stincaria Borza, ca si zona Costisata de pe malul drept al Cheilor.

In momentul cind apa a gasit calea spre adinc, deschisa de leptoclaze (fisuri fine) sau diaclaze, s-a infiltrat din ce in ce mai profund, spalind ambitioasa piatra. Cind infiltratia si curgerea au continuat timp indelungat, fisurile s-au largit, fracturile s-au marit si a aparut, ca o urmare fireasca, golul carstic sau, obisnuit spus, pestera, cu intreaga ei retea de galerii, sali, canale, tuburi.

In cuprinsul Cheilor Turzii se intilnesc destule pesteri care, se pare, au luat nastere din drenarea apelor de ploaie sau a micilor torenti de catre albia vaii Hasdate. De aceea, ele sint de dimensiuni modeste, nedepasind gdincimea maxima de 75 m (pestera Ungureasca), reteaua subterana marginindu-se doar la doua, trei ramificatii. La dezvoltarea lor a mai contribuit, pe linga procesele obisnuite de coroziune si eroziune, si incaziunea sau, simplist spus, „prabusirea inauntru'. Acest fenomen se evidentiaza olar si poate fi constatat in fundul pesterii Unguresti, unde vatra cavernei este plina de bolovani si lespezi desprinse din tavan. Si, curios, in nici una din aceste pesteri nu apar asa-numitele speleotheme, cum ar fi stalactitele si stalagmitele. In schimb, in ele vom descoperi acumulari coprogene, adica dejectii provenite de la liliecii ce se adapostesc aici. Pe linga aceste goluri naturale subterane vom mai intilni si altfel de grote, cele de la suprafata, la marginea riului Hasdate, numite stiintific grote de evorsiune, excavate de apa la piciorul versantului, prin curgerea turbionara.

Dupa aceasta succinta incursiune in „secretele” reliefului carstic, sa vizitam citeva dintre cele mai interesante pesteri. Trecerea lor in revista o vom face ,,inspectindu-le” mai intii pe cele de pe versantul sting in ordine aval-amonte, apoi pe cele de pe versantul drept, „esalonate” amonte-aval. Despre golurile subterane mai importante vom spune si citeva cuvinte, iar pe celelalte le vom aminti numai. De asemenea, vom indica accesul la pesterile la care se poate ajunge fara dificultate. Pentru a ne bucura de privelistile minunate ale lumii subpamintene, ne va fi de folos o lanterna puternica, ori o lampa cu acetilena, care ne vor feri totodata si de accidente.

Plecam asadar, pe versantul sting, unde, sub Cornul Cheii, se deschide pestera Anton, o grota de mici dimensiuni. Urmeaza mai departe, linga Peretii Pripoanelor, pestera descoperita de alpinisti si botezata de ei Erasmus Iuliu Nyárády, dupa numele savantului clujean care a trait intre anii 1891-1966. Intrucit accesul in ea este foarte dificil chiar si pentru turistii antrenati, mergem mai departe spre pestera Calastur sau Labasuc. Pe platoul somital al Culmii Sandulesti, dirijati de marcajul punct rosu, ajungem la o dolina. In dreptul acesteia, pe o potecuta, ne lasam pe versant pina la intrarea in pestera Calastur. Sintem intimpinati de o deschidere ampla orientata spre apus, larga cam de sase metri. In interior, primul lucru pe care-l vedem sint doi stilpi ce par a imparti caverna in trei „incaperi”. Impresia ne-o clarificam, avansind de-a lungul primului stilp, alungit in interior pe o distanta de 12 metri.

Dincolo de el, in partea dreapta, se deschide un gang ingust de circa un metru, care raspunde in fundul pesterii. La stinga acestui pilier se mai afla un stilp, mai mic, sprijinind tavanul in arc frint, arcuit peste o firida lata. Din firida se observa un coridor stramt care iese la suprafata mai sus de intrarea mare. Dupa acesti stilipi, pestera se continua pina la adincimea de 17 m cu o camera lata de 13 metri, avind tavanul in ogiva. Pozitia pesterii, imediat sub coasta Calastur si ascunsa vederii, a facut sa fie folosita de oameni inca din preistorie. Urmele lor au fost relevate de sapaturile arheologice facute la intrare, unde au fost gasite fragmente de ceramica, obiecte de fier si altele.

De la Pestera Calastur ne indreptam spre pestera Morarilor. Accesul la ea este foarte greu deoarece gura pesterii este inundata de vegetatie, iar pe platoul din fata intrarii creste un adevarat lan de urzici. Din poteca Cheii, in dreptul Grohotei Morarilor, suim pe panta malului, pina la o coama stincoasa desprinsa din Creasta Scorusului. Ne cataram pe ea, apoi, pe partea cealalta, coborim si incepem sa cautam pestera. Cu ochi ageri, ii descoperim gura boltita, inalta de aproximativ cinci metri. Ne incumetam si patrundem in interior. Dupa ce strabatem sala centrala, larga de noua metri, si orientata nord-est-sud-vest pe circa 29 metri, vedem cum inaintea noastra grota se desface in doua ramificatii; cea din stinga este mai ingusta si mai adinca (15 m), cea din dreapta, mai scurta si mai lata (5 m pe 5 m), inalta de sapte metri. Si aici au fost identificate resturi din obiectele folosite de oamenii preistorici.

Tot pe malul sting se gaseste o pestera cu tavanul cazut, numita Sura lui Bolica, aflata la citiva pasi de poteca, din care cauza o vom vizita la plimbarea prin Chei. Mergind spre vale pe poteca, ajungem la un podet, flancat in stinga si in dreapta pe versanti de gurile a doua pesteri: Cetateaua Mica, pe versantul sting, si Cetateoua Mare, pe versantul drept. Interesant de observat este ca deschiderile lor, asezate vizavi de o parte si de alta a vaii, sint cam in acelasi ax. Accesul la ele este foarte lejer si chiar de la inceput interesul ne este retinut de ruinele unor ziduri aflate la intrarile lor. Mai intii cercetam pestera Cetateaua Mica, ajungind in dreptul ei pe un povirnis destul de scurt. La intrare, pasim intr-o „camera' ceva mai mare, prelungita spre interiorul muntelui pina la 70 m. Nu vom putea avansa insa in adincime deoarece galeria principala este ingusta (ceva mai mult de un metru) si foarte umeda. La iesire, in „holul” intrarii privirea ne este atrasa de o raza de lumina patrunzind in interior printr-o sapatura dreptunghiulara, asemanatoare cu un ochi de geam. Traversam pe malul drept si, imediat dupa podet, urcam destul de abrupt malul ripos spre pestera Cetateaua Mare. Chiar la gura ei se ridica un zid gros cam de un metru si jumatate, cu o spartura practicata in el, prin care patrundem inauntru. La citiva pasi de primul zid intilnim un altul, cu o grosime de doi metri. Trecem si de acesta, tot printr-o deschizatura aflata in stinga, si ajungem intr-un spatiu larg de aproximativ cinci metri. Undeva, deasupra noastra la circa cinci metri se gaseste tavanul. Sala centrala este barata, la 36 m de la intrare, de un culoar transversali din care, in stinga si in dreapta, pornesc doua galerii. Pa'rundem in galeria din dreapta trecind peste o treapta stincoasa de un metru inaltime si, dupa aproximativ 20 m, iesim intr-un loc mai larg, de unde directia se schimba la 90°. Dupa citiva metri, bratul coteste din nou in unghi drept si se ingusteaza accentuat, termanindu-se cu o nisa umeda. Revenim in sala centrala si intram in galeria din stinga, inaltata la un metru de vatra salii. Pasim peste acest prag si continuam sa mergem pina la capatul ei pe o distanta de aproape 35 m. Faptul ca a fost locuita si ca la un moment dat a fost fortificata impotriva dusmanilor de tot felul nu ne mira, deoarece dimensiunile pesterii Cetateaua Mare permit adapostirea mai multor oameni. Si ea a fost prospectata arheologic, descoperindu-se urmele si fragmentele feluritelor obiecte folosite de oamenii din preistorie.

Dupa vizitarea celor doua goluri subpamintene, cele mai des cercetate de turisti, plecam mai departe pe poteca Cheii, in cautarea celorlalte pesteri de pe versantul drept. Spre deosebire de versantul sting, pe cel drept vom gasi un numar mai mare de pesteri si mai interesante. In dreptul Coltului Sansil urcam panta malului pina ce iesim in Saua Sansil, traversam Zurusul Cetatii si ajungem la locul numit Cupola. In acest loc, trei pesteri sfredelesc masivul si anume: Modoloaie, ,,La Cuptor' si Liliecilor. Din fata pesterii Liliecilor zarim vizavi, peste Zurusul Cetatii, in Coltul Sansil, gura Vizuinii Sansil. Prin trecatoarea Cupolei iesim in zona de sub povirnisul „La Cirlige', unde se gasesc alte doua pesteri: pestera Ascunsa si pestera Feciorilor. Accesul la ele este dificil, mai cu seama la pestera Feciorilo; de aceea, recomandam ca ele sa fie vizitate numai de excursionisti foarte bine antrenati.

Ne continuam drumul pentru cercetarea pesterilor si, pe poteca din interiorul Cheilor Turzii, poposim la locul numit Mijlocul Cheii. De aici ne suim pe malul drept printr-un jgheab, ajungind pe un platou plin cu sfarimaturi de roca care se numeste „Cimpul lui Prodan”. Trecem peste el si ocolim prin stinga Virful lui Puscariu, iesind pe marginea superioara a grohotisului ,,La Cigai'. Urcam o carare vizibila pina ce depasim creasta Coltului Lat, dupa care urcam in continuare panta pina in dreptul a doi copaci mari. Aici, in spatele lor, gasim intrarea in pestera Hornarilor. Numele ei provine, se pare, dupa cum ne informeaza prof. E. I. Nyárády in lucrarea Cheia Turzii[1], de la un hornar, Ioan Kis, venit aici in 1780 sa caute comori, dar care si-a gasit sfirsitul in acest Ioc. Primul care a explorat-o temeinic a fost profesorul geolog loan Tulogdy in 1934. In pestera se intra printr-un portal inalt de sase metri, orientat in directia nord-vest - sud-est. Chiar de la intrare, in partea stinga sus, se observa un horn ingust, populat de foarte multi lilieci, prin care se vede cerul. Pestera se continua cu o sala mare, larga de patru metri si lunga de 22 m, avind tavanul drapat in falduri. Pe masura ce avansam, inaltimea tavanului scade. In fundul grotei, spre dreapta, se deschide un coridor ingust, lung de 15 m, terminat cu un put cu apa, adine de aproape 35 m.

De la pestera Hornarilor, revenim pe acelasi drum la Cimpul lui Prodan si cautam sa ne apropiem de peretele Coltului Lat, unde se gaseste deschiderea scunda a pesterii Binder. Ne orientam dupa creasta Coltului Lat si strabatem incilceala vegetala ce ne ingreuneaza drumul, iesind, in sfirsit, in dreptul pesterii Binder. Intrarea larga de circa sase metri are numai doi metri inaltime si, undeva deasupra, vedem o ferestruica, usor de observat mai ales din interiorul grotei. Avansind in interior vedem tavanul pesterii inaltindu-se la sapte metri, pe o distanta de 20 m, cind sala se inchide. Doar in dreapta se observa un culoar foarte ingust, ce se adinceste cu inca citiva metri. Un fapt demn de retinut: pe peretele din fundul pesterii se gaseste o semnatura, De Pato, datind din anul 1574 si apartinind, cu siguranta, celui mai vechi vizitator cunoscut.

Parasind pestera Binder, coborim coasta in directia riului. Trecem doua vaioage la rind, venite din culme, traversam un bot de deal si luam coasta pieptis spre intrarea larga a pesterii Unguresti. Dar atentie: drumul descris poate fi parcurs numai cu un ghid si pe vreme frumoasa, din cauza pantelor accentuate!

Pestera Ungureasca este cea mai mare caverna din cuprinsul Cheii Turzii, afundindu-se in munte pe o distanta de 75 m si fiind orientata in directia nord, nord-est - sud, sud-est. Gura pesterii, un adevarat portal, are o forma trapezoidala cu latura mare jos, de 19 m si inaltimea de 11 m, Intrind, remarcam in peretele din stinga o mica galerie, la doi metri si jumatate inaltime, adinca de aproximativ patru metri. In stinga si dreapta, pe masura ce avansam, descoperim, pe pereti, excavatii mai mori sau mai mici, unele chiar de marimea unor loje. La aproape 20 m de la intrare, tot in peretele sting, descoperim un coridor lat de trei metri si lung de 16 m. Din tavan atirna frumoase perdele de stinca, din care, cind si cind, mai cad bucati de piatra. Cam la 30 de pasi de la intrare, sala principala se ingusteaza pina la trei metri, ca dupa aceea sa revina la largimea initiala. Pe peretele din dreapta se observa niste scobituri alveolare, unele de dimensiunea unor nise. Pe distanta cuprinsa intre 58 si 75 m, pardoseala pesterii este acoperita de blocuri si lespezi provenite din distrugerea tavanului.

Dupa cum era de asteptat, si aceasta pestera a fost folosita inca din preistorie, sapaturile arheologice scotind la iveala fragmente de ceramica, obiecte si unelte, utilizate de oamenii primitivi.

Cu pestera Ungureasca se incheie vizitarea pesterilor din Chei, nu inainte de a aminti si de pestera Filimon, ultima de pe versantul drept, situata linga Politele lui Bielz. De la pestera Ungureasca coborim putin si prindem o carare vizibila care ne conduce spre Peretii cu Trepte si spre punctul Belvedere, usor de reperat. De aici, prin Padurea Mischiului, iesim in poteca Cheilor si apoi la cabana Cheilor Turzii.

RETEAUA HIDROGRAFICA

Reteaua de riuri si piraie din regiunea prezentata si, in special, din zona Cheilor Turzii apartine bazinului hidrografic al riului Aries. Cu un bazin bogat in afluenti, acest riu este cel mai mare curs de apa cules de riul Mures din cuprinsul Muntilor Apuseni si strabatind spatii geografice unde istoria, de milenii, a fost scrisa cu sudoarea si cu singele oamenilor de pe aceste meleaguri. Ariesul dreneaza o multime de versanti, adunindu-si afluentii din masivele Bihor si Trascau.

Acest dispozitiv complex al retelei hidrografice prezinta caracterul vailor tinere cu mersul vijelios, cu involburarea apriga a apei, acolo unde bolovanii le stinjeneste alunecarea. Ele izbucnesc din coastele muntilor, ca scapate din pripon, si se pravalesc la vale pentru infruntarea dura cu stinca. Drumul lor este presarat cu bolovani, pietrisuri, nisipuri, truda lor incetind la varsare, unde, prin conurile de dejectie depuse, ne arata, ca-ntr-un atlas geologic, formatiunile strabatute.

Ariesul strabate Muntii Trascau de la vest spre est formind un semicerc cu cocoasa indreptata spre nord. In bazinul superior, el se aduna din doua piraie, Ariesul Mare si Ariesul Mic, amindoua izvorind de sub virful Curcubata Mare (1849 m), cel mai inalt virf al Muntilor Bihor. Pina la varsarea in Mures, intr-un punct situat la 10 km vest de Ludus, parcurge 110 km, desfasurindu-se pe o suprafata de 2 910 km². In cuprinsul montan panta medie a riului este de 7‰. iar pe sectorul colinar si de cimpie panta este de 2‰. Pe tot acest parcurs, Ariesul isi poarta apele in cuprinsul ,,Tarii Motilor' — tara de piatra, cu stravechi radacini infipte adinc in trecutul tarii noastre. La tot pasul intilnesti aici locuri si vestigii ce amintesc de istoria zbuciumata a acestei „tari'. Pe Ariesul Mare, din satul Horea, comuna Albac, s-a ridicat conducatorul si sufletul razboiului taranesc de la 1784, Vasile Nicola Ursu, zis Horea. Pe dealul Fericetului se inalta si azi „Frasinul lui Horea', de peste 200 ani vechime. Din satul Carpinis, spalat de riul Abrud, afluent al Ariesului, se trage loan Oarga, cunoscut sub numele de Closca, tovarasul de arme si fratele de suferinta al lui Horea. Tot in aceasta zona se afla locul natal al unui alt mare luptator pentru dreptate si libertate, Avram lancu, nascut in satul Vidra de Sus, de pe Ariesul Mic, sat ce poarta astazi numele „craiului muntilor' — Avram lancu.

Dupa unirea Ariesului Mare cu Ariesul Mic in dreptul localitatii Mihoiesti, Ariesul ajunge la Cimpeni, cel mai important oras al „Tarii Motilor'. De aici, in 1784, a pornit flacara rascoalei lui Horea, Closca si Crisan; aici a fost si centrul luptei motilor in revolutia de la 1348. Astazi in Cimpeni functioneaza cel mai mare combinat de industrializare a lemnului din acest colt de tara.

Mai jos, pe Aries, vom intilni localitatea Baia de Aries, straveche asezare miniera, cunoscuta de pe vremea daco-romanilor. Atestata documentar pentru prima oara in 1325, Baia de Aries si-a intemeiat existenta pe prezenta mineralizatiilor auroargentifere din subsolul regiunii, cit si pe prezenta aluviunilor aurifere, purtate de apa Ariesului. Venind spre Baia de Aries de la Cimpeni, putin inainte de a intra in comuna, pe versantul drept, putem vedea ,,Fagul imparatului', un copac ce suscita o vie atractie, intrucit nici iarna el nu-si pierde frunzele marunte ce-i alcatuiesc coroana.

Urmarind cursul Ariesuiui, ajungem curind la Salciua de Jos, de unde, pe valea Morilor in sus, putem urca la pestera Huda lui Papara, ce adaposteste stalagmite anemolitice de o mare frumusete. De la Salciua de Jos, Ariesul intra pe teritoriul Muntilor Trascau, sporindu-si apele cu afluenti pe care-i primeste de pe ambii versanti. Primul dintre ei vine de pe partea stinga si se numeste Posaga, avind la rindul lui doi afluenti: Incesti si Sagagea. Pe traseul acestui riu, cu o suprafata a bazinului de 112 km, demn de vazut si retinut este „Cheia Posagii'. Dincolo de ea, la capatul amonte, apar din strafunduri pe ambii versanti doua izbucuri: Feredeu si Bujor, iar putin mai sus de acestia — din satul Posaga de Sus — porneste drumul spre rezervatia naturala Scarisoara-Belioara.

Tot versantul sting trimite, ca afluenti, Ariesului doua riuri mai putin importante: Ocolis (S=67 km²⁾) si Ocolisel (S=67 km²).

Mai jos cu circa trei kilometri de confluenta Ocolisului cu Ariesul, din localitatea Vidolm se poate urca pe malul drept spre rezervatia forestiera Vidolm, unde este ocrotita o specie relicta ramasa pe aceste locuri din timpul glaciatiuni-lor, laricea (Larix decidua ssp. carpathica). Cu putin inainte de intrarea in comuna Buru, in Aries se varsa, venind din versantul sting, cel mai mare afluent al lui, riul Iara.

Izvorind de sub virful Muntelui Mare, Iara isi sporeste unda cu aportul piraielor Ierta, Soimul si Sarulesti, intinzindu-se pe o lungime de 48 km si o suprafata de 320 km- a bazinului de receptie. Un punct de atractie, care ar putea constitui etapa de excursie pentru cei ce nu pregeta sa mearga mai mult pe jos, este defileul Surduc, de la varsarea Iarei in Aries. Alt obiectiv turistic interesant din aceasta zona este Complexul turistic Baisoara aflat pe afluentul Iarei, Ierta.

Aval de cabana Buru, la 550 metri, se gaseste una din tintele turelor noastre turistice cu plecarea din Cheile Turzii, si anume defileul foarte spectaculos si salbatic al piriului Berchis sau Borzesti. In aceeasi categorie de fenomene geo-morfologice se inscrie si defileul Ariesului intre Buru si Moldovenesti.

Tot in dreptul localitatii Buru, dar venind de pe malul drept, se varsa in Aries riul Rimetea, strajuit spre rasarit de Piatra Secuiului sau Coltul Trascaului. Din dreptul comunei Rimetea, o poteca suie pieptis abruptul Coltului Trascaului spre virful de 1128 m.

Ariesul, scapat din strinsoarea muntilor, iese la larg in cimpie unde, inainte de a strabate municipiul Turda, primeste apa riului Hasdatelor, valea constructor al Cheilor Turzii.

Valea Hasdatelor, acest arhitect lichid, izvoraste din coasta rasariteana a Muntelui Mare si se varsa in Aries linga satul Cornesti.

Departe de a fi un afluent bogat, riul Hasdate se intinde pe o distanta de numai 31 km, bazinul de receptie dezvoltindu-se pe o suprafata de 215 km. Asa mic cum este, riul Hasdate isi imbogateste apele cu ajutorul mai multor piraie, venite din versantul sting si drept. Le enumeram in ordine amonte-aval pe cele mai importante. Din versantul sting se aduna vaile Salicea, Ciunla, Saliste, Micusu si Negoteasa, iar din versantul drept piraiele Hasmas, Schiopi, Valea Mare si Valea dupa Deal.

De la izvoare si pina la intrarea in Chei, riul Hasdata parcurge aproximativ 26 km opintindu-se apoi intre peretii calcarosi ai defileului. La iesirea din Chei, Hasdatele isi schimba directia de curgere cu aproape 90° si se indreapta spre sud, catre satul Cernesti, unde se si varsa in Aries. In acest sector cursul apei este foarte sinuos, intrerupt din loc in loc de mici rupturi de panta unde se formeaza pravalisuri de apa, cea mai mare si mai frumoasa fiind cascada Ciucas.

Dincolo de confluenta cu valea Hasdate, Ariesul mai primeste din imprejurimile Cheilor Turzii doua piraie: Pordeiul si Sandulesti. In municipiul Turda, in Aries isi varsa apele Calda Mare, unita cu panul Racilor.

Piriul Racilor sau al Turului, cum ii mai spun localnicii, aval de comuna Tureni si-a creat drum salbatic in calcarele Culmii Petresti, in apropierea Cheilor Turzii. De moi mica amploare decit acestea, Cheile Turenilor pastreaza, prin salbaticia formelor carstice si frumusetea lor, ceva din maretia erelor geologice apuse.

In cuprinsul Cheilor Turzii, apa Hasdate se imbogateste si cu aportul citorva izvoare, venite din ambii versanti.

La capatul amonte al Cheilor, pe malul drept, chiar linga marginea Padurii Cheii, intilnim Fantana Morarilor si, daca ne continuam drumul spre creasta, vom intilni izvorul Fantana lui Chiper. Aproape de albia vaii, sub Sura Bali-chii, siroieste izvorul Feredeului, ivirea lui aici putind fi pusa in legatura cu prezenta faliei din zona „Polmoanelor'. Cercetind Cheile inspre aval, la locul numit Hodinis, strajuit de Coltul Sansil, apare un grup de trei mici izvoare neinsemnate. Mai jos cu circa 60 m de acest loc, din malul drept curge cel mai bogat izvor din Chei - Sipoiul Cheii - aflat sub Zurusul Cetatii.

In vecinatatea Cheilor Turzii se evidentiaza existenta unor lacuri, unele naturale si altele antropice. In rindul lacurilor naturale, mentionam lacul de la Cheia Turda, cantonat in gipsurile miocene. Din categoria lacurilor antropice fac parte lacurile din jurul localitatii Turda, formate prin prabusirea tavanelor vechilor exploatari de sare. Dintre ele, lacul Roman este cel mai mare. El este amenajat pentru bai si helioterapie.

Debitul apelor din regiune este in functie si de cantitatea de precipitatii cazute. In asemenea imprejurari, nivelul apelor creste in mod impresionant. De astfel de intimplari povestesc documentele si oamenii locurilor, amintind de inundatii si viituri de ape catastrofale. Atunci, „plapindul' Hasdate, din cauza ploilor prea mari sau a topirilor rapide de zapada, s-a transformat intr-un dragon lichid, distrugind si maturind totul in cale. Asa cum s-a intimplat in anii 1897, 1932 si culminind cu inundatia din 28 mai 1940. Daca celelalte doua inundatii au stricat poteci sau au luat podetele din Chei, cea din 1940 a distrus case, a facut victime omenesti, in multe puncte din Chei viitura schimbind chiar infatisarea locurilor, blocurile de stinca, copacii tiriti la vale, sedimentele depuse ulterior la larg demonstrind din plin forta penetranta si de rupere a apei. In timpul inundatiei, frontul undei, povestesc oamenii, avea cam sase, sapte metri inaltime. Deci, nu este de mirare ca apa poate sapa asemenea chei, mai ales atunci cind primeste si ajutor de la ceilalti factori atmosferici. De mai mica amploare decit inundatia din 1940, dar tot distructiva, a fost inundatia din anul 1975. Apele furioase ale riului Hasdate, din acel inceput de iulie 1975, au rupt si au dus iar la vale podetele, care au fost refacute in 1981.

Efortul si puterea dovedite ale acestor ape au atras atentia specialistilor datorita potentialului lor hidroenergetic, asa incit se studiaza amplasarea pe Aries a unei uzine hidroelectrice, in defileul Buru, iar pe cursul riului Hasdate, in aval de Cheile Turzii, montarea unei microhidrocentrale.

CONDITII TOPOCLIMATICE

In plimbarile noastre prin zonele limitrofe Cheilor Turzii sau in timpul escaladelor pe peretii lor este bine sa cunoastem actiunea factorilor climatici principali din regiune. Tinind cont de acestia, ne vom putea planifica excursiile si ascensiunile in asa fel, incit sa nu avem surprize neplacute, care sa impiedice reusita lor.

Teritoriul Muntilor Trascau si, implicit, al Cheilor Turzii se incadreaza in sectorul cu clima temperat-continentala moderata. Partea vestica a acestui teritoriu apartine domeniului climatic al muntilor cu altitudini medii, acoperiti cu paduri, iar partea estica - domeniului climatic specific Podisului Transilvaniei.

Pe latura de est a Muntilor Trascau si, bineinteles, a Culmii Petresti si a Cheilor Turzii, se individualizeaza nuanta topoclimatica de versanti adapostiti, cu frecvente efecte formale; acestea sint determinate de circulatia maselor de aer dinspre vest, dupa ce depasesc creasta principala a masivului Bihor si coboara spre zona depresionara Turda-Cimpia Turzii. Efectul de föhn aduce dupa sine incalzirea aerului si scaderea apreciabila a cantitatilor de precipitatii.

Caracteristicilor climatice specifice asezarii in latitudine li se adauga o serie de particularitati ce tin de dispunerea in etaje a reliefului. Masele de aer care acopera regiunea determina un regim termic moderat, o umezeala a aerului relativ mare, nebulozitate accentuata -mai ales in zona Muntelui Baisoara — si precipitatii atmosferice suficiente, datorita, evident, circulatiei vestice ce predomina in cea mai mare parte a anului.

Procesele atmosferice se desfasoara cu o intensitate deosebita pe versantii culmilor montane si submontane expuse spre vest si nord -vest.

In timpul sezonului rece predomina patrunderea maselor de aer temperat-continentale, dinspre nordul si nord-estul Europei, iar mai rar se resimte si influenta aerului umed din zona bazinului mediteraneean.

Fronturile atmosferice sosite dinspre sud-est nu influenteaza prea mult arealul Cheilor Turzii, tocmai din cauza orientarii lor spre nord-est.

Temperatura

Regimul termic prezinta o mai mare nuantare de la vest catre est, datorita conditiilor specifice ale reliefului local. Media anuala variaza de la mai putin de 2,0°C pina la peste 8,0°C. In partea estica, in aria depresionara Turda-Cimpia Turzii si arealul Cheilor Turzii, valoarea medie anuala atinge 8,5°C (Turda, 8,4°C; Cimpia Turzii, 8,6°C; Tabelul 1).

TABEL 1

Temperaturi medii lunare si anuale   

Anual: 8,4

Amplitudine: 23,7

Temperatura maxima absoluta la Turda a fost de 38,5°C (29 august 1946), iar minima absoluta de -31,2°C (25 ianuarie 1942). Radiatia solara globala insumeaza valori medii anuale de 110-115 kcal/cm an. Primavara, ca de obicei, in majoritatea zonelor tarii, este un anotimp efemer, nedepasind de regula 6-8 saptamini, in intervalul aprilie—mai. Vara, in schimb, dureaza de la sfirsitul lunii mai pina spre mijlocul lunii septembrie, dupa care toamna isi face simtita prezenta pina in a doua jumatate a lunii noiembrie. Pe toata aceasta perioada, in Cheile Turzii precum si in regiunile invecinate, se poate desfasura o bogata activitate turistica intrucit prezenta in regiune a masivelor calcaroase ce se incalzesc rapid sub actiunea razelor solare creeaza un microclimat placut si propice drumetiilor si ascensiunilor. Iarna insa, se mentine cel putin patru luni pe an (decembrie-martie), cu geruri deosebite in lunile ianuarie-februarie, cind, destul de frecvent, temperaturile minime coboara in timpul noptii pina la -25^oC.

Racirile excesive din timpul iernii datorate inversiunilor de temperatura constituie o trasatura evidenta pentru zonele depresionare (Iara, Turda), facindu-le improprii pentru culturile mai pretentioase. In zona muntoasa, primul inghet se produce in perioada 20-30 septembrie, iar ultimul - in intervalul 1-10 mai.

Zona deluroasa beneficiaza de mai putine zile cu inghet la sol, primul producindu-se cam in prima jumatate a lunii octombrie, iar ultimul in perioada 21-30 aprilie. Numarul mediu al zilelor cu inghet variaza intre 140-180 la munte, in zona Cheilor Turzii reducindu-se la 100— 120 anual.

Nebulozitatea si precipitatiile

De prezenta fronturilor si a circulatiei atmosferice este legata s f acoperirea cerului de nori, pe scurt spus, nebulozitatea. In zonele inalte, nebulozitatea este mai accentuata, cam de 6,1 zecimi (perimetrul Muntelui Baisoara) si de 5,7 zecimi in zonele depresionare. Cea mai noroa-sa luna in perimetrul montan este luna mai, iar in regiunile depresionare — luna decembrie.

Umiditatea in Cheile Turzii se mentine destul de ridicata, chiar in circumstantele unor precipitatii sarace, si aceasta din cauza morfologiei specifice, cu pereti inalti si deschideri inguste intre versanti.

Este bine de retinut de toti cei care vin in Cheile Turzii ca, pentru a evita neplacerile provocate de ploi, trebuie sa cunoasca si starea precipitatiilor. Repartitia acestora este inegala, cu cantitati minime in zona depresionara Turda-Cimpia Turzii (circa 550 mm), in functie de fenomenul de fohnizare a aerului descendent din Bihor, si maxime (circa 1 400 mm) in perimetrul montan. Repartitia lunara a precipitatiilor, care ating maximul in luna iunie si minimul in luna februarie, confirma tipul de regim caracteristic transilvanean in Cheile Turzii si in zona din fata lor (Tabelul 2).

TABELUL 2

Cantitatea medie lunara si anuala a precipitatiilor

Anual: 58,7

Cantitatile medii ale lunii februarie sint cuprinse intre 20 si 60 mm, aceasta fiind o luna saraca in precipitatii, mai ales in partea de est a regiunii. In luna iulie, luna cea mai calduroasa, cantitatile medii de precipitatii se inscriu intre 70 si 110 mm, celelalte luni avind valori intermediare. in timpul verilor calduroase se inregistreaza ploi frecvente mai ales in cursul dupa-amiezii. Dar, citeodata, in conditiile producerii ploilor torentiale, se pot inregistra cantitati foarte mari de apa, in 24 ore, cum s-a intimplat la Turda pa data de 29 mai 1926, atunci atingindu-se valoarea de 120 mm.

In cadrul regimului anual al precipitatiilor atmosferice se inscriu si ninsorile. Acestea se manifesta intre 40-80 zile pe an in perimetrul montan si 25-35 zile in zonele depresionare. In functie de ninsori, apare si stratul de zapada, cu importanta lui specifica, atat pentru agricultura, cit si pentru turism. Astfel, in zona montana inconjuratoare zapada persista intre 90 si 160 de zile, pe cind in zona deluroasa si, deci, in arealul Cheilor Turzii doar intre 65 si 100 zile, de la sfirsitul lunii noiembrie cam pina la jumatatea lui martie.

Vanturile au o circulatie specific zonala din partea de vest, modificata, adesea, de configuratia si orientarea principalelor forme de relief (culmi muntoase, coline, culoarele vailor, cheile). In zona depresionara din fata Cheilor Turzii (Turda-Cimpia Turzii), cea mai mare frecventa anuala o au vinturile dinspre nord-vest (12,8%) si dinspre vest (10,4%).

Prin faptul ca sectorul Cheilor Turzii are cam aceeasi orientare, in culoarul sau aceste vinturi au o intensitate mai mare decit in regiunile invecinate.

Pe platourile inalte, cum este si platoul Culmii Petresti, cea mai mare frecventa o au vinturile dinspre vest (30,0%) si sud-vest (20%). In perioada calda a anului, la munte, in zonele depresionare, culoarele vailor, precum si in Cheile Turzii se evidentiaza si frecventa brizelor.

VEGETATIA Sl FLORA

Existenta unor unitati fizico-geografice diverse si a complexitatii litologice se reflecta in arealul Muntilor Trascau si indeosebi a Cheilor Turzii in varietatea lumii vegetale si animale. Astfel, numai in perimetrul rezervatiei naturale complexe Cheile Turzii apar si sint ocrotite o multime de specii vegetale, intre ele multe fiind raritati floristice.

Vom incerca in cele ce urmeaza sa mentionam pe cele mai reprezentative, pentru a ne convinge si in felul acesta de importanta lor in ambianta naturala a zonei, precum si de frumusetea locurilor demne de cercetat nu numai de catre turisti, ci si ca ,,teren de observare' al botanistilor.

In Cheile Turzii vegetatia lemnoasa, care in alte zone geografice se distribuie in functie de altitudine, se dezvolta intercalat, astfel: esente specifice marilor altitudini vor fi intilnite aici crescind laolalta cu specii caracteristice dealurilor si cimpiilor.

Culmea Petresti se situeaza la nivelul de crestere al gorunului (Quercus petraea), el amestecindu-se in acest loc cu fagul (Fagus silvatica). Pe malul drept al vaii Hasdate, in padurea Mischiului, gorunul alterneaza cu carpenul (Carpenus betulus) pe linga care mai traiesc fagul, teiul (Tilia Cordata), cornul (Cornus mas) si singerul (Cornus Sanquinea) cu fructe albastrui si frunzele ce se inrosesc cind vine toamna. Acestor copaci li se mai asociaza macesul (Rosa canina), impreuna cu ruda lui - paducelul (Crataoegnus monogyno).

La capatul aval al intrarii in Chei, imediat in stinga, cum trecem peste pod, sub Coltul Mischiului, vom fi surprinsi de prezenta unui petic de padure format din pini (Pinus sylvestris) plantat aici sub zona lui altitudinala, la inceputul veacului.

De-a lungul vailor, inclusiv a vaii Hasdate, se dezvolta pilcuri de salcii (Salix alba), rachita (Salix fragilis), arini (Alnus incana, Alnus glutinosa) si plopi cu cele doua varietati, Populus alba si Populus negra, aceasta din urma fiind reprezentata prin exemplare falnice in lunca de sub Peretele Urias.

De pravalisurile versantilor, linga Turnul Galben, Turnul Ascutit si Zurusul Lung, se agata cu unghie de lemn un conifer pitic, tisa (Taxus baccata), vestit pentru lemnul lui mirositor si trandafiriu. Acest lucru si faptul ca frunzele lui sint otravitoare a facut sa fie exploatat si distrus irational, incit azi e pe cale de disparitie in Carpati. Deoarece acest conifer se catara pe pereti prapastuiti sau creste in poienitele abrupte dintre cleanturile versantilor vaii Hasdate, recoltarea lui este deosebit de dificila si foarte periculoasa. Astfel, linga Turnul Ascutit, cu multi ani in urma, un locuitor din satul Petresti, incercind sa stringa tisa, a cazut in abis, numele lui, Hili, fiind dat zonei Hiliodul. In prezent, Taxus baccata este ocrotit nu numai in cadrul rezervatiei Cheile Turzii, ci pe intregul perimetru al Carpatilor, ca si tulichina (Daphne cneorum).

Tulichina creste in locuri umede si razlete sau in tufisuri si impresioneaza ochiul, in primavara, prin multimea floricelelor de culoare rozacee, frumos mirositoare. In toiul verii, tulichina se impodobeste cu frumoase boabe singerii, la fel de otravitoare ca si scoarta copacelului. In Carpati se intilneste destul de rar si mai poarta numele de cleita, dafin sau liliac de munte.

Pozitia privilegiata a Cheilor Turzii, cu orientarea generala nord-vest—sud-est, aparata de fronturile atmosferice reci din nord si aerul foarte uscat din sud, a favorizat dezvoltarea si pastrarea unor specii de plante intilnite foarte rar chiar si in alte parti ale continentului nostru. Dintre acestea, intre peretii stincosi ai Cheilor Turzii a ramas pina azi usturoiul salbatic (Allium obliqum), intilnit numai in R.S.S. Turkmena, mararul pasaresc (Ferrula sadleriana), o umbelifera care creste numai in Cimpia Panonica.

Usturoiul salbatic (denumit de localnici „ceapa ciorii din cheie') creste pe tancurile calcaroase ale versantilor, dar il putem vedea si in crapaturile stincii, la inaltimile ametitoare din Peretele Urias, incit te miri prin ce minune traieste acolo. El isi face simtita prezenta prin puternicul miros pe care-l raspindeste. Cind dai cu ochii de el ti se infatiseaza ca un smoc de frunze (ca al usturoiului de cultura) dintre care se inalta o tija purtind la capat un buchetel de flori albe-galbui. Pentru faptul ca este foarte rar, el trebuie ferit de distrugere, cu atit mai mult cu cit este si comestibil.

Pe platoul de deasupra versantului sting si vizavi de el, pe Culmea Minastirii, drumul ne va fi ingreunat de tufisuri si boschete de alun si cununita. In zona „Polmoane'lor' din capatul amonte al Cheilor creste paducelul si porumbarul (Prunus spinosa), o ruda mai departata a macesului. Peste apa, pe versantul drept, cam in dreptul Fintinii Morarului, apare un soi de artar, jugastrul (Acer campestre) folosit citeodata si ca pom ornamental. Asociat jugastrului si ocupind uneori suprafete mai mari apare lemnul ciinesc (Ligustrum vulgare), un neam de aproape al frasinului, deosebit de frumos cind este inflorit si cind isi etaleaza ciorchinii de floare, de culoarea florii de lamii.

Din timpul perioadelor climatice reci si foarte reci, corespunzatoare celor patru glaciatiuni, s-au pastrat in interiorul Cheilor o serie de plante alpine, care aici se dezvolta sub altitudinea lor specifica. Dintre ele amintim: ochiul boului (Aster alpinus), piciorul cocosului (Ranunculus oreophilus), banica (Phyteuma orbiculare), cu florile ei albastre atit de atragatoare, odoleanul de stinca si strutusorii (Selaginella helvetica).

Perioadelor calde, care au precedat glaciatiunile sau le-au succedat, le-au supravietuit pe stincile calcaroase urmatoarele plante: scorusul (Sorbus dacica), un fel de arbust, colilia (Stipa eriocaulis), negara (Stipa capillata), paiusul (Festuca vallesiaca), pelinita (Artemisia pontica), trinjoaica (Ranunculus illyricus), vegetatie specifica zonei de stepa.

Din loc in loc, acolo unde pravalisul versantilor este intrerupt de cite o brina, isi inalta trunchiul contorsionat un arbust pitic — circelul (Ephedra distachya).

Platourile, stincile calcaroase, cerdacurile pesterilor sint acoperite de o patura groasa de ierburi, intre care o specie de graminee, coada iepurelui (Sesleria rigida), detine intiietatea. Impreuna cu aceasta graminee, pe pajistile de pe culme si in smocurile crescute pe versanti, mai cresc si alte plante ierboase calcofile si xerofile ca paiusul de stinca (Festuca saxatilis), negara, colilia etc.

Risipite intre colturile stincoase, isi ridica capetele galbene florile ochelaritei (Biscutella laevigata). Pe stinci, drumetii sau alpinistii vor vedea sau vor intilni pete de culoare care distoneaza cu cenusiul peretelui; sint obisnuitii licheni care invioreaza roca prin culoarea lor, unii de culoare roz (Verrucarla marmorea), altii galbui aurii (Caloplaca surantiaca) colorind ,,Polmoanele' sau cei albiciosi ca petele de var (Caloplaca lactes) aparuti pe Peretii cu Trepte Si Pripoane.

Dar ceea ce a facut ca zona Cheilor Turzii sa fie proclamata si rezervatie botanica este prezenta unor plante endemice, ce nu cresc de-cit aici. Transcriem numele citorva: o specie de omag (Aconitum callibotryon fissurae), cu flori albastre ce ne retin privirea (este planta otravitoare !), delicatul stinjenel (Iris gürteleri) inflorind violaceu printre stinci, o specie de fetica (Valerianella Zoltani), teposul spin zbirlit, gata sa ne intepe, in Alghine (Carduus alghinae) si vulturica (Hieracium substellatum tordanum). Cu ele coabiteaza si citeva specii endemice carpatine cum sint: garofita alba (Dianthus spiculifolius), care ne incinta ochii si in Bucegi, tamiioara (Viola joói) inrosind cu florile-i singerii grohotisurile, si soponelul, ca sa amintim numai citeva dintre ele.

Toate plantele mentionate aici, alaturi de cele obisnuite, au darul ca prin florile, inflorescentele si tipsiile floricole, de toate culorile, sa ne inveseleasca ochii si sufletul in preumblarile noastre.

FAUNA

Pretutindeni, fauna urmeaza in linii mari distributia zonala a vegetatiei. La fel se intimpla si in spatiul Cheilor Turzii, unde fiecare coltisor de stinca, ochi de apa, padurea si tufisurile freamata de viata, de la formele cele mai simple pina la animalele de interes cinegetic. Ochiului iscoditor, interesat, nu-i poate scapa agitatia gizelor cu aripi, a insectelor zumzaind in cautarea hranei, preocupate de ingrijirea si perpetuarea speciei.

La ora amiezii, cind aerul tremura de caldura, vazduhul se umple de zbirniitul libelulelor, care aici plutesc, atirnate parca de un fir nevazut, aici strabat spatiul cu viteza do fulger. Aceste ,,minielicoptere' sint reprezentate in zona Cheilor Turzii de libelulele comune (Calopterix splendens) sau de tipurile mai rare (Lestes barbarus), toate splendid colorate.

Surori florilor, prin colorit, se misca in aer fluturi cu aripi de pudra, fluturi foarte rari (Heterogynms, Phybaloptenix, Eublema Suavis) alaturi de alte exemplare banale, oare odihnesc ochii prin zborul lor ezitant, de petala desprin-sa si cazuta. Frumusetea speciei Phybalopterix caligraphata, prezenta aici, mai poate fi admirata numai in Iugoslavia, linga Rijeka, sau in U.R.S.S., in Urali.

Datorita faptului ca se constituie in teritoriu ocrotit, valea riului Hasdate ofera conditii favorabile dezvoltarii faunei piscicole de talie mica si mijlocie. In adincul undei reci se intrec intre ele: zvirluga (Cobitis taenia), galbuie pe spate, cu pete marunte negre si avind doua-trei dungi in lungul trupului, si ruda ei — grindelul (Nemachilus barbatulus), la care petele sint mai mari, de culoarea frunzelor. Acestora le tin tovarasie boisteanul (Phoxinus phoxinus), la fel de marunt si durduliu, mindru de ,,ves-mintul' pe care-l poarta: verde pe spate, stralucitor ca argintul, pe burta; in focul dragostei culorile i se schimba, spatele devenindu-i albastrui iar burta i se inroseste; foarte zglobiu, inoata in toate partile si citeodata poate fi vazut depasind obstacole din apa prin salturi, aidoma pastravilor. In marginea apelor, pe linga malurile strajuite de peretii verticali, se furiseaza porcusorii (Gobio gobio) cautind adapostul grotelor sau al radacinilor de sub apa. De talie mica, porcusorii sint impodobiti pe parti de solzisori argintii, iar pe spate sint stropiti de-a curmezisul cu peta negre.

Spaima insectelor de tot felul, ca si in alte parti, o constituie in riul Hasdate broasca rosie de munte (Rana temporaria) si broasca riioasa bruna (Bufo bufo). De pe malurile apei, privind cu atentie ochiurile de apa linistita, vom surprinde ondulind perdeaua lichida pe Natorix natorix, sarpele de apa, total inofensiv, dar care poate speria pe cei ce nu-l cunosc (pe cap are doua semilune yalbene si e lipsit de semnul negru zigzagat de pe spate, semn indicind speciile de serpi veninosi). Zilele insorite scot afara la plaja, pe calcarele din preajma, si comuna sopirla (Lacerta muralis) care, cind e deranjata, dispare intr-o clipita, facindu-ne sa tresarim la repezisul miscarilor ei.

De sus de pe tancurile cele mai inalte vegheaza din loc sau din zbor planat acvila de stinca (Aquila chrysaetos), exemplar rarissim de pajura, cel moi mare rapitor inaripat de la noi. Comparativ cu ea, vinturelul (Falco tinunculus), alt rapitor de zi, este ca un pui. De talia unei tarce, are penele de culoare cenusie cu stropiturile in lungul pieptului. A primit numele de vinturel pentru ca se opreste in aer, ca suspendat, dind foarte repede din aripi.

Nici noaptea nu este lipsita de pasari de prada in Cheile Turzii. Dintre acestea, bufnita sau buha (Bubo bubo) infioreaza linistea noptii cu vaierul ei strapungator. Mare cit un curcan, are in virful capului doua moate si penajul frumos colorat cu alb, galben si brun. Zburind, alunecarea ei este atit de lina incit prada nici nu se dezmeticeste cind este luata in gheare.

In perimetrul aerian al Cheilor Turzii, se agita de colo-colo-n zbor tot felul de inaripate, unele dintre ele fiind raritati avicole, piuind si fluie-rind, dind viata sonora stincariei si tufisurilor. In zona abrupta a versantilor zboara, in cautarea hranei, un exemplar rar si in zona muntilor inalti - fluturasul purpuriu (Tichodroma muraria). Putin mai mare decit o vrabie, are penajul in culori pastelate, e foarte zglobiu si inspecteaza peretii prapastuiti pentru a-si gasi hrana zilnica.

In ascensiunile noastre vom fi insotiti, parca facindu-ne concurenta, de o alta inaripata de marimea unui pumn, pe care o putem vedea si in vaile de abrupt din Bucegi: mierla de piatra sau mierla de stinca, pe numele latinesc Monticola saxatilis. Vom intilni de asemenea, aproape cu invidie, pentru felul de a sta pe verticala peretelui, presura mustacioasa (Emberiza cia) cu un penaj frumos colorat. Versantii Cheilor Turzii mai sint insufletiti de agitatia pietrarului (Oenanthe oenanthe), cu spatele in culoarea calcarului, de codrusul de casa, la fel de cenusiu ca si stinca. Din cind in cind, pe deasupra Cheilor mai razbate croncanitul corbului (Corvus corax), si el in cautare de hrana. Cu penajul de culoarea antracitului, este usor de observat cind zboara sau chiar cind se odihneste in vreun copac sau cleant de stinca. Primavara, adus parca de valul de aer cald, apare si lastunul de stinca sudic (Apus melba); are un frurnos „frac' pe care-l poarta elegant. O data cu el, din aceeasi familie, soseste si lastunul de stinca (Apus apus).

La intrarea in Chei, dupa ce trecem primul pod si ne afundam in padurice, sintem luati in primire de cintecul si trilurile privighetorii (Luscinia luscinia) ale pitigoiului de livada si ale multor altor zburatoare, toate la fel de gurese.

Grotele, vagaunile si scobiturile stincii au favorizat cuibarirea porumbelului (Columba livia domestica).

Arealul Cheilor Turzii gazduieste si ofera conditii bune de vietuire multor animale mari, de interes cinegetic. Frecvent apar vulpea (Vulpes vulpes), bursucul (Meles meles), caruia localnicii ii spun si viezure, si care isi sapa vizuinele in partea de jos a defileului. Mistretul (Sus scrofa) este cel mai mare animal care poate fi intilnit in regiunea Cheilor Turzii, iar cel mai gratios este caprioara (Capreolus capreolus), infinita mai ales in zona povirnisului Emil Pop.

In rindul carnivorelor de talie mica amintim jderul de stinca (Mustela foina) si ruda lui, nevastuica (Mustela nivalis). Lastarisurile si desisurile de arbusti de pe Culmea Petresti ofera adapost celui mai fricos animal, iepurele (Lepus europaeus transsilvanycus).

Sub stincaria Borza, acolo unde se intinde Padurea Mischiului si in paduricea de pini pot fi urmarite jocurile si salturile spectaculoase ale veveritei (Sciurus vulgaris).

Din cauza numarului mare de pesteri, in peretii calcarosi ai Cheilor Turzii s-au pripasit si s-au inmultit vreo trei specii de lilieci. Una din ele, Myotis myotis, are talia cea mai mare dintre liliecii de la noi din tara. Celelalte specii, liliacul cu potcoava mare si liliacul cu potcoava mica, sint mai mici decit primul, dar la fel de vioi, zigzagind vazduhul in fapt de seara si aducind unul din primele semne ale primaverii.

Lumea vegetala si cea animala, dupa cum am vazut, este bine reprezentata in zona Cheilor Turzii. Ba, mai mult, aici s-au conservat specii din ambele regnuri, din timpuri de mult apuse. Datoria noastra, a drumetilor, a alpinistilor, este aceea de a ocroti, de a incerca sa le deranjam cit mai putin si, bineinteles, atunci vom putea sa le si admiram.

SOLURI

In strinsa legatura cu distributia formelor de relief, constitutia geologica, influenta conditiilor bioclimatice si hidrologice dintr-o anumita regiune geografica exista si se dezvolta o gama variata de soluri. In functie de forma de relief pe care se formeaza, apar tipurile genetice de sol montan, de deal sau de cimpie. Aceasta distributie este valabila si in cazul Cheilor Turzii si a zonelor invecinate.

In perimetrul montan din nord-vestul Muntilor Trascau, datorita constitutiei mai variate de roci, invelisul de sol este mai eterogen. Astfel, aici se evidentiaza solurile brune acide si brune pod-zolite, asociate cu soluri argilo-iluviale brune si brune podzolite, aflate pe unele roci sedimentare.

In cuprinsul Cheilor Turzii intilnim aceste tipuri de soluri, pe versantul drept al riului Hasdate si pe Culmea Petresti, cam de la jumatatea Cheilor in amonte.

In perimetrul culmilor mijlocii se dezvolta solurile brune si brune galbui, carora li se adauga diferitele faze de erodare, inclusiv regosolurile. Sub stincaria Borza si in cadrul padurii Mischiului de pe malul drept al Hasdatelor intilnim ades acest tip genetic de sol. Pe seama calcarelor din regiune, a alterarii lor s-a mai format „terra rosa' si rendzinele negre si brune; pe Culmea Minastirii, unde au o larga raspindire, ele sint strapunse de blocuri de calcar.

Prezenta solurilor amintite mai sus a favorizat activitatea silvic-pastorala, ele nefiind propice culturilor organizate. Tot in etajul superior muntos mai apare, de asemenea, solul de pajiste subalpina, intelenit secundar.

Sub finetele umede, neexpuse insolatiei sau expuse putin, ce se intind mai mult pe versantul drept al cheilor, se formeaza rendzinele rosii, brune si solurile negre argiloase. Existenta lor este legata de natura petrografica a locului si, in principal, de drenajul apelor de siroire.

Pe malurile riului Hasdate si aval de intrarea in Chei putem observa regosolurile diferit erodate, asociate cu roci mobile. De la cabana Cheile Turzii inspre Turda incep sa apara asa-zisele soluri de cultura, caracteristice zonei colinare si de cimpie. Enumeram cernoziomurile cambice (levigate) si cernoziomurile argilo-iluviale ce ocupa suprafete intinse in jurul orasului Turda si al orasului Cimpia Turzii.

Pe rocile salifere din perimetrul cutelor diapire, aflate pe aliniamentul Turda-Someseni-Apahida, intilnim restrins saraturile. In culoarul Ariesului si in regrunea de captare a afluentilor sai, Iara, Berchisul si Hasdatele, se dezvolta solurile aluviale de lunca, pe care le-am mai intilnit la iesirea Hasdatelor din Cheile Turzii.

Folosirea intensiva a resurselor de sol din preajma Cheilor Turzii necesita in continuare aplicarea masurilor si lucrarilor menite sa previna si sa combata eroziunea solurilor in, panta. De asemenea, se impun masuri pentru stabilizarea terenurilor afectate de alunecari. Aceste solutii, dincolo de finalitatea lor pentru agricultura si activitatea silvo-pastorala, se incadreaza in mentinerea si pastrarea intacta a mediului inconjurator pentru desfatarea ochilor celor ce vin ca turisti in acest minunat colt de tara.

PROTECTIA NATURII SI TURISMUL IN CHEILE TURZII

Am reunit aceste doua notiuni in titlul capitolului de fata deoarece am considerat ca intre ele exista o legatura nemijlocita. Afluxul mare de turisti intr-un perimetru destul de restrins, mai ales cind aici sint ocrotite o sumedenie de specii vegetale si animale rare, poate duce, in j momentul cind acestia nu sint avertizati, la stricaciuni ireparabile. De aceea, pledam pentru o atentie si o grija deosebite din partea excursionistilor, fie alpinisti, fie drumeti, in ocrotirea acestui unic monument al naturii, Cheile Turzii.

Din capitolele precedente ne-am putut forma o idee despre cit i-a trebuit naturii sa dureze aceasta veritabila „opera de arta' in care se.ascund si vietuiesc atitea si atitea specii. Si nu numai atit. In aceasta zona, cu deosebire in pesterile din Chei, au ramas urme ale vietii materiale din perioada copilariei speciei umane. De asemenea, arealul Cheilor Turzii a oferit adapost in vremuri de restriste stramosilor nostri. Astfel de evenimente au fost consemnate la timpul respectiv, in documentele epocii, unele dintre ele ajungind pina la noi. Prof. Erasmus Iuliu Nyárády ne spune in lucrarea sa Cheia Turzii ca un document din 1291 emis de la curtea regelui maghiar Andrei al III-lea aminteste de impunatorul defileu al Hasdatelor.

Dar faima Cheilor Turzii a fost data de relieful de exceptie, modelat in calcare, si de prezenta a 997 de specii vegetale, multe dintre ele raritati la nivel european. Abundenta florei si peisajul remarcabil au polarizat interesul mai multor cercetatori, inca din anii 1913-1914, botanistul luliu Prodan cerea ca arbustul pitic, circelul, Ephedra distachya, sa fie protejat. Comisia Monumentelor Naturii, infiintata in 1930, a depus eforturi considerabile, prin profesorul botanist Alexandru Borza, ca regiunea Cheilor Turzii sa fie declarata rezervatie naturala, ceea ce s-a si intimplat in anul 1938. Cu o suprafata de 175,5 ha, rezervatia complexa Cheile Turzii a fost inclusa, alaturi de alte 15 rezervatii de la noi din tara, pe lista U.N.E.S.C.O.

Fig01a.jp2

Fig01b.jp2

Deci, o data mai mult, ca romani, ca locuitori ai acestei tari, datoria noastra este sa pazim si sa ocrotim tezaurul faunistic, floristic si geologic din Cheile Turzii, ca si de oriunde in alta parte. Turisti fiind sau alpinisti, sa le recomandam celor mai putin umblati acelasi lucru, avertizindu-i ca totul aici este sub protectia legii, usurind astfel sarcina celor desemnati anume sa protejeze rezervatia.

Din practica si din experienta dobindita de-a lungul anilor se stie ca in toate zonele montane cei mai mari iubitori ai naturii sint alpinistii, care nu permit degradarea sau distrugerea cadrului natural. Grija pentru natura nu trebuie sa se manifeste numai in cuprinsul Cheilor Turzii, ci si pe parcursul traseelor turistice, descrise in paginile acestei carti. Calatorind, vom vedea si ne vom bucura de frumuseti singulare, ca acelea din Cheile Turzii, din Cheile Berchisului sau Borzestiului si din multe alte locuri. Ne luam ingaduinta sa propunem parcurgerea traseelor in ordinea in care sint descrise in carte. Le-am prezentat astfel tinind searna si de lungimea lor, incit descoperirea celor mai interesante zone sa se faca gradat.

Timpul de mers a fost estimat foarte larg, luind in consideratie posibilitatile unei mai mari categorii de turisti. Cei antrenati si alpinistii pot reduce substantial timpul, uneori chiar la jumatatea celui indicat. Toate traseele sint marcate cu semnele conventionale de marcaj, universal folosite, din loc in loc aparind si jaloane indicatoare. Plecarile, in toate excursiile propuse, vor avea loc din fata cabanei Cheile Turzii, aflata aproape de intrarea aval a Cheilor, la o altitudine de 450 m. Ea dispune de 26 de locuri in camere de 2-5 locuri si de inca 20 locuri in cele 10 casute de camping. In dreapta cabanei, cu o terasa frumos amenajata in fata, se afla bufetul. In perioada anotimpului rece, pe pantele Dealului Alb si ale Dealului Lupului se poate schia; pe Dealul Alb exista si o instalatie de bebischi. In afara de casutele de camping, tot in apropierea cabanei, in stinga ei este amenajat un teren inchis pentru corturi, care dispune si de grup sanitar.

TRASEE TURISTICE

PLIMBARE PRIN INTERIORUL CHEILOR

Punctul de pornire spre traseele de turism este, cum am spus, cabana Cheile Turzii, unde se gasesc si indicatoarele cu semnele marcajelor ce strabat intreaga regiune. Tot aici, la vedere, este plasat si panoul ce avertizeaza ca din acel loc incepe rezervatia naturala Cheile Turzii.

Din spatele cabanei, asadar, coborim treptele ce dau in drumul spre moara veche, un adevarat „tunel' de verdeata. In fata morii, dezafectata acum citiva ani, poposim pe o banca, de unde putem admira o prima panorama a Cheilor. Versantul sting se deschide generos, in prim-plan avind Povirnisul Emil Pop plin de vegetatie.

Deasupra lui se ridica, sprijinind parca cerul, stincaria Hornului Vulturilor. In adincime se esaloneaza Peretele Marac, Turnul Bors, zona celor doua Alghine, Turnul Galben si Peretii Pri-poanelor, fundalul peisajului fiind ocupat de Peretele Urias; sus, la inaltime, se profileaza in zare Crucea Sindulestilor, constructie din metal, vizibila de la mari distante. Versantul drept al Cheilor il vom descoperi treptat, pe masura ce vom avansa, deoarece padurea ce acopera Coltul Mischiului ne limiteaza privelistea asupra acestui versant. Doar o portiune din creasta zimtuita a Peretilor cu Trepte si catargul de la Belvedere pot fi zarite in departare.

De la banca de lemn plecam mai departe. Trecem printr-un desis de tufisuri si poposim pe malul riului Hasdate, citiva metri mai la vale de impozantul pod metalic arcuit peste apa.

Aici, cu emotie, bucurie si curiozitate ne pregatim sa intram in defileul numit Cheile Turzii. Vom strabate defileul incsrcind sa recunoastem zonele prapastuite ale versantilor, precum si locurile de acces la baza traseelor alpine, raspindite pe toti peretii vaii. Cum descrierea intrarilor si a turelor alpine formeaza obiectul altui capitol al cartii, vom nota de fiecare data numerele si denumirea traseelor la baza carora se poate ajunge pe cararile desprinse din poteca Cheilor.

a)     Inainte de trecerea podului, pe malul sting al riului, urmind linia de tarm, se poate ajungem la traseele nr. 1 - „Hornul Maroc', nr. 2 — ,,Fisura Maroc', nr. 3 — „Creasta lui Mihai Bors'.

Traversam albia Hasdatelor pe podul metalic, primul pod din Chei. Coborind scarile acestuia, sintem inconjurati dintr-o data de desisul padurii Mischiului, loc inviorat de trilurile si cintecele pasarelelor, de joaca si salturile veveritelor.

Avem acum ocazia sa vedem de aproape pilcul de pini, crescuti sub altitudinea lor normala, fiind plantati in acest loc in 1917 de locuitorii comunei Cheia (proprietarul de atunci) in urma incendiului din 1907. La piciorul podului, putin in stinga, apar marcajele a sase trasee turistice: triunghi rosu, indicind accesul j la cabana Buru, punct rosu, aratind calea spre circuitul crestelor, banda galbena - accesul la Izvorul Popii — Cascada Ciucas, triunghi galben, ce indruma spre cascada Ciucas — sat Cornesti, cruce rosie si banda rosie, primul marcaj semnalind drumul prin Petrestii de Jos — Iara spre Complexul turistic Baisoara, al doilea, tot prin Petrestii de Jos, la Deleni, si de aici la cabana Faget, Cluj-Nopoca.

Pentru plimbarea prin Chei propusa de noi, o vom lua pe un drum larg de pamint, ca o alee de parc, drum ,,gituit' din loc in loc de asaltul vegetatiei. La un moment dat, o spartura in frunzisul copacilor ne da prilejul sa vedem contrafortul Turnului Bors, detasat singular din versantul sting.

Continuam mersul pe poteca pina cind in stinga noastra se pravale stincos abruptul malului drept, in dreapta aparind inaintea ochilor apa Hasdate.

b)     De aici putem ajunge, dupa ce traversam riul pe pietre, la traseele nr. 7, nr. 2, nr. 3.

Pe partea dinspre apa, poteca este sustinuta de un zid de sprijin si ridicata cam la doi metri deasupra oglinzii apei. Deasupra noastra o arcada de piatra boltita peste poteca anunta povirnisurila Turnului de Jos si cele ale Peretilor cu Trepte.

Inaintam pe poteca daltuita acum in stinca malului drept si lasam privirea sa alerge sloboda pe versantul de vizavi, unde intre steiurile de stinca se latesc cele doua poienite inclinate ale Alghinelor: Alghina 1 si Alghina 2. Peste ele creste spre cer Peretele Alghinelor, continuat spre amonte de Creasta Sura. In fata Crestei Sure, ocupind primul plan si strajuind Alghina 2, se ridica maiestuos Turnul Galben. Ne continuam drumul si dupa circa 50 rnetri coborim citeva trepte sapate in patul potecii, iesind in zona unde cursul Hasdatelor este strimtat de versanti si unde, pe cel de-al doilea podet, se trece pe versantul sting al vaii.

c)     Fara sa parasim malul drept, ocolim podetul si prindem fosta poteca pe care o urmam pina in dreptul unei vai de torent. Aici este accesul la baza traseului nr. 50 — „Morcov'.

d)     Pe versantul sting, dupa podet, imediat in dreapta, se observa o potecuta mergind in sensul de curgere al nulul, care ne conduce la traseele nr. 4 - „Creasta Sura' si nr. 5 - „La Tisa'.

Aval de pod, la citiva metri, in versantul sting se deschide, la nivelul apei, concavitatea unei grote, usor de remarcat. Indata dupa podet, inaltind privirea, reusim sa vedem, pe coasta dreapta, ceva din maretia Peretelui Vulturilor, la piciorul caruia, nezarita din poteca, se adinceste in munte „Pestera Ungureasca'. Mai departe poteca se afunda intr-o padurice crescuta in lunca riului si intinzin-du-se pina la bara Peretilor Pripoanelor. Ne strecuram urmarind drumeagul, sprijinit spre apa de un zid, pe linga peretii verticali, in penumbra frunzisului copacilor.

e)     La circa 170m de locul unde se gaseste o placa comemorativa, din poteca se observa linia

pitoanelor din traseul nr. 43 — „Turnul Galben'.

Parcurgem aproape 170 metri si poposim pe un colt de stinca ce sugruma valea, ivindu-se acum ocazia sa cercetam in voie larga priveliste asupra Peretelui Vulturilor. Aproape de apa, se mai vede inca urma drumului abandonat de pe malul drept, sapat in stinca de sub Politele lui Bielz.

De la inaltimea potecii, pe niste trepte scobite in piatra, coborim chiar pe plaja nisipoasa a riului. In aceasta portiune de la nivelul apei gasim amestecate cu pietris, nisip si crengi cablurile si traversele unuia dintre fostele poduri suspendate, ramasite ce amintesc de puterea destructiva a Hasdatelor. Lunca nisipoasa se termina in dreptul unui pragulet de stinca, calea noastra luind-o in dreapta, iar valea Hasdatelor arcuindu-se spre stinga, intr-o curba larga. Condusi de poteca ce ia treptat inaltime, ne oprim la un moment dat intr-un cot al ei, descoperind inaintea noastra o perspectiva generoasa a ambilor versanti. Privirea ne este retinuta la inceput de masivitatea Peretelui Urias din versantul sting, ca apoi, aruncind ochii vizavi, sa vedem creasta ascutita a Coltului Crapat si, dincolo de ea, meterezul Coltului Sansil. Deasupra noastra, Peretii Pripoanelor ascund in adincimea lor creste si colturi stincoase, jgheaburi si scocuri.

f)      Chiar din poteca, spre dreapta, se desface o cararuie usor vizibila ce suie pantele abrupte spre baza traseelor din Peretii Pripoanelor: nr. 6 — ,,Priponul Mare', nr. 7 — ,,Intre Pripoane I', nr. 8 - „Intre Pripoane II', nr. 9 - „Priponul Mic'. Tot de aici trecem printr-o strunga numita Furca, aflat deasupra Jgheabului Fioros, pentru intrarile in traseele nr. 10 — „Erasmus Nyárády' si nr. 11 - „Peretele Caprelor'.

Pe povirnisurile inierbate ale Pripoanelor, accesibila numai alpinistilor din cauza inclinatiei terenului, se afla, descoperita si botezata chiar de ei, pestera „Erasmus Iuliu Nyárády '.

Continuam drumul ce serpuieste printre bolovani, copaci si tufisuri, care se apropie tot mai mult de piciorul Peretelui Urias, si iesim in dreptul celui de-al treilea pod chiar la baza masivului. Din acest punct, Peretele Urias ni se dezvaluie in toata plenitudinea, impresionindu-ne cu verticala lui, prelungit spre culme cu o inlantuire de pereti si creste ce trec de 300 metri. La mare inaltime, distingem, pe abruptul peretelui, mici brine, crapaturi si alveole in care cresc diverse plante, in dreptul peretelui, albia Hasdatelor formeaza un S, loc care a fost numit Balta Cotita. De pe bolovanii ingramaditi de riu aici putem cuprinde cu ochii o zona mai larga a peisajului oferit de versantul sting.

Peste apa se inalta, ca o caciula, Virful lui Pusoariu, iar in spate si peste el — cocoasa rotunjita a Coltului Lat sau, cum ii mai spun alpinistii, Coltul Rotunjit. La poalele lui se gaseste Pestera Binder, alt gol carstic demn de vizitat.

Cum il privim, Coltul Lat are in dreapta o limba de grohotis cunoscuta sub numele de „La Cigai', ce il separa de impresionanta lama calcaroasa a Coltului Crapat. Coltul Crapat iese clar in evidenta, detasat de fundalul format de peretele Suurime de o vaioaga ingusta.

Ocolind bolovanii, ne indreptam spre podet si, cind ajungem pe malul celalalt, coborim atenti o placa spalata, cu mici scobituri in ea pentru sprijinul piciorului. Urcam in continuare o ruptura de panta si mergem mai departe printr-un tunel verde de arbusti.

Iesim la larg in lunca riului, intesata toata de bolovani, tufisuri si fragmente uscate de copaci, in dreptul Baltii Cotite, la locul numit Mijlocul Cheii. De aici putem vedea mai bine verticalitatea Peretelui Urias, sprijinit in acest cot al riului de un contrafort iesit chiar din apa.

g)     Trecem riul pe bolovanii de la baza Peretelui Urias, unde este accesul in traseul nr. 12 -   „Madona Neagra'. Amonte, 10 m de traseul nr, 12, se afla baza traseului nr. 13 — „Vigh Tibor'.

Catarindu-ne pe un fel de trepte, prindem din nou poteca situata cam la doi metri inaltime, poteca taiata in stinca pentru a usura plimbarea prin Chei. Avind o latime de numai un metru sau chiar mai putin, ea urmareste toate sinuozitatile versantului in care a fost scobita. Dupa citiva metri in versantul drept apare o treapta stincoasa cam de 1,50 m inaltime, continuata in sus de un jgheab plin de pietre, tufisuri si arbusti.

h)     Urcam treapta stincoasa si jgheabul prinzind deasupra cararea ce ne scoate la intrarile in traseele: nr. 36 - „Creasta Coltului Crapat', nr. 37 - „Metalul', nr. 47 - „Fisura Soimilor', nr. 38 - „Peretele Suurime', nr. 48 - „Traseul Frontal Suurime', nr. 49 - „Pajura', nr. 39 -„Creasta Matematica', nr. 40 - „Peretele sudic al Coltul Rotunjit', nr. 41 - „Frontalul din Coltul Rotunjit'.

Din locul unde am ajuns privim din nou, pe malul opus, Peretele Urias pe care il vedem cum se prelungeste spre amonte cu Peretele Porumbeilor, aflat deasupra unui mare prag stincos denumit Padini.

i)       Pragul stincos Padini reprezinta plecarea in traseele nr. 14 - „Peretele Porumbeilor' si nr. 44 - „Diedrul Porumbeilor'.

Dincolo de Peretele Porumbeilor, in departare, se zareste partial „Cosul Hili' sau „Grota lui Hili' si partea superioara a catedralei pietroase, Coltul Cosului sau Turnul Ascutit. Ridicind privirea spre abruptul malului drept descoperim iarasi muchia ingusta a Coltului Crapat si, mai departe, Coltul Sansil pe care deslusim mai multe turnulete, crapaturi si grote rezultate in urma actiunii factorilor atmosferici.

Urmam drumul intr-o curba larga si, dupa circa 100 metri, acolo unde acesta coteste scurt spre stinga, trecem pe sub o arcada sfredelita in versant, intocmai ca un tunel, caruia ii lipseste un perete. Putin mai departe de acest pasaj, avem prilejul sa vedem, pe malul sting, la nivelul apei, o grota aproape sferica. In scurt timp apoi, ajungem la a doua excavatie in versant. Spre deosebire de prima, aceasta are podina de beton si balustrada, dedesubtul ei forfotind apa. La citiva pasi mai incolo, pe niste trepte scobite in stinca potecii, sosim la cel mai important izvor din Chei, Sipotul Cheii, care are un debit variabil.

Sipotul Cheii siroieste de sub pietrele acoperite cu muschi ale Surducului Sipotului, partea inferioara a Zurusului Cetatii, o limba uriasa de grohotis intinsa in sus pina aproape de Polmoane. In perioadele ploioase si de topire a zapezii, Sipotul Cheii arc un debit atit de mare incit ii stropeste pe toti cei care trec prin preajma lui; in schimb, pe timpul verii, abia curge.

Dupa ce ne-am ostoit setea, urcam citeva trepte ale potecii si ne oprim sa admiram cea mai interesanta forma de relief din cuprinsul Cheilor Turzii; de fapt, este vorba de un complex alcatuit din Cosul Hili si Coltul Cosului sau Turnul Ascutit !

In prelungirea Peretelui Porumbeilor, dincolo de un umar stincos, la mare inaltime, se profileaza golul imens al unui horn, prin care, de jos din poteca, la anumite ore din zi, se poate zari albastrul cerului. Cunoscut din batrini cu numele de „Cosul Hili', el mai e denumit de catre alpinisti si „Grota lui Hili' sau „Hiliodul'.

De sub el se alungeste spre apa o limba ingusta de grohotis, intrerupta in partea inferioara de o saritoare. In stinga Cosului Hili se intinde un perete de culoare galbuie, terminat cu o muchie mai ascutita, ca o lama de cutit. De sus si pina jos, acest perete este strabatut de hornuri si fisuri, ce separa intre ele creste minuscule ca niste turnulete, iar pe creasta culmii se inalta doua virfuri subtiri care, privite din vale, lasa impresia ca formeaza o catedrala gotica. Zveltetea si subtirimea crestei turnului i-a determinat pe turistii si pe alpinistii contemporani sa il boteze Turnul Ascutit, in ciuda vechiului sau nume de Coltul Cosului.

j)      La aproximativ 10 m de la Sipotul Cheii, pe pantele din stmqa drumului, urca o poteca ce duce la Coltul Sansil, unde gasim traseele nr. 31 — „Sansil', nr. 32 - „Surplomba Sansil', nr. 33 - „Peretele Suspendat', nr. 34 - „Grota Sansil' si nr. 46 - „Traseul Lateral'.

Parcurgem alti citiva pasi pe poteca, atrasi fiind de prezenta unui bloc de stinca asemanator unui zid avansat pina la apa, care se intinde spre piciorul Turnului Ascutit; este asa-zisul Turn Despartitor, marginit in ambele parti de curgeri de grohotis, una venind, prin dreapta, de sub Cosul Hili, iar cealalta, prin stinga, coborind tocmai de sub culme si pravalindu-se in apa. Acesta din urma este faimosul Zurus Lung, cel mai mare grohotis din Cheile Turzii, in care se revarsa pietrele desprinse din abruptul Zgovonilor si cele cazute din Coasta Calastur, aflata pe partea stinga, deasupra Turnului Ascutit. Ascunsa privirii noastre, undeva sus, printre faldurile calcaroase ale Coastei Calastur, se gaseste pestera Calastur sau Labasuc.

k)     Trecem apa pe pietre prin dreptul Zurusului Lung si ne indreptam pe grohotis spre intrarile in traseele nr. 15 - „Grota lui Hili', nr. 16 - „Grota lui Hili' - varianta, nr. 17 - „Turnul Ascutit', nr. 78 - „Solidaritatii', nr. 79 - „Creasta Cocosului', nr. 45 — „Scoala Clujeana', nr. 22 - „Garofitei' si nr. 23 — „Zburatorul'.

Vizavi de Zurusul Lung, pe pantele pline de vegetatie ale malului drept, descoperim renumitul Hodinis, loc de odihna pentru excursionisti. Pe poteca ce se curbeaza inaintam, in directia unei cararui serpuind pe costisa malului drept. Urmarind-o, sintem condusi, prin spatele Coltul Sansil si prin padure, la Fintina lui Chiper.

l)       Potecuta reprezinta cobonrea din traseele Coltului Sansil, dar poate fi folosita si pentru accesul la traseul nr. 35 - „Peretele Coltului Crapat'.

Continuindu-ne drumul, la un nou cot spre stinga al potecii intram pe o prispa stincoasa, ridicata la vreo doi metri deasupra vaii Hasdate, unde apa curge foarte linistita intre cele doua maluri. Acestei portiuni de riu oamenii locului i-au spus sugestiv „Balta lui Danila'. De la inaltimea prispei vedem, peste apa, cum se ridica, marginind abrupt riul, un prag stincos masiv, dominat de culmea zvelta a Crestei Frumoase.

Urmam mai departe poteca ce se apropie vizibil de apa, coborim citeva trepte si iesim pe un petic de nisip cu bolovani, in dreptul celui de-al patrulea si ultimul pod din Cheile Turzii. In stinga si in dreapta vedem ramasitele fostului pod luat de una din viiturile anilor trecuti.

Urcind pe pod observam, pe malul sting si pe cel drept, deschiderile gurilor unor pesteri mai mari, dispuse pe ambii versanti cam la acelasi nivel. Pestera de pe malul drept se numeste Ce-tateaua Mare, iar cea de pe malul sting -Cetateaua Mica. Accesul spre aceste goluri subterane se face pe pante relativ putin inclinate.

m)    Pe linga pestera Cetateaua Mare se poate iesi la baza traseului nr. 30 — „Coltul Cetatii”.

Cele doua pesteri mentionate au fost folosite, cum am mai spus, din timpuri imemoriale de oameni. In vremurile mai apropiate de noi ele au servit ca locuri de adapost si aparare impotriva dusmanilor de tot felul. Chiar si azi se pot vedea ruinele zidurilor ce inchideau gura pesterilor, transformate pe atunci in adevarate cetati.

Din fata pesterii Cetateaua Mare examinam atenti versantul sting, deschis generos inaintea noastra. Dincolo de Creasta Frumoasa, in zona Zgovonilor, zarim cele doua poienite verzi - Tisa Mare si Tisa Mica - marginite la partea superioara de Creasta Scorusului, lasata ca o cortina de piatra, iar spre vale de Zurusul Lung. Tot de aici, in departare, remarcam, desfasurindu-se larg, Coasta Calastur. Ne folosim de pod si traversam Hasdatele pe malul sting, spre pestera Cetateaua Mica. In dreapta ei se deschide o mica platforma de unde putem revedea in perspectiva o parte din peisajul natural privit in timpul plimbarii de pina acum.

n)     Cam la mijlocul pantei, 'intre pod si gura pesterii Cetateaua Mica, se afla intrarea in traseul nr. 24— „Coltul Vestic'. De pe mica platforma ajungem repede la baza traseelor nr. 20 - „Creasta Frumoasa', si nr. 21 - „Scoala Turdeana'.

Jos, sub noi, luceste un colt din Balta Iui Danila, deasupra caruia se inalta masiv Coltul Sansil. In spate, dincolo de Zurusul Cetatii, remarcam peretele si creasta abrupta ale Coltului Crapat, bine individualizat pe fundalul peretelui Suurime.

Pe malul sting, vedem spre aval cum se succed: Turnuri Despartitor, Coasta Calastur, sprijinita parca de Turnul Ascutit, si Peretele Porumbeilor.

Coborim panta din fata pesterii Cetateaua Mica pentru a ne relua excursia spre capatul amonte al Cheilor. Observam ca deja valea se largeste si versantii nu mai au inaltimi ametitoare si pereti abrupti; numai malul sting, pe care mergem, mai ridica din loc in loc la verticala cite o creasta. Dupa pod, inspre amonte, albia riului Hasdate este mai lata si cu multi bolovani in ea; este zona cunoscuta sub numele de „Bolboana'. Cam in dreptul Bolboanei, pina in poteca, ajunge coama pietroasa a Crestei Scorusului. Depasim acest bot de deal si putin mai departe trecem de citeva trepte ale potecii si dam, in dreapta noastra, de o concavitate mare sapata in stinca Crestei Scorusului.

o)     Sintem linga baza traseelor nr. 25 — „Peretele Scorusului', nr. 26 — „Brinele de Piatra' si nr. 27 - „Fisura Scorusului'.

Urmam in continuare drumul nostru, care coteste mult spre dreapta, indepartindu-se de riu, si se strecoara printre bolovani, tufisuri si arbusti. Curind ajungem in dreptul altui umar stincos pravalit in poteca dintr-o culme insirata pe versant.

p)     La 20 m de poteca se gaseste intrarea in traseul nr. 28 — „Gabor Francisc'.

Trecem si de acest umar stincos si la citiva metri intilnim un alt bot de deal prelungit in sus de o creasta in trepte.

q)     Este locul unde se desfasoara tura alpina nr. 29 - „Concurs'.

Odata ocolite aceste ultime tancuri de piatra, dam de o ruptura de panta avind un bolovan urias sub ea. Ne sprijinim de bolovan si, pe treptele practicate in poteca, coborim intr-o vale larga plina de bolovanis si cu foarte multa vegetatie, pentru a poposi la partea inferioara a Grohotei Morarilor. Aici vom observa ca printre pietroaie, copaci si tufe, se furiseaza la deal o potecuta, pe care daca o urmam vom iesi aproape de culme, in padurea Morarilor. Valea Grohotei Morarilor este marginita in dreapta de o costisa cu stratificatie evidenta, poate o ramificatie a Polmoanelor, alungita pina in apa riului Hasdate. Intrucit ingreuia drumul in Chei, in aceasta creasta a fost sapata o trecere cam de 1,20 m latime si trei m inaltime primind si numele de „Portita'. De la inaltimea ei, se observa in versantul sting un fel de pestera cu tavanul partial cazut, raminind in picioare doar niste coloane. Este Sura lui Balica, loc pitoresc unde, cum spune legenda, s-ar fi adapostit cindva un viteaz luptator al acestor meleaguri, Nichita Balica. Peste apa, versantul drept este acoperit pina aproape de riu, de asa-zisa Padure a Cheii.

Lasam in urma Sura lui Balica, intrind intr-a zona inundata de vegetatie, unde poteca este aproape astupata de tufisuri si arboret. La un moment dat, drumul este barat de stratele celebrelor Polmoane, care ajung pina in apa. Aici avem prilejul sa observam structura ca de zid a acestei formatiuni geologice, marturie a erelor de mult apuse.

Dupa Polmoane, pe malul drept al Hasdatelor, vedem tisnind de sub patura de iarba uni ultim colt de stinca, care are numele de Stinca Mica. Daca vom strabate insa Cheile Turzii, in sensul amonte-aval, Stinca Mica ne va anunta de patrunderea in lumea de piatra a Cheilor Turzii.

Din dreptul Stincii Mici plecam mai departe, poteca scotindu-ne curind la ruinele fostelor mori construite aici. Deasupra acestor ramasite, panta inierbata a Plesului, strapunsa din loc in loc de blocuri calcaroase, suie piezis, spre culmea versantului sting.

Iesiti la larg in capatul din amonte al Cheilor Turzii, lasam ochii sa rataceasca pe orizontul liber acum, deschis generos, unde, departe in zare, se vede comuna Petrestii de Jos.

CIRCUITUL DE CULME AL VERSANTILOR

1. VERSANTUL STING

Marcaj: punct rosu Timp: 2-2˝ ore

Dupa ce am vazut Cheile Turzii din poteca defileului, impresionati de inaltimea peretilor si originalitatea dispunerii lor in spatiu, sa incercam sa le privim si de pe culme, descoperindu-le si astfel.

De la cabana ne indreptam spre paduricea Vapii. Patrundem in ea imediat in stinga bufetului si ne angajam, ghidati de marcaj, pe serpentinele potecii cunoscute si sub numele de Drumul lui Bors. Urcam agale panta ce suie pieptis si cind paduricea se rareste, zarim, deasupra capului, cleanturile stincoase de Cornului Cheii. Parasim poteca si ne strecuram pe la poalele peretelui ridicat la circa 20 metri spre inalt din pasunea Povirnisului „Emil Pop'. In scurt timp poposim linga o grota numita pestera Anton, in fata acestei grote de mici dimensiuni facem un popas si cautam cu ochii zarea larg deschisa si adincimea Cheilor de sub noi.

r)      Pe linga baza peretilor se poate ajunge la intrarea in traseele nr. 42 — „Hornul Vulturilor' si nr. 51 - „Hornul Ascuns'.

Remarcam imediat firul argintiu al piriului Vapii curgind prin fata terasei unde este instalat campingul, bufetul si cabana Cheile Turzii. Dincolo de paduricea crescuta pe malurile acestui piriu, comuna Sandulesti ne apare ca o aglomerare de casute, legata prin snurul albicios al soselei de municipiul Turda, inaintea cabanei se inalta colina domoala a Dealului Alb scobit de vechea si acum parasita cariera de alabastru. Un plai inierbat il leaga de Dealul Ascutit, pe care serpuieste drumul venind de la Turda prin satul Cheia.

Cam pe acelasi aliniament cu cele doua dealuri si vizavi de Padurea Mischiului, Dealul Lupului isi lasa coasta inclinata spre riul Hasdate. Indaratul acestor dealuri se lateste podisul Pordeiului strabatut de Drumul Domnilor ce duce la Turda, drum ce va constitui etapa de excursie pentru noi. In ceata departarii se desluseste municipiul Turda, trimitind spre bolta coloane de fum, semn al bogatei activitati industriale desfasurata in oras. Departe, in dreapta, lucesc in lumina zilei acoperisurile comunei Mihai Viteazu ocolita de apele argintii ale Ariesuiui.

Impresionati de perspectiva orizontului larg din fata noastra, ne indreptam ochii spre locul de intrare in Cheile Turzii, privirea alunecind pe panta vertiginoasa a Povirnisului ,,Emil Pop', unde, jos in vale, se zareste minuscula cladirea fostei mori. Cu putin noroc, printre tufisurile si arbustii ce imbraca Povirnisul „Emil Pop', putem surprinde alergarea sprintena a caprioarelor din zona. Peste apa Hasdatelor, in cotul pe care-l face aceasta cind paraseste Cheile, ni se dezvaluie un petic de padure cu verdels frunzisului mai intunecat; sint pinii crescuti in mod neobisnuit la aceasta altitudine! Padurea de conifere continua pe versant pina sub cortina de piatra a Stincariei Borza cu padurea Mischiului, si aceasta dominata de Coltul Mischiului. De sus, de sub Coltul Mischiului, coborind spre apa, se insiruie creasta Peretilor cu Trepte, in spatele careia, spre interior, se ridica semete Turnul de Jos si Obeliscurile. Ceva mai jos de mijlocul Peretilor cu Trepte, intr-o curmatura strajuita de un catarg, se afla punctul numit Belvedere.

Dupa aceasta prima examinare cu privirea a malului drept, revenim in poteca, ocolim Cornul Cheii si zona stincoasa Muruna si iesim la larg pe platoul Dealului Sindului, cum mai este numit versantul sting al Cheilor. Ne orientam dupa marcajul punct rosu vopsit pe pietrele ce apar ici si colo din tapsanul culmii si trecem prin dreptul Hornului Vulturilor, prapastuit spre vale. Printre tufisuri, ferind bolovanii raspinditi pretutindeni pe culme, urmam marginea partii de sus a platoului, atenti sa nu alunecam in abrupt. Depasim locuri pitoresti precum Peretele Marac, Turnul Bors, Peretele Alghinelor cu cele doua poienite de la poale Alghina 1 si Alghina 2, Turnul Galben si Creasta Sura - toate acestea putind fi vazute mai bine in timpul excursiei pe malul drept.

Luindu-ne dupa marcaj, ajungem curind la un povirnis inierbat, Dosul Cosului, ce se pravale spre afundul vaii. De aici ni se ofera o alta perspectiva a malului drept, dominat de steaua metalica, vizibila de departe. Spre deschiderea din aval a defileului se profileaza creasta zimtuita a Peretilor cu Trepte, strajuita la partea superioara de Turnul de Jos si sprijinita, cam pe la mijloc, de Obeliscuri, intoarsa putin spre noi, astupind vederii jgheaburile din spate, platosa calcaroasa a Peretelui Vulturilor impresioneaza prin masivitatea si verticalitatea ei. La piciorul acestui perete deslusim gura neagra a unei pesteri ce se afunda in stinca. Este pestera Ungureasca, cea mai mare si adinca pestera din cuprinsul Cheilor Turzii. Din culme, prin stinga Peretelui Vulturilor, se lasa un tapsan inierbat ca o pilnie denumit ,,la Dos'. Acest povirnis napadit de vegetatie e prelungit spre riu cu valea unui zurus sau grohotis, cunoscut sub numele ,,La Cigai'. Impozantul Perete al Vulturilor se continua, spre apa, cu citeva spinari stincoase, Politele lui Bielz, in apropierea carora sta ascunsa Pestera Filimon.

Imediat sub platoul bombat al Culmii Minastirii, cum se numeste partea din Dealul Bisericii ce formeaza versantul drept al Cheilor Turzii, ies in evidenta turnuletele Crestei Wolff, din stinga Cigailor. Aceasta creasta este dispusa transversal pe impunatorul perete al Coltului Lat si separata de el printr-un vilcel. Aceasta viguroasa forma de relief a primit numele de Coltul Lat din cauza crestei tesite si usor bombate, cit si din cauza peretelui neted larg extins. El mai este cunoscut si sub numele de Coltul Rotunjit, botezat astfel de alpinisti. La poalele Coltului Lat, care se termina in ingramadirea haotica de bolovani si tufisuri a Cimpului Prodan, se deschide gura scunda a pesterii Binder. Sub Coltul Lat, unit printr-o sa cu el, remarcam „caciula', putin inalta, a Virfului Puscariu, inconjurat si el la baza de bolovanisurile Cimpului Prodan.

In apropierea acestor forme de relief, se desfasoara limba grohotitica a Zurusului „La Cigai', care, deasupra grohotisului Prodan, se ingusteaza mult, terminindu-se deasupra unui jgheab, in cealalta parte a Cigailor si vizavi de zona descrisa mai sus, urca abrupt spre inaltimi stinca zvelta a Coltului Crapat avind o muchie subtire si culmea crestata, in spatele Coltului Crapat, o vaioaga il separa de impozantul perete al Suurimei, ce formeaza fundalul peisajului. Peretele Suurime pare, vazut de pe versantul sting, alcatuit dintr-o succesiune de coloane, iar capatul lui de sus formeaza marginea Culmii Minastirii. Pe culme, spre interior, cam pe la jumatatea peretelui Suurime, se ridica steaua metalica, un principal punct de reper al malului drept.

Parasim Dosul Cosului si mergem mai departe in cautarea unui alt loc de unde sa putem vedea cit mai bine cei doi versanti. In trecere depasim Peretele Urias aflat sub noi (pe care nu il putem vedea) si intram in zona pe care localnicii o numesc „Gradina'. Ceva mai jos, ni se infatiseaza privirii trei virfuri despartite intre ele prin vaioage pline cu vegetatie. Pe un fagas stincos plin cu tufisuri, ne orientam spre cel de-al doilea virf, pe care este implantata crucea metalica, vizibila chiar de pe Podisul Pordeiului. Coborim cu grija un hornulet, apoi, pe o potecuta vizibila, ne strecuram printre arbusti si dam de al doilea hornulet, cam de trei metri inaltime, ce ne conduce pe tancul Crucii Sindulestilor. Din prima clipa, impresia orizontului larg deschis si a panoramei Cheilor este coplesitoare. Spre aval intrezarim firul argintiu al Hasdatelor iesind in larg dintre Povirnisul „Emil Pop' si paduricea de pini. In amonte, recunoastem Capatul de Sus al Cheii si, ceva mai departe, spre linia orizontului, ingramadirea de case a comunei Petrestii de Jos. In imediata noastra apropiere, dupa o creasta a tancului, se intinde spre apus repezisul unui tapsan indreptat catre Cosul Hili, ghicit undeva mai jos.

Plecam de pe virful ce pare suspendat in vazduh si, pe aceeasi cale, ne intoarcem pe culme la Coltul Sindului, de unde marginea platoului coteste brusc in unghi ascutit spre nord. Aici zabovim din nou, atrasi de imaginea celuilalt mal si a imprejurimilor de sub Coltul Sindului.

Din punctul nostru de observatie coboara in adincime o coasta bine inierbata ce se termina in creasta de culme a Turnului Ascutit. Vazut de sus, Turnul Ascutit nu mai are acea impozanta data de inaltime.

Intorcind privirile de la Turnul Ascutit spre nord, descoperim Coasta Calastur sprijinind ca un parapet extremitatea platoului. Toata fata Coastei Calastur este brazdata de o multime de jgheaburi, vilcele si fagase, intre ele ridicindu-se colti si creste stincoase, ca niste pilastri. Din ele se desprind sfarimaturi de roca ce se rostogolesc la piciorul pantei in Zurusul Lung, cea mai intinsa limba de grohotis din Chei, plecat chiar de sub culme si stavilit la partea inferioara de riul Hasdate si Turnul Despartitor. Acesta din urma separa Zurusul Lung de grohotisul scurs de sub Cosul Hili.

Pe celalalt versant iese puternic in relief Coltul Crapat, dezvaluindu-si peretele dinspre vale prabusit vertiginos in jos. In spatele lui, observam, la marginea superioara a peretelui Suurime, un prag stincos avintat deasupra prapastiei, caruia localnicii i-au dat numele de „Strana'. Dincolo de creasta orizontala a Coltului Crapat ies in evidenta citeva crestulite, terminate, la partea de jos, intr-o vaioaga ascendenta indreptata spre poiana povirnita „La Cirlige'. Mai sus, pe culme, se gaseste punctul numit Capul Cheii, de unde Culmea Minastirii incepe sa piarda din altitudine, coborind mereu spre satele Petrestii de Mijloc si Petrestii de Jos.

In ultimul timp, din cauza vegetatiei crescute abundent, in zona de sub caldarea „La Cirlige' si din dreapta Coltului Crapat, nu se mai poate vedea intrarea la pestera Ascunsa. De asemenea, din aceeasi cauza, nu mai pot fi recunoscute faimoasele strate ale Polmoanelor, dar putem distinge partea superioara a Zurusului Cetatii. Linga el se reliefeaza crestetul Coltului Sansil, inapoia caruia se gaseste Saua Sansil, pasaj de coborire pe Zurusul Cetatii.

De la inaltimea Coltului Sindului ramine nevazuta partea inferioara a Zurusului, si anume Surducul Sipotului, locul de sorginte al Sipotului Cheii, inaintam mai departe, aproape de marginea Coastei Calastur si, dupa aproximativ 100 metri, ajungem la o zona circulara, crateiforma, infundata cu vegetatie. Avem in fata ochilor o dolina mare, cu un diametru de aproximativ 20 metri, creata in urma actiunii apei asupra calcarului, cunoscuta sub numele generic de Dolina. De la ea, ne indreptam pasii spre linia ce marcheaza povirnirea versantului si remarcam o potecuta ce coboara in trepte, formate de pietrele iesite din versant si impiedicata de tufisuri si arbusti. Ne angajam pe ea si, in citeva minute, poposim in fata celei mai interesante pesteri din Cheile Turzii, pestera Calastur. Ineditul acestei pesteri este dat atit de aspectul de catedrala gotica al intrarii, cit si al interiorului in care tavanul in arc frint este sustinut de coloane caloaroase. Sapaturile arheologice au relevat, prin urmele materiale descoperite, existenta omului primitiv aciuat si aici. Printre copacii crescuti in fata pesterii, peste Zurusul Lung si vizavi de Coasta Calastur, zarim ceva din abruptul ripos al Zgovonilor. De la pestera revenim in culme urmind din nou marcajul vopsit pe pietre. Semnul punct rosu ne calauzeste intr-o curba larga pina in zona de origine a Zurusului Lung. Locul este ideal pentru a scruta valea prapastioase a grohotisului in care se varsa pietrele cazute din Coasta Calastur si din coasta accidentata a Zgovonilor. In cuprinsul stincariei Zgovoni, crestata de multe ripe si jgheaburi, se intind poienile celor doua Tise, Tisa Mica, aproape de culme, si Tisa Mare, deasupra Crestei Frumoase. Cele doua Tise sint flancate de puternica brazda pietroasa a Crestei Scorusului, care se intinde de jos, din valea riului Hasdate pina in Dealul Sindului. In apropierea poienitei Tisg Mica, aceasta creasta are aspectul unei perdele de piatra si a fost botezata Brina Aeriana.

La partea superioara si in dreapta Crestei Scorusului, cum ne uitam de pe culme, intr-un fel de amfiteatru, se dezvolta Padurea Morarilor. Cam la jumatatea versantului Crestei Scorusului ce margineste. Padurea Morarilor se adinceste in masiv pestera Morarilor, bine ascunsa vederii si dificil de gasit din cauza vegetatiei. De la pestera, peste o muchie zimtuita, ramificatie a Crestei Scorusului, se poate ajunge la suvoaiele de pietre ale Grohotei Morarilor ce ies de sub poala Padurii Morarilor si se scurg pina in albia riului.

Dupa ce depasim pe la partea superioara Padurea Morarilor incep sa se vada din ce in ce mai bine stratele Polmoanelor, ele fiind aproximativ paralele cu Creasta Scorusului si conti-nuindu-se si pe versantul celalalt. Ici-colo, ele au fost erodate, astupate de navala arborilor, arbustilor de tot felul, dar aproape de firul vaii pot fi vazute in toata frumusetea lor.

Cam din dreptul Polmoanelor, panta culmii scade repede lasindu-se spre ruinele fostelor mori. Pe acest parcurs tufisurile se raresc, pretutindeni intinzindu-se pasunea ce nu reuseste totusi sa acopere toate pietrele din fundament. Coborim atenti coasta inierbata a Plesului, cum se numeste aceasta portiune, ocolind placile stincoase si bolovanii iesiti in relief. Departe in zare se profileaza satele Petrestii de Jos si Deleni. Curind, sosim la fostele cladiri ale morilor de sus, in fata lor, peste apa, reliefindu-se coltul Stincii Mici. De la ruinele morilor, intrarea in Cheile Turzii, dinspre capatul amonte unde am ajuns, pare foarte modesta, nebanuindu-se strasnica energie a reliefului din interiorul lor, modelate, in acest loc, de pasnicul riu Hasdate.

VERSANTUL DREPT

Marcaj: punct rosu. Timp; 2-2˝ ore.

De la ruinele fostelor mori traversam albia riului Hasdate in dreptul Stincii Mici, pe bolovani sau chiar prin apa, intrucit adincimea apei ne permite acest lucru[2]. La liziera padurii ce coboara pina aproape de riu, un stilp indicator ne arata drumul spre culme, drum ce se afunda in padure.

Urcam pe poteca abrupta, stricata din loc in loc de urmele vitelor, pina ce intram intr-un luminis mustind de apa provenita de la izvorul Fintina lui Chiper. Prin stinga izvorului, unde se gaseste un troc de beton, urmam marcajul si urcam pieptis coasta prinzind curind un drum larg batatorit ce suie in serpentine versantul. Pe pietrele din marginea lui apare ici si colo, vopsit, punctul rosu. Aproape de culme, tufisurile incep sa se indeseasca, iar calea batucita de pina acum se pierde in pasune si in boschete. Ne abatem putin de la marcaj, in-dreptindu-ne catre abruptul platoului, fiind atrasi de imaginea pe care ne-o arata Creasta Scorusului si unele virfuri din Coasta Calastur. Incilceala arbustilor insa ne impiedica sa ne apropiem prea mult si plecam mai departe in cautarea unui punct mai bun de observatie. Curind pasim pe o coasta inierbata putin inclinata, presarata cu pietre si bolovani iesind de sub patura de verdeata, aidoma unor spinari de oi. Pe suprafetele lor apele de siroaie au sapat si sculptat diverse forme, care mai de care mai bizare. Avem ocazia sa vedem aici microrelieful de exocarst, reprezentat prin lapiezuri de diverse forme, alveole si clepsidre. Acest cimp a fost botezat de oamenii satelor din imprejurimi „La Bliduri'; ei au asemanat excavatiile facute in pietre cu oalele si vasele din gospodaria lor.

La stinga acestei zone, spre locul unde culmea se prapastuieste, se desfasoara, oarecum in semicerc, strate'le Polmoanelor, o prelungire a celor de pe malul sting. Strecurindu-ne pe linga ele, iesim intr-o mica terasa, lipsita de vegetatie, de unde se deschide o frumoasa priveliste asupra versantului sting. Sub noi, in adincime, zarim apa riului Hasdate, curgind domol, printre molurile abrupte. Peste apa, privirea ne este retinuta de falnica cortina de piatra a Crestei Scorusului, din care se desfac citeva crestulete sub forma de contraforturi, una dintre ele, Creasta Frumoasa, reliefindu-se pregnant.

Dincolo de Creasta Scorusului, in amontele vaii si oproximativ paralela cu ea, se intrezaresc Polmoanele, iesind precum un zid din vegetatia abundenta, intre acestea din urma si Creasta Scorusului, desisul Padurii Morarilor suie in prelungirea Grohotei Morarilor pina in platou. In fata noastra, pe calcarele cenusii ale Zgovonilor, distingem cele doua petice verzi ale Tiselor, Tisa Mica si Tisa Mare.

In josul terasei pe care ne aflam se pravale spre apa Zurusul Cetatii, din care izvoraste Sipotul Cheii. Aproape de mijlocul lui, Zurusul Cetatii este strajuit de coltul Sansil, care e legat de versant printr-o sa impadurita ce faciliteaza coborirea pe grohotis si de aici in poteca Cheilor.

In dreptul Seii Sansil putem sa traversam grohotisul Zurusului Cetatii si sa ajungem linga Dealul Cupola, in care sint sfredelite grota „La Cuptor' si pestera Liliecilor. Dealul Cupola are la partea superioara o trecatoare, situata cam la acelasi nivel cu Saua Sansil numita Trecatoarea Cupolei. Noi ne continuam traseul, intorcindu-ne pe acelasi drum si inconjuram in semicerc Caldarea Cetatii pe linga Polmoane, iesind in capatul lor. In acest loc, avem ocazia sa cercetam capetele de strat ale formatiunii mai sus-amintite, ridicate putin deasupra pasunii si retezate net de eroziune. Si aceasta zona a fost botezata plastic de localnici cu numele de Costisata. Revenim la marginea Caldarii Cetatii, aceasta mare depresiune inclinata in directia Zurusului Cetatii, care se termina in primii bolovani ai acestui grohotis. Ocolim buza Caldarii Cetatii, ajungind in cele din urma la asa-zisul Cap al Cheii, unde avem din nou ocazia sa prospectam vizual atit malul opus cit si cel de sub noi. In primul rind cautam sa recunoastem locurile de vizavi, Zurusul Lung atragindu-ne de la inceput atentia. Se vad clar riurile pietroase desprinse din peretii Zgovonilor si cei ai Coastei Calastur, cum se revarsa in plinul grohotisului. Linga apa, Zurusul Lung este stavilit de Turnul Despartitor, ridicat parca anume aici, sa-l fereasca de rostogolirea in riu.

Coasta Calastur, vazuta din acest loc, este astupata in prim-plan de Turnul Ascutit, alaturi de care Cosul Hili gaureste versantul.

Mai departe vedem peretii de deasupra crestati de jgheaburi si vilcele alternind cu mici polite inierbate, toate sfirsind in culmea boltita a Dealului Sindulesti.

Cu aceste alcatuiri stincoase se invecineaza si se continua peretele triunghiular al Porumbeilor, inaltat pe treapta masiva a Padinilor, dincolo de el latindu-se enorma placa a Peretelui Urias. Deasupra tuturor, sfidind parca golul, se ridica un principal punct de reper, Crucea Sindulestilor, de la care zarea se prelungeste cu linia platoului. Ne intoarcem privirea spre dreapta vaii, „inspectind' profunzimile versantului pe care stam, cercetind colturile si crestele stincoase, viroagele si poienitele dintre ele. Pe stinga noastra, poiana povirnita „La Cirlige' se lasa in prelungirea Caldarii Cetatii, desisul vegetal ascunzind privirilor intrarile la pesterile Feciorilor, Ascunsa si Modoloaie. In aval, Coltul Crapat isi contureaza creasta ingusta si orizontala separata de peretele vertical al Suurimei de un vilcel. Pe aceasta din urma se poate iesi, trecind o strunga, la pestera Feciorilor, dar dificultatea accesului ne face sa-l recomandam numai turistilor foarte bine antrenati si alpinistilor. De la Capul Cheii, printre tufisuri si arbusti, mai strabatem citeva zeci de pasi, intr-o zona cu relief similar cimpului ,,La Bliduri', iesind la un pinten ce avanseaza ca un balcon deasupra abruptului Suurime. Acest loc poarta numele de Strana; se pare ca in vechime era folosit de locuitorii din vecinatate ca spatiu de sacrificiu al animalelor bolnave. Golul ce se casca sub noi ne impiedica inaintarea, dar acest punct este propice pentru examinarea imprejurimilor Coltului Lat.

Undeva jos, aproape de apa, distingem Virful Puscariu, iar alaturi si dincolo de el blocul pietros al Coltului Lat. Cum il privim, prin stinga lui, curgind la vale se afla limba de grohotis „La Cigai', care-l separa de stinca zvelta a Coltului Crapat. Spre versant, „Coltul Lat' este delimitat net de firul unui vilcel, de la care se inalta pina in platou culmea dintata a Crestei Wolff. Pe partea grohotisului ,,La Cigai', coasta Crestei Wolff este brazdata de citeva jgheaburi si vaioage, precum: Caldarea Tulogdy si Repezisul Caprelor. La poalele acestora, in spatele citorva copaci, e deschisa spre inima muntelui intrarea pesterii Homarilor, in departare, vederea deschiderii aval a Cheilor Turzii este limitata de profilul de meterez al Turnului Inferior si de peretele abrupt al Vulturilor. Pe celalalt mal al Cheilor vedem din alt unghi Coltul Sindului si Crucea Sindulestilor, ridicate deasupra Peretelui Porumbeilor si Peretelui Urias.

De pe Strana, virful Peretelui Urias ne apare ca o caciula, continuata spre culme de creste ascutite si jgheaburi puternic inclinate. Ceva mai in dreapta, aproape de marginea platoului, fuge inspre vale coasta inierbata a Dosului Cosului.

Urmatorul popas al circuitului nostru pe culme este steaua de metal, bine fixata in beton si usor de reperat. Terenul din imprejurul ei este intesat de bolovani mai mari sau mai mici. La stea regasim marcajul parasit in dreptul Stranei si il urmam, strecurindu-ne prin incilceatla tufelor si boschetelor pina ce zarim deschiderea in amfiteatru a zonei ,,La Dos'. Ne apropiem de marginea larg arcuita catre stinga a platoului, unde se lasa spre vale panta inierbata a clinei „La Dos'. Spre deosebire de versantul sting insorit aproape tot timpul zilei, povirnisul deasupra caruia am ajuns beneficiaza mai putin de razele soarelui si, din aceasta cauza, a fost numit „La Dos', intocmai ca la o caldare glaciara, flancurile coastei se aduna la partea inferioara, in preajma unui grohotis alungit in directia riului. In stinga noastra, remarcam iar muchia Crestei Wolff din spatele Coltului Lat, apoi coama tesita a acestuia si peretele lui pravalit la verticala pina in Cimpul lui Prodan. Plimbam ochii spre interiorul costisei „La Dos' observind cu interes crestetul Peretelui Vulturilor. Numele si l-a luat, cu multi ani in urma, cind o pereche de vulturi se cuibarisera in acest loc.

Pe versantul sting incercam sa descoperim din nou Peretele Urias, care, vazut de aici, nu mai pare atit de impunator, perspectiva diminuindu-i dimensiunile. Tot vizavi, in dreptul nostru, Peretii Pripoanelor isi dezvaluie ceva din tainele ascunse intre creste, jgheaburi si poienite, „cotropite' toate de tufe si arbusti. In adincimile lor se ascund, inaccesibile turistilor, pestera descoperita de alpinisti si botezata de ei cu numele botanistului Erasmus luliu Nyarady si, de asemenea, celebra Furca, inapoia Pripoanelor iese in evidenta singular Turnul Galben, care ne limiteaza privelistea asupra poienitei Alghina 2. Intre aceasta din urma si poienita sora Alghina 1 se prelungeste in sus un colt stin-cos, catre Peretii Alghinelor.

Calauziti de punctul rosu al marcajului, ne indreptam in directia ultimului loc de belvedere al versantului drept, Coltul Mischiului, de unde putem cuprinde cu privirea locul de iesire a riului Hasdate din Cheile Turzii. In primul rind, in prapastia deschisa la picioarele noastre observam citeva vilcele pravalite in directia vaii, izolind intre ele creste si colturi stincoase dominate de coloana calcaroasa a Turnului de Jos. Sub el, ca niste contraforturi, se succed Obeliscurile, continuate in profunzime de spinarea zimtata a Peretilor cu Trepte. Privind cu atentie creasta Peretilor cu Trepte, distingem, cam pe la jumatatea intinderii lor, o mica degajare in care este infipt un catarg: este punctul cunoscut sub numele de Belvedere, destul de greu accesibil excursionistilor neantrenati.

De la inaltimea Coltului Mischiului avem posibilitatea sa facem cu ochii un tur de orizont cuprinzator. Versantul sting se desface aproape ca un evantai, pornind de la Alghina 1 si terminindu-se la Cornul Cheii si Stincaria Muruna.

Vazut de sus, Turnul lui Bors are aspectul unei turle neinsemnate; de la el, abruptul stincos se restringe in inaltime spre Hornul Vulturilor, delimitat la baza de Povirnisul „Emil Pop'. Mai jos de Cornul Cheii si sub Stincaria Muruna se intinde padurea Vapii, care imbratiseaza parca malurile piriului Vapa, catre campingul cabanei Cheile Turzii.

Plimbam ochii de la cabana la fosta moara, apoi, peste apa, la paduricea de conifere si, mai departe, spre Padurea Mischiului. Printre copacii acestei paduri lucesc stins, sub Coltul Mischiului, pietrele Grohotei Padurii.

Ne intoarcem si, apropiindu-ne de abruptul Stincariei Borza, avem prilejul sa admiram aceasta brusca intrerupere a platoului calcaros deasupra Padurii Mischiului. Peste virfurile pomilor si ale pinilor zarim in adincime sclipirile argintii unduitoare ale Hasdatelor, cotind in loc la 90° spre dreapta si disparind sub poala padurii, in zarea necuprinsa, dincoio de Dealul Alb, pe suprafata intinsa a Podisului Pordei, privirea ne aluneca spre orizontul intrerupt de sumetirea spre cer a blocurilor si turnurilor de fabrica din municipiul Turda. Prin fata caselor inghesuite din comuna Mihai Viteazu serpuieste riul celebru al motilor, Ariesul. Pe linga marginea Stincariei Borza, subliniata de o liziera subtire de tufe si arbusti, pornim in directia Urcusului Domol, indrumati de marcaj. Descoperim curind stilpul indicator ce ne semnaleaza calea spre cabana. Pe masura ce inaintam, padurea se indeseste, iar poteca se transforma intr-un drumeag larg in panta, pavat cu frunze vestede. Iesim apoi in drumul marcat cu triunghi rosu, pe care-l urmam spre stinga. In circa 15 minute, ajungem la podul metalic si la cabana, cu satisfactia plimbarii implinite.

CABANA CHEILE TURZII - MUNICIPIUL TURDA

Marcaj: cruce rosie. Timp: 2-2˝ ore.

Pentru aceasta excursie trebuie sa ne alegem o zi frumoasa, cu orizont limpede, care sa permita vederii cercetarea zarii pina departe.

De la cabana iesim in soseaua pietruita ce duce la Turda, iar cind aceasta se inclina urcind panta Dealului Ascutit o parasim si ne abatem in stinga in directia unei potecuta vizibile. Cam pe la jumatatea urcusului, in dreapta noastra, peste sosea se inalta un colt de stinca, sprijinit parca de niste bolovani ciudat sculptati, denumit Straja, in scurt timp ajungem pe un platou larg, pietruit, loc de parcare pentru autobuze, in preajma lui intilnim un drum de pamint, flancat de stilpii unei linii electrice de inalta tensiune, drum folosit de tractoare si carute pentru accesul in comuna Sandulesti. Pe un stilp al liniei electrice apare semnul marcajului cruce rosie. De la acesta, se desfasoara peste Podisul Pordeiului in directia municipiului Turda, intrezarit in zare spre est - calea cenusie de pamint a Drumului Domnilor. In jurul nostru, cit vezi cu ochii, se intind cimpuri arate, terenurile din stinga drumului inciinindu-se usor catre valea piriului Pordei, piriu care a dat si numele podisului. Un timp, parcursul Drumului Domnilor este monoton, lungindu-se intre malurile pamintoase ale ogoarelor. Deodata, in partea dreapta, cimpurile arabile se curma in-tr-o zona intens erodata, cu vai, crovuri si ripe, insufletite doar de citeva tufe de arbusti, ce fac adapost pasaretului de tot felul. Dincolo de aceasta zona, in zare sclipeste tremurind unda Ariesului, rostogolindu-se lenesa, bucuroasa ca a scapat din strinsoarea muntilor, inaintea noastra se ridica, intr-un gorgan, o proeminenta a Podisului Pordei, Virful Hodinis, cota sa de 444 de metri reprezentind partea cea mai inalta a podisului. Suim panta lina ce ne duce la semnalul topografic aflat in virful delusorului, loc ideal pentru a putea face ochii roata asupra zarii necuprinse, intii, cum e firesc, ne uitam indarat, in directia cabanei de unde am plecat, prima imagine care ni se impune privirii fiind aceea a uriasei despicaturi, in forma literei V, a Cheilor Turzii, dominind intreg peisajul. De o parte si de alta a ei se intinde culmea plata a Petrestiului, impartita in doua de impresionantul defileu al Hasdatelor, Dealul Manastirii si Dealul Sindulesti, strajuite unul de steaua metalica si celalalt de Crucea Sandulestilor. De sub faldurile de stinca ale abruptului Dealului Manastirii, padurea Mischiului se prelungeste spre noi cu spinarile impadurite ale unor dealuri, dintre care luceste in soare turla bisericii din satul Cheia.

Alunecind cu privirea aninata de linia platoului Dealului Manastirii, spre sud, acolo unde culmile dealurilor se-nghesuie in trecatoarea Ariesului, vedem tisnind masiv spre inalta catena muntoasa a Pietrei-Secuiului. Dincolo de ea, creasta Bedeleului anunta talazuirea incremenita in piatra a Apusenilor, intinsi pina departe in profunzimea orizontului. Urmarim cu ochii apoi calea de ape a Ariesului latindu-se in sesul de dupa munti si inconjurind aglomerarea de case a comunei Mihai Viteazu.

Ne indreptam din nou atentia catre Cheile Turzii, de data aceasta insa, in directia Dealului Sindulesti, in care este sapata cariera de calcar, din ea relevinduni-se numai o portiune, in spatele carierei se desluseste partea superioara a versantilor ce ingradesc cursul riului Tur, alcatuind interesanta formatiune Cheile Turenilor.

La mare distanta, marginind bolta, ghicim alburia desfasurare, larg valurita, a Podisului Transilvaniei. Din virful Hodinisului ne rasucim in loc, intorcind spatele Cheilor Turzii si cuprin-zind acum zarea rasariteana deschisa catre orasul Turda, Observam ca din ingramadeala de case, blocuri si turle se napustesc spre cer siluetele zvelte si fumeginde ale cosurilor industriale, inconjurate toate de verdele abundent al vegetatiei.

Popasul nostru la cota 445 se incheie cu aceasta „recunoastere' panoramica. Plecam mai departe coborind panta virfului, apucind din nou calea Drumului Domnilor. In scurt timp, pe partea dreapta, tivind parca marginea drumului, apare o perdea subtire de copaci, care se sfirseste linga ograda unei casute izolate, ascunsa sub un pilc de arbori falnici. Din dreptul casei stinghere mai cautam inca o data cu privirea falnica crapatura a Cheilor Turzii, in stinga ei, la o oarecare distanta, reliefindu-se bine conturat versantul sting al Cheilor Turenilor. Mergem mai departe pe podisul ce pierde din inaltime, inclinindu-se usor, si, printr-o curba larga, ne apropiem de o ridicatura, marcata cu un semnal metalic. Urcam si aceasta denivelare de teren, pentru a privi din nou V-ul Cheilor Turzii si inaltarea gradata spre sud, la orizont, a Pietrei Secuiului si a Crestei Bedeleului. La citiva pasi mai incolo, un drum larg de care intersecteaza transversal directia din care venim. Curind dupa ce ne-am angajat pe el, intilnim placute avertizoare ce ne anunta ca sintem in vecinatatea unei cariere de argila. In fata noastra apar deja, dintre parcele de vie, pe malul sting al piriului Pordei, primele case ale municipiului Turda. Ocolim lejer marginea carierei, linga care se gasesc niste lacuri pline de agitatia cirdurilor de rate si giste. Ajunsi aici putem spune ca am intrat in Turda, deoarece, dupa citsva zeci de metri, trecem podetul de peste piriul Pordei, din chiar capatul strazii Cheii. Pe aceasta strada ne indreptam spre centrul orasului, ghidati de citeva marcaje vopsite pe stilpi, garduri sau ziduri de casa. Pe sub podul de beton al soselei, de unde mai putem inca vedea Cheile Turzii, iesim in strada Aroneanu. Traversam pasajul caii ferate inguste, venite de la cariera Sandulesti, si cel al caii ferate normale, mergind apoi pe strada Aroneanu pina la intersectia cu piata Ecaterina Varga. In acest loc, un stilp metalic cu sageata indicatoare arata drumul spre Cheile Turzii: cruce rosie - peste Podisul Pordei si cruce albastra — pe sosea, prin comuna Mihai Viteazu si satul Cheia. Aici, linga cladirea Scolii generale nr. 3, punctul terminus al excursiei noastre apare si marcajul cruce rosie, calauzitor spre Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - COMUNA MIHAI VITEAZU - TURDA

Marcaj: cruce albastra. Timp: 3—4 ore.

Chiar de la inceput, mentionam ca aceasta tura de drumetie se desfasoara de-a lungul soselei ce leaga cabana Cheile Turzii de municipiul Turda.

De la cabana urcam panta Dealului Ascutit, trecind pe linga ,,Straja', si ajungem sus, pe platoul de parcare al autobuzelor. De aici o luam spre dreapta angajindu-ne pe drumul ce duce spre satul Cheia. Dupa aproximativ 1,5 km intilnim soseaua betonata a carierei de gips si alabastru, de unde, dupa aproape un kilometru, intram in satul Cheia. Mergem mai departe si curind iesim in soseaua nationala nr. 75, care leaga Turda de Cimpeni. Ne continuam excursia luind-o spre stinga, de la bifurcatia cu soseaua spre Cheia, traversam frumoasa comuna Mihai Viteazu, indreptindu-ne catre municipilui Turda. Cei aproape 6 km ce despart comuna Mihai Viteazu de Turda ii parcurgem urmarind drumul national 75, pina la pasajul denivelat al caii ferate inguste Abrud-Turda, de unde o luam spre stinga pentru a intra in municipiul Turda. Spre dreapta, daca o luam pe soseaua nationala nr. 1, apoi de la intersectia acesteia cu drumul spre comuna Bogata trei km, vom ajunge la monumentul lui Mihai Viteazul. Soseaua ne calauzeste la sigur, mai ales ca, din loc in loc, marcajul cruce albastra ne arata ca sintem pe drumul cel bun, la parcul din piata Ecaterina Varga, tinta calatoriei noastre.

CABANA CHEILE TURZII - CABANA BURU

Marcaj: triunghi rosu. Timp: 4-5 ore.

Pe drumul din spatele cabanei ne indreptam spre cladirile fostei mori, de unde in scurt timp ajungem la malul riului Hasdate. Suim treptele podului metalic si, de pe el, aruncam o scurta privire asupra impresionantilor versanti de la intrarea in defileu. In stinga noastra se profileaza cascada de piatra a Peretilor cu Trepte cu punctul de perspectiva Belvedere situat la mijlocul lor. De la catargul infipt aici cautam cu ochii, in sus, Coltul Mischiului. De sub el se lasa in vale desisul Padurii Mischiului, care ne impiedica sa vedem panta de grohotis a Grohotei Padurii. Pe malul celalalt, coasta plina de iarba, tufisuri si arboreturi a Povirnjsului „Emil Pop' impinge parca spre cer dantelaria de piatra a abruptului Peretelui Marac. De undeva de jos, din apropierea apei, se inalta semet meterezul Turnului lui Bors, de la care, in adincimea Cheilor, se insira zona celor doua Alghine, Turnul Galben, Peretii Pripoanelor, perspectiva inchizindu-se cu Peretele Urias. Din cauza distantei, platosa calcaroasa a Peretelui Urias pare insignifianta fata de primul plan, linia de culme luind inaltime spre Capul Cheii.

Linga piciorul podului de pe malul drept, observam marcajele traseelor ce strabat Cheile Turzii. Spre cabana Buru calea este insemnata cu triunghi rosu.

La citiva metri de pod urcam pieptis coasta (printre pini alternind cu fagi si goruni), pe un drum putin inclinat, plin cu frunzisul adunat din toamna si larg ca de caruta.

La un moment dat, in partea dreapta se desface o poteca perpendiculara pe drumul nostru, marcata cu punct rosu, unde este plantat un indicator cu mentiunea: spre cabana Cheile Turzii 1 km,  ˝ ore, spre cabana Buru 11,5 km, 4 ore. Aici incepe si asa-zisul Urcus Domol in directia Culmii Minastirii, pentru circuitul de culme al Cheilor Turzii.

De la bifurcatia cu Urcusul Domol mai mergem o bucata pe sub bolta verde a copacilor, pina cind drumul se ingusteaza pronuntat raminind doar ca o poteca. Curma padurea se rareste si iesim in luminisul unui platou impestritat cu flori si intesat cu tufisuri. Am ajuns pe virful Vinata la cota 722 m.

Parasim marcajul si o luam in partea stinga, atrasi de un crimpei de zare, poposind indata pe pasunea unei poienite povirnite, in fata careia se desfasoara o priveliste atragatoare, in prim-plan, cocoasele unor dealuri senghesuie una intr-alta, ingradind abrupt albia Hasdatelor. Dupa un ultim bot de deal, ocolit aproape-n loc de riu, acesta iese intr-o mica depresiune, curgind repezis catre unda, scinteind in zare, a Ariesului. Dincolo de confluenta, satul Cornesti isi iteste acoperisurile si turla bisericii dintre copacii ce-i napadesc vatra. Strabatind satul, soseaua Turda-Cimpeni isi insira panglica cenusie de la un capat la celalalt al orizontului, in spatele Cornestiului, pe un front larg pune stapinire spinarea masiva a Pietrei Secuiului, cu cele doua virfuri ale sale separate de o sa. Deasupra lor se valuresc pina departe, marginind bolta albastra, culmile Bedeleului si a Trascaului. Acest peisaj de exceptie se scalda-n lumina blinda a culorilor pastelate, risipite cu generozitate peste tot, odihnind si fermecind ochii.

Revenim in poteca marcata si mergem mai departe printre tufele si arbustii crescuti pe platoul care incepe sa se incline usor. Poteca cu panta lina ne calauzeste neobservata pina sub peretele greu accesibil al Culmii Minastirii, evazat in dreapta noastra. De aici, marcajul se indeparteaza de abruptul stincos spre stinga si in scurt timp ajungem la un punct unde linga triunghi rosu apare si banda galbena. Bifurcatia benzii galbene spre cascada Ciucas este mai jos, in acest loc poteca semnalata astfel da numai un ocol. In continuare, inaintam printr-o padurice tinara pina cind din drumul nostru se desface o potecuta insemnata cu banda galbena. Ne angajam pe ea si dupa citiva metri, ajungem la Izvorul Popii, ocazie buna sa ne umplem bidoanele cu apa. De la izvor, printre copacei, regasim drumul marcat cu triunghi rosu, ca dupa 10 minute sa patrundem intr-o poiana mlastinoasa cu citeva ochiuri de apa limpede. In oglinda lor se reflecta peretii verticali ai Coastei Muntelui si coroanele stufoase ale copacilor ce marginesc luminisul. Cu grija, sa nu ne udam prea mult, taiem poiana in diagonala si ne afundam in padure, intilnind dupa aproximativ cinci minute bifurcatia benzii galbene marcata cu un jalon metalic; textul sagetilor arata ca pina la cabana Buru mai avem 8 km, pina la cabana Cheile Turzii 3,5 km si spre Cernesti prin Ciucas, 5 km si o ora jumatate-doua ore de mers.

Itinerarul nostru continua spre sud-vest de-a lungul unui drum larg, ca de caruta. Parcurgem un palier aproape orizontal, dupa care cotim in coborire spre stinga ghidati de semnul triunghi rosu vopsit vizibil pe trunchiurile arborilor. La un moment dat, in fata noastra penumbra padurii este risipita pe citiva metri de culoarul unei linii electrice de inalta tensiune. Depasim linia si ne adincim din nou in desisul verde, nu pentru mult timp. Deodata intrezarim, printre pomii din ce in ce mai rari, o zona intinsa plina de tufisuri. Drumeagul iese de sub poala padurii si se arcuieste mult in dreapta, ocolind un umar stincos, trecind dupa aceea prin fata unei sei si continuindu-se pe la poalele altei culmi calcaroase. Locul este numit Dealul Borzesti, o forma de relief demna de toata atentia, de unde putem urca pe o culme nu prea inalta la cota 712 m. Suim pieptis printre bolovanii scobiti de ploaie si inconjurati de smocuri ierboase. Efortul ne este rasplatit de panorama largita spre sud-vest, distingind in departare, intr-o depresiune intinsa, aglomerarile de case ale satelor Petrestii de Sus si Borzesti.

Intorsi in poteca ne reluam calea, intrind din nou in padurea de foioase, intinsa dincolo de cocoasa calcaroasa. De data asta marcajul de pe scoarta arborilor este foarte rar si estompat de intemperii, dar drumeagul ne calauzeste la sigur prin incilceala copacilor, peste luminisuri si vaioage. Dupa portiunea de traseu in care se impune totusi refacerea marcajului, inconjuram spre dreapta un bot de deal despadurit, alaturi de el curgind, pe stinga cum mergem, piriul Berchis sau Borzesti. Destul de vijelios, el isi rostogoleste unda pe un pat de calcar perfect lustruit, intrerupt din loc in loc de mici rupturi de panta. Poteca noastra se curma linga apa Berchisului sau Borzestiului, o ramificatie a ei luind-o in directia casei ce se observa putin mai sus. Hamaituri furioase de ciini ne anunta prezenta in imediata vecinatate a unei stini si a unei mori in locul denumit Gura Jigaului.

Trecem pe celalalt mal al apei, din piatra in piatra, in apropierea unei cascade, avind circa trei metri inaltime. Curind, pasim din nou sub coroanele stufoase ale padurii, unde poteca noastra, flancata de arbori falnici, se largeste la dimensiunea unui drum de caruta. Coborim panta usoara si traversam trei piriiase ce ne intersecteaza calea, venite din partea dreapta. De la al treilea piriu incepem sa urmam o coasta si mai trecem inca doua piriiase, dupa care coborim repezis iesind la malul Berchisului, acesta facind aici un cot strins in loc.

Zona arata ravasita ca de un ciclon, copacii fiind cazuti sau numai scosi din radacini si proptiti de altii. Malurile mincate si prabusite, rachitis, crengi si trunchiuri uscate ingramadite peste tot ne amintesc de forta apei dezlantuite, incercam sa ne orientam dupa cursul apei si dupa marcaj, deoarece poteca dispare[3], in scurt timp, strecurindu-ne prin acest „haos vegetal', regasim calea larga ce ne-a calauzit pina aici. Suim o panta destul de inclinata, ajungind deasupra riului, care clocoteste undeva jos in vale, printre bolovani si copaci cazuti, aruncindu-se spumegind peste cascade, intr-un peisaj cu adevarat salbatic si virgin, acela al cheilor Berchisului sau Borzestilor. De sus, de pe marginea drumului, mai aruncam din cind in cind cite o privire la inclestarea titanica a apei cu stinca, pina la noi razbatind mugetul apei infuriate.

Si acest tronson al itinerarului este insemnat cu triunghi rosu, insa nu mai exista nici o dificultate de orientare. Parcurgem in continuare o portiune aproape orizontala a drumului, pina cind zarea se lumineaza si versantii riului Berchis se restring, incetind brusc aproape de cursul Ariesului. Ne asezam pe un colt de stinca si, de la inaltimea caii pe care am urmat-o, cercetam cu privirea cei doi umeri masivi de piatra ce stinjenesc varsarea Berchisului in Aries. Cu ochi de alpinisti, examinam interesantul versant sting, imaginindu-ne chiar un traseu la verticala peretelui. Cum insa excursia nu s-a terminat, plecam mai departe si coborim coasta abrupta ce se termina in dreptul caii ferate si a soselei de pe malul Ariesului. Unga pasajul C.F.R. apare si un jalon indicator care ne ghideaza pe sosea in amontele Ariesului spre vechea constructie a cabanei Buru, actualmente anexa a recentului complex Buru. Pe linga mica cladire a cabanei, indrumati de un indicator, ne angajam pe o sosea asfaltata si dupa circa 150 m prin padure poposim in fata complexului turistic Buru, punctul terminus al drumetiei noastre.

Cu o arhitectonica atragatoare, moderna cabana se integreaza perfect peisajului si dispune de 40 de locuri, de un restaurant si o terasa ingenios amenajata.

Pentru intoarcerea la cabana Cheile Turzii putem folosi acelasi itinerar marcat cu triunghi rosu sau putem alege varianta prin halta Moldovenesti. Pentru aceasta ultima optiune, mergem de la cabana pe soseaua asfaltata Cimpeni - Turda, insotita pe stinga de calea ferata ingusta, pina in dreptul haltei Moldovenesti. De aici parasim soseaua si o luam pe terasamentul caii ferate ce ne scoate la podul metalic al drumului de fier, peste Aries. Lasam podul in dreapta si coborim taluzul rambleului, iesind pe un ses intins, de unde ne dirijam catre o linie electrica de inalta tensiune, pe unul din stilpii sai aparind primul marcaj — triunghi galben. Din acest loc este foarte usor sa ne orientam, deoarece inaintea noastra, dintre doua spinari de dealuri, se vede sclipind apa Hasdatelor. Tot terenul dimprejurul nostru este plin de pietrisul si nisipul albiei minore a Hasdatelor, excavat pretutindeni si folosit ca balast. Plecam in directia padurii din fata, peste care se avinta linia electrica si apoi, pe linga liziera acesteia, intilnim curind culoarul riului. Mergem pe malul drept in susul apei, printr-un sector destul de accidentat, pina dam de un mic piriias, Valea Arineilor, cu un stilp indicator in apropiere. Sageata lui ne arata drumul spre cabana Cheile Turzii prin triunghi galben si spre izvorul Popii — banda galbena. Daca dorim putem vizita si cascada Ciucas aflata in apropiere, daca nu, urmarind triunghiul galben, putem iesi la cabana Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - IZVORUL POPII -CASCADA CIUCAS

Marcaj: banda galbena Timp: 2-3 ore

Telul acestei excursii este vizitarea celei mai mari cascade de pe cursul riului Hasdate, cascada Ciucas. Traseul il facem urmarind la inceput triunghiul rosu[4] si apoi marcajul banda galbena.

Plecam de la podul metalic, tot in stinga, si strabatem Padurea Mischiului trecind pe linga bifurcatia cu punctul rosu. Sosim in cele din urma in luminisul din care am admirat panorama regiunilor inconjuratoare in drumetia la cabana Buru. In functie de timpul pe care-l avem la dispozitie, mai putem zabovi inca o data in acest interesant punct de belvedere.

Pornim mai departe, poteca calauzindu-ne printre tufanurile crescute in plaiurile smaltuite cu flori printre care se agita si zumzaie gizele. Dupa o portiune plata, terenul capata o panta usoara si o coborire lina. Condusi de semnele triunghiului rosu, ne apropiem incet de peretii povirniti ai Culmii Minastirii. O curba spre stinga a potecii ne indeparteaza insa de ei, ca dupa putin timp sa intilnim primul semn banda galbena. Marcajul ne scoate curind, printr-o padurice, la Izvorul Popii. De aici, in citeva minute, dam peste poiana mlastinoasa, supravegheata de la inaltime de parapetul stincos al Coastei Muntelui. Traversam luminisul mustind de apa si patrundem in padure, gasind marcajul banda galbena, vopsit pe copaci, precum si un jalon indicator cu sageti. De data aceasta, marcajul se desprinde de triunghiul rosu, cotind in stinga spre sud-est. Ne luam dupa el si coborim panta repede a versantului cautind cu ochii tot timpul semnul benzii galbene.

In dreapta apare la un moment dat o vaioaga numita Valea Arineilor in apropierea careia se insira si poteca noastra. Mai jos, versantii ce marginesc vilcelul se string ingustind cursul ei si obligindu-ne, din cauza povirnirii malurilor, sa intram chiar pe firul accidentat al vaii. Cu grija, pasim peste niste placi lustruite de apa si, dupa aceea, revenim pe versantul sting, indreptindu-ne catre zona mai larga de varsare in riul Hasdate. Curind intilnim stilpul indicator, care ne arata calea spre cabana Cheile Turzii, prin triunghi galben, si catre Izvorul Popii, de unde tocmai am venit, pe banda galbena. Tot de aici avem posibilitatea sa mergem in satul Cernesti, daca urmam triunghiul galben in directia confluentei Hasdatelor cu riul Aries.

De la jalonul metalic indicator, ocolim un bot de deal si, pe malul drept, o luam in susul apei. Accesul este destul de accidentat si trebuie sa ferim mereu bolovanii si arbustii pravaliti de-a curmezisul, dar dificultatea parcurgerii acestui tronson ne este rasplatita de privelistea cascadei Ciucas. In acest loc, valea Hasdatelor este ingradita de doi umeri stincosi si silita sa se prabuseasca in jos, aproximativ cinci metri, peste doua trepte de stinca. Primul prag de piatra sfirseste intr-o portiune dreapta, apa linistindu-se putin, ca apoi sa se arunce peste inaltimea celei de a doua trepte naruita vertical, depasind in acest fel ruptura de panta, spumegind si mugind, in fata cascadei valea se deschide larg, involburarea lichida domolindu-si treptat furia, curgind repede spre infratirea cu Ariesul. Caderea apei la cascada Ciucas nu masoara decit, cum am mai spus, circa cinci metri: ca fenomen geomorfologic, insa merita sa fie vazuta, inscriindu-se in cadrul reliefului modelat de apa Hasdatelor. Ca sa revenim la cabana Cheile Turzii putem folosi, in afara benzii galbene, si traseul marcajului triunghi galben, care de altfel va fi descris la excursia cabana Ciucas - sat Cornesti.

CABANA CHEILE TURZII - CASCADA CIUCAS - SAT CORNESTI

Marcaj: triunghi galben Timp: 3-4 ore

O alta posibilitate de a vizita cascada Ciucas este de a urma traseul marcat cu triunghi galben. De la cabana Cheile Turzii coborim mica panta si iesim in soseaua ce duce la Turda. Mergem pe ea, spre dreapta, citeva zeci de pasi, apoi, in dreptul livezii, o parasim si trecem prin aceasta in directia riului Hasdate, unde se afla o moara. Aici traversam apa pe o punte improvizata dintr-o birna si incepem urcusul catre liziera padurii Mischiului unde intilnim un jalon indicator pe care scrie urmatoarele: Spre stinga comuna Cornesti prin Ciucas: 9,5 km — 3-3^l/₂ ore; spre dreapta cabana Buru — 73 km; spre dreapta sat Cornesti prin Izvorul Popii — 12 km; spre Culmea Minastirii - 2 ore.

La puntea din birna (putem ajunge si prin fata morii de la intrarea in Chei, trecind podul metalic. Dupa pod, urmam malul drept al vaii in aval si, pe linga padure, sosim la podet. Din acest loc, plecam in sus pe panta nu foarte abrupta a versantului pina intr-o poiana larga, marginita la partea superioara de copaci. Pe unul dintre arbori apare vopsit semnul triunghi galben.

Mergem pe sub poala padurii, atenti sa descoperim marcajul, care ne calauzeste in coborire usoara spre interiorul desisului. In scurt timp, o vale de torent ne bareaza drumul, obligindu-ne sa luam coasta pieptis in cautarea unui loc de trecere. O potecuta batatorita ne conduce la sigur si ne reintoarcem pe malul vaioagei.

Traversam piriul Feredeului, urcam lin prin padurea ce acopera coasta crestei Vinata si, ocolind acest virf spre sud, ajungem in valea piriul Lupului. Dupa ce traversam acest piriias - iesim spre dreapta pe o creasta golasa numita Ciuma Goala, strabatuta de numeroase ravene. Un stilp indicator ne indica sa ne intoarcem cu 90° spre dreapta (sud-vest) pina la piriul Fintina lui Aron, pe care, dupa traversare, il urmarim in jos pe malul lui drept pina iesim din padure. Depasim o coasta golasa pina la un vilcel sec, intrind iar in padure si ocolind piciorul Virfului Piculet. In cele din urma, ajungem la partea superioara a unui horn destul de abrupt, flancat pe stinga de un delusor. Suim panta lui si iesim, dupa circa sapte metri, pe virf, loc ideal pentru o prospectare vizuala a imprejurimilor. Si avem ce vedea. Jos, in fata noastra, se zbuciuma riul Hasdate prins in chinga stincoasa a dealului si silit sa ocoleasca strins pintenii ce-l stinjenesc in alunecare. Un ultim obstacol, cascada Ciucas, din care nu vedem decit o parte, obliga apa sa se arunce peste ruptura de panta in jos. De aici, de sus, observam cum, dincolo de cascada, versantii apei se trag in laturi, facind loc Hasdatelor sa se linisteasca la larg si sa lunece molcom spre Aries.

Parasim virful delusorului si ne angajam pe horn, coborind, cu bagare de seama, sprijinindu-ne cind de cite un pomisor, cind de peretii ingusti. La partea inferioara, hornul se deschide spre malul piriului Valea Arineilor ce vine din dreapta, cu malurile marcate cu banda galbena. Imediat ce iesim din horn gasim si jalonul cu doua sageti indicatoare, una cu banda galbena, in susul piriului catre cabana Cheile Turzii prin Izvorul Popii, iar cealalta cu triunghi galben spre satul Cornesti si cabana Cheile Turzii. De la stilpul de marcaj, pe malul drept al riului Hasdate, ne orientam in directia cascadei Ciucas.

Revenim la stilpul indicator metalic si ne continuam itinerarul calauziti de marcajul triunghi galben, pina la iesirea riului dintre dealuri, inaintea noastra vedem intinzindu-se un vast cimp de balast, intretaiat in dreapta de o linie electrica de inalta tensiune. Ne dirijam spre ea si, la primul pilon, regasim marcajul. Tot pe partea dreapta zarim deja podul metalic al caii ferate inguste Turda-Cimpeni, ce traverseaza Ariesul. Plecam de la stilpul electric, ghidindu-ne dupa arcul podului, si, cind am ajuns la el, urcam rambleul si ne angajam pe el. Calea ferata ingusta trece prin satul Cornesti, dar noi, daca dorim, inainte de a sosi in sat, ne abatem in directia soselei asfaltate Cimpeni-Turda, pentru a ajunge astfel in centrul Cornestiului. Aici, in centrul satului, se gaseste jalonul de origine al traseului triunghi galben si a altor doua trasee interesante: banda albastra spre cabana Buru si, pe creasta Dealului Sas, la Coltul Corbului si Gura Jigaului; banda rosie care, dupa 14 km, ne conduce pe creasta impunatoare a Pietrei Secuiului, cota 1128 m, trecind prin comuna Moldovenesti, dealul Flueristea, padurea Pietroasa si Valea Irimie.

Pentru a reveni la cabana putem sa refacem in sens invers traseul marcat cu triunghi galben, dar este mai bine sa inaintam inca trei kilometri, pina la bifurcatia cu soseaua care merge la cariera de gips Cheia si satul Cheia. De aici se ajunge foarte usor la cabana Cheile Turzii.

CABANA CHEILE TURZII - CHEILE TURENILOR

Marcaj: triunghi albastru. Timp: 4 ore

In zona Cheilor Turzii, un fenomen carstic ce se inscrie ca obiectiv vrednic de interes si de vizitat, inedit prin salbaticia si frumusetea sa, este sectorul de chei al riului Tur sau, pe scurt, Cheile Turenilor.

Traseul acestei drumetii este marcat cu triunghi albastru si banda albastra, semne pe care le urmam chiar din fata cabanei Cheile Turzii. Dupa camping ne afundam in paduricea Vapii, traversam o surpatura destul de adinca, cam de doi-trei metri, si, pe valea unui torent, iesim intr-un drum de caruta. Paduricea incepe sa se rareasca si, curind, lasam in urma si ultimii copaci, inaintind mai departe tot pe drumul larg de pamint. Pe costisa dealului, din care rasar ici si colo bolovani si placi calcaroase, ne indreptam spre o linie electrica de inalta tensiune, aflata pe culme. Ajunsi sus, linga un stilp al liniei electrice, care aici coteste in directia comunei Sandulesti, o luam de-a dreptul peste platoul Dealului Sandulesti. Intrucit marcajul in zona aceasta este rar, ne folosim in ghidarea noastra de urmele lasate de rotile carutelor ce strabat podisul. Undeva in stinga, la distanta de drumul nostru, se inalta, singuratice, citeva cumpene de fintina, aflate la izvoarele piriului Vapii.

Orientarea in acest teren plat nu este dificila, dar se simte nevoia de citeva jaloane indicatoare. O buna bucata de vreme mergem prin pasunea podisului ca o blana „scrijelita' de santurile paralele ale rotilor de caruta. Deodata, in fata noastra, pe o ridicatura, vedem un semnal topografic in vecinatatea unei casute. Din acest loc se desparte marcajul triunghi albastru (spre Cheile Turenilor) de marcajul banda albastra (spre comuna Tureni), pe care ne vom intoarce dupa vizitarea Cheilor.

Fara sa parasim semnul triunghi albastru, ne abatem in vale, in directia soselei pietruite ce duce la cariera Sandulesti. In spatele nostru, in serpentine strinse, se incolaceste calea ferata ingusta, suind la statia de concasare a carierei. Dincolo de ea, ascunsa partial vederii de o culme, distingem comuna Sandulesti si, mai departe, in zare, alungit pe drumul Turda-Cluj, vedem satul Copaceni.

Coborim o mica panta accidentata si, in scurt timp, intram pe calea pietruita, albita de praful calcaros, pe care circula basculante uriase spre si dinspre cariera. In dreptul unor blocuri tip ce apartin de complexul industrial Sandulesti parasim drumul carierei si traversam linia ferata ingusta. Trecem printre doua blocuri in directia soselei asfaltate Turda - Petrestii de Jos din apropiere si, peste ea, ne indreptam catre o linie electrica de inalta tensiune pe ai carei stilpi a fost vopsit semnul triunghi albastru. Urmarind marcajul, depasim statia de concasare a carierei, dupa aceea, dirijindu-ne dupa stilpii electrici, ne indreptam spre Cheile Turenilor.

Incet, incet, pe masura ce ne apropiem, se profileaza, din ce in ce mai clar, versantul sting al Cheilor cu malul mincat de o cariera. Strabatem in continuare o padurice subtire, prelungire a padurii ce imbraca versantul drept al riului Tur, pina la locul unde linia electrica coboara-n adincimea Cheilor Turenilor, printr-un culoar taiat in vegetatie. In sfirsit, obiectivul excursiei noastre a fost atins; Cheile Turenilor, chiar vazute de sus, par foarte impresionante.

Sapate in aceleasi calcare mezozoice ca si Cheile Turzii, Cheile Turenilor nu beneficiaza de acelasi aflux de turisti, deoarece sint greu accesibile din cauza lipsei amenajarilor turistice.

O plimbare prin Cheile Turenilor ridica o serie de probleme turistilor neantrenati, absenta potecii si a podetelor, trecerea de pe un mal pe celalalt pe pietre sau chiar prin apa, abordarea pantelor inclinate ale malurilor, cu putine puncte de sprijin, ingreuneaza parcursul defileului. Cei ce se incumeta, totusi, pot cobori in interiorul Cheilor, la deschiderea aval a lor, pe culoarul liniei de inalta tensiune, dar care e plin de un hatas de ierburi si tufisuri. O cale mai usoara este la citiva metri dincolo de linia electrica, intr-un loc unde marginea versantului se arcuieste larg, aici aparind si o poteca ce coboara in zigzag catre statia de pompare din capatul aval al Cheilor. La statia de pompare riul Tur poate fi trecut pe o punte de lemn de la care, in amonte, apa face o curba de aproape 90°. In stinga si in dreapta noastra, pe marginea unui mare amfiteatru, vedem ridicindu-se abrupt versantii Cheilor, eroziunea dindu-le un aspect foarte variat de turnuri, creste, jgheaburi, ferestruici. Si aici, la fel ca in Cheile Turzii, localnicii au dat nume pitoresti formelor de relief, asemuindu-le cu imagini din viata de toate zilele. Astfel, in malul sting, aproape de iesirea din Chei, unei stinci rotunde i-au zis Rotogolul sau Tunsul; de asemenea, pe malul drept - unei formatiuni i-au spus Popa Tiganilor; tot pe versantul sting, linga un stilp calcaros, apar doua orificii mici botezate Cerceii Doamnei.

Coborind si urcind malurile Cheilor, sarind din piatra-n piatra sau luind-o de-a dreptul prin apa, avem prilejul sa privim stinci prapastuite, pereti crapati si vilcele repezi. Curind, valea se largeste, in stinga noastra, din versantul drept, navalind in riul Tur piriul mic al Ghicinghii. Amonte de confluenta cu el, Cheile se-ngusteaza din nou si, peste niste placi lustruite din malul stinq, trecem pe deasupra unei cascade de circa doi metri. In aceasta zona, putin mai jos, in versantul drept, se deschide intrarea in pestera Feciorilor, despre care se spune, ca, de mult, aici, se ascundeau baietii tineri de teama celor ce veneau sa-i recruteze in armata imperiala austriaca

Mai departe de cascada, in susul apei, observam la o oarecare inaltime, in peretele sting, gura pesterii Zinelor. Imediat dupa un cot al riului Tur, versantul drept se ridica maiestuos cu un perete aproape vertical numit de tureneni Coltul Ciinilor, iar in versantul sting se desfasoara, pe doua orizonturi, o mare cariera de gips si alabastru. Sub excavatiile acestei cariere, pe cursul riului, se gaseste Bolboana Fetelor, ultimul punct de interes din cuprinsul Cheilor Turenilor. Urmam in continuare riul Tur pina la o moara, apoi, peste un podet, prindem drumul catre comuna Tureni. Calauziti de indicatoare ajungem in centrul comunei la Complexul cooperatiei de consum.

COMUNA TURENI - DEALUL SANDULESTI - CABANA CHEILE TURZII

Marcaj: banda albastra Timp: 3˝-4 ore

Dupa oboseala cauzata de parcurgerea Cheilor Turenilor, cel mai lejer drum de intors la cabana Cheile Turzii este cel peste Dealul Sandulesti, marcat cu banda albastra.

De la cladirea cooperativei de consum ne ghidam dupa indicatorul cu sageata indreptat spre dreapta si trecem prin fata bisericii romano-catolice. Aici, alt marcaj ne orienteaza catre iesirea din comuna. La marginea Turenilor, in stinga, se reliefeaza deja Cheile Turenilor, cu imaginea galbuie a carierei de gips, iar inaintea noastra remarcam usor treptele excavatiilor din cariera Sandulesti.

Ne angajam pe drumul pietruit marginit de stilpi de telefon, intersectat la un moment dat de o linie electrica de inalta tensiune. Curind dupa aceea iesim in soseaua asfaltata Turda - Petrestii de Jos in dreptul unei statii de reparatii. Traversam soseaua si, perpendicular pe ea, incepem sa urcam coasta dinaintea noastra pe un adevarat covor de iarba strapuns din loc in loc de bolovani, in scurt timp, circa 10 minute, intram pe un platou putin inclinat ce se intinde pina departe. Sositi sus, ne intoarcem cu privirile in directia comunei Tureni, cuprinzind un larg orizont.

In spatele Turenilor, spre nord, zarea este denivelata de ascutisul acoperisurilor satului Ceanu Mic. Rotim ochii si, in partea stinga, pe linia de orizont descoperim in departare aglomerarile domestice ale satelor Micesti si Deleni. Din locul nostru de observatie, partea superioara a versantilor Cheilor Turenilor ne apar, estompati de distanta, ca o ripa fara importanta.

Plecam in continuare pe urmele unor fagase de caruta, venite din stinga si indreptindu-se catre cariera Sandulesti. Pretutindeni sint risipite mici fragmente de roca provenite din cariera.

Prin spatele carierei mai parcurgem o buna bucata de drum, ajungind in cele din urma la bifurcatia cu triunghiul albastru in apropierea semnalului topografic, mentionat la plimbarea spre Cheile Turenilor. De aici reluam calea monotona peste culmea Dealului Sandulesti, care ne va scoate la cabana Cheile Turzii. Doar creasta Dealului Sandulesti din dreapta noastra mai intrerupe uniformitatea peisajului. De la fintinile cu cumpana coborim panta lina a dealului, descoperind peste putin timp Stincaria Murunei si Cornului Cheii, de pe versantul sting al Cheilor Turzii. Pe acelasi drum marcat si cu triunghi albastru ne intoarcem prin padurea Vapii la cabana.

CABANA CHEILE TURZII - COMPLEXUL TURISTIC BAISOARA

Marcaj: cruce rosie Timp: 10-12 ore

Una dintre cele mai lungi ture de drumetie cu plecarea de la cabana Cheile Turzii este cea spre Complexul turistic Baisoara. Pentru aceasta etapa trebuie sa ne pregatim mai serios, intrucit acoperirea distantei se efectueaza pe durata unei zile-lumina, urmind ca abia a doua zi sa ne intoarcem la cabana Cheile Turzii. Se impune, asadar, sa ne luam cortul, sacul de dormit, inclusiv cele necesare unui drum lung si unei eventuale inrautatiri a vremii.

Cum s-a luminat de ziua ne luam rucsacii, pregatiti de seara, si plecam de la cabana, angajindu-ne pe calea ce duce spre intrarea in Cheile Turzii. De data aceasta strabatem defileul taiat de Hasdate mai repede decit de obicei, fara a scapa spectacolul trezirii naturii la o noua zi. Dupa ce iesim din Cheile Turzii si trecem de ruinele morilor de sus, ne orientam in continuare dupa cursul riului Hasdate, ghidati si de marcajul cruce rosie. Aproape de capatul rasaritean al comunei Petrestii de Jos intram pe soseaua care vine de la Turda. Remarcam imediat semnele marcajelor cruce rosie si banda rosie, primul fiind cel care ne va calauzi la Complexul turistic Baisoara, iar cel de-al doilea - spre cabana Faget, din apropierea municipiului Cluj-Napoca.

Ne angajam pe drumul ce traverseaza comuna Petrestii de Jos, depasim bifurcatia cu soseaua spre Deleni, loc unde cele doua marcaje, cruce rosie si banda rosie, se despart si iesim din comuna prin partea vestica a ei.

Dupa circa 1 km spre stinga, dirijati de semnul cruce rosie, ne indreptam spre comuna Iara, pe drumeagul comunal ce trece prin satul Livada. De aici mergem mai departe, suim spinarea larga a Dealului Agris si in curind ajungem in catunul Valea Agrisului.

Tinuturile strabatute sint de un pitoresc deosebit: coline domoale alternind cu terenuri arabile si pasuni inconjurate de mici petice de padure, printre care casele razlete isi itesc acoperisurile povirnite. Din catunul Valea Agrisului plecam mai departe si dupa aproximativ 6 km ajungem in comuna Iara. Aici putem profita de ocazie pentru a vizita interesantele biserici construite in intregime din lemn. De altfel, aceasta zona incarcata de vestigii istorice, cum ar fi, de exemplu, cetatea Iara din imediata vecinatate a comunei, si in care ecoul evenimentelor petrecute demult nu s-a stins, se poate zabovi mult timp. Cum pe noi ne asteapta cale lunga, ne continuam traseul inca 5 km pina in comuna Baisoara, localitate al carei nume provine, se crede, de la ocupatia de baza a localnicilor, mineritul, sau, cum ii spun oamenii de aici, ,,baiesitul'. Nici in localitatea Baisoara nu intirziem prea mult, intrucit timpul si distanta ne preseaza sa continuam drumul. Parasim comuna pe o sosea ce insoteste piriul Ierta, un afluent al riului Iara. Cei 10 km care ne despart de urmatorul loc de popas, satul Muntele Baisorii, ii parcurgem prin defileul ingust al vaii Ierta, mai ales pe versantul sting al acesteia.

Dupa satul Muntele Baisorii, la confluenta a doua piraie - izvoare ale vaii Ierta - parasim atit drumul vechi rarosabil ce urca spre dreapta, cit si soseaua asfaltata ce face un ocol spre stinga, iesind pe culmea ce separa valea lertei de valea Vadului (Ocolisel) si urca prin catunul Vicesti spre cabana. Poteca noastra insa, marcata cu cruce rosie, urca pieptis (dupa 50 metri de la pod) pe botul de deal dintre cele doua izvoare amintite mai sus, trecind printre casele catunului Gera. Cind ajungem sus, in cumpana apelor, lasam privirea sa alerge sloboda, iscodind departarile, „calarind' dealurile si afundindu-se in vai si vaioage. Undeva spre nord-est, sub cocoasa Muntelui Buscat, descoperim, mititele, ca de jucarie, cladirile Complexului turistic Baisoara. Imprejurul nostru, deschise generos, privelisti de o neasemuita frumusete ne rasplatesc, din plin, oboseala drumului batut pina aici.

Pornim mai departe indemnati de apropierea cabanei si de speranta unei odihne binemeritate, poposind, dupa o ora si jumatate de la parasirea soselei asfaltate, la Complexul turistic Baisoara.

Aflat la o altitudine de 1385 m, complexul este flancat de o padure de conifere, in vecinatate se gasesc citeva pirtii de schi, dintre care una este luminata noaptea, precum si trei instalatii de teleschi. De pe terasa modernului hotel alpin, deslusim in adincimea orizontului, spre sud, coama calcaroasa a masivului Bedeleu, ca o prispa enorma, si dincolo de ea — coltii muntelui Scarisoara — Belioara, numita de localnici si Scarita, in cuprinsul caruia este adapostita rezervatia botanica cu acelasi nume.

Din fata vechii cabane, in diminetile cu zarea limpede si linistita, se pot vedea piscurile Fagarasilor, mai ales cind sint argintate cu zapada.

Turistilor care vor sa stea mai mult aici, zona le ofera, pe timp de vara mai ales, posibilitatea de a cutreiera, pe trasee marcate, meleaguri de o deosebita frumusete ca: Muntele Buscat, Muntele Mare, Pietrele Marunte, cabana Muntele Filii de pe riul Huza si, bineinteles, rezervatia naturala amintita mai sus: Scarisoara — Belioara.

Noi ne vom intoarce insa a doua zi la cabana Cheile Turzii, iar pentru aceasta avem de ales intre traseul pe care am venit si soseaua care duce la Baisoara, Iara, Buru, de unde, pe drumul stiut, vom ajunge la cabana.

CABANA CHEILE TURZII - PETRESTII DE JOS - DELENI - CABANA FAGET

Marcaj: banda rosie Timp: 10 ore

Acest traseu turistic, cu plecare de la cabana Cheile Turzii, este al doilea ca lungime si timp de mers, dintre cele propuse pentru drumetiile in imprejurimile Cheilor Turzii.

Ca si la excursia spre Muntele Baisoara, plecam dis-de-dimineata, strabatind repede Cheile Turzii, dupa care ne indreptam spre comuna Petrestii de Jos.

Cind ajungem la bifurcatia marcajelor cruce rosie cu banda rosie, lasam in stinga semnul cruce rosie ce duce la Muntele Baisoara si o luam pe marcajul banda rosie, insirat de-a lungul soselei catre localitatea Deleni.

Traversam satul Deleni, apoi, pe drumeagul ce face legatura cu comuna Micesti, trecem prin apropierea virfului Priporul. La iesirea din Micesti ne dirijam in dreapta si prindem o poteca, ce suie o coasta de deal. Strabatem, in continuare, o regiune deosebit de pitoreasca si, dupa ce traversam o padure de stejar, sosim, dupa 8 km facuti din Micesti, in satul Casele Micesti. De aici vedem, spre rasarit, casele locuitorilor din comuna Feleacu. Parasim catunul Casele Micesti, coborind o panta, nu foarte abrupta. Urmarind mai departe marcajul banda rosie, trecem de poteca ce duce la Fintina lui Bilascu si care ramine in stinga, apoi, tot in coborire, ajungem la complexul turistic Faget. Cei care doresc mai pot parcurge si cei 6 km care-i despart de municipiul Cluj-Napoca, intrind in oras prin cartierul Manastur.

INCEPUTURILE ALPINISMULUI IN CHEILE TURZII

Dupa prezentarea principatelor trasee de excursii in Cheile Turzii si in imprejurimi, partea a doua a cartii noastre este consacrata traseelor de catarare. Inainte de a face descrierea lor, vom puncta citeva momente din evolutia alpinismului in aceste locuri.

Primii pasi au fost cei ai membrilor Societatii Carpatine din Transilvania, societate infiintata in Cluj la data de 11 ianuarie 1891. Din anul 1945 activitatea alpina a continuat in cadrul Societatii Carpatine Ardelene Populare. Un avint deosebit l-a cunoscut alpinismul insa o data cu infiintarea cluburilor Metalul, Stiinta, Progresul si Vointa.

Catararea propriu-zisa a debutat prin activitatea echipei alcatuita din Rotaridesz Stefan si Bagameri Adalbert, pasionati cercetatori ai pesterilor, care au vizitat in Cheile Turzii citeva grote situate la altitudine. Au urmat alti tineri, care, insusindu-si tehnica de catarare din manuale vechi, au inceput sa priveasca peretii Cheilor cu gindul sa-i cucereasca. Paralel cu prezenta pe teren, s-au tinut si prelegeri despre tehnica de catarare. La primele iesiri s-au folosit funii obisnuite din cinepa si pitoane forjate din buloane de cale ferata. Asa s-a ajuns la primele incercari timide. In anul 1949 echipa alcatuita din Andrei Moldovan si Kovács Francisc au intrat in Grota Sansil, folosind o creasta laterala. Citeva pitoane batute atunci se mai vad si astazi. Traseul a fost repitonat mai tirziu. In anul 1951 Lorincz Nicolae, Puiu Moldovan si Andrei Moldovan au pitonat Grota lui Hili, traseu parcurs cu placere si azi. Aceste ture marcheaza de fapt inceputurile catararii in Cheile Turzii.

La 1 iunie 1951 s-a deschis aici o scoala de alpinism organizata de Confederatia Generala a Muncii, la care au participat printre altii si alpinistii autodidacti din Cluj. Dintre ei, mentionam pe Lorincz Nicolae, care a ajuns sa fie principalul deschizator de noi trasee, instructor si animator al miscarii alpine din zona.

Dupa inchiderea scolii, prima tura pitonata pe baza noilor cunostinte a fost traseul Sansil. Apoi ,,zestrea' de trasee a Cheilor Turzii a crescut neincetat ajungind astazi la peste 50.

In anul 1972 a luat fiinta sectia de alpinism a clubului sportiv Universitatea Cluj-Napoca. Aceasta sectie a fost condusa timp de 12 ani de citiva inimosi, care au educat in spiritul muntelui, al dragostei si respectului fata de natura sute de tineri, dintre care unii sint astazi cataratori si salvamontisti de frunte. „Stadionul' lor a fost bineinteles tot zona Cheilor Turzii, unde se antrenau pentru marii pereti din Bu-cegi, Piatra Craiului, Cheile Bicazului etc. Tot in anul 1972, Szalma Mihai, Bodea Gligor si Moravek Vasile au infiintat in cadrul asociatiei sportive Turdeana o sectie de alpinism care a realizat citeva premiere in Cheile Turzii, Cheile Turenilor si Cheile Poienii.

In prezent, exista in judetul Cluj trei asociatii sportive cu sectii de alpinism: Metalul si Vointa Cluj-Napoca si Turdeana Turda. Paralel cu aceasta activitate, in anul 1951 s-a infiintat Comisia de Turism si Alpinism de pe linga U.C.F.S. Turda avind ca prim presedinte pe Szánto Eugen, urmat, incepind cu anul 1964, de Molnar Ludovic. In toti acesti ani, cei doi s-au ocupat cu daruire de dezvoltarea turismului si a orientarii turistice in zona Cheilor Turzii. Nu putem incheia aceste pagini fara a aminti de performanta deosebita a lui Adrian Moldovan, cel care in ziua de 8 mai 1983 a parcurs patru trasee de gradul 5: traseul Peretele Coltului Crapat (5A), traseul Peretele Suurime (5A) si traseul Vigh Tibor (5B), alternativ cu Adrian Corobeanu, si traseul Turnul Ascutit (5A), alternativ cu Adrian Chifa.

CATARARE

La inceputul acestui capitol, unde sint descrise turele de catarare, dorim sa lamurim cititorului citeva aspecte, care sa-i faciliteze parcurgerea textului si studierea schitelor, pentru ca, mai tirziu, cind va escalada aceste trasee sa nu mai intimpine dificultati deosebite.

In cartea noastra prezentam pe larg 41 de trasee alpine (descriere si schite); pentru 39 din ele datele sint culese de autori, direct, in timpul ascensiunilor. Pentru prezentarea traseelor ,,Solidaritatii' si „Furnicilor', mentionam ca am beneficiat de amanunte furnizate de Silvius lorga si Bodea Gligor. La capitolul ALTE TRASEE, am infatisat sumar citeva ture putin frecventate; tot aici apare si traseul Turnul Galben, pitonat de curind.

Descrierea turelor alpine am facut-o pe lungimi de coarda, pe schite aparind citi metri masoara, gradul lor de dificultate si pasajele de catarare artificiala. In „cartusul' schitelor de traseu, am notat si materialele necesare escaladei, fara a specifica timpul trebuincios parcurgerii acestora, intrucit el poate varia in functie de antrenamentul, coeziunea si numarul de membri ai echipei.

Examinind schitele turelor propuse, fiecare alpinist isi va putea face o parere privind numarul de ore necesare pentru a termina traseul. La stabilirea acestui timp este bine sa se tina seama si de faptul ca exista pasaje cu grad de dificultate mai mare decit gradul de ansamblu al traseului.

Un accent deosebit am pus, de asemenea, pe prezentarea caii de inapoiere la cabana, in Cheile Turzii fiind citeva locuri (Peretii Pripoanelor, Coltul Crapat, Coltul Rotunjit etc.) de unde potecile de intoarcere sau pitoanele de rapel sint mai greu de gasit. Din aceasta cauza, recomandam celor mai putin familiarizati cu zona sa tina seama de acest lucru si, bineinteles, sa studieze schita pe care sint trecute locurile de acces la baza traseelor, coroborata cu textul de la plimbarea prin interiorul Cheilor.

TRASEE DE CATARARE

1. TRASEUL HORNUL MARAC (4A)

Pentru a ajunge la baza traseului, parasim poteca ce strabate Cheile Turzii in punctul „a' sau ,,b'[5]. Din „a' parcurgem aproximativ 300 de metri pe malul sting al riului Hasdate. Din punctul „b' traversam apa pe pietre. Urcam apoi in diagonala spre dreapta si, in scurt timp, ajungem la baza traseului Creasta lui Mihai Bors. Continuam drumul, trecem pe sub „Prapastia lui Bors' si ne indreptam spre baza unui alt vilcel cu vegetatie. De aici observam, spre dreapta, pe un briu ascendent, o poteca ce ne duce la baza traseelor Hornul Marac si Fisura Marac.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea de la o inaltime apreciabila, pe care am cistigat-o in timpul marsului de apropiere. Pornim pe un perete cu prize bune, apoi pe o placa de stinca, pe care o parcurgem cu ajutorul scaritelor, avind tot timpul in dreapta o fisura si o placa ce da acestei parti a traseului aspectul unui diedru. In continuare, o surplomba si un alt diedru framintat ne scot la baza hornului propriu-zis. Evitam prima parte a acestuia si deviem spre stinga, pe o creasta ingusta si friabila, la capatul careia regrupam, in acest punct, traseul Hornul Marac se desparte de traseul Fisura Marac.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Urcam placa de deasupra regruparii folosind tehnica de catarare artificiala, apoi traversam spre dreapta, in marele horn ce se observa si din poteca Cheilor Turzii. Mentionam ca primele doua surplombe figurate pe schita sint ingustari ale hornului. Prima o trecem chiar in momentul ajungerii pe linia lui, apoi acesta se largeste foarte mult, permitindu-ne o inaintare usoara. Pe masura ce urcam, peretii se apropie din ce in ce mai mult. La inceput folosim ramonajul. Curind, locul devine atit de ingust incit sintem nevoiti sa iesim pe fetele exterioare foarte expuse si cu putine prize. Odata trecut acest pasaj deosebit de dur, hornul se largeste din nou si, in curind, pare ca se incheie oferindu-ne posibilitatea unei regrupari intermediare. Privind in sus, observam ca el continua larg si barat de doua surplombe. Gradul de dificultate al pasajelor scade insa simtitor si, o data cu intinderea totala a corzilor, ajungem la incheierea traseului.

Reintoarcerea la baza o facem urcind mai intii pantele inierbate de deasupra, apoi urmind spre dreapta marcajul punct rosu, care ne conduce in aproximativ 15 minute la cabana Cheile Turzii.

PREMIERA: Kari Desideriu,[6] Kovacs Gheorghe.

2. TRASEUL FISURA MARAC (3A)

Accesul la baza traseului, prima lungime de coarda si reintoarcerea la cabana Cheile Turzii sint cele descrise la traseul Hornul Marac.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Traversam spre stinga, pe un briu de piatra spre baza unei fisuri impresionante, care pe alocuri ia forma unui horn ingust. Fara a ne catara pe fisura, asa cum am avea intentia la prima vedere, continuam traversarea peste o creasta pentru a ajunge la baza altei fisuri pe care o parcurgem in escalada artificiala. La capatul ei intram intr-o zona inierbata. Un horn si o surplomba ne scot in regrupare.

A TREIA LUNGIME DE COARDA este scurta, nu pune probleme de catarare si, dupa aproximativ 20 de metri, ne conduce intr-o zona inierbata unde traseul ia sfirsit.

PREMIERA: Marac Papazian.

3. TRASEUL CREASTA LUI MIHAI BORS (4A)

Accesul la baza este descris la traseul Hornul Marac.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Cel dintii obstacol al acestei ture alpine este un perete brazdat de doua fisuri care ne conduce la un briu de stinca ascendent spre stinga. Dupa ce l-am parcurs, continuam traversarea pina gasim calea de a trece impresionantul tavan de deasupra noastra. Ne cataram peste el in portiunea din partea stinga, unde acesta aproape ca se termina. In finalul lungimii de coarda trecem peste doua urechi de iepure si ajungem in regrupare pe o platforma orizontala.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Fara a avea multe puncte caracteristice, ne conduce peste o creasta friabila, intrerupta de o placa de stinca pe care folosim scaritele.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Pornim spre stinga, pe un briu ce ne scoate in scurt timp la un perete pe care il depasim in escalada artificiala. Un diedru si o surplomba sint urmatoarele obstacole ale acestei lungimi de coarda. Am ajuns astfel in dreptul impresionantului tavan de culoare galbena ce se vede deosebit de bine de la mari departari. Blocurile ce par a se prabuseasca la cel dintii piton batut au facut pe alpinisti sa nu-si indrepte inca gindul spre aceasta parte a turnului. Tot in dreapta noastra se deschide ceea ce Erasmus Nyárády a denumit sugestiv Prapastia lui Bors.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcam spre stinga printr-un horn scurt, pe un colt de stinca si vizam un alt horn cu o surplomba la partea inferioara, pe care il parcurgem in catarare libera. Odata depasit acest obstacol, trecem cu grija o lespede aproape desprinsa din perete. Iesim astfel pe un briu sub o ingramadire de blocuri instabile la prima vedere, unde regrupam.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Ocolim prin dreapta surplomba de deasupra noastra si iesim intr-un horn cu vegetatie. Il parcurgem pe o scurta portiune, apoi escaladam fie creasta din stinga, fie creasta din dreapta lui. Regruparea o facem deasupra hornului.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Parcurgem inca zece metri de creasta, dupa care ne orientam spre stinga, efectuind o traversare peste o zona inierbata. Aici traseul se incheie.

Pentru a ne intoarce la cabana, va trebui mai intii sa urcam o mica saritoare cu aspect de horn, care se gaseste chiar deasupra noastra. Ajungem astfel la o bifurcatie de drumuri. De aici putem urca spre platou unde intilnim marcajul punct rosu al circuitului Cheilor Turzii.

O varianta mult mai interesanta, mai ales cind avem timp sa facem o plimbare frumoasa, este coborirea spre stinga, spre Alghine. Aproximativ la mijlocul drumului, scurt de altfel, avem surpriza sa trecem printr-o fereastra sapata in stinca. Odata ajunsi in aceste frumoase poienite, putem fie sa coborim in poteca Cheilor Turzii, fie sa continuam escalada pe traseele „Creasta Sura' sau „La Tisa', fie, in sfirsit, sa urcam vilcelul cu care se continua Alghina 2 si sa iesim din nou pe pantele de iarba de sub platou — foarte aproape de Crucea Sindulestilor.

PREMIERA: Moravek Vasile, Vigh Tibor.

4 TRASEUL CREASTA SURA (3B)

Cele doua poienite numite Alghine sint despartite de o aschie de stinca ingusta, dreapta si verticala. In stinga acesteia, deasupra Alghinei 2, observam o alta creasta arcuita la partea superioara, pe care alpinistii au denumit-o Creasta Sura. Pentru a ajunge la baza traseelor avem de ales intre mai multe variante.

1) Imediat dupa ce am traversat al doilea pod (punctul „d' indicat la plimbarea prin Chei), parcurgem o scurta portiune pe malul riului in sensul lui de curgere, pina la peretii care scapa de sub Alghina 1. Aici incepem urcusul pe o placa de stinca ferindu-ne de vegetatia abundenta din dreapta noastra, care la fiecare atingere se agata de haine. Urmeaza o traversare spre stinga, peste un perete cu bolovani si iarba care ne conduce in punctul unde un vilcel se termina deasupra unui perete vertical. Urcam vilcelul apoi traversam, tot spre stinga, intr-un alt vilcel. In stinga noastra, foarte aproape, se afla partea finala a Turnului Galben. Noi insa ajungem la baza stincii urcind in diagonala spre dreapta.

O atentie deosebita va trebui acordata acestui drum in cazul in care dorim sa-l coborim, deoarece vilcelele descrise anterior sfirsesc, de regula, deasupra unor pereti verticali iar traversarile se gasesc destul de greu, poteca fiind aproape inexistenta.

2) Alta varianta de a ajunge in acest loc presupune parcurgerea unor trasee. Astfel, daca escaladam una dintre turele din Peretii Pripoanelor, sau traseul Erasmus Nyárády, ajungem intr-un vilcel pe care il putem cobori, fara probleme, la baza traseului nostru. Tot aici ajungem daca escaladam traseul Turnul Galben.

3) Accesul in Alghine — dupa efectuarea Crestei Iui Mihai Bors - l-am descris la traseul numarul trei. Odata ajunsi la baza stincii, descoperim, printre crengi, cele dintii pitoane care ne indica intrarea in Creasta Sura.

PRIMA LUNGIME DE COARDA incepe cu un horn scurt, care iese in creasta, in continuare, ne cataram de-a lungul acesteia, trecem la mijlocul ei o portiune verticala, apoi inaintam peste zone friabile si iesim in regrupare, care nu este altceva decit un balcon inclinat spre gol.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Pornim urcind spre o surplomba la care ajungem dupa ce am trecut o portiune unde am folosit pitoanele ca prize. In continuare, ne indreptam spre o placa barata de o surplomba. Deasupra, un diedru ne conduce la un pom uscat unde regrupam. Putin mai sus, pe partea dreapta a crestei, se gaseste si un piton.

A TREIA LUNGIME DE COARDA reprezinta o creasta usoara si friabila, care ne permite sa aruncam din cind in cind cite o privire spre marele perete ce se inalta in dreapta noastra.

A PATRA LUNGIME DE COARDA este foarte scurta si, dupa aproximativ zece metri, iese pe pantele de iarba care sfirsesc pe platoul din imediata apropiere a Crucii Sindulestilor.

Inapoierea la cabana se face urmind, spre dreapta, marcajul punct rosu al circuitului Cheilor.

PREMIERA: Szatmari Ludovic.

5. TRASEUL LA TISA (4B/3A)

Traseul La Tisa se gaseste in stinga traseului Creasta Sura si in imediata apropiere a partii finale a Turnului Galben. In aceste conditii, pentru a ajunge la baza, urmam la inceput poteca descrisa la traseul numarul patru. Din punctul unde aceasta se incheie ne indreptam spre stinga si in scurt timp descoperim, fara dificultate, cele doua variante ale traseului La Tisa.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea pe varianta stinga, mult mai dificila si mai interesanta tehnic. Pornim de linga un pom crescut la marginea stincii si urcam citiva metri pe un diedru inierbat. Urmeaza o traversare delicata spre stinga, de aproximativ patru metri. In continuare, obstacolele se inlantuie: o placa, o fisura pe care o parcurgem in escalada libera, apoi o alta pitonata, pe care folosim scaritele, totul culminind cu un diedru deosebit de dificil, deasupra caruia regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA traverseaza, spre dreapta, o placa de stinca, apoi, parca pentru a ne da posibilitatea sa ne odihnim, continua pe o creasta friabila si pitonata foarte rar. Regruparea o facem intr-o grota de dimensiuni reduse. Tot in acest punct, cele doua variante se unesc. Precizam ca a doua varianta, mult mai usoara (3A) si mai putin spectaculoasa, parcurge, pe distanta a doua lungimi de coarda, jgheabul inclinat si inierbat din dreapta noastra.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Urcam deasupra grotei si ajungem la baza unui perete vertical. Trecem pentru inceput o surplomba cu ajutorul a doua pitoane. Deasupra se inalta o fisura dificila pe care o escaladam la liber, in continuare, un briu de iarba orientat spre stinga ne conduce in regrupare, In stinga noastra putem admira una dintre cele mai impresionante tise ce cresc in Cheile Turzii si, care, probabil, i-a inspirat pe autorii premierei cind au dat denumirea traseului.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Deasupra se inalta o fisura pitonata pentru escalada artificiala. Atentie insa: dupa patru pitoane traversam spre dreapta intr-un horn pamintos ! Il urcam si ajungem intr-o excavatie de culoare galbena. Singura cale de a iesi din acest loc este sa efectuam o traversare spre dreapta, apoi sa ne angajam pe creasta de deasupra, care ne conduce intr-un loc cunoscut. Ne aflam in ultima regrupare a traseului Creasta Sura.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA este scurta, de zece metri.

Reintoarcerea la baza este cea descrisa la traseul anterior.

PREMIERA: Bagameri Adalbert, Gora Laurentiu, Daume Attila, la 10.06.1952.

6. TRASEUL PRIPONUL MARE (4A)

Din punctul de bifurcare „f' urcam pieptis o poteca pina pe o creasta, la capatul careia ajungem pe pajistile de iarba de sub peretele Priponului Mare. Intrarea in traseu se gaseste in dreptul unui pom, in partea de mijloc a bazei stincii.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Pornim din dreapta pomului incepind o traversare ascendenta spre stinga. Dupa ce trecem de primele trei pitoane, ne indreptam pe verticala spre o placa de stinca, depasind astfel cea mai dificila portiune de pe traseu, in continuare, linia traseului se clarifica. Folosim scaritele mai intii, pentru a traversa spre dreapta placa amintita, putin mai inainte. Urmatorul obstacol este o surplomba pe care o trecem la liber dupa care, folosind escalada artificiala, traversam din nou spre dreapta pe sub un tavan. Exact in locul unde acesta se incheie observam un diedru la mijlocul caruia regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA este mai scurta si mai putin dificila, incheiem escalada diedrului si iesim intr-un horn larg si inierbat pe care il parcurgem pina sub o surplomba unde regrupam.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Trecem surplomba si in scurt timp iesim intr-o creasta pe care o parcurgem pina la o strunga unde regrupam, in acest punct traseul se incheie.

Revenirea la cabana. La inceput facem o traversare de 80-100 de metri spre dreapta. Nu ne vom lasa tentati de hornurile de deasupra si nu ne vom opri nici la un punct de traversare pe stinca friabila, pentru ca in final sa ajungem intr-un vilcel larg si bogat inierbat. Acesta, urmat in jos, ne conduce in zona Alghinelor. Daca insa il urcam, dupa ce trecem, la liber, o saritoare, observam ca deasupra noastra se deschid pantele de iarba ce scapa de sub Dealul Sindului. Odata urcate, acestea ne scot la traseul turistic al circuitului de culme al Cheilor Turzii care urmat spre dreapta ne conduce la cabana.

PREMIERA: Romus Stoicovici, Kelp, la 31.05.1955.

7. TRASEUL INTRE PRIPOANE I (3A)

De la baza traseului anterior parcurgem spre dreapta aproximativ 80 de metri. Trecem astfel de peretele Priponul Mare si observam ca intre acesta si peretele Priponul Mic se afla o creasta. Aici se desfasoara traseul pe care il descriem si care este cel mai usor din zona Pripoanelor.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Ceea ce te frapeaza de la inceput sint pitoanele deosebit de solide folosite la premiera, lucru rar in Cheile Turzii, unde mai repede gasesti pitoane pe care le indoi cu mina! incepem catararea peste o placa pina sub o fisura proeminenta, in continuare, cu ajutorul scaritelor, cistigam inaltime si ajungem intr-un punct unde sintem nevoiti sa trecem la liber un pasaj dificil. Deasupra acestuia incepem o traversare spre dreapta, apoi, pe linga o buza de stinca, iesim pe un briu inierbat si ne indreptam spre regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Trecem pe partea stinga a crestei, depasim o fisura in catarare libera si la capatul ei revenim pe creasta unde regrupam pentru a doua oara.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este cea mai lunga si cea mai usoara a traseului. Ne cataram pe creasta pina cind aceasta se termina lasind locul ierbii. Ne gasim la aproximativ 60 de metri in dreapta punctului unde se incheie traseul Priponul Mare.

Pentru a ne reintoarce la cabana urcam panta inierbata de deasupra pina la baza stincii. Incepem apoi traversarea spre dreapta, in zona friabila amintita la traseul numarul sase. Variantele de coborire sint cele descrise la traseul Priponul Mare.

PREMIERA: Kari Desideriu.

8. TRASEUL INTRE PRIPOANE II (4B)

De la baza traseului numarul sapte ne deplasam spre dreapta aproximativ 15 metri. Deasupra, pe peretele Priponul Mic, observam o fisura adinca. Ea brazdeaza peretele pe toata inaltimea lui. In dreapta acestei fisuri, la citiva metri, pe o creasta mica este batut un piton.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Pentru inceput trecem creasta si iesim pe un briu de iarba orientat ascendent spre stinga. Ajungem in curind pe linia fisurii amintite mai sus. Trecem o placa de stinca, apoi traversam spre stinga pentru a depasi o zona fara prize. Un briu de piatra, o surplomba, apoi un alt briu orizontal de piatra pe care il parcurgem spre dreapta ne conduc din nou in fisura. In acest punct ea se adinceste luind forma unui horn. Putin mai sus, sub o surplomba, regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Acest traseu, ca de altfel toate din zona Pripoanelor, se pare ca este parcurs foarte rar. Deasupra, pitoanele pentru trecerea surplombei sint acoperite de obicei cu iarba. Dupa ce le descoperim si trecem cu greu obstacolul, iesim intr-un horn vertical, fara prize, care in partea superioara surplombeaza. Sus, pe peretele din stinga, un piton ne indica inceperea unui traver-seu spre stinga. Dificultatea acestor primi metri ai lungimii combinati cu pozitia incomoda din regrupare transforma pasajul in cel mai dur de pe intreg traseul. Traversarea spre stinga ne conduce sub un horn friabil care se incheie in zonele inierbate de deasupra peretelui. Continuind urcusul, dupa ce trecem o creasta mica si napadita de vegetatie, ajungem in vilcelul ce coboara spre Alghine.

Variantele de reintoarcere la cabana sint cele descrise la traseul Priponul Mare.

PREMIERA: Eme Sabin Doctor.

9. TRASEUL PRIPONUL MIC (3A)

Traseul se gaseste in extrema dreapta a peretelui Priponul Mic, foarte aproape de Turnul Galben de care este despartit doar de o mare excavatie in perete.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Ne cataram pentru inceput pe pernite de iarba pina la nivelul excavatiei. Deasupra, observam o fisura nepitonata pe care o ocolim prin stinga. In continuare, inaintam cu ajutorul scaritelor aproximativ zece metri. Urmeaza o traversare spre dreapta, intretaiem a doua oara fisura amintita si ajungem in dreptul unei tise. In finalul acestei lungimi mai urcam putin pe verticala spre un vilcel cu vegetatie unde regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA, incepem escalada pe peretele din stinga, intretaiem din nou fisura intilnita si in prima lungime de coarda si ne indreptam spre baza unui horn unde regrupam.

A TREIA LUNGIME DE COARDA o formeaza hornul la baza caruia am regrupat.

In scurt timp dupa incheierea traseului iesim in acelasi vilcel de unde incepe coborirea la toate cele patru trasee din zona, coborire pe care am descris-o la traseul Priponul Mare.

PREMIERA: Remus Stoicovici.

10. TRASEUL ERASMUS NYÁRÁDY (4B)

La inceput ne angajam pe poteca descrisa la traseul numarul sase si mergem pina pe pantele acoperite cu iarba de sub peretele Priponul Mare. Aici ne permitem un mic popas ca sa admiram privelistea versantului drept al Cheilor Turzii. Observam, in primul rind, impunatorul perete al Coltului Rotunjit si pestera Binder, care se cuibareste la baza lui. Spre stinga se ridica Peretele Vulturilor cu pestera Ungureasca. Privind acest perete observam, pe fisura din mijloc, un cuib de vulturi care, din pacate, este parasit. Continuind drumul si privind spre stinga observam o mare taietura in forma de „M'. Este punctul numit „Furca', il trecem intr-o catarare usoara si, dintr-o data, privelistea se schimba, in fata noastra se afla un vilcel inclinat cu foarte multa vegetatie. Partea de sub noi a vilcelului se termina printr-un perete vertical si poarta un nume impresionant, „Jgheabul fioros”. Pentru a ajunge la baza traseului sintem nevoiti sa urcam vilcelul pe aproximativ 100 metri. In acest timp trecem o saritoare si ajungem pina sub un mic perete vertical. Privind cu atentie pe placa din stinga observam pitonul care marcheaza intrarea in traseul Erasmus Nyárády.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea pe o placa de stinca vizind, in dreapta, o surplomba prelunga. Trecem pe sub ea si, dupa o scurta portiune verticala, traversam spre dreapta peste o alta placa, cu ajutorul scaritelor. Urmeaza un alt pasaj vertical si in scurt timp regrupam linga o tufa de maces.

A DOUA LUNGIME DE COARDA, incepe cu un diedru de aproximativ zece metri, barat la partea superioara de o surplomba. O traversare spre dreapta ne conduce sub o fisura care, urmata pe verticala, ne scoate intr-o regrupare incomoda.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este formata dintr-o inlantuire de trei placi spalate. Pe primele doua le trecem in catarare, pe a treia in traversare. Spre dreapta si la capatul ei regrupam pe o creasta friabila si inierbata.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Dificultatea traseului scade vizibil. Parcurgem un horn usor pina intr-o creasta pe care mergem pina la intinderea corzilor.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Scurta, de 20 de metri, nu pune nici o problema de tehnica si se termina in aceeasi strunga unde se incheie vilcelul cu care se prelungesc Alghinele.

Din acest punct avem de ales intre doua variante de intoarcere la baza si una de continuare a catararii:

1)     suim pantele inierbate de deasupra si ajungem pe platou, la marcajul punct rosu;

2)     coborim pe vilcelul din dreapta, ajungem in Alghine si de acolo urmam in sens invers drumul de acces la traseul Creasta Sura, care ne conduce in poteca Cheilor;

3)     facem o traversare pe curba de nivel, spre stinga, spre un perete in forma de semicerc; il trecem in partea lui cea mai joasa si in curind ajungem la un horn scurt pe care il coborim; la capatul acestuia gasim un piton; un rapel de 40 de metri ne scoate in imediata vecinatate a traseului Peretele Caprelor.

PREMIERA: Ferenci Emeric.

11. TRASEUL PERETELE CAPRELOR (4A)

Pentru accesul la baza folosim drumul descris la punctul numarul zece. De la intrarea in traseul Erasmus Nyárády escaladam saritoarea ce intrerupe vilcelul pe oare am urcat pina in acest moment, apoi ne indreptam spre stinga, la baza Peretelui Caprelor, unde, linga o excavatie in perete si un trunchi uscat de copac, observam primele pitoane ale traseului. Daca, odata ajunsi deasupra saritorii amintite mai sus, ne vom indrepta spre dreapta, vom descoperi pestera Erasmus Nyárády - o Grota a lui Hili in miniatura.

A doua varianta de acces, mult mai interesanta, este legarea traseului Peretele Caprelor de traseul Erasmus Nyarady. Aceasta varianta a fost descrisa la tura anterioara.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Primii metri ii parcurgem pe creasta din stinga excavatiei, apoi escaladam, cu ajutorul scaritelor, o placa deasupra careia regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ne cataram pe verticala peretelui pina in dreptul unei nise, traversam spre stinga spre un arbust, apoi continuam traseul pe un briu de iarba pe care il urmam pina aproape de sfirsit, unde regrupam.

A TREIA LUNGIME DE COARDA, incheiem ascensiunea briului, apoi atacam o placa si un diedru punctat cu pitoane. O traversare spre dreapta si inca un pasaj vertical ne conduc in regrupare.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcam in catarare libera zonele friabile de deasupra noastra si, dupa aproximativ 30 de metri, ajungem la incheierea traseului.

Ne aflam foarte aproape de platoul Dealului Sindului unde intilnim marcajul punct rosu care ne conduce la cabana Cheile Turzii.

PREMIERA: Kovács Gheorghe.

12. TRASEUL MADONA NEAGRA (6A)

La ora actuala, Madona Neagra este cea mai dificila si mai lunga tura alpina din Cheile Turzii, gradul de dificultate mentinindu-se constant ridicat pe toata lungimea ei. Baza acesteia se gaseste la aproximativ zece metri aval de intrarea in traseul Vigh Tibor.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Escaladam la liber o fisura care ne conduce intr-un horn inierbat. In continuare, trecem o surplomba si regrupam la baza unui alt horn.[7]

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Escaladam hornul surplombat la baza caruia ne-am oprit si regrupam aproape de baza celui de-al treilea horn.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Din locul de regrupare efectuam o traversare spre dreapta pe un briu de piatra, intrerupt la mijloc. Pe prima parte, o surplomba care tinde sa ne arunce in afara ne ingreuneaza mersul. Regruparea o gasim pe un prag de iarba la baza unui alt horn.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcam cinci-sase metri pe horn, apoi intram intr-o traversare scurta de trei metri spre stinga, urcam pe verticala in bavareza patru metri, traversam descendent spre stinga inca patru metri, pentru ca in final sa intram intr-un horn. Parcursul dintre cele doua hornuri este unul dintre cele mai dificile pasaje ale traseului, fiind cotat de autorii premierei la gradul VI. In continuare, escaladam hornul pina la intinderea completa a corzilor.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Ne cataram inca zece metri pe horn si iesim la o placa stincoasa. Odata trecut acest obstacol ajungem pe virful Piciorului Peretelui, unde regrupam.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. De pe virful Piciorului Peretelui incepe marea traversare a Peretelui Urias. Trecem o surplomba deasupra careia intram pe linia unei fisuri bine conturate.[8] In continuare, depasim doua surplombe suprapuse, un briu si inca o surplomba, iesind pe alt briu ascendent, unde regrupam.

A SAPTEA LUNGIME DE COARDA. Dupa o fisura pe care o depasim in escalada artificiala, trecem pe deasupra unei surplombe si ajungem sub un tavan. Continuam traversarea pina pe un briu pietros, dificil si ascendent, spre dreapta, unde regrupam.

A OPTA LUNGIME DE COARDA. Dupa ce trecem o muchie, ajungem sub un pasaj foarte dificil, al carui inceput este marcat de un piton mic in care nu putem prinde decit un cirlig fifi sau o carabiniera foarte subtire. Fata de stinca de deasupra o parcurgem intr-un mers la limita caderii. O surplomba si o zona friabila sint ultimele puncte caracteristice ale lungimii. Regruparea, deosebit de comoda, ne permite un popas mai lung.

A NOUA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare inaintam cu mare atentie pentru a nu pierde linia traseului, zona care urmeaza fiind deosebit de framintata. Primii metri ii parcurgem in traversare spre dreapta, trecem o muchie si observam ca platforma unde am regrupat este aproape desprinsa din perete. In acest punct am terminat practic traversarea Peretelui Urias. Escalada continua peste o surplomba prin zone extrem de friabile.

A ZECEA LUNGIME DE COARDA. O traversare spre dreapta ne conduce intr-un horn care se termina intr-o zona inierbata.

A 11-A LUNGIME DE COARDA. Ne apropiem pe iarba de baza unui alt perete.

A 12-A LUNGIME DE COARDA. O succesiune de surplombe si placi stincoase care culmineaza cu un pasaj unde inaintam in bavareza, ne scot pe un briu de iarba.

A 13-A LUNGIME DE COARDA. Deasupra noastra observam doua hornuri. Urmindu-l pe cel din stinga iesim pe creasta in punctul unde se incheie traseele Vigh Tibor si Peretele Porumbeilor.[9]

Variantele de revenire la cabana sint descrise la punctul numarul 13.

PREMIERA: Silvius Iorga, Octavian Bratila, la 15.10.1984.

13. TRASEUL VIGH TIBOR (5B)[10]

In zona numita Mijlocul Cheii, versantul sting se ridica impresionant spre inaltimi. Este imensa platosa de stinca ce poarta un nume sugestiv - Peretele Urias. Aici, vizavi de Virful Puscariu, se desfasoara pe toata verticala peretelui traseul Vigh Tibor considerat pina nu de mult cea mai dura tura alpina din Cheile Turzii.

Traseul este o piatra de incercare pentru toti alpinistii sositi in acest paradis de stinca, fiind constituit dintr-o succesiune de surplombe, hornuri, traversari expuse, esalonate de-a lungul verticalei peretelui. In plus, este si printre cele mai lungi din Chei, incepind la nivelul Hasdatelor si terminindu-se in imediata apropiere a Crucii Sindulestilor.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepe de linga albia riului. O fisura vizibila din poteca si orientata spre stinga, pe care o parcurgem in escalada libera, este primul obstacol al traseului. Urmeaza un horn deasupra caruia regrupam intr-o zona cu iarba, la o placa spalata.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare plecam spre stinga pe un briu de iarba. La nivelul nostru se afla o surplomba pe care o vom trece in traversare. Un alt horn este, din nou, ultimul obstacol al acestei lungimi de coarda.

A TREIA LUNGIME DE COARDA, incepe cu un scurt traverseu usor descendent spre dreapta, sub surplomba de la nivelul regruparii. Depasim direct acest obstacol si suim pe un prag de piatra ce ne conduce ascendent spre dreapta pina sub o placa. O escaladam prin stinga, pentru a iesi pe un briu de roca friabila. Atenti sa nu rostogolim pietre in vale, ne angajam pe el si, in scurt timp, ajungem la o platforma unde regrupam.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare o luam putin spre stinga pe o fisura ce trece pe la baza unui mic diedru. Din acest punct avem de ales intre doua variante. Una dintre acestea „propune' continuarea escaladei diedrului, trecind peste o placa, unde vom folosi scaritele, si iesind in regrupare, dupa ce am depasit o zona friabila. A doua varianta „escaladeaza' o mica parte din diedrul initial, apoi face o traversare spre dreapta intrind dintr-un alt diedru mult mai deschis decit primul, surplombant in partea finala, si iese pe un briu de iarba, care, parcurs spre stinga, ne conduce in regrupare.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare putem iesi spre stinga, pe iarba, spre baza traseelor Peretele Porumbeilor si Diedrul Porumbeilor. Noi insa escaladam, intr-o frumoasa bavareza, o fata de stinca brazdata de o fisura si iesim pe o creasta usoara cu multe zone friabile. La capatul crestei putem alege mai multe variante pentru a ajunge in regrupare: a) escaladam hornul din stinga, b) facem o combinatie creasta-horn. Regruparea, comoda, este vecina cu regruparea din traseul Madona Neagra.

A SASEA LUNGIME DE COARDA, incepem cu o traversare spre stinga, pe o placa cu prize fine. Escaladam in continuare o surplomba, apoi ne indreptam spre stinga; traversam o fata de stanca si ajungem la intrarea intr-un horn. Daca pina aici am intrebuintat destul de des scaritele, hornul il vom parcurge in escalada libera. In partea lui finala, acesta se desparte in doua. Noi escaladam ramura din dreapta si la sfirsitul ei regrupam.

A SAPTEA LUNGIME DE COARDA. Deasupra observam o arcada de stinca. Folosind scaritele, o ocolim prin partea stinga. Trecem peste o placa surplombanta, dupa care intram intr-un horn cu portiuni friabile. La iesirea din horn, un briu stincos orientat catre dreapta ne conduce pina in dreptul unei placi. Facem o traversare scurta si expusa si ajungem la baza unui alt horn unde regrupam.

A OPTA LUNGIME DE COARDA. Primul obstacol al celei mai frumoase lungimi a traseului este hornul in care am regrupat. Traversarea ce urmeaza, fara a fi deosebit de dificila, este una dintre cele mai expuse din traseele din Cheile Turzii. Numai pasajele de traversare din noul traseu Madona Neagra o intrec in spectaculozitate si lungime, dar nu si in inaltime. Sub noi se pravaleste Peretele Urias, la baza caruia curge apa Hasdatelor. Pitoanele batute de jos in sus sau indoite dupa ce au intrat doar citiva centimetri ne indeamna sa inaintam repede. In mijlocul traversarii intilnim, prinsa in perete, o placa in memoria lui Vigh Tibor[11]. La incheierea acestui pasaj, ne cataram iar pe verticala peretelui depasind o surplomba dificila. Regruparea o facem intr-o zona cu iarba.

A NOUA LUNGIME DE COARDA. Doua variante ne stau in fata: putem escalada fie creasta din stinga, fie hornul din dreapta. Ambele variante au zone friabile. Dupa aproximativ 30 m regrupam pe un umar al crestei.

A ZECEA LUNGIME DE COARDA. Urmind linia crestei trecem o surplomba dupa care strabatem o zona friabila. O placa spalata si un diedru sint ultimele obstacole ale lungimii.

A 11-A LUNGIME DE COARDA. Este, practic, ultima lungime de coarda a traseului. Ne scoate, dupa 40 m de creasta, aproape de punctul de iesire al traseelor Grota lui Hili si Diedrul Porumbeilor. Aici traseul Vigh Tibor se incheie.

In continuare, parcurgem creasta ce ne conduce la Crucea Sindulestilor, unde intram in marcajul punct rosu al circuitului Cheilor. Urmindu-l spre dreapta, coborim in 20 minute la cabana Cheile Turzii.

O varianta de coborire deosebit de interesanta este si rapelul prin Grota lui Hili. Dupa ce ne-am incheiat tura coborim la liber pantele de iarba din stinga noastra pina la iesirea din traseul Grota lui Hili si Diedrul Porumbeilor. Aici vom observa primele pitoane. Un rapel de 20 metri ne scoate pe platforma de la capatul traversarii, pentru ca urmatorul rapel de 40 metri sa ne conduca la primul piton al traseului Grota lui Hili. De aici, pentru mai multa siguranta, mai facem un rapel de 40 m, care se incheie in locuri ce pot fi coborite fara pericol. In continuare, vom urma in sens invers drumul de acces la traseul numarul 15.

PREMIERA: Vigh Tibor, Molnar Ladislau, Vigh Bela, Moravek Vasile, Vigh Paul, in 1969.

14. TRASEUL PERETELE PORUMBEILOR (5A)

Peretele Porumbeilor este un traseu in care predomina catararea artificiala. Pentru a ajunge la baza avem de ales intre doua variante:

1)     parcurgem primele patru lungimi de coarda ale traseului Vigh Tibor, apoi iesim spre stingape iarba, unde, la 60 de metri, observam pe perete primele pitoane;

2)     suim pe o poteca, putin vizibila, pragul stincos Padini, pina sub Peretele Porumbeilor.

Varianta de acces pe sub Grota lui Hili este lunga si neclara, motiv pentru care nu o recomandam.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Parcurgem in escalada artificiala o fisura cu iarba, care acopera pitoanele, pina sub o surplomba, unde regrupam in scarite.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Depasim surplomba, apoi trecem un horn surplombant foarte scurt. Dupa o mica traversare spre dreapta, ne cataram cu ajutorul scaritelor pe o fisura inierbata orientata spre stinga, pina sub o surplomba. O escaladam, trecem un horn si regrupam pe un prag.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Iarba care ne-a insotit pina aici dispare complet. Ne cataram intr-o usoara diagonala spre stinga, trecem o fisura in escalada artificiala, apoi depasim un complex de obstacole format dintr-un diedru, o surplomba si o placa deasupra careia ajungem intr-o regrupare incomoda.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Fisura se adinceste luind forma unui horn ingust. Dupa opt-zece metri evitam o surplomba, trecind prin stinga ei. Aici, intr-o gaura in perete, observam un cuib de porumbei de stinca. Putin mai sus intram intr-un horn inierbat orientat spre dreapta si, dupa ce depasim un arbust, regrupam. Deasupra, pe verticala peretelui, observam pitoane. Este varianta directa a traseului Peretele Porumbeilor, care are in componenta ei singurul pasaj cu pitoane cu expansiune din zona Cheilor Turzii.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Un diedru rotit cu 45° ne conduce dupa 20 de metri in creasta.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Ne indreptam privirile spre peretele din stinga. O surplomba si o ultima portiune de catarare artificiala de aproximativ zece metri ne scot iar in creasta pe care se desfasoara traseul Vigh Tibor, cu aproape doua lungimi de coarda inainte de incheierea acesteia.

Continuarea escaladei si reintoarcerea la cabana sint cele descrise la tura anterioara.

PREMIERA: Eme Sabin Doctor — varianta clasica; Bucur Dinu - varianta directa, in 1971.

15. TRASEUL GROTA LUI HILI (2A)

Traseul este deosebit de spectaculos si strabate, pe toata inaltimea, una dintre cele mai frumoase zone ale Cheilor Turzii. In plus, nu pune probleme deosebite de tehnica alpina, fiind accesibil si incepatorilor condusi si asigurati de un alpinist cu experienta.

La citiva metri dupa ce depasim Sipotul Cheii, ajungem la punctul de bifurcatie „k'. Aici trecem apa Hasdatelor pe pietre si incepem urcusul pe Zurusul Lung, avind in partea dreapta Turnul Despartitor[12]. Deasupra acestuia, o traversare spre dreapta ne conduce pe la baza traseului Turnul Ascutit, apoi continuam drumul peste un perete cu prize bune pina in valea larga ce duce spre Grota lui Hili. Nu ne vom abate spre mijlocul acesteia. Mergem cit mai aproape de peretele din stinga noastra, pe un briu de piatra, pina in dreptul unui soc, deasupra caruia ne inchide calea o surplomba pamintoasa. In acest punct ne legam in coarda.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Surplomba de deasupra este practic cea mai dificila parte a traseului. Stinca friabila si alunecoasa, din cauza prafului depus, ne pune probleme deosebite. O data depasit acest punct, inaintam pina la intinderea totala a corzilor, unde intilnim un piton si regrupam. Acest pasaj poate fi ocolit prin dreapta. Suim spre alt pom, apoi mai intii pe verticala si, in final, intr-un traverseu spre stinga, ajungem la pitonul amintit mai sus.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Deasupra noastra se deschide, impresionanta, aceasta grota fara tavan. Ne apropiem de ea tot pe linga peretele din stinga pina cind drumul ni se inchide. Ne indreptam cu 90° spre dreapta si urcam in catarare usoara spre o grota de mici dimensiuni, unde intilnim primele pitoane si regrupam.  

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Din grota traversam spre stinga, ajutindu-ne de un cablu prins in pitoane. In scurt timp ajungem pe o creasta care, urcata, ne conduce aproape de tavanul pesterii, unde regrupam.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Este in totalitate un traverseu spre dreapta pina pe un balcon de stinca foarte incapator. In acest punct traseul original se desparte de varianta lui Kari Desideriu.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Pe peretele din stinga observam un piton. Dupa ce ajungem la el, trecem o treapta stincoasa, apoi o zona de iarba si blocuri de stinca. Iesim astfel deasupra Grotei lui Hili, pe o platforma, unde la adapostul unui perete, sint batute ultimele pitoane ale traseului. In fata noastra se profileaza o creasta spre care ne vom indrepta urcind cu atentie pe pante inclinate de iarba. O data ajunsi aici gasim un piton care reprezinta punctul unde am regrupat ultima oara in traseul Vigh Tibor.

Variantele de coborire sint cele descrise la traseul numarul 13.

PREMIERA: Lorincz Nicolae, Puiu Moldovan, Andrei Moldovan, in 1951

16. TRASEUL GROTA LUI HILI - VARIANTA (2B)

Accesul la baza si primele patru lungimi de coarda sint comune cu traseul numarul 15, iar revenirea la cabana este cea descrisa la traseul l numarul 17. Ne aflam in regrupare imediat dupa ce am incheiat traversarea din interiorul grotei. Daca ne aruncam privirea pe peretele din fata noastra observam o fisura pitonata pentru escalada artificiala.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Urcam cu ajutorul scaritelor fisura amintita si iesim intr-o strunga. Ne cataram apoi pe creasta din dreapta, mai putin inclinata, pina la un loc plan, unde regrupam sub o placa de stinca.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Folosind pitonul fixat aici traversam spre stinga intr-un horn cu vegetatie. Atenti la zonele friabile de pe creasta din dreapta noastra iesim deasupra pe o pajiste de iarba linga punctul final al traseului Turnul Ascutit.

PREMIERA: Kari Desideriu.

17. TRASEUL TURNUL ASCUTIT[13] (5A)

Imediat ce depasim Sipotul Cheii observam in dreapta noastra un grohotis, care ajunge pina in apa Hasdatelor. Este Zurusul Lung sau Zurusul lui Gütler.

Pentru a ajunge la baza traseului trecem in acest punct apa pe pietre, urcam grohotisul si, indata ce depasim Turnul Despartitor, observam, in dreapta, o poteca firava, care ne scoate la baza peretelui Turnului Ascutit. Un piton marcheaza intrarea in traseu.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Plecam pe un horn scurt, pe alocuri inierbat si, dupa 10 metri, regrupam pe un pinten. Aceasta lungime scurta este necesara pentru a nu regrupa apoi in scarite, ci a folosi platformele bune de pe parcursul traseului.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. De pe pintenul pe care ne-am oprit observam o fisura puternic conturata si orientata spre dreapta. In stinga ei, pe directia traseului se inalta, suprapunindu-se si barindu-ne calea, trei surplombe. Depasim cu ajutorul scaritelor acest obstacol ce pare atit de redutabil de jos. In continuare, dupa ce facem un scurt traverseu spre dreapta, ne cataram din nou pe verticala peretelui spre o noua surplomba, a patra. Dupa depasirea ei intram intr-un horn larg deschis. Iesirea in regrupare se face escaladind o placa.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. In stinga noastra observam un nou horn inierbat. Atentie insa: nu pe aici continua traseul! Din regrupare plecam spre dreapta si, printr-o traversare ascendenta, ne apropiem la citiva metri de linia crestei Turnului Ascutit. Ajungem curind sub o surplomba dificila pe care o trecem direct. In continuare, ghidindu-ne dupa linia pitoanelor, intram in regrupare la epuizarea celor 40 m de coarda.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Depasim cu atentie doua brine ascendente, separate intre ele de o placa, si iesim pe creasta intr-un punct de unde putem admira maretia locurilor care ne inconjoara. Regrupam citiva metri mai sus. Ca si cea precedenta, si aceasta regrupare se face tot pe partea stinga a crestei.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Ocolim prin dreapta o surplomba ce se afla deasupra noastra si pentru scurt timp mergem chiar pe linia crestei, pe un prag de piatra aproape vertical. Continuam escalada pe fata dinspre Zurusul Lung, pentru a iesi din nou pe linia crestei, intr-o zona deosebit de friabila. Aici exista un horn. In luna august anul 1983, partea dreapta a acestuia s-a prabusit. Acum pasajul s-a transformat intr-o creasta. In dreapta noastra blocuri imense stau gata sa cada. Regruparea o facem la capatul crestei.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Plecam repede din acest loc extrem de periculos. Un briu de iarba si o surplomba ce se gasesc la capatul lui sint ultimele obstacole ale traseului. Dupa ce am depasit surplomba, iesim pe o creasta larga si orizontala pe care inaintam pina la intinderea completa a corzilor.

A SAPTEA LUNGIME DE COARDA. Parcurgem in continuare creasta si pe ultima portiune efectuam o coborire de zece metri la liber pina pe zonele inierbate de sub Crucea Sindulestilor. Stringem corzile si ne indreptam spre platoul unde intilnim marcajul punct rosu care, urmat spre dreapta, ne conduce la cabana Cheile Turzii.

PREMIERA: Eme Sabin Doctor.

18. TRASEUL SOLIDARITATII (5A)

De Ia intrarea in traseul Turnul Ascutit continuam urcusul pe Zurusul Lung si, curind, ajungem sub peretele impunator al Coastei Calastur, pe verticala caruia se desfasoara traseul Solidaritatii.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, inaintam in catarare la limita echilibrului peste praguri inguste dispuse la trei-patru metri distanta. Micii pereti dintre aceste praguri tind sa ne arunce in afara. Dupa 20 de metri, ajungem pe o brina larga si usor ascendenta. Aici efectuam o traversare spre dreapta, pina la un pasaj vertical, pe care il depasim in escalada artificiala. Deasupra acestuia, o zona inierbata si inclinata ne conduce in regrupare linga un copac.             

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Este orientata oblic spre stinga. Pe aceasta parte a traseului escalada libera se imbina cu cea artificiala peste zone cu stinca friabila.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Depasim in escalada artificiala o fisura care ne conduce sub o surplomba, apoi efectuam o traversare delicata spre dreapta pina pe un prag, la baza unui horn, unde regrupam.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Escaladam hornul prin sprait si ramonaj si iesim in linia crestei, pe care o urmam pina la intinderea totala a corzilor.

A CINCEA, A SASEA Sl A SAPTEA LUNGIME DE COARDA. Urmeaza creasta prin zone care nu pun probleme de tehnica alpina, inaltimea mare la care ne aflam si portiunile friabile pe care le strabatem ne indeamna insa sa ne sporim atentia.

In scurt timp dupa incheierea traseului iesim pe platoul Dealului Sindului unde intilnim marcajul punct rosu.

PREMIERA: Octavian Bratila, Silvius Iorga, la 10.10.1983.

19. TRASEUL CREASTA COCOSULUI (3B)

Pentru a ajunge Ia baza, indata ce am depasit Sipotul Cheii, parasim poteca ce strabate Cheile Turzii. Urcam pe Zurusul Lung, trecem rind pe rind prin apropierea intrarilor la traseele Turnul Ascutit si Solidaritatii si ajungem in dreptul unui turn care imparte riul de grohotis in doua. Pe partea dreapta observam o mica placa ovala, fixata acolo de prieteni in memoria unui catarator. Ne aflam la intrarea in traseul Creasta Cocosului.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea pe o fata de stinca surplombanta in partea finala, continuam apoi pe o fisura dificila pina sub o surplomba care nu este altceva decit un bloc ce pare aproape desprins din perete. Ocolim obstacolul prin stinga si iesim pe un prag de iarba deasupra caruia o mica treapta stincoasa ne scoate in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Chiar de la plecare trecem o surplomba si ne indreptam spre alta, formata tot de un bolovan aproape desprins din perete. Il depasim cu grija prin dreapta, apoi trecem direct sau ocolim prin stinga o placa spalata si regrupam cu ajutorul a doua pitoane.

A TREIA LUNGIME DE COARDA, inaintam relativ usor pina la nivelul unui al treilea bloc, aproape desprins din perete. In dreapta se observa un pom. Noi insa urcam pe bolovanul amintit de unde observam urechea ruginita a unui piton. Un diedru pe care il traversam spre stinga pina intr-o fisura proeminenta pe care o escaladam la liber, apoi un alt diedru ne conduc in regruparea punctata, ca si celelalte, cu doua pitoane. In unul dintre ele, o placuta metalica ne dezvaluie initialele numelui autorului premierei si anul efectuarii acesteia: M.L. 1971.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Dupa o frumoasa portiune verticala, creasta pe care se desfasoara aceasta ultima parte a traseului devine friabila, pierde din dificultate si se incheie dupa 30 de metri, intr-o zona cu iarba. Stringem corzile si parcurgem inca 40 de metri printre tufisuri si stinci pe panta inclinata ce ne scoate pe Dealul Sindului, foarte aproape de punctul numit Dolina. Aici intilnim marcajul punct rosu al circuitului versantilor Cheilor Turzii.

PREMIERA: Moravek Vasile, Szilagyi Eva, in 1971.

20. TRASEUL CREASTA FRUMOASA (3B)

De la ultimul pod parasim poteca si ne indreptam spre pestera Cetateaua Mica. Nu ajungem insa pina la ea, ci, urcind spre dreapta, iesim pe o frumoasa platforma inierbata. Pe peretele ce se ridica deasupra observam mai intii o zona pitonata pentru scoala de catarare, apoi hornul caracteristic al traseului Scoala Turdeana. In continuare, o poteca firava ne conduce spre baza traseului nostru, aflata la aproximativ 20 metri spre dreapta.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. De la inceput intram intr-un horn larg si cu vegetatie, pe care urcam sapte-opt metri. O scurta traversare ne ajuta sa prindem scarita in primul piton pe care il zarim pe peretele din stinga noastra. Urmeaza o portiune de catarare artificiala pe un perete cu alveole. In finalul lungimii trecem un horn usor surplombant in partea terminala, dupa care regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ne cataram pe un perete cu alveole, apoi pe o muchie ce se detaseaza evident din perete. Urmind in continuare creasta, ajungem in regrupare.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Un prim obstacol este o placa pe care o parcurgem in diagonala spre dreapta. Deasupra noastra se deschide un horn larg. Il escaladam partial, apoi trecem pe creasta din stinga si ajungem la o fata de stinca pitonata. Prizele bune si catararea prin aderenta ne ajuta sa trecem acest pasaj la liber. In final, creasta devine orizontala si noi o parcurgem pina la intinderea totala a corzilor.

Din acest punct avem de ales intre doua variante de coborire si una de continuare a escaladei. Putem cobori folosind mai intii poteca ce parcurge pantele inierbate de sub Peretele Aerian, apoi de-a lungul Zurusului Lung pina la nivelul riului Hasdate pe care il trecem pe pietre. In cazul in care dorim sa ne intoarcem la baza traseului putem alege varianta de coborire peste un diedru vertical cu prize bune, care ne scoate in imediata vecinatate a platformei inierbate de unde am inceput escalada.

In sfirsit, o varianta mult mai interesanta este sa continuam escalada de-a lungul traseului Garofitei sau a traseului Zburatorul.

PREMIERA: echipa A.S. Armata Brasov, in 1956.

21. TRASEUL SCOALA TURDEANA (3A)

Intrarea in traseul Scoala Turdeana se gaseste chiar pe platforma inierbata descrisa la traseul Creasta Frumoasa.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea pe o fisura si, dupa aproximativ cinci metri, traversam spre dreapta pina intr-un horn. Specificam ca intrarea in traseu se poate face si direct pe horn. In continuare, ne cataram pe prize bune, cum numai in calcar putem intilni, pina in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Pornim peste un perete vertical care ne scoate intr-o sa. De aici ne indreptam spre dreapta, trecem o placa spalata, apoi parcurgem un briu pietros la capatul caruia regrupam in acelasi loc unde ne-am oprit dupa a doua lungime din traseul Creasta Frumoasa.

A TREIA LUNGIME DE COARDA si inapoierea la baza este cea descrisa la traseul numarul 20.

PREMIERA: Szölösi Ernest, Szántó Eugen s.a.

22. TRASEUL GAROFIT I (36)

Variantele de acces la baza si cele de revenire la cabana sint descrise la punctul numarul 23. Intrarea in traseul Garofitei se gaseste la zece metri in dreapta intrarii in traseul Zburatorul. 

PRIMA LUNGIME DE COARDA. O fisura ne conduce in escalada artificiala pina sub un tavan. Urmeaza o traversare scurta spre dreapta si trecerea directa a tavanului. Deasupra intilnim o alta fisura care, pe masura ce inaintam, se adinceste luind forma unui mic diedru. Iesirea in regrupare se face pe creasta friabila din dreapta noastra.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Are aproximativ 15 metri si strabate un briu ascendent de iarba; pitoanele de regrupare le intilnim pe un colt de stinca linga un pom firav.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Chiar din regrupare escaladam o placa usor inclinata si iesim la baza unui diedru barat de o surplomba. Dupa ce il depasim, ocolim prin dreapta un bloc instabil ce surplombeaza deasupra. Zona in care inaintam este din ce in ce mai framintata. Trecem in continuare o placa, apoi ajungem sub o surplomba pe care o depasim la liber. Din acest punct, in stinga, observam o strunga. Linia traseului continua insa usor spre dreapta, oferindu-ne inca un punct de catarare pina in Creasta Scorusului unde iesim in scurt timp.

PREMIERA: Vasile Lazar, Mihai Vasile, Marius Gabor, la 11.05.1985.

23. TRASEUL ZBURATORUL (3A)

Doua variante de a ajunge la baza traseului ne stau in fata. Putem sa traversam apa riului Hasdate in dreptul Zurusului Lung; urcam de-a lungul acestuia o portiune scurta, dupa care ne indreptam spre pajistile cu iarba din stinga grohotisului, de sub Peretele Aerian; in aproximativ 20 de minute ajungem Ia baza peretelui.

O alta varianta, mult mai interesanta, este sa escaladam fie traseul Creasta Frumoasa, fie traseul Scoala Turdeana; la iesire urcam in diagonala spre dreapta aproximativ 100 de metri, urmind o potecuta care ne duce la un copac distinct crescut linga stinca, chiar la intrarea in traseul Zburatorul.

Aceasta tura strabate pe toata inaltimea, mica de altfel, Peretele Aerian, si are pasaje ce depasesc dificultatea gradului 3A.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. De la pom urcam fie pe placa spalata de deasupra, fie pe creasta din stinga. Sus, in dreapta noastra, se profileaza o surplomba pe care o trecem prin catarare libera. Continuam escalada pe un briu de iarba orientat ascendent spre stinga. O ultima treapta, de trei metri, cu portiuni friabile, ne conduce in regrupare linga un pom.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Plecam pe peretele din fata noastra, trecem o placa mai putin inclinata si ne apropiem, prin stinga, de o surplomba care poate fi vazuta de la baza traseului. Atacam obstacolul tot prin stinga si iesim deasupra intr-un diedru pe care il parcurgem cu ajutorul scaritelor. Ultimul obstacol al traseului este un horn cu prize bune care ne scoate in Creasta Scorusului. Urmind spre dreapta aceasta creasta iesim pe Dealul Sindului unde intilnim marcajul punct rosu al circuitului Cheilor Turzii.

Daca dorim sa ajungem Ia nivelul apei Hasdatelor, ne angajam pe un hatas abia vizibil ce strabate curba de nivel pina in dreptul Grohotisului Morarilor. De aici coborim pina in apropierea „Portitei”.

PREMIERA: Kari Desideriu.

24. TRASEUL COLTUL VESTIC (3A)

Din punctul ,,n' urcam putin pe poteca spre pestera Cetateaua Mica. In stinga ei se ridica o creasta scurta pe care se desfasoara cele trei lungimi de coarda ale traseului Coltul Estic. De obicei, acesta este folosit pentru antrenament si scoala de alpinism. Dupa prima lungime, majoritatea cataratorilor sint tentati sa coboare in rapel.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Este cea mai dificila de pe intreg traseul, incepem escalada pe un diedru prin stinga crestei, apoi traversam putin spre dreapta pe un perete vertical. Urmeaza o fisura pe care o parcurgem cu ajutorul scaritelor pina la nivelul altei fisuri pronuntate ce brazdeaza placa de deasupra noastra. In acest punct traversam spre stinga si iesim intr-un horn. La capatul lui, o surplomba ne conduce intr-un culoar deasupra caruia regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Escaladam mai intii un horn friabil, apoi trecem peste o surplomba. Dificultatea traseului scade vizibil, peretii verticali de la inceput lasind loc unei creste pe care inaintam pina la intinderea totala o corzilor.

A TREIA LUNGIME DE COARDA ne conduce in creasta Scorusului.

Pentru coborire putem urma variantele descrise la traseul Peretle Scorusului sau, asa cum am amintit la inceput, putem face un rapel de 40 de metri, dupa prima lungime de coarda, pina in imediata vecinatate a pesterii Cetateaua Mica.

PREMIERA: echipa A.S. Armata Brasov, in 1956.

25. TRASEUL PERETELE SCORUSULUI (4A)

In scurt timp dupa ce depasim cel de-al patrulea pod peste riul Hasdate ajungem in punctul de bifurcare „o'. In dreapta noastra observam un perete arcuit unde incepe escalada traseului Peretele Scorusului. Poienita de la baza lui, mascata fata de poteca de o perdea de vegetatie, este adesea plina de alpinisti incepatori care deprind tehnica de catarare artificiala.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Se desfasoara, in mare parte, peste o surplomba impresionanta, apoi strabate un perete brazdat de fisuri, trece un diedru si o surplomba iesind intr-o zona cu iarba.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ne conduce printr-un vilcel larg si inierbat pina la baza unui alt perete.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Depasim pentru inceput o fisura in escalada libera si ne indreptam spre o placa. O trecem in aderenta, apoi ne cataram peste o surplomba si un horn, ajungind intr-o regrupare foarte comoda.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Din locul de regrupare avem de ales intre doua variante:

fie ocolim prin dreapta peretele de deasupra, apoi escaladam un horn pina in regrupare.

fie trecem direct peretele si creasta de deasupra, in cazul in care nu mai dorim sa continuam traseul, un rapel de 40 metri pe peretele din stinga ne va scoate foarte aproape de intrarea in traseul Fisura Scorusului.

A CINCEA SI A SASEA LUNGIME DE COARDA. Urmeaza creasta Scorusului, avind fiecare cite o scurta portiune mai dificila la inceput.

Reintoarcerea la cabana:

1)     o traversare spre stinga ne conduce in Grohotisul Morarilor, de-a lungul caruia coborim in poteca Cheilor;

2)     urmam creasta pina pe Dealul Sindului unde intilnim marcajul punct rosu.

PREMIERA: Matei Schenn, Karaczony Ladislau, in 1956.

26. TRASEUL BRINELE DE PIATRA (4B)

De pe platforma de la intrarea in traseul Peretele Scorusului urcam, prin stinga, un prag stincos, pina la intrarea intr-un vilcel. In dreapta, pe o platforma inierbata, se afla intrarea in traseul Brinele de Piatra.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. O fisura pe care o trecem in escalada artificiala ne conduce pe un briu de piatra. Traversam spre stinga pina la baza altei fisuri unde ne cataram tot cu ajutorul scaritelor. La capatul acesteia regrupam intr-o zona inierbata, foarte aproape de intrarea in traseul Fisura Scorusului ale carui prime pitoane le observam pe un perete apropiat.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din regrupare traversam spre dreapta pe un briu de iarba pina sub o surplomba dificila, apoi, folosind pitoanele existente, parcurgem o fisura bine conturata, in continuare, o succesiune de trei brine de piatra ne intrerupe drumul spre creasta. Odata ajunsi aici, traseul pierde din dificultate, insa zona friabila ne impune atentie. Un briu este ultimul obstacol inaintea regruparii.

Urmatoarele trei lungimi de coarda si reintoarcerea la cabana sint comune cu cele descrise la traseul Peretele Scorusului.

PREMIERA: Dan Moldovan, la 21.04.1984.

27. TRASEUL FISURA SCORUSULUI (4A)

De pe platforma de la baza traseului Peretele Scorusului suim o treapta stincoasa si ajungem intr-un vilcel cu grohotis. La capatul lui, pe peretele din dreapta observam pitoane. Ne aflam la intrarea in Fisura Scorusului.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Trecem peste o nisa, apoi ne cataram pe o fisura ce brazdeaza peretele. Urmeaza un horn friabil care in partea finala se largeste si se acopera cu iarba, pentru ca dupa ce depasim o placa, echipata cu un piton sa iesim in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. O scurta traversare prin stinga ne conduce pe linga o creasta intr-o fisura larga. O zona de iarba si un prag de piatra ne scot in regrupare. Tot in acest punct ajungem pe o varianta care din regrupare pleaca in diagonala spre dreapta.

Ultimele doua lungimi de coarda si reintoarcerea la cabana sint cele descrise la traseul numarul 25.

PREMIERA: Boros Ladislau, Kovács Francisc.

28. TRASEUL GABOR FRANCISC (3B)

Din punctul de bifurcare „p” urcam pantele din dreapta potecii pina la baza peretelui, pe o platforma cu iarba si pomi.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Debuteaza cu o surplomba care ne scoate pe un perete cu alveole. Urmeaza o traversare spre dreapta pe sub alta surplomba. Ajungem astfel in dreptul unui tavan de mici dimensiuni. Il trecem direct, apoi escaladam hornul de deasupra. O placa, unde vom folosi aderenta espadrilelor, ne conduce in dreptul unei regrupari foarte comode.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Continuam ascensiunea depasind doua trepte surplombante. Apoi, tot prin aderenta, trecem o placa spalata si regrupam o data cu intinderea totala a corzilor.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Deosebit de usoara, lungimea parcurge creasta ce se afla in fata noastra. Pentru a reveni in poteca, efectuam o traversare spre stinga pina in Grohotisul Morarilor de-a lungul caruia, coborind, ajungem in scurt timp la nivelul apei Hasdatelor.

De la iesirea din traseu exista si posibilitatea urcusului spre culmea Dealului Sindului.

PREMIERA: Gabor Francisc, Vigh Paul, in 1963; repitonat: Szalma Mihai, in 1970.

29. TRASEUL CONCURS (2A)

Ultimul traseu inainte de iesirea amonte a Cheilor Turzii este unul dintre cele mai scurte si mai usoare din zona. Escalada incepe chiar din poteca, din punctul de bifurcare „r”.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Porneste pe o fata usor inclinata, apoi depaseste prin dreapta o placa spalata, in acest loc traseul isi modifica directia parcurgind partial un horn spre stinga. Urmeaza o fata verticala punctata de o surplomba care ne conduce linga un briu, sub o placa. Deasupra placii regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Se prezinta sub forma unei creste usoare la capatul careia traseul se incheie.

Pentru a reveni in poteca, efectuam o traversare spre stinga printr-o zona impadurita, pina in Grohotisul Morarilor. Coborim de-a lungul lui ajungind aproape de baza traseului.

PREMIERA: Moravek Vasile.

30. TRASEUL COLTUL CETATII (3B)

Istoria traseului Coltul Cetatii este elocventa pentru traseele abandonate din Cheile Turzii. Dupa premiera, traseul a fost parcurs din ce in ce mai rar, apoi uitat. In vara anului 1984, o echipa intra aici pentru a face o premiera. Cele citeva pitoane intilnite nu i-au ajutat pe componenti sa recunoasca existenta unui traseu. Totusi, in afara de primii zece metri, ei au refacut o veche tura alpina pe nedrept uitata.

Pentru a ajunge la baza, parasim poteca ce insoteste apa Hasdatelor in punctul de bifurcare „m”, apoi suim pantele abrupte si inierbate din dreapta pesterii Cetateaua Mare, pina sub perete.

PRIMA LUNGIME DE COARDA, incepem catararea depasind, cu ajutorul scaritelor, o fisura orientata oblic spre dreapta. Aceasta este noua varianta a traseului. Tot aici ajungem daca urmarim varianta originala[14]. Ea porneste din dreapta fisurii, trece mai intii o placa, ocoleste prin stinga un tavan si, in sfirsit, escaladeaza un horn. In continuare, depasim o zona friabila unde se simte lipsa unui piton pentru asigurare. Ultimele obstacole ale lungimii sint doua placi de stinca deasupra carora regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ne indreptam in diagonala spre stinga catre o placa ce pare desprinsa din perete, apoi traversam spre dreapta pe o fata cu putine prize, inca o data ne indreptam intr-o usoara diagonala spre stinga, trecem cu usurinta o surplomba si o placa si ajungem la baza unui diedru. Este punctul cel mai dificil al traseului. Dupa ce depasim obstacolul in escalada libera intram intr-o zona friabila intrerupta de o surplomba de mici dimensiuni si de o placa brazdata de o fisura. Ajungem astfel pe creasta unde regrupam.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Strabate creasta si iese din zona de iarba.

Pentru a cobori, urmam potecuta firava din stinga noastra, care nu este alta decit cea folosita pentru coborirea din traseele din Coltul Sansil.

PREMIERA: Victor Maciuca, in 1956; repitonat de Dan Pavaloiu si Gheorghe Pop, in 1984.

31. TRASEUL SANSIL (3B)

De la punctul de bifurcatie „j” din poteca ce strabate Cheile Turzii urcam deasupra Sipotului Cheii, lasam in stinga intrarea in traseu Surplomba Sansil si escaladam cu atentie pantele de deasupra noastra. Poteca ce se vede printre stinci si iarba ne scoate pe un briu unde se afla intrarea in traseul Sansil, unul dintre cele mai cautate si indragite din zona.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. De la baza traseului, marcata cu un piton, urcam in diagonala spre stinga o portiune cu pernite de iarba. Dupa aproximativ sase metri intilnim o fisura orientata spre dreapta. In partea ei inferioara trecem o surplomba cu ajutorul a trei pitoane. In continuare, ne orientam putin spre dreapta catre un diedru pe care nu il vom parcurge in intregime, ci vom traversa spre stinga. O surplomba si o creasta scurta ne conduc in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Din acest punct escaladam un diedru cu prize solide, apoi, asigurati in doua pitoane, trecem in catarare libera o placa. Pina la urmatoarea regrupare urmam fara abatere linia crestei.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Continuam urcusul si ocolim prin stinga o mica placa spalata. Dupa 20 de metri de la plecare ajungem la a doua placa pe care o vom trece cu ajutorul a patru pitoane. Urmeaza curind un horn pe care il depasim fara dificultate si iesim intr-o zona unde traseul isi pierde din verticalitate.

URMATOARELE PATRU LUNGIMI DE COARDA strabat creasta Coltului Sansil, lunga de aproximativ 160 m. Fara a fi deosebit de dificila, aceasta necesita insa o atenta asigurare datorita inaltimii mari la care se desfasoara.

La incheierea escaladei, ca o rasplata a efortului depus, ne odihnim pe pajistile de iarba de la capatul crestei si admiram splendida panorama ce ni se deschide spre satele Petresti, Deleni etc. Pentru coborire, urmam mai intii spre dreapta pina la iesirea din traseul Coltul Vestic, apoi in jos, poteca ce se contureaza firav chiar de la sfirsitul crestei Coltului Sansil. Aceasta ne conduce in aproximativ zece minute la nivelul riului. Coborirea pe partea stinga nu este recomandata decit daca dorim sa intram intr-unul din traseele ce pornesc din Zurusul Cetatii.

PREMIERA: Lonincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, in mai 1952.

32. TRASEUL SURPLOMBA SANSIL (4A)

Principala caracteristica a acestui traseu este surplomba de la inceputul primei lungimi de coarda, una dintre cele mai redutabile existente in traseele alpine din Cheile Turzii, care a dat si denumirea traseului. Acesta are numai doua lungimi distincte, restul de sase fiind comune cu lungimile finale ale traseului Sansil. La baza ajungem folosind aceeasi poteca pe care am urcat si la traseul precedent.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Pornim in escalada dintr-un intrind al peretelui. Urcam la liber cinci metri pina la baza surplombei pe care o depasim cu ajutorul scaritelor. Dupa trecerea ei ne angajam intr-o traversare spre stinga folosind, pe linga pitoanele fixate in perete, si o clepsidra naturala sapata in stinca. Continuam ascensiunea pina unde stinca ne ofera posibilitatea unei regrupari intermediare. Mai departe trecem o mica surplomba, apoi ne cataram pe verticala peretelui pina in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Contrar asteptarilor, in acest punct ne abatem de la firul crestei printr-un traverseu de circa opt-zece metri spre stinga, pe versantul ce se ridica deasupra Zurusului Cetatii. Aceasta zona friabila si cu iarba necesita o atentie deosebita. Pasajul odata depasit, continuam escalada pe verticala peretelui spre un horn care ne scoate din nou pe linia de creasta. Aici intilnim traseul Sansil in punctul unde acesta si-a consumat prima lungime.

PREMIERA: Rozsnyai Carol, Gyöngyösi Nicolae.

33. TRASEUL PERETELE SUSPENDAT (4B)

Din punctul unde se gaseste intrarea in traseul Sansil coborim ocolind un pom ce a crescut chiar la marginea stincii. Urcam apoi spre alt pom ce marcheaza intrarea in traseu.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Ne cataram la inceput pe un diedru larg si intram intr-o zona cu iarba. In continuare, escaladam o placa brazdata de o fisura si barata de mai multe surplombe de dimensiuni reduse. Trecem direct doua dintre ele, apoi traversam spre stinga urmind linia pitoanelor. Un ultim pasaj vertical ne scoate in regrupare pe un briu de piatra inclinat spre gol.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Parcurgem integral briul, dupa care escaladam o fisura orientata spre stinga. Fata de stinca ce urmeaza o trecem prin catarare libera. La capatul ei iesim intr-o regrupare comoda.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este cea mai lunga de pe intreg traseul. Exista insa posibilitatea sa facem o regrupare intermediara, ceea ce micsoreaza foarte mult frecarea corzilor si, deci, efortul pe care trebuie sa-l depuna capul de coarda. Primele obstacole, o placa si un diedru sur-plombant, le depasim cu ajutorul pitoanelor. In continuare, un scurt traverseu spre stinga ne ajuta sa ocolim un bloc ce surplombeaza deasupra noastra. Mai sus ne cataram citiva metri si ajungem sub ultima surplomba a traseului. Din acest punct exista doua variante:

1)     escaladam la liber surplomba si, deasupra ei, regrupam la baza unui horn;

2)     ocolim acest obstacol facind o traversare spre dreapta, apoi urcam pe verticala peretelui printr-o zona friabila pina la baza hornului unde ne intilnim cu prima varianta si regrupam.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcam hornul si, dupa zece metri, iesim in creasta, pe care o parcurgem pina la intinderea completa a corzilor. Ultimele trei lungimi de coarda, ca si coborirea la baza, sint cele descrise la traseul Sansil.

PREMIERA: Andrei Moldovan, Lorincz Nicolae, Boros Ladislau.

34. TRASEUL GROTA SANSIL (3B)

La intrarea in acest traseu ne conduce limba de grohotis a Zurusului Cetatii. Urcam aproximativ un sfert din lungimea lui pina la un pilc de copaci tineri, de unde cautam cu privirea pitoanele ce puncteaza traseul Grota Sansil. Aceasta tura alpina se parcurge destul de rar, deoarece stinca este acoperita cu iarba pe prima lungime si are mai multe portiuni friabile pe ultima.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Trecem mai intii doua muchii pina ajungem la primul piton. Putin mai sus intram intr-o zona cu multa iarba. Pentru a o depasi trebuie sa mergem in zigzag in cautarea pitoanelor. La iesirea din aceasta portiune intilnim o arcada ce ne respinge in afara. Stind in aderenta pe placa trecem obstacolul si iesim in regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. De la pom traversam spre dreapta peste o placa spalata, in continuare urcam ghidati de linia pitoanelor, pentru ca in finalul lungimii sa ne indreptam din nou spre dreapta printr-o portiune friabila, spre o grota unde vom regrupa.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Pornim pe peretele din stinga grotei si urcam cu atentie pe un pasaj scurt, unde catararea libera se imbina cu cea artificiala peste zone deosebit de friabile. La nivelul superior al grotei, drumul ne este inchis de o surplomba pe oare o trecem direct. Odata depasit acest obstacol intram intr-un horn larg, barat la rindul lui de o alta surplomba de mari dimensiuni. De sub ea traversam spre dreapta pe un sector foarte sfarimicios. Atentie mare in acest punct: pietrele cazute din perete ajung la Sipotul Cheii si pot provoca accidente printre turistii care trec pe poteca!

Ultima parte a traseului se indreapta pe verticala peretelui printr-un horn fara pitoane, spre creasta. Ultimele trei lungimi de coarda strabat portiunea finala a crestei Coltului Sansil.

Coborirea este cea descrisa la traseul Sansil.

Am descris mai sus tura ce ne duce din Zurusul Cetatii pina pe creasta. Aceasta insa are si doua variante deosebit de interesante:

1)     din prima regrupare, de la pom, escaladind fetele de deasupra noastra, putem vizita o grota la care ajungem dupa ce ne cataram pe o fata de stinca spalata. Coborirea o facem in rapel;

2)     o alta varianta, descoperita de curind de echipa Moravek Vasile - Dan Moldovan, porneste din grota din a doua regrupare. De aici continuam traversarea spre dreapta si, dupa aproximativ 20 m, ajungem intr-un jgheab spalat. Il urcam si intram intr-o grota prin care, surpriza, vedem lumina! O parcurgem in graba si iesim pe versantul opus al Coltului Sansil, de unde doua rapeluri, unul de 40 m, celalalt de 20 m, ne scot la baza peretelui.

PREMIERA: Andrei Moldovan, Kovács Francisc - varianta originala, in 1949; Gyöngyösi Nicolae, Rozsnyai Carol - varianta cu iesire in creasta, in 1961; Moravek Vasile, Dan Moldovan - varianta cu iesire prin tunel, in 1984.

35. TRASEUL PERETELE COLTULUI CRAPAT (5A)

Din punctul de ramificatie „l” urmam in sens invers poteca de coborire din traseele din Coltul Sansil, apoi, traversind Zurusul Cetatii prin partea lui superioara, ajungem la briul de iarba de sub peretele impunator al Coltului Crapat. Urmam acest briu pe o distanta mica, pina in dreptul unui pilc de copaci. Din acest loc ne inaltam privirea pe verticala peretelui descoperind cu usurinta pitonul ce indica intrarea in traseu. Recomandam ca varianta de acces pe Zurusul Cetatii sa fie evitata, deoarece, desi pare mai directa, nu scurteaza urcusul si nici nu este mai usoara. Dimpotriva, mersul pe grohotis este foarte obositor si, in plus, exista pericolul ca pietrele instabile sa se pravaleasca pe panta accidentind turistii care se odihnesc la Sipotul Cheii.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Se observa chiar de la inceput ca traseul are o usoara tendinta spre stinga. Pornim pe pernite de iarba, peste un perete cu prize intoarse spre primul piton vazut de jos. Ajunsi deasupra lui, mai urcam citiva metri pina pe un briu pe care il urmam spre stinga. Din acest punct incep practic marile placi spalate ale peretelui, punctate doar foarte rar de brine minuscule, fisuri sau alveole. Folosind tehnica de escalada artificiala, ne cataram la inceput pe verticala peretelui, apoi traversam spre stinga. Zece metri deasupra punctului unde am incheiat traverseul se gaseste o brina ingusta si usor ascendenta spre stinga, pe care regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Mergem inca trei-patru metri pe brina pe care am regrupat. Linia pitoanelor ne indica locul unde, mai intii in escalada libera, apoi cu ajutorul scaritelor, continuam catararea. Un traverseu, tot spre stinga, avind pitoane foarte departate solicita din plin forta si atentia cataratorilor. Urmatoarea portiune, verticala, ne conduce la o alveola pe care incap doar talpile espadri-lelor si in jurul careia sint batute mai multe pitoane. Am cistigat inaltime si privelistea din jurul nostru devine impunatoare. Briul pe care am ajuns la baza traseului a ramas undeva jos, lipit de perete, si privirea noastra scapa pina in albia riului.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este cea mai usoara a traseului, deoarece peretele pierde din verticalitate. Totusi, lipsa prizelor ne obliga sa recurgem la folosirea scaritelor. La sfirsitul lungimii, un traverseu spre stinga ne scoate intr-un horn inierbat unde regrupam.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Este cea mai framintata de pe traseu. Din regrupare observam, in dreapta si putin deasupra noastra, o surplomba de mari dimensiuni, pe care o evitam prin partea stinga. Continuam ascensiunea cu escaladarea unui diedru intrerupt de doua surplombe, apoi ne angajam direct in trecerea altei surplombe care ne bareaza calea. Pina in regrupare, ultimii metri ii parcurgem usor, orientindu-ne spre dreapta. Din acest punct traseul se ramifica in doua variante.

1) Varianta dreapta.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Un briu de piatra ne conduce la baza unei placi de stinca. La partea superioara, aceasta se departeaza de perete. Escalada in opozitie ne ajuta sa ajungem deasupra, unde se inalta un perete fara prize, pe care, undeva sus, este batut un piton. Mentionam ca acest pasaj dificil poate fi ocolit prin stinga. In continuare ne cataram peste ultima surplomba a traseului, apoi strabatem atenti o zona friabila, in finalul lungimii poposim pe iarba din creasta, unde regrupam pentru ultima oara.

2) Varianta stingaa.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Fie direct din regrupare, fie de la nivelul placii de stinca descrisa anterior, facem un traverseu spre stinga pina intr-un horn de mari dimensiuni ce se observa de la mari departari. Ne cataram pe horn pina la intinderea completa a corzilor.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Parcurgem partea finala a hornului si iesim in creasta Coltului Crapat, in apropierea punctului unde se gasesc pitoanele pentru prima varianta de coborire din traseele Metalul si Creasta Coltului Crapat.

Coborirea si reintoarcerea in poteca ce strabate Cheile Turzii este cea descrisa la traseul numarul 36.

PREMIERA: Kovács Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae - varianta cu horn.

36. TRASEUL CREASTA COLTULUI CRAPAT (3B)

Parasim poteca Cheilor in punctul de bifurcare „h”, suim o treapta stincoasa si iesim pe o limba de grohotis ce ne conduce spre punctul numit „Moara', format din doua jgheaburi de stinca spalate de ape, pe care insa il putem evita urcind prin stinga pe virful lui Puscariu. Aici facem un scurt popas ca sa admiram privelistea ce se deschide spre cea mai impresionanta zona a Cheilor Turzii. Coborim de pe virf, lasam in stinga un briu de iarba care inconjura peretele Coltului Rotunjit si iesim deasupra jgheabului pe care il evitasem putin mai inainte. In fata noastra se deschide amfiteatrul format in stinga de Coltul Rotunjit, in dreapta de Coltul Crapat si in fata de Peretele Suurime. Privind spre Coltul Crapat, vom observa doua creste paralele. Cea din dreapta este scurta si nu prezinta importanta pentru catarare. Traseul Creasta Coltului Crapat se desfasoara pe peretele si creasta din stinga.

Dupa acest tur de orizont, urcam spre dreapta pe o poteca ce abia se vede, care ne conduce la baza peretelui. Aici cautam cu privirea un imens piton tubular, cu un inel pe masura lui, ce constituie cel mai evident reper pentru intrarea in traseul Creasta Coltului Crapat.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. O fata brazdata de fisuri adinci ne conduce, dupa cinci-sase metri, la pitonul tubular observat de la baza peretelui. Aici avem de ales intre doua variante:

1)     prin dreapta unei surplombe de mari dimensiuni, escaladam o fata verticala de stinca; dupa aproximativ sase metri traversam pe creasta din stinga:

2)     peste imensa teava batuta adinc in stinca urcam un mic horn la capatul caruia intilnim prima varianta.

O zona verticala si cu iarba este ultimul obstacol al primei lungimi de coarda. Regruparea o facem pe un briu in dreptul unui arbust.

A DOUA LUNGIME DE COARDA, incepe cu o fisura pe care o depasim prin escalada artificiala, trece la liber o surplomba si iese in creasta Coltului Crapat. Primul contact cu perspectiva Cheilor este impresionant. Privite din acest punct, Cheile Turzii au un farmec aparte. Dupa ce escaladam un mic horn surplombant, ne cataram pina la intinderea totala a corzilor.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Reprezinta portiunea cea mai inclinata a crestei. Din regrupare, urmind linia pitoanelor, parcurgem placa verticala ce se ridica inaintea noastra si in stinga crestei. Trecem o surplomba apoi un mic diedru surplombant si ajungem intr-o fereastra prin care ni se deschide o frumoasa perspectiva a Turnului Ascutit.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urmeaza la inceput, tot placa din stinga a Coltului Crapat. Depasim o ultima surplomba si iesim in creasta pe care nu o vom mai parasi pina la incheierea escaladei. Trecem strunga si regrupam linga crucea lui Hans Gora.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Parcurge creasta orizontala care se desfasoara inaintea noastra. La 40 de metri de la plecare descoperim primele pitoane, unde regrupam.

Prima varianta de coboire. De la pitoanele descrise anterior, putem fie sa facem un rapel scurt, fie sa coborim cu atentie pe fetele din stinga noastra pina la o placa de stinca prevazuta cu pitoane. De aici, un rapel de 40 m ne readuce la baza peretelui.

A doua varianta de coborire. Parcurgem inca o lungime de coarda pe creasta (a sasea) si la capatul ei gasim un piton deasupra unui horn cu vegetatie, pe partea din stinga a Coltului Crapat. De aici, cu un rapel de 20 metri, coborim hornul. La incheierea acestuia, pe peretele din stinga, alte pitoane ne ajuta sa continuam coborirea pina la baza stincii. Pentru a reveni la poteca ce strabate Cheile, urcam un mic horn apoi coborim pe un vilcel cu vegetatie pina la baza traseului, in continuare urmam in sens invers drumul de acces spre intrarea in traseu.

PREMIERA: Lorincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, la 2.09.1952.

37. TRASEUL METALUL (4B)

Detaliile caracteristice ale acestui traseu, diedrele suprapuse ce se inlantuie in a doua si a treia lungime de coarda, vor fi observate chiar din momentul in care incepem urcusul spre baza peretelui. Intrarea in traseul Metalul se afla la treizeci de metri mai sus decat accesul in traseul creasta Coltului Crapat.

PRIMA LUNGIME DE COARDA Este deosebit de sinuaosa, ceea ce imlipica o perfecta distribuire a corzilor prin carabiniere. Porneste de sub o surplomba pe o fisura orientata dreapta, pe care o vom parcurge in escalada libera. La incheierea fisurii intram intr-o zona de iarba. Din acest punct ne orientam spre stanga, spre o surplomba unde observam urmatorul piton. Odata trecut acest punct, unde se pare ca traseul se pierde, ajungem la placa spalata pe care o depasim cu ajutorul scaritelor. Pitoanele foarte departate ne obliga sa le intrebuitam foarte mult pentru a face aceasta traversare. Un brau de piatra ne conduce dupa trei-patru metri intr-o regrupare mica dar comoda sub un diedru surplombant.

A DOUA LUNGIME DE COARDA: Trecem spre dreapta peste o surplomba si ajungem la un brau de iarba sub o placa. Urcam placa si, folosind o clepsidra, iesim pe un brau de piatra galbena. Spre dreapta, pe acesta se gasesc cateva grote. Noi continuam insa escalada pe verticala peretelui, peste o alta placa de stanca. O scurta portiune de traversare ne scoate la baza unui diedru barat de o surplomba la capatul caruia regrupam in scarite.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Trecem surplomba sub care am regrupat si, dupa o traversare spre stanga, ajungem la baza celui de-al doilea diedru. Il escaladam si, cand acesta isi schimba directia spre dreapta, trecem surplomba ce se formeaza si iesim pe o alta placa unde gasim trei pitoane gemene ai, la cativa centimetrii, un al patrulea – un alt loc pentru o posibila regrupare. Noi insa continuam escalada pe placile de deasupra, care ne conduc la un ultim diedru barat de o surplomba. Dupa aceste obstacole suprapuse facem o traversare spre dreapta pentru a intra in hornul dificil ce ne scoate in creasta. Atentie, sa nu evitam hornul mergand pe creasta spre dreapta care prezinta zone friabile! Regruparea se face la crucea lui Hans Gora.

De aici continuarea si coborarea din traseu este comuna cu cea a traseului Creasta Coltului Crapat.

PREMIERA: Gyöngyösi Nicolae.

38. TRASEUL PERETELE SUURIME (5A)

Considerat multa vreme ca fiind cel mai dificil si cel mai tehnic, traseul Peretele Suurime prezinta prima si a treia lungime de coarda printre cele mai frumoase din Cheile Turzii.

Pentru a ajunge la baza, urmam, pana deasupra la punctul numit „ Moara”, drumul descris la numarul 36. Ajunsi acolo, ne indreptam privirea spre impunatorul perete din fata noastra. Dupa o portiune de urcus prin iarba, aproximativ in dreptul pesterii Hornarilor, ne apropiem de perete. Aici, la umbra unor copaci, observam primele pitoane ale traseului

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Este si cea mai dificila de pe intreg traseul. Trecem de la inceput o placa surplombanta pe care facem doua traversee scurte, intii spre stanga apoi mai sus spre dreapta, in cautarea fisurilor in care sunt batute pitoanele. Deasupra, o surplomba ne bareaza intrarea intr-un horn. O trecem in catarare libera, apoi escaladam hornul barat la randul lui de o alta surplomba peste care trecem iar la liber. Ajungem astfel la o placa usor inclinata si inaintam rapid folosind aderenta talpilor espadrilelor. La capatul ei intalnim o ultima surplomba, mai putin dificila decat primele trei, dupa trecerea careia regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. O fisura brazdeaza peretele de deasupra regruparii. Folosind cele doua pitoane ce se se afla pe fata din dreapta fisurii, trecem pasajul. Urmeaza o surplomba care ne scoate intr-o mica zona inierbata. Stanca isi face insa iar aparitia, urmatorul pasaj fiind un diedru barat la partea inferioara de o surplomba. Deasupra lui observam alta surplomba, pe care o ocolim prin dreapta si ajungem in regrupare.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este aproape tot atit de frumoasa ca si prima. Dupa ce trecem o placa de stinca, traversam spre stinga, mai intii printr-o zona inierbata, apoi peste fete de stinca. Trecem o creasta si continuam traversarea pe sub o surplomba, dupa care ne indreptam pe verticala spre un tavan impresionant. Il trecem direct si, dupa citiva metri, regrupam pe o platforma comoda.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. In continuare traseul pierde vizibil din dificultate, orientarea in traseu fiind insa din ce in ce mai dificila. Escaladam, rind pe rind, diedrul de deasupra, apoi un horn inchis la partea superioara de o surplomba si iesim pe o zona inierbata care ne conduce in regrupare.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Traversam spre stinga aproximativ patru metri pina cind observam deasupra noastra urechea ruginita a unui piton. De aici trecem o placa, apoi o surplomba si iesim intr-un vilcel pietros, larg deschis. La sfirsitul lui trecem cu atentie peste citiva bolovani ajungind intr-o regrupare foarte comoda.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Depasim un ultim pasaj de catarare artificiala si ajungem intr-o zona foarte framintata a peretelui.

De aici escaladam o fisura care se incheie pe Culmea Minastirii, in imediata apropiere a stelei metalice. Pentru a reveni la cabana urmam spre stinga marcajul punct rosu al circuitului crestelor.

PREMIERA: Moravek Vasile, Szarka Gheorghe, in 1964.

39. TRASEUL CREASTA MATEMATICA[15] (3A)

Una din cele mai putin frecventate ture de catarare din Cheile Turzii, Creasta Coltului Rotunjit este pitonata foarte rar, prezinta pe aproape toata desfasurarea ei portiuni friabile si nu pune probleme deosebite de tehnica alpina.

Pentru a ajunge la baza, folosim drumul de acces descris la traseul Creasta Coltului Crapat pina deasupra punctului denumit ,,Moara”. Ajunsi in amfiteatrul format de Coltul Crapat, Coltul Rotunjit si peretele Suurime ne indreptam privirea spre stinga. Pe poteca abia vizibila observam un mare bloc de stinca. Din acest punct intram in traseu.

PRIMA Sl A DOUA LUNGIME DE COARDA. Escaladam liber cei patru metri de perete ce ne despart de linia crestei pe care practic nu o vom mai parasi pina la incheierea traseului. La capatul celor 40 de metri regrupam intr-o zona friabila, asigurati printr-un piton nesigur. Continuam apoi escalada crestei si, dupa alti 30 de metri, observam, in dreapta acesteia, o platforma larga unde vom regrupa a doua oara.

A TREIA Sl A PATRA LUNGIME DE COARDA. Revenim pe linia crestei trecind un punct ceva mai spectaculos. In continuare, creasta pierde in dificultate si in verticalitate pe masura ce avansam. Dupa inca doua lungimi de coarda ajungem in punctul unde intilnim traseul Peretele Sudic al Coltului Rotunjit.

Ultima lungime, rapelul si revenirea la baza sint cele descrise la traseul numarul 40.

PREMIERA: Andrei Moldovan, Gora Hans.

40. TRASEUL PERETELE SUDIC AL COLTULUI ROTUNJIT (3A)

De la locul de intrare in traseul Creasta Matematica urcam in continuare pina in dreptul unui diedru pitonat, care reprezinta primul obstacol al traseului Peretele Sudic al Coltului Rotunjit. Sintem la baza unei ture alpine inegale in ce priveste problemele de catarare, deoarece zonele frumoase de escalada libera sau artificiala sint intrerupte de portiuni cu iarba sau pomi unde linia traseului se pierde.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Urcam diedrul in escalada libera si aproape de punctul unde aceasta se incheie traversam spre stinga. In continuare trecem prin dreapta unui diedru de mici dimensiuni si iesim pe un briu de iarba unde regrupam.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Ocolim din nou prin dreapta un alt diedru (al treilea) si ajungem pe un briu orizontal invadat de iarba si pomi. La capatul acestuia, dupa ce am reusit sa „invingem padurea', descoperim o fisura la baza careia un mic piton ruginit ne arata ca sintem pe drumul cel bun. In continuare, traseul se contureaza clar fara a mai pune probleme de orientare. Urcam fisura in escalada libera si, la capatul ei, regrupam sub o surplomba.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Traseul isi recapata frumusetea de la inceput. Traversam mai intii pe sub streasina de stinca sub care am regrupat. Trecem apoi o muchie surplombanta si iesim pe o placa verticala. Un horn de zece metri si o ultima fata care pierde vizibil din verticalitate ne conduc in creasta Coltului Rotunjit, in punctul unde traseul numarul 39 si-a consumat cea de-a patra lungime de coarda.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Parcurge pe aproximativ 45 de metri o portiune de creasta aproape orizontala a Coltului Rotunjit pina in locul unde, in stinga noastra, observam un balcon de iarba. Locul este deosebit de frumos si te imbie la un popas mai lung. Pitonul de rapel se gaseste pe partea dreapta la aproximativ cinci metri sub creasta. Un rapel de 40 de metri ne scoate la baza peretelui. Pentru a reveni in poteca ce strabate Cheile Turzii, urmam in sens invers drumul de acces la traseu.

PREMIERA: Lorincz Nicolae, Kovács Francisc, Gagyi Andrei, la 23.08.1952.

41. TRASEUL FRONTAL DIN COLTUL ROTUNJIT[16] (4B)

Pentru a ajunge la baza traseului urmam pina sub virful lui Puscariu drumul descris la traseul numarul 36. Din acest loc ne indreptam spre stinga pe Briul de Jos al Peretelui Rotunjit, inainte de a ajunge la pestera Binder observam, linga un scorus crescut la baza stincii, un piton din teava. Ne aflam la intrarea in traseu.

PRIMA LUNGIME DE COARDA. Debuteaza cu o fisura de 12 metri pe care o parcurgem mai intii la liber, apoi in escalada artificiala. In locul unde aceasta se incheie, efectuam o traversare delicata, de aproximativ zece metri spre dreapta, pentru a ajunge la baza unei alte fisuri care ne conduce intr-o regrupare incomoda pentru doua persoane. Aceasta lungime sinuoasa impune o atenta distribuire a corzilor in carabiniere.

A DOUA LUNGIME DE COARDA, incepe cu o traversare spre stinga, la capatul careia escaladam o fisura acoperita partial cu vegetatie, in aceasta zona, lipsa prizelor cere multa atentie, pitoanele fiind utilizate exclusiv pentru asigurare. Pe ultima parte a lungimii peretele devine vertical, dar prizele bune permit inaintarea. O data cu intinderea completa a corzilor, observam, in dreapta fisurii, un mic tanc pe care regrupam.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Plecarea cere o pozitie de mare echilibru pentru a ajunge la primul piton, care ne ajuta sa traversam spre stinga peste o creasta de mici dimensiuni. Deasupra noastra se profileaza o surplomba. O trecem direct cu ajutorul unui piton pe care il gasim cu dificultate. Deasupra, pasaje de catarare libera peste zone friabile ne conduc spre pantele de iarba ce anunta Briul de Mijloc.

A PATRA LUNGIME DE COARDA ne scoate pe acest briu in zona lui cea mai ingusta. In caz de nevoie, din ocest punct se poate iesi din traseu. Urmat spre dreapta briul coboara spre Virful lui Puscariu.

A CINCEA LUNGIME DE COARDA. Are ca prim obstacol un prag stincos de patru metri. In continuare, un briu inierbat urmat spre stinga ne conduce spre o tufa bogata de maces care bareaza intrarea intr-un horn elegant. Pentru a scapa de neplacerea intepaturilor ocolim obstacolul, pe perete, cu ajutorul a trei pitoane. In final, o scurta traversare spre stinga ne scoate in regrupare.

A SASEA LUNGIME DE COARDA. Printr-o bavareza de toata frumusetea depasim hornul, apoi urmam o brina inclinata pina sub un tanc unde regrupam pe un prag de stinca. Pozitia aeriana in care ne aflam ne ofera o frumoasa perspectiva asupra intregului ansamblu al Cheilor Turzii.

A SAPTEA LUNGIME DE COARDA. O traversare orizontala spre dreapta ne scoate pe Briul de Sus al Peretelui Rotunjit pe care il urmam pina la jumatate unde acesta incepe sa se piarda.

A OPTA LUNGIME DE COARDA. Duce, dupa 35 de metri, pe virful Coltului Rotunjit.

Coborirea este cea descrisa la traseul numarul 40.

PREMIERA: Bodea Gabor, Harmath Csaba, la 21.09.1973.

ALTE TRASEE

Pentru a intregi imaginea tuturor traseelor existente in Cheile Turzii[17], descriem in continuare citeva ture parcurse mai rar, care pot oferi alpinistilor, pe linga satisfactia catararii, si o mai buna cunoastere a acestei zone de o deosebita frumusete.

42. TRASEUL HORNUL VULTURILOR (1B)

Intrarea in acest traseu se gaseste deasupra Povirnisului „Emil Pop', in stinga pesterii lui Anton. Ca reper pentru localizarea Hornului Vulturilor poate fi folosita crucea mica metalica de deasupra lui.

Traseul are practic o singura lungime de perete chiar sub platoul Dealului Sindului.

Materiale: o coarda de 40 de metri, opt carabiniere, doua-trei pitoane.

PREMIERA: Klemens Herta.

43. TRASEUL TURNUL GALBEN[18] (4B)

Aceasta tura porneste chiar din poteca, dupa ce am trecut al doilea pod, la aproximativ zece metri dincolo de o cruce ridicata in memoria unui turist imprudent. Tura difera, ca dificultate, avind lungimile 1, 6, 7 de gradul V si A1, iar celelalte doar de gradul III. Traseul este pitonat si are opt lungimi de coarda. Coborirea o facem la liber in poienita Alghinei 2, de unde urmam, in sens invers, poteca de acces la traseul Creasta Sura.

Materiale: doua corzi de 40 de metri, 20 carabiniere, trei-patru pitoane, scarite, bucle.

PREMIERA: Silvius Iorga, Kerekes loan, la 7.04.1985.

44. TRASEUL DIEDRUL PORUMBEILOR (5B)

Intrarea in Diedrul Porumbeilor se gaseste la citiva metri in stinga traseului Peretele Porumbeilor, variantele de acces la baza fiind cele descrise la traseul numarul 14.

In prima parte a traseului ne cataram pe verticala peretelui. Urmeaza aproape trei lungimi de coarda de traversare intr-o usoara diagonala spre stinga pina sub un sir de surplombe si tavane. Din acest punct, linia traseului se poate observa cu usurinta si din poteca ce strabate Cheile Turzii. Continuam catararea pe verticala trecind printre tavanele amintite si iesim pe un briu. Acesta, urmat spre dreapta aproximativ 15 metri, ne conduce sub o fisura. Urmatoarea lungime de coarda se desfasoara in totalitate pe aceasta fisura si iese pe o platforma comoda. Ultima lungime de coarda, care a dat denumirea traseului, are ca principal obstacol un diedru surplombant in partea de mijlloc, pe care il depasim in escalada libera, regruparea fiind comuna cu ultima regrupare din traseul Grota lui Hili. O portiune de iarba ne conduce apoi in creasta din dreapta, in locul unde se incheie traseul Vigh Tibor, variantele de reintoarcere la cabana fiind descrise la aceasta tura.

Traseul este pitonat si are opt lungimi de coarda.

Materiale necesare: doua corzi de 40 metri, 25 carabiniere, sase-sapte pitoane, scarite, bucle de coarda.

PREMIERA: Dan Moldovan, Vasile Lazar, Moravak Vasile, Relu Anghel, la 28.09.1984.

45. TRASEUL SCOALA CLUJEANA

Putin mai sus de intrarea in traseul Creasta Cocosului, pe partea stinga a Zurusului Lung, intilnim un colt de stinca de aproximativ 30 de metri, pitonat pentru scoala de catarare. Gasim aici portiuni unde poate fi invatata escalada libera pe fete sau pe hornuri sau escalada artificiala. Din pacate, departarea foarte mare fata de poteca face ca acestui loc sa-i fie preferata zona de scoala din vecinatatea pesterii Cetateaua Mica.

PREMIERA: Zelenkca Carol, Szántó Eugen s.a.

46. TRASEUL LATERAL (2A)

Din punctul de bifurcare „j' iesim in Zurusul Cetatii, pe care il urcam pina aproape de final, trecind rind pe rind pe la baza Surplombei Sansil si a Grotei Sansil. Pe una din ultimele creste din dreapta noastra observam pitoane. Traseul Lateral, complet necunoscut obisnuitilor Cheilor Turzii, l-am descoperit intimplator, iar denumirea a capatat-o la sugestia lui Moravek Vasile. Dificultatea celor trei lungimi de coarda care il compun scade cu cit cistigam in inaltime. Coborirea se face pe poteca descrisa la traseul Sansil.

Materiale: o coarda de 40 de metri, 12 carabiniere, doua-trei, pitoane.

Autorii premierei sint necunoscuti.

47. TRASEUL FISURA SOIMILOR (2A)

Vizavi de Coltul Crapat se ridica Stinca Soimilor, pe care se desfasoara traseul numarul 47. Doua lungimi de coarda ne conduc la punctul „La Cirlige', unde traseul se incheie. In continuare, urcam pe Culmea Minastirii, unde intilnim marcajul punct rosu al circuitului Cheilor. II urmam spre stinga si, dupa aproximativ o ora, ajungem la cabana Cheile Turzii.

Materiale: o coarda de 40 de metri, zece carabiniere, trei-patru pitoane.

PREMIERA: Kovács Gheorghe.

48. TRASEUL FRONTAL SUURIME[19] (3A),

Pentru a ajunge la baza traseului urmam poteca descrisa la punctul numarul 36 pina deasupra locului denumit „Moara'. De aici ne apropiem de peretele Suurime. Chiar in fata noastra, unde acesta isi schimba orientarea, observam pitoane. Primele doua lungimi de coarda se desfasoara pe stinca si sint echipate cu pitoane vizibile. Celelalte merg in zigzag printr-o zona framintata si cu vegetatie spre un pinten ce te atrage tot timpul escaladei. La premiera traseul a fost parcurs din 11 lungimi de coarda. Coborirea o facem urmind spre stinga marcajul punct rosu ai circuitului crestelor.

Materiale: una-doua corzi de 40 de metri, 15 carabiniere, scarite, patru-cinci pitoane.

PREMIERA: Moravek Vasile, Szalma Mihai.

49. TRASEUL PAJURA (5A)

Primele pitoane ale acestui traseu se gasesc la 40 de metri mai sus de intrarea in traseul Peretele Suurime. Caracterizat in mare parte prin pasaje de catarare libera de gradul V+, traseul are un singur punct de escalada artificiala si prezinta, de-a lungul celor cinci lungimi de coarda, mai multe zone friabile sau inierbate.

Materiale: doua corzi de 40 de metri, 20 carabiniere, cinci-sase pitoane, scarite, bucle.

PREMIERA: Octavian Bratila, Silvius Iorga, Ia 28.08.1985.

50. TRASEUL MORCOV (4B)

Baza acestui traseu se gaseste citiva metri la stinga de Pestera Ungureasca, accesul facindu-se pe un vilcel de torent care coboara direct de la pestera, pina in albia riului[20]. Caracterizat prin zone mari de catarare libera cu pasaje de gradul V+, el se incheie pe Culmea Minastirii.

Traseul Morcov este pitonat rar si are patru lungimi de coarda.

Materiale: doua corzi de 40 de metri, 15 carabiniere, sapte-opt pitoane, scarite.

PREMIERA: Szalma Mihai.

51. TRASEUL HORNUL ASCUNS (4A)

Traseul se gaseste deasupra Povirnisului „Emil Pop' intre traseele Hornul Vulturilor si Hornul Marac[21]. Doua lungimi de coarda, una de 15 metri si alta de 45 metri, ne conduc la pasajul care a dat numele acestei ture: un horn ce brazdeaza un perete compact. Deasupra hornului efectuam o scurta traversare, intr-o zona fara prize, unde trecem in escalada artificiala. Ultimele doua lungimi de coarda strabat o creasta usoara la capatul careia iesim in platou unde intilnim marcajul turistic punct rosu.

Traseul este pitonat si are sase lungimi de coarda.

Materiale: doua corzi de 40 metri, 15 carabiniere, trei-patru pitoane, scarite.

PREMIERA: Octavian Borfos, Calin M. Calin, Silex Charly, in 1979.

TRASEE UITATE Sl ABANDONATE

Printre cataratorii care frecventeaza des Cheile Turzii exista o obisnuinta: parcurg aproape numai traseele ce pornesc de la nivelul potecii sau foarte aproape de ea. Acest lucru duce la escaladarea foarte rara a unor trasee si, in timp, la degradarea si abandonarea lor.

TRASEUL INVERSAT (3B). Parcurgea creasta Peretelui Urias. Intrarea in traseu se facea dupa ce se cobora in rapel Jgheabul Fioros. Zona friabila in care se afla si asezarea crestei exact deasupra potecii au facut ca acest traseu sa fie incetul cu incetul uitat.

(PREMIERA: Kari Desideriu)

TRASEUL PICIORUL PERETELUI URIAS (3B). Se mai vad din el doar citeva pitoane ici si colo. Acest traseu are la ora actuala numai o insemnatate istorica.

(PREMIERA: Iulian Ghinculov)

TRASEUL PERETELE ALGHINELOR[22] se pierde undeva in mijlocul peretelui. Probabil ca in acest loc autorii premierei au facut o traversare pentru a iesi din traseu.

(PREMIERA: Kálmán Domocos - 1964).

HORNUL GALBEN. Traseul figureaza intr-o lista a premierelor din Chei, dar nu am reusit sa-l identificam pe teren.

(PREMIERA: Bucur Dinu - 1971)

O problema mult discutata in cercurile alpinistilor este si aceea a TRASEULUI METALUL din Turnul Ascutit. Se vorbeste ca ar exista, dar nimeni nu stie unde anume. Nu figureaza pe lista de premiere.

Cit despre traseele uitate, cea mai concludenta intimplare este aceea a parcurgerii traseului intre Pripoane II. Mult timp am crezut ca acesta este traseul Priponul Mic. Nimeni dintre cei cu care vorbisem nu cunostea existenta a doua trasee intre Priponul Mare si Priponul Mic. Totusi, dificultatile intilnite la escaladarea traseului pe ultima parte a primei lungimi si prima parte a celei de-a doua ne-au facut sa ne gindim ca acest traseu depaseste gradul de dificultate 3A. Convingerea aceasta ni s-a confirmat mai tirziu, cind, impreuna cu Constantin Mititeanu, am escaladat adevaratul traseu Priponul Mic.

Din toate acestea, mai ales tinerii cataratori trebuie sa invete ca nu este bine nici pentru ei, nici pentru trasee in sine, ca duminica de duminica sa isi astepte rindul la baza unor ture chiar daca acestea au un grad ridicat de dificultate, iar pe altele sa le ignore.

SALVAMONT

In zona Cheilor Turzii isi desfasoara activitatea formatia judeteana Salvamont Cluj, compusa din alpinisti cu multa experienta din orasele Cluj-Napoca si Turda. Cu exceptia sezonului de iarna, cind membrii formatiei actioneaza la Complexul turistic Baisoara, la fiecare sfirsit de saptamina si in sarbatorile legale cel putin doi salvamontisti indruma si supravegheaza grupurile aflate in Chei. Ei fac recomandari cu privire la protectia rezervatiei si prevenirea accidentelor, acorda primul ajutor si asigura transportul de urgenta al accidentatilor. In caz de accident in timpul saptaminii, alertarea echipelor de salvare se face prin telefonul cabanei. Aici si la statiile de salvare din Turda si Cluj-Napoca exista numerele de telefon ale salvamontistilor.

Fig01c – Fig02..Fig25

GLOSAR

Afloriment: intersectia unei formatiuni geologice cu suprafata terenului, in care se poate observa alcatuirea geologica.

Amonte: partea din susul vaii in comparatie cu un punct de referinta.

Anticlinal: cuta avind convexitatea in sus si in centru de curbura roci mai vechi.

Aval: partea din josul apei in comparatie cu un punct de referinta.

Biotit: mica de culoare verde-bruna sau neagra.

Barremian: etaj al cretacicului inferior.

Calcar: roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu.

Carst: totalitatea formelor de relief formate prin dizolvarea si eroziunea calcarelor si gipsurilor de catre apa.

Catazona: zona de metamorfism regional, caracterizat prin temperatura ridicata (peste 600°C), presiune litostatica mare, corespunzatoare adincimii de 20 km.

Con de dejectie: forma de relief conica, determinata de acumularea materialului detritic la gura unui torent, in zona unde panta vaii se micsoreaza.

Cretacic: ultima perioada a erei mezozoice, caracterizata prin masive depuneri de calcar si creta.

Celestina: sulfat natural de strontiu, sticlos, transparent.

Culme a apelor: catena muntoasa care desparte doua bazine hidrografice.

Dolina: forma negativa de relief, de natura carstica avind aspect de pilnie.

Efuziv: proces magmatic ce are loc la suprafata scoartei terestre.

Endemism: specie vegetala sau animala supravietuind intr-un perimetru restrins.

Endocarst: domeniu care cuprinde totalitatea formelor carstice din interiorul masivelor de roci calcaroase.

Eroziune: proces distructiv neintrerupt, datorat activitatii conjugate a factorilor atmosferici si factorilor biologici, precum si activitatii omului.

Exocarst: domeniu cuprinzind totalitatea formelor carstice de la suprafata masivelor de roci calcaroase.

Epizona: zona de metamorfism regional, caracterizat prin temperaturi mici (400—500°C), presiune litostatica scazuta, adincime 10—15 km si stress foarte puternic.

Fccies: ansamblu de caractere litologice si paleontologice specifice unui depozit sau unei formatiuni geologice.

Formatiune: ansamblu de roci destul de omogene si inrudite din punct de vedere genetic (sedimentar, eruptiv metamorfic).

Celivatie: proces fizic natural, exogen, de dezagregare o rocilor de la suprafata pamintului sub influenta inghetului si dezghetului.

Geosinclinal: domeniu marin in care se produce o sedimentatie puternica pe un fundament mobil, permeabil fata de procesele magmatice, unde prin miscari tectonice puternice ia nastere o centura de munti de cutare.

Gneis: roca metamorfica formata prin transformarea rocilor sedimentare sau granitice, cu textura sistoasa sau granulara.

Granati: grupa de silicati naturali de calciu, fier, mangan, cristalizate in sistemul cubic.

Hauterivian: al doilea etaj al cretacicului inferior.

Hercinic: totalitatea miscarilor orogenice manifestate din devonian pina in permian.

Intrusiv: proces legat de formarea si deplasarea magmei in adincimea scoartei terestre.

Jurasic: a doua perioada a mezozoicului.

Lapiez: microrelief carstic format la suprafata unei roci solubile, datorita actiunii apelor de siraire, reprezentat prin santuri separate prin creste ascutite.

Mecanoglife: forme pozitive pe fata inferioara a stratelor, rezultate in urma actiunii mecanice a curentilor.

Metamortism: adaptarea mineralogica si structurala a rocilor la conditiile fizice si chimice, altele decit cele in care s-au format.

Mezozona: zona de metamorfism regional, caracterizat prin temperaturi mijlocii (550°—650°C), adincime 15—20 km, presiune litostatica mijlocie si stress puternic.

Micasist: roca sedimentara sistoasa constituita din mica, cuart, avind uneori granati, amfiboli si grafit.

Miocen: epoca inferioara a neogenului, caracterizata prin flora si fauna apropiata de cea actuala: contine gips.

Miscari tectonice: miscari ale scoartei pamintului care duc la cutarea, fragmentarea, inaltarea, coborirea sau deplasarea orizontala a unor compartimente ale scoartei terestre.

Muscovit: mica de culoare alba cu cristale lamelare, care se separa in foite.

Neocomian: partea inferioara a cretacicului inferior (etajele volanginian si hauterivian).

Ofiolit: grupa de roci bazice si ultrabazice formate in zonele mobile de geosinclinal.

Regresiune marina: proces constind in retragerea apelor marine de pe o arie continentala, ca urmare a unei ridicari a scoartei (miscari epirogenice) sau de co-borire a nivelului oceanic (miscari eustatice).

Orogeneza; totalitatea miscarilor tectonice care se pro-ddc in zonele mobile ale scoartei si care au ca urmare formarea unui lant de munti.

Sarmatian: ultimul etaj al miocenului.

Senonian: etaj al cretacicului superior.

Sinclinal: cuta avind concavitatea indreptata in sus, in axa careia apare stratul cel mai nou.

Stress: forte care iau nastere in roca in urma exercitarii fortelor externe.

Subsidenta: scufundarea treptata a unui bazin de sedimentare, insotita de acumulari importante de sedimente.

Sist cristalin: roca avind textura sistoasa formata prin recristalizare in conditiile metamorfismului regional.

Tortonian: subetaj al miocenului superior.

Transgresiune: invazie a apelor marine peste continent, pe intinderi foarte mari, ca urmare a miscarilor negative ale scoartei sau a ridicarii nivelului oceanului.

Triasic: prima perioada a erei mezozoice.

Tuf: roca vulcanogena-sedimentara, formata prin acumularea si consolidarea cenusilor vulcanice.

Turonian: virsta a cretacicului mediu.

Vale epigenetica: valea unui riu sapata in regiuni cu formatiuni geologice constituite dintr-o alternanta de roci dure si moi, de virste diferite.