|
|
|
Importanta structurilor sociale in analiza regionala
Studiul structurilor sociale este una din componentele analizei regionale pornind de la ideea ca orice societate este supusa conflictelor(latente sau manifeste ) ce opun clasele sociale. Acest din urma termen nu trebuie inteles in sens exclusiv marxist, de clase socio-economice, derivate din raporturile sociale de productie. In afara clasicelor conflicte ce opun burghezia, proletariatul si clasele de mijloc exista si conflicte culturale, antagonisme intre sexe, intre tarani si citadini sau miscari regionaliste ori ecologiste etc. Toate acestea contribuie din plin la polarizarea societatii facind relative notiunile traditionale de clase socio-profesionale sau sociale. Conceptul de clasa socio-spatiala este strins legat de cel de spatiu social. Spatiul social, presupune ( cf. A Fremont, 1979 ) o combinatie puternica de relatii reciproce intre indivizi si intre acestia si locurile in care-si desfasoara cea mai mare parte a vietii sociale ducind la instaurarea coeziunii si formind in cele din urma un grup social distinct deci o clasa socio-spatiala ( A Reynaud, 1981 ). Legaturile puternice inte oameni si teritoriul pe care-l ocupa sint studiate de mult timp ( unii au numit chiar societatile primitive 'societati geografice', J Bonnemaison, 1979 de ex.)Societatile moderne chiar daca nu ating aceste forme extreme de atasament local antreneaza doua consecinte : tendinta de omogenizare culturala si autodefinirea grupului social fata de cele vecine in termeni de interioritate, identitate sau superioritate ( e suficient sa amintim opozitia pe care o fac toti parizienii sau bucurestenii intre ei si ' provinciali' ).
Problema dezvoltarii CSS( claselor socio-spatiale ) a suscitat si suscita vii discutii in privinta genezei lor. In perspectiva sistemica notiunea de baza este cea de entropie inversa ( R Callois,1982 ) in spatele careia trebue sa vedem capacitatea de organizare a unui grup social, de creare a unei ' ordini' interne. Aceste forme de organizare se difuzeaza la scurta distanta ajungind la crearea unor CSS polarizate ( organizate disimetric in jurul unui/mai multi poli ) si omogena prin formarea unei arii culturale. Exista numeroase ex. de CSS dinamice care au reusit sa-si impun propriul model de organizare unui saptiu mai larg ( aici se afla de altfel unul din resorturile genezei regiunilor ), de ex. cetatile grecesti antice in perioada pericleeana, Florenta sau Venetia medievala, ori in sens mai larg, Scotia sec. XVIII sau California sec. XX. In toate cazurile este vorba despre grupuri sociale posedind o coeziune si o capacitate de inovatie si creatie ce le permite sa fie extrem de productive economic si cultural. CSS pot sa decada sau sa dispara prin absorbtia intr-o alta CSS mai dinamica.In primul caz e vorba de cresterea entropiei ( a dezordinii deci ) in celalalt de impunerea altui model de orgnaizare de catre o CSS mai dinamica, cu o pozitie mai favorabila.
Problematica CSS se ordoneaza in jurul a sase notiuni
- doua sint prealabile, inegalitate, fara de care celelalte elemente nu pot exista si scara, multiplicator al raspunsurilor posibile si relativizator.
- celelalte patru, articulatie, mobilitate, constiinta si conflict se regrupeaza cite doua. Articulatie si mobilitate sint ' obiective ' iar constiinta si conflict sint 'subiective' fiind mai dificil de masurat si definit. Notiunea de scara spatiala presupune nivele, succesive de la cartierul rural sau urban la tinut ( pays ) in sens restrins, regiune, natiune sau spatiu international. Aceste spatii incatusate definesc cochiliile succesive ale omului. Mult timp regiunea a ocultat celelalte scari care azi sint pe picior de egalitate.
Notiunea de inegalitate este fundamentala. Dincolo de inegalitatile socio-econ. inerente oricarei CSS se impun disparitatile intre acestea ( de ex. inegalitatile intre bretoni sau parizieni se traduc prin fenomene de dominare a unei clase socio-econ. de catre alta, dar global situatia parizienilor este net superioara celei a bretonilor deci intre cele doua CSS (Paris si Bretagne ) exista o inegalitate care le separa.De mentionat ca aceste inegalitati nu sint specifice numai 'lumii capitaliste ', cea ' comunista ' le cunoaste si ea din plin.
Fiecare CSS poate fi considerata o 'cutie neagra ' ce antreneaza legaturi cu CSS de acelasi ordin. Ansamblul acestor legaturi formeaza o structura ce le articuleaza. Studiul modului de articulare consta in intelegerea locului si rolului lor, a semnificatiilor reciproce, diferit de juxtapunerea unor monografii autonome cum s-a practicat traditional in geografie.
Mobilitatea intre clasele socio-spatiale corespunde cu ceea ce este cunoscut drept mobilitate geografica, opusa celei sociale ( intre clasele socio-econ. ). Este elementul cel mai bine pus in valoare de catre geografi. Ea variaza odata cu schimbarea scarii, la nivel local se desfasoara in general de la sat spre oras iar intr-o mare aglomeratie dinspre cartierele centrale spre periferie etc. pina la fluxurile interregionale. Mobilitatea este unul din factorii ce antreneaza modificare ponderii relative a regiunilor in sensul accentuarii inegalitatilor socio-spatiale. Indiferent de amploare, mobilitatea umana nu este decit un caz particular al unei teme mai generale : intre CSS circula si marfuri, informatii, bunuri si capitaluri, toate legate intre ele de cele mai multe ori.
Ne putem intreba daca membrii unei CSS au constiinta existentei acesteia, daca sint preocupati de evolutia ei, daca sentimentul apartenentei este suficient de puternic pentru a incita la actiune. si aici intervine notiunea de scara, un individ poate fi constient ca apartine pe rind unui cartier, oras, regiune etc, exceptional si le poate asuma simultan pe toate. Cel mai des ea se reduce la una, doua scari. Aceasta constiinta poate lua diverse nume, spirit parohial, regionalism, nationalism, supranationalism sau cosmopolitism. Constiinta CSS este cu atit mai puternica cu cit inegalitatile sint mai marcate. Declinul unei CSS este trait ca atare de membrii sai la fel cum avansul uneia mai dinamice este la fel de viu perceput ( cazul, mai ales, al opozitiei intre puterea politica si ce econ. de tip Madrid -Barcelona, Beijing-Shanghai etc.).
In masura in care inegalitaitle intre aceste clase exista iar constientizarea lor faciliteaza perceptia conflictele au toate sansele sa se iveasca. Exigentele justitiei socio-spatiale din partea celor inapoiati si tentatia egoismului socio-spatial din partea celor avansati sint fenomene banale.
Relatiile intre clasele socio-spatiale
a) izolatul, cind acestea se repliaza spre ele insele ( comunitati refulate in zone mai slab populate de regula, in lumea a treia ). Acestea sint dominate de spiritul de casta ( sistem inchis ), sint duale si autarhice. Totusi rareori izolatul exista in stare pura. De obicei se considera izolat o CSS a carei legaturi cu exteriorul sint net inferioare CSS vecine.
b) relatii simetrice, cind schimbul de fluxuri ( umane, materiale ) este important si echivalent, deci exclude inegalitatile ( cazul cetatilor grecesti, al celor hanseatice sau ale statelor natiuni din perioada premoderna ori a celor doua mari puteri postbelice ( traduse fie prin reciprocitate, fie prin rivalitate ). De obicei relatiile simetrice rezista cu dificultate, in general relatiile intre doua CSS sint disimetrice.
c) relatiile disimetrice, provin din disimetria relatiilor intre CSS, soldurile si fluxurile favorizeaza totdeauna unele in dauna altora ( chiar in antichitatea greaca Atena se impune in cele din urma sau in epoca moderna istoria europeana nu este decit o sucesiune de 'preponderenta ' spaniola, franceza sau engleza. Pot lua doua forme : dominatie neta - fluxuri unidirectionate si dominatie relativa - fluxuri inegale.
Succesiunea relatiilor ( disimetrice sau simetrice ) este complexa, global absenta relatiilor sau simetria lor sint doar cazuri provizorii ( de echiibru? ) ce debuseaza in cele din urma tot in inegalitate.
Diferentierea claselor socio-spatiale : notiunile de centru si periferie
Orice CSS este divizata intr-un numar mai mic sau mai mare de CSS elementare apartinind unui grad imediat inferior pe scara spatiala. A studia fiecare din aceste microunitati regionale, cum facea geografia clasica, ar duce la dificultati in juxtapunerea monografiilor locale mai ales ca obiectivul declarat al geografilor era de degajare a 'personalitatii ' acestora. Pentru a intelege mecanismele organizarii spatiului o regrupare apare ca indispensabila, modelul cel mai raspindit fiind cel al opozitiei centru -periferie.
Centrul ( core area, heartland etc.),sau asa cum spune' commedia del arte', ' acolo unde se petrece ceva', este o notiune relativa in functie de scara CSS, de la centrul unui cartier la megalopolisul american.
Prima caracterisitca a centrului este masa pe care o concentreaza, densitatile ridicate sint totdeauna caracteristice regiunilor centrale ale oricarei entitati statale. O alta caracteristica este nivelul de viata ridicat si vechimea dezvoltarii.Centrul are o capacitate mare de productie si regrupeaza adesea activitatile de virf ce presupun capitaluri abundente. Toate aceste caracteristici sint insuficiente. Un centru trebuie sa fie dotat cu capacitatea de autodezvoltare deci sa-si amorseze dezvoltarea bazindu-se pe propriile resurse, umane si financiare, sa intretina si sa-si accelereze ritmul de dezvoltare. Aici intervine notiunea de economie de scara sau de aglomerare, aplicata la economie se aplica si oraselor-centru care atingind o talie justifica crearea continua a unor activitati pe baza vastei piete interne. Un alt element ce defineste un centru deriva din faptul ca el este totdeauna un nod in sensul de coordonare ( verticala sau orizontala ) a unor retele si nu neaparat de intersectie a acestora. O alta notiune este aceea de externalitate pozitiva, corespunzind efectelor de 'vecinatate' ce faciliteaza atit viata intreprinderilor ( existenta bancilor, serviciilor, personalului calificat etc ) si accesibilitatii maxime pe baza unei distante relative reduse la minimum. In plus centrul este asociat notiunii de putere ( financiara, economica, politica etc.). Este ceea ce J Gottman ( 1949 ) numea centru de decizie sau centru tranzactional. Centrul este in definitiv, locul unde se dau ordinele. Un alt avantaj al centrului, mai subtil consta in creativitatea si capacitatea sa de organizare.El beneficiaza nu numai de acumularea capitalului ci si de modurile de a le pune in valoare deci de inovatie, inventie si spirit de antrepriza. Daca Londra a fost si a ramas o piata financiara de nivel mondial o datoreaza specialistilor sai in asigurari, import-export si tranzactii de tot felul.
Periferia
Definita negativ fata de centru, constituind contrariul, corolarul sau complementul. Cele mai multe caracteristici ale sale sint antinomice centrului. Dispune de o populatie daca nu inferioara cel putin mai diluata ( exista si exceptii, de ex. populatele periferii galiciana si andaluza ale spatiului iberic, bretona ale celui francez sau de ce nu, moldav in spatiul romanesc ). Nivelul de viata este mult mai coborit, aceasta putindu-se verifica la diverse scari ( sat-oras, intre cartiere sau regiuni ). Productiile sale sint simple si mai putin rentabile, firmele sint mai degraba concurate decit concurentiale. Nu dispunde de autonomie decizionala, nu rareori ele sint chiar vaduvite de minimul de autonomie. Periferia este perceputa si traita ca atare, dramatic, de cei care locuiesc aici, marginalitatea nu poate fi studiata fara referire la identitatea colectiva ( A Fremont, 1982 ). Periferia este adesea atit rezultatul presiunii exercitate de catre centru cit si a deciziilor luate pe plan local de catre notabilii sensibili la avantajul centrului ( in Franta de ex. multi partizani ai descentralizarii nu visau altceva decit sa ajunga sa traiasca si sa lucreze la Paris - pentru a coordona activitatile de la periferie ! ). Odata ajunsi in centru ei contribuie de fapt la intarirea centralizarii.
Relativitatea si interesul notiuniilor de centru si periferie
Trebuie specificat ca cele doua notiuni nu au o semnificatie geometrica. Ele nu corespund totdeauna unei opozitii absolute in cadrul unui maniheism simplist. Ele trebuie intelese ca notiuni relative, ce se definesc prin raporturile reciproce. Ecartul care le separa poate dupa caz sa se accelereze, sa se atenueze sau sa se inverseze. Dar legaturile ce le unesc le transforma in doua CSS majore rivale si solidare totodata. Notiunea de centralitate este veche ( de obicei capitala incerca sa corespunda acestui principiu ). Tipica este China al carui nume ( Zhongguo) inseamna chiar tara din centru, cea destinata sa federeze spatiul, raportata la periferia turbulenta. si teoriile moderne atesta aceeasi logica de dezvoltare a centrelor. Teoria catastrofelor ( a discontinuitatilor in esenta, R Thom, 1987), arata ca formele stabile apar in jurul unui atractor cu capacitate inalta de organizare pe cind formele instabile si ' informe' se situeaza la pragul intre doua sau mai multe bazine atractoare, ' caracterul mai mult sau mai putin determinat al unui proces este determinat de starea locala a acelui proces '. Pornind de la acest postulat al autorului citat putem distinge doar doua tipuri majore de regiuni : cele care sint bine determinate si structural stabile si cele instabile si indeterminate. Acestea din urma sint deci periferiile destabilizate de atractivitatea centrului, celalalte, centrele corespunzind unuia sau mai multor 'baricentri' sau ' nuclee regionale ' cum le numeste G.N. Obadia ( 1977, 1991 ).
Conceptele de centru si periferie se inscriu intr-un context mai vast, cel al ritmanalizei spatiale (termen apartinind lui G Bachelard, ce-l utiliza temporal, 1963 ). Ideea de baza a ritmanalizei spatiale este aceea a alternantei : spatiul social cuprinde puncte forte si puncte slabe, spatii pline si spatii vide ( unii vorbesc de ex. de 'arhipelagul mexican ' ). Geografii sint tot mai sensibili la aceasta idee desi vocabualrul este departe de a fi unificat. B Kayser de ex. opune 'spatiile intensive ' ( habitat dens, echipamente evoluate si dense, concentrare industriala, agricultura de tip industrial ) si ' spatiile extensive ' ( agricultura, rezervatii, arii recreative, 1991 ).W Bunge distingea in spatiul urban cartiere integrate, subintegrate sau neintegrate intre care tranzactiile si schimburile sint asimetrice.
Oricare ar fi ideile toate se pun de acord in existenta inegalitatilor intre centru si periferie acestea legindu-se de tema generala de dominatie, termen cu care geografii sint tot mai atenti. Problema care se pune este urmatoarea : cum ajunge un saptiu sa domine un altul ? Sau mai exact cum ajunge o CSS sa domine o alta, in definitiv un grup social fiind cel care domina ?. Daca ne gindim la mijloacele de dominatie, pare incontestabil ca centrele dispun de toate puterile necesare. Dar chiar toti membrii unei CSS participa la aceasta dominatie ? Raspunsul este afirmativ cu conditia precizarii tipului de dominatie ( de la cel legat de capital la cel legat de dispretul citadinului fata de tot ce este taranesc, de superioritatea afisata fara pudoare, desi toti se inghesuie sa respire aerul mai curat al spatiilor rurale ). Aceasta se poate extinde si la nivel international unde nevoia de 'pitoresc' a occidentalilor e impletita cu condescendenta fata de autohtoni, cu imaginea caricaturala ce si-o fac fata de acestia.
Pentru a utiliza corect termenii de centru si periferie nu trebuie sa uitam ca ele sint relative si transpozabile la orice scara spatiala. De ex. Atena are un centru si periferie ca oras dar constituie centrul incontestabil al Greciei situata la periferia CEE. Cu toata diferenta de nivel de trai fata de cei din NV Europei ea se aseamana mai mult statelor dezvoltate decit celor in curs de dezvoltare prin urmare face parte la scara mondiala din centru. In consecinta orice CSS are toate sansele sa fie pe rind periferie si centru. Nu este un joc de cuvinte sau o concluzie ca notiunile de centru si periferie ar fi golite de sens ci de a fi constienti ca aceleasi mecanisme functioneaza la toate nivelele scarilor spatiale.
Legaturile intre centru si periferie
Fluxurile umane : schimburile migratorii. Odata ce o CSS devine un pol de crestere atrage oamenii din periferia apropiata sau indepartata. Regula este cea a fluxurilor disimetrice dar directia acestora tine cont de ierarhia centrelor. Teoretic pot fi avute in vedere trei cazuri : a) periferia emite fluxuri daca nu egale cel putin comparabile spre mai multe centre ; b) un singur centru monopolizeaza esentialul fluxului ; c) fluxurile de substitutie, compensatorii, de la un esalon ierarhic la altul aceasta permitind adesea mentinerea unor structuri economice dinamice . Acest ultim caz presupune fenomenul releului, cel mai des intilnit ( micile centre locale, departamentale, regionale, nationale etc.). Acesta ilustreaza ideea ca o CSS poate juca rolul de centru si periferie in acelasi timp de ex cazul Levantului ( provincia Valenciei spaniole ) care este un centru pentru migrantii din sud ( Murcia, Andaluzia ) dar o periferie pentru Catalonia spre care emite fluxuri importante.
Din toate aceste fluxuri indiferent de modul in care se directioneaza beneficiaza in cele din urma tot centrele din virful ierarhiei.Dimpotriva cu cit avansam la periferie, capitalul uman se subtiaza si implicit inegalitatile se adincesc. Fluxurile de la periferie antreneaza adesea categoriile esentiale de populatie. De ex un studiu detaliat efectuat asupra unor sate din Anjou ( L Wylie, 1978 ) arata cum fluxurile cuprindeau preferential doua categorii : muncitorii agricoli fara pamint si exploatantii sau notabilii - factorii dinamici, de schimbare. Golit de elementele motorii satul se repliaza astfel spre el insusi.
Fluxurile financiare
Foarte complexe, tendinta generala este aceea de acumulare in centru a capitalurilor, fenomen vechi, ce permite acestuia sa dreneze o parte din capitalurile periferiei in profitul sau. Cea mai simpla metoda pentru atragerea capitalului este crearea de retele bancare ramificate la periferie, scopul oricarei banci este in general acelasi : sa primeasca cit mai multi bani de la periferie si sa imprumute cit mai mult la centru ( fenomen studiat in Grecia sau Franta, valabil insa oriunde ). Orice banca ce se dezvolta in afara centrului principal risca sa fie absorbita de acesta din urma ( cazul lui Credit Lyonnais ). Raritatea intreprinzatorilor, atractia speculatiei, lipsa de incredere in economia regionala sau nationala din partea celor ce dispun de capital, deturnarea fiondurilor micilor depunatori prin retelele bancare sint tot atitea moduri de a concentra capitalul si in ultima instanta de a adinci decalajul intre centru si periferie.
Fluxul de marfuri
Fluxurile de sens unic in profitul cenrului sint rare dar au jucat in istorie un rol esential ( daca ar fi sa amintim doar tributul platit de principate Portii Otomane ) . Cazul general este cel al fluxurilor duble, disimetrice in defavoarea periferiei, furnizoare de materii prime. Chiar in cazul existentei unor resurse subsolice principalul profit revine tot centrului.
Fluxul de informatii :
Este singurul care este in 'favoarea' periferiei desi constituie doar o dovada in plus a subordonarii sale. Centrul da tonul in materie de cultura, moduri de viata, comportamente, valori, ideologii etc. Atractia exercitata de regiunile centrale este vecina adesea cu mitul iar modul lor de viata 'fascineaza ' periferia. Aceasta nu face decit sa faciliteze extinderea modelelor culturale din ariile centrale, cel mai adesea prin imitatie sistematica, servila si snobism ( cazul lui american way of life, mitizat atit in Occident cit mai ales dincoace de cortina de fier ). Consecinta ordinara a acestui flux informational inegal este destructurarea sau aculturarea periferiei care nu e totalmente negativa daca e insotita de fluxuri de capital. Fluxul invers este evident mai redus desi in ultimul timp exista un interes sporit pentru etnografie deci pentru modurile de viata traditionale, combinat cu turismul verde.
Este dificil de calculat soldul partial al schimburilor dintre doua CSS. Datele cantitative sint rare, iar cele calitative si mai si. Anchetele elaborate, de sute de pagini adeea, la moda, sint obositoare si subiective iar cifrele atit cit sint colectate ascund adesea dimensiunile reale ale fenomenelor si proceselor implicate in relatiile dintre diferitele CSS.
