|
|
|
Constructia corpului navei
1. Constructia planseelor
Planseul este structura de rezistenta formata dintr-o placa dreapta sau curba rezemata, intarita printr-o retea de bare si elemente de legatura.
Intr-un planseu sunt cuprinse doua parti constructive: invelisul planseului, format din table drepte sau curbe; osatura planseului, formata dintr-o retea de bare, drepte sau curbe, incrucisate.
Dupa forma lor, planseele care alcatuiesc corpul navei sunt de doua feluri: plane si curbe.
Planseele plane au caracteristic faptul ca atat tablele invelisului cat si barele osaturii sunt drepte.
Dupa gradul de participare la structura planseului, barele pot fi: de directie principala (detin ponderea numerica in cadrul osaturii planseului si preiau cea mai mare parte a sarcinii exterioare) si de incrucisare (dispuse perpendiculare sau aproape perpendicular pe cele de directie principala).
Planseele curbe au invelisul format din placi cu simpla sau dubla curbura si osatura din bare curbe.
Din punct de vedere constructiv, se deosebesc doua tipuri de plansee de fund: cu simplu fund si cu dublu fund.
Alegerea tipului de planseu de fund se face in functie de lungimea de calcul, L, a navei.
sunt specifice navelor destinate transportului de marfuri uscate si se compun din urmatoarele elemente: varanga cu inima; carlinga centrala; carlinga laterala; chila; invelisul fundului; invelisul gurnei; nervura verticala de rigidizare a varangei.
Varanga este elementul de osatura transversal, inclus in structura planseului de fund si avand capetele limitate de cele doua bordaje sau de tablele marginale.
Tabla marginala este tabla care limiteaza dublul fund in zona gurnei.
Elementul de osatura longitudinal, inclus in structura planseului de fund, situat in planul diametral al navei sau la o anumita distanta fata de acest plan, este denumit carlinga centrala, respectiv carlinga laterala.
sunt specifice navelor petroliere mai vechi si se compun din urmatoarele elemente: varanga din tancul central; varanga din tancul lateral; carlinga centrala sau carlinga centrala intarita; carlinga laterala; longitudinala de fund; longitudinala de gurna; chila; invelisul fundului; invelisul gurnei; montant al varangei; semimontant al varangei; montant al carlingei centrale; guseu de rigidizare a carlingii centrale; placuta de rigidizare a guseului; guseu de legatura intre carlinga centrala si varanga.
Elementul de osatura longitudinal sudat de invelisul fundului si a carui inaltime este mai mica decat a carlingilor se numeste longitudinala de fund.
sunt specifice navelor de
transport marfuri uscate, cu 
m si au in structura urmatoarele elemente:
varanga etanse; varanga cu inima; varanga schelet;
suport central; suport lateral; tabla marginala; chila; invelisul
fundului; invelisul gurnei; invelisul dublului fund; nervura de
rigidizare a varangei etanse; nervura de rigidizare a varangei cu
inima; profilul superior al varangei schelet; profilul inferior al
varangei schelet; montant al varangei schelet; montant al suportului lateral;
brachetul tablei marginale; brachetul suportului central.
sunt specifice navelor de lungimi mari si se compun din urmatoarele elemente: varanga etanse; varanga cu inima; suport central; suport lateral; longitudinala de fund; longitudinala de dublu fund; tabla marginala; chila; invelisul fundului; invelisul gurnei; invelisul dublului fund; nervura de rigidizare a varangei cu inima; montant de rigidizare a suportului lateral; brachet al tablei marginale; brachet al suportului central; brachet de prindere a longitudinalelor de varange etanse.
Elementul de osatura longitudinal sudat de invelisul dublului fund si a carui inaltime este mai mica decat a suportilor se numeste longitudinala de dublu fund.
Exista mai multe criterii de clasificare a planseelor de bordaj, astfel:
dupa forma lor: plansee de bordaj plane (dispuse in zona centrala a corpului navei), curbe (dispuse in zonele de la extremitatile navei);
din punct de vedere constructiv: plansee de bordaj cu simplu bordaj si cu dublu bordaj;
dupa pozitia lor pe inaltime: plansee de bordaj inferioare si dintre punti.
Conturul de rezemare al unui planseu de bordaj inferior este determinat de: fundul navei; puntea inferioara si doi pereti etansi consecutivi.
Conturul de rezemare al unui planseu de bordaj dintre punti este determinat de: doua punti consecutive; doi pereti transversali etansi consecutivi.
sunt specifice navelor pentru
transportul marfurilor uscate si se recomanda folosirea lor
si la navele vrachiere, petroliere, mineraliere cu 
m.
Elemente de structura: coasta simpla sau coasta de cala; coasta de interpunte; coasta de suprastructura; stringher de bordaj; invelisul bordajului; centura puntii intermediare; centura puntii principale; centura puntii suprastructurii; nervura de rigidizare a stringherului de bordaj; guseu de legatura intre stringherul de bordaj si coasta simpla.
In principiu, osatura transversala a planseelor de bordaj este formata din coaste simple, completata, uneori, cu coaste intarite si intermediare.
Coasta este elementul de osatura transversal, cuprins intre varanga sau guseul de gurna si traversa sau invelisul puntii, care asigura forma si rigiditatea planseului de bordaj in plan vertical-transversal.
Coastele simple sunt formate din diferite tipuri de profile si se dispun, unele de altele, la anumite distante denumite regulamentare sau intercostale.
Elementul de osatura longitudinal care asigura forma si rigiditatea planseului de bordaj in plan orizontal-longitudinal este denumit stringher de bordaj.
Stringherii de bordaj se utilizeaza:
la navele pentru transportul marfurilor uscate obisnuite cu L > 30 m, in zonele: compartimentului masini, picurilor si tancurilor de balast sau combustibil din afara dublului fund;
la navele pentru transportul marfurilor uscate prevazute cu intarituri pentru gheata, la petroliere, vrachiere cu bordajul simplu sau dublu, pe toata lungimea corpului.
sunt specifice navelor petroliere, vrachiere, mineraliere, cu L > 180 m, care reclama luarea unor masuri constructive severe privind asigurarea rezistentei longitudinale a corpului.
Elemente componente: coasta cadru sau coasta intarita; stringher de bordaj; longitudinala de bordaj exterior; longitudinala de bordaj interior; nervura de rigidizare a coastei cadru sau a coastei intarite; invelisul bordajului exterior; centura puntii principale; invelisul bordajului interior.
Elementul de osatura longitudinal sudat de invelisul bordajului si a carui inaltime este mai mica decat a stringherului poarta denumirea de longitudinala de bordaj.
Constructia de rigidizare a corpului navei, dispusa longitudinal-orizontal, formata dintr-un invelis intarit cu elemente de osatura transversale si longitudinale, poarta denumirea de punte.
Puntea extinsa pe toata lungimea navei si din bord in bord, care inchide corpul etans la partea superioara, este denumita punte principala.
In afara de puntea principala, navele mai sunt prevazute si cu alte punti. Exista mai multe criterii de clasificare a acestor punti:
din punct de vedere al extinderii lor: punti continue si partiale;
dupa pozitia pe verticala, in raport cu puntea principala: punti inferioare si superioare;
dupa pozitia pe lungimea navei: puntea duneta, puntile castelului central, puntea teuga;
din punct de vedere constructiv: punti cu invelis din lemn, cu invelis metalic, cu invelis metalic acoperit cu o captuseala din lemn.
Daca amplasarea castelului este facuta la una dintre extremitatile navei, atunci in zona acestuia puntea partiala imediat superioara puntii principale este considerata a dunetei, respectiv a teugii.
Planseul a carui placa de baza apartine unei punti este denumit planseu de punte.
sunt specifice puntilor principale, inferioare si superioare, ale navelor pentru transportul marfurilor uscate construite in sistem de osatura transversal.
Elemente componente: traversa puntii; traversa de capat a puntii; semitraversa puntii; semitraversa intarita a puntii; nervura de rigidizare a semitraversei intarite (cadru) a puntii; rama transversala a gurii de magazie; nervura orizontala de rigidizare a ramei transversale a gurii de magazie; curentul (cadrul) de punte din PD; nervura de rigidizare a curentului (cadru) de punte din PD; curent de punte din dreptul ramei longitudinale a gurii de magazie; rama longitudinala a gurii de magazie; nervura orizontala de rigidizare a ramei longitudinale a gurii de magazie; tabla lacrimara a puntii; invelisul puntii; guseu de legatura intre rama transversala a gurii de magazie si invelisul puntii; guseu de legatura intre rama longitudinala a gurii de magazie si invelisul puntii; guseu de legatura intre curentul de punte si traversa (semitraversa) puntii.
Osatura transversala a planseului de punte prezentat se compune din: traverse, traverse de capat, semitraverse, semitraverse intarite, ramele transversale ale gurii de magazie.
Elementul de osatura transversal, inclus in structura planseelor de punte si avand capetele prinse de cele doua bordaje, respectiv de doi pereti longitudinali sau de un perete longitudinal si de un bordaj, se numeste traversa puntii.
Elementele de osatura transversal, inclus in structura planseelor de punte si avand capetele prinse de un bordaj si respectiv de o rama longitudinala a gurii de magazie se numeste semitraversa navei.
Decuparea dreptunghiulara prevazuta in punte cu scopul de a permite efectuarea operatiunilor de incarcare (descarcare) la bord (de la bord) a marfurilor transportate de catre nava se numeste gura de magazie.
Elementul de osatura, apartinand planseului de punte, care asigura rigidizarea laturii transversale a gurii de magazie se numeste rama transversala a gurii de magazie.
Elementul de osatura longitudinal dispus in planul diametral sau la o anumita distanta de acest plan si care asigura rigiditatea vertical-longitudinala a puntii se numeste curent de punte (central sau lateral).
Elementul de osatura, apartinand planseului de punte, care asigura rigidizarea laturii longitudinale a gurii de magazie se numeste rama longitudinala a gurii de magazie.
Pontilul este un element de structura vertical, dispus intre doua punti sau intre puntea inferioara si fundul navei in scopul maririi rezistentei locale si stabilitatii planseului de punte.
Dupa locul de dispunere, se deosebesc: pontili de calda (dispusi intre planseele corespondente ale puntii inferioare si fundului, respectiv dublului fund) si pontili de interpunti (dispusi intre planseele corespondente a doua punti succesive).
Din punct de vedere constructiv, se deosebesc: pontili tubulari si pontili din profile.
- sunt specifice puntilor principale ale navelor petroliere, vrachiere, mineraliere construite in sistem de osatura longitudinal sau combinat. De asemenea, acest tip de plansee poate fi utilizat si la constructia puntilor principale ale unor nave pentru transportul marfurilor uscate, puternic solicitate la incovoiere longitudinala.
Elemente componente: traversa intarita a puntii sau traversa intarita a puntii din zona tancului central; nervura de rigidizare a traversei intarite a puntii; traversa cadru a puntii din zona tancului central; traversa de capat a puntii; semitraversa intarita a puntii; nervura de rigidizare a semitraversei intarite a puntii; rama transversala a gurii de magazie; nervura orizontala de rigidizare a ramei transversale a gurii de magazie; curentul (cadru) de punte din PD; nervura de rigidizare a curentului cadru din PD; curent de punte din dreptul ramei longitudinale a gurii de magazie; rama longitudinala a gurii de magazie; nervura orizontala de rigidizare a ramei longitudinale a gurii de magazie; longitudinala de punte; tabla lacrimara a puntii; invelisul puntii; guseu de legatura intre rama transversala a gurii de magazie si invelisul puntii; guseu de legatura intre rama longitudinala a gurii de magazie si invelisul puntii; guseu de legatura intre curentul de punte si semitraversa intarita a puntii sau traversa intarita a puntii din zona tancului central; guseu de legatura intre curentul de punte si longitudinala de punte.
Elementul de osatura longitudinal sudat de invelisul puntii si a carui inaltime este mai mica decat a curentului de punte este denumit longitudinala de punte.
Peretii sunt constructiile de rigidizare vertical-transversale, respectiv vertical-longitudinale, dispuse in interiorul corpului navei si care asigura compartimentarea acestuia.
Clasificarea peretilor se poate face dupa mai multe criterii.
Dupa modul de dispunere, se deosebesc:
pereti transversali, care asigura rigidizarea vertical-transversala a corpului nave;
pereti longitudinali, care asigura rigidizarea vertical-longitudinala a corpului navei.
Dupa modul in care realizeaza compartimentarea spatiului interior al corpului navei, se deosebesc:
pereti etansi (la lichide si la gaze), care se extind pana la puntea principala si nu permit transferul lichidelor sau gazelor intre compartimentele ce le delimiteaza;
peretii usori, care nu asigura etanseitatea intre compartimentele ce le delimiteaza.
Din punct de vedere constructiv, se deosebesc:
pereti plati, formati din plansee plane;
pereti grofati, formati din cute paralele de tabla.
Dupa extinderea pe inaltimea si inaltimea respectiv lungimea corpului navei, se deosebesc:
pereti cu extindere totala;
pereti cu extindere partiala.
Din punct de vedere constructiv, peretii plati se asimileaza cu planseele plane ale caror elemente de osatura sunt reprezentate prin bare verticale si orizontale.
Peretii construiti in sistem de osatura vertical sunt specifici cargourilor construite in sistem de osatura transversal si petrolierelor, respectiv vrachierelor, construite in sistem de osatura combinat.
Acestia au in componenta urmatoarele elemente: montant de cala; montant de interpunte; tablele invelisului peretelui transversal.
Peretii construiti in sistem de osatura orizontal sunt specifici navelor mari construite in sistem de osatura longitudinal, spargatoarelor de gheata si navelor prevazute cu intarituri pentru gheata.
Acestia au in componenta urmatoarele elemente: orizontala, montant intarit, nervura de rigidizare a montantului intarit, invelisul peretelui transversal.
Elementul de osatura vertical, inclus in structura peretilor, avand capetele prinse de fundul navei (dublul fund) si respectiv de o punte sau de doua punti succesive se numeste montant (montant intarit).
Elementul de osatura care asigura rigidizarea orizontal-transversala, respectiv orizontal-longitudinala, a peretilor construiti in sistem de osatura vertical se numeste orizontala intarita.
Acestia sunt utilizati la navele moderne, in special la petrolierele si mineralierele mari construite in sistem de osatura longitudinal sau combinat si la navele fluviale. Cutele acestor pereti se realizeaza dupa diferite tipuri de profile: patrat, dreptunghiular, ondulat, triunghiular.
Dupa directia de dispunere a cutelor se deosebesc: pereti cu gofre orizontale si pereti cu gofre verticale.
Elemente constructive: montant intarit; gofra orizontala a peretelui transversal; tabla plana inferioara a peretelui transversal; tabla plana superioara a peretelui transversal.
2. Constructia extremitatilor navei
Extremitatile navei sunt: etrava si etamboul.
Etrava este constructia de rezistenta care inchide nava la extremitatea anterioara.
Etrava are urmatoarele functiuni:
preia sarcinile dinamice determinate de eventualele loviri ale provei de cheu sau de alte nave pe timpul manevrelor de acostare;
preia sarcinile dinamice determinate de lovirea fundului apei sau a unor obstacole;
preia sarcinile dinamice determinate de impactul cu blocurile de gheata, pe timpul navigatiei in zonele cu gheturi.
La navele de transport, se intalnesc urmatoarele forme de etrave: drepte, curbe fara bulb, curbe cu bulb, formate din doua segmente de linie dreapta sau curba cu inclinari diferite.
Din punct de vedere constructiv, se deosebesc: etravele din otel forjat sau laminat, etravele din otel turnat, etravele din table fasonate si sudate.
Acest tip este intalnit mai rar si numai la unele remorchere sau nave de pescuit mici, care sunt prevazute cu chila masiva (chila de forma unei bare de otel forjat sau laminat cu sectiunea dreptunghiulara).
Acest tip este specific navelor care suporta solicitari puternice la prova (spargatoare de gheata etc.).
Este specifica navelor de transport care nu necesita intarituri pentru gheturi sau la navele prevazute cu intarituri pentru gheturi de clasa inferioara.
Etamboul este constructia de rezistenta care inchide nava la extremitatea posterioara.
El indeplineste urmatoarele functiuni:
sustine si protejeaza carma, in cazul lovirii pupei navei de fundul apei sau de unele obstacole;
sustine elicea centrala, la navele prevazute cu un numar impar de elice;
preia sarcinile dinamice determinate de functionarea elicei si carmei, la navigatia cu viteze mari si pe furtuna;
preia sarcinile dinamice determinate de impactul cu blocurile de gheata, pe timpul navigatiei in zonele cu gheturi.
Forma etamboului depinde de: forma corpului navei la pupa; tipul si numarul propulsoarelor; forma penei carmei; destinatia navei.
Etambourile se pot clasifica dupa diferite criterii.
Din punct de vedere constructiv, se deosebesc:
etambouri masive: executate dintr-o bucata de otel turnat; executate din mai multe bucati separate de otel turnat, forjat sau laminat, care se imbina intre ele prin sudura;
etambouri din table de otel sudate;
etambouri mixte, la care unele elemente sunt executate din tabla de otel, iar altele din otel turnat, forjat sau laminat, imbinate, apoi, prin sudura.
Dupa tipul de propulsor utilizat de nava, se deosebesc:
etambourile navelor cu propulsor de tip elice: pentru navele cu elice centrala (inchise si deschise); pentru navele fara elice centrala;
etambourile navelor care utilizeaza propulsoare diferite de elice si navelor remorcate.
Etamboul masiv inchis din otel turnat este specific navelor prevazute cu o elice, dispusa central, si cu carma necompensata. Acest tip de etambou cuprinde urmatoarele elemente componente: etamboul carmei, nervura transversala de rigidizarea etamboului carmei; etamboul elicei; nervura transversala de rigidizare a etamboului elicei; talpa etamboului; calcaiul etamboului carmei; ochiul balamalei de sustinere a carmei; ochiurile balamalelor de ghidare a carmei; butucul etamboului elicei; camera de apa.
Etamboul masiv simplu din otel turnat (etamboul carmei) este specific navelor prevazute cu numar par de elice, respectiv navelor remorcate sau navelor care utilizeaza propulsoare diferite de elice.
Etamboul deschis din table sudate este utilizat la majoritatea navelor de transport actuale, prevazute cu o elice si carma compensata.
Constructia intariturilor speciale ale navei
La navigatia pe mare agitata sau in regiunile cu gheturi, apar sarcini dinamice deosebite, care solicita suplimentar structura corpului navei. In acest context, anumite zonele ale corpului, mai puternic supuse solicitarilor dinamice amintite, impun luarea unor masuri speciale de intarire a structurii de rezistenta.
Sarcinile dinamice suplimentare ce apar in zona
extremitatii prova se datoreaza, in special, actiunii
valurilor. In scopul asigurarii rezistentei la actiunea acestor
sarcini, sunt prevazute intarituri speciale ale structurii, care se
extind, de la perpendiculara prova spre pupa, pe o distanta
egala cu 
, pentru bordaje si 
, pentru fund. De regula, aceste intarituri cuprind
doua portiuni distincte, si anume:
portiunea picului prova;
portiunea din pupa picului prova.
Portiunea picului prova se extinde de la etrava pana la peretele picului prova si este intarita dupa cum urmeaza:
coastele au modulul de rezistenta mai mare decat cele din zona centrala si sunt dispuse la cel mult 600 mm, una fata de alta;
varangele sunt mai inalte si au grosimea inimilor cu cca. 1 mm mai mare decat a celor din zona centrala;
in continuarea carlingii centrale din zona magaziilor de marfuri este prevazuta o carlinga intrerupta la varange;
in zona in care nu se poate monta carlinga centrala, platbandele superioare ale varangelor vor trebui sa fie sudate intre ele, in planul diametral, printr-un cornier sau alt tip de profil;
cel putin, pana la puntea situata deasupra liniei de incarcare de vara se prevad traverse nepuntite sau alte constructii, cu rezistenta echivalenta, dispuse intre ele: pe lungime, la doua intervale de coasta, iar pe inaltime, la 2 m;
traversele nepuntite se imbina cu coastele corespunzatoare si cu diafragma de ruliu din PD;
la fiecare rand de traverse nepuntite, se prevad stringheri de bordaj, formati din inimi de tabla;
daca proba este prevazuta cu bulb, atunci acesta se rigidizeaza astfel: in plan orizontal, prin intermediul unor platforme dispuse la cel mult 2 m una fata de alta si in PD, printr-un perete de ruliu sau printr-o carlinga, in continuarea carlingii centrale;
platformele de rigidizare orizontala ale bulbului au grosimea egala cu a stringherilor de bordaj si sunt sustinute de traverse, dispuse la fiecare coasta;
peretele de ruliu al bulbului este intarit prin montanti, dispusi la fiecare interval de coasta;
in cazul in care, pentru picul prova, apare ca rationala adoptarea sistemului de osatura longitudinala, acest sistem poate fi admis in urma unei examinari a registrului de clasificare.
Diafragma de ruliu este o tabla dispusa in PD al tancului de asieta din picul prova, cu rolul de a micsora influenta negativa a suprafetei libere a lichidului asupra stabilitatii transversale.
Portiunea din pupa picului prova
se extinde de la peretele picului prova pana la sectiunea
situata, fata de perpendiculara prova, la pentru bordaje si
pentru fund.
Sarcinile dinamice suplimentare ce apar in zona extremitatii pupa sunt determinate, in principal, de: actiunea valurilor si actiunea maselor de apa aruncate asupra corpului de palele elicelor in miscare. Totodata, structura pupei este supusa unor vibratii locale. Intariturile speciale, impuse de actiunea acestor sarcini, se aplica la structura picului pupa si boltei pupei.
Solicitarile suplimentare ale structurii de rezistenta din zona compartimentelor masini si caldari se datoreaza urmatoarelor cauze: intreruperea partiala sau totala a unor punti intermediare; prezenta unor forte de greutate concentrate; prezenta fortelor de inertie generate de organele mobile ale masinilor ; vibratiile locale intretinute de masinile de propulsie.
In mod obisnuit, se intalnesc doua categorii de nave ce naviga prin regiunile cu gheturi, si anume:
spargatoarele de gheata;
navele de transport care naviga in urma spargatoarelor de gheata;
La navele mentionate mai inainte, registrele de clasificare prevad intarituri speciale, pentru zonele corpului care sunt supuse sarcinilor dinamice suplimentare determinate de impactul cu blocurile de gheata. Totodata, registrele de clasificare acorda, navelor ce naviga prin gheturi, diferite simboluri, semnificand extinderea si robustetea intariturilor speciale aplicate.
Registrul Naval Roman prevede, pentru navele ce naviga in regiunile in regiunile cu gheturi sparte, completarea simbolului de clasa cu unul din urmatoarele simboluri: G 60, G 50, G 40, G 30, G 20, dupa cum urmeaza:
semnul G 60 se acorda navelor care pot sa navige in urma spargatorului de gheata, prin gheturi sparte in blocuri mari, in marile polare;
semnul G 50 se acorda navelor care pot sa navige in urma spargatorului de gheata, prin gheturi sparte, in marile polare si alte regiuni cu conditii de inghet similare;
semnul G 40 se acorda navelor care pot sa navige in urma spargatorului de gheata, prin gheturi dispersate sparte, in marile subpolare supuse inghetului;
semnul G 30 se acorda navelor care pot sa navige in urma spargatorului de gheata, prin gheturi dispersate sparte marunt, in Marea Baltica si in alte regiuni cu conditii de inghet similare;
semnul G 20 se acorda navelor care pot sa navige in urma spargatorului de gheata, prin gheturi sparte marunt, in Marea Neagra si Marea Baltica in conditii de inghet usoare.
4. Constructiile anexe
Dupa modul de dispunere fata de structura ce delimiteaza corpul etans al navei, constructiile anexe se clasifica in doua categorii, si anume:
constructiile anexe dispuse in interiorul corpului etans: tancurile; postamentele generatoarelor de abur, masinilor si mecanismelor de la bord; tunelele liniilor de arbori si tuburile etamboului;
constructiile anexe dispuse in exteriorul corpului etans: suprastructurile si rufurile; parapetele si balustradele; arborada si greementul; chilele de ruliu si cavaletii arborilor portelice.
Tancul este constructia anexa, dispusa in interiorul corpului etans al navei, destinata depozitarii de produse lichide. Definitia nu se refera la tancurile care constituie magazii de marfa la tancurile petroliere.
Tancurile se pot clasifica dupa diferite criterii, astfel:
in functie d produsul lichid pe care il depoziteaza, tancurile pot fi: de balast; de combustibil; de ulei; de apa tehnica si potabila;
dupa modul de dispunere pe lungime, se deosebesc: tancurile din picuri sau de asieta; tancurile din zona magaziilor de marfa; tancurile din zona compartimentului masini;
dupa modul de dispunere pe inaltime, se deosebesc: tancurile din dublul fund si de gurna; tancurile - magazie (deep-tanks); tancurile de antiruliu (wing-tanks);
din punct de vedere constructiv, se deosebesc: tancurile structurale si tancurile nestructurale.
Apa de mare care se ambarca la bordul navei, in scopul asigurarii calitatilor nautice pe timpul navigatiei fara marfa, poarta denumirea de balast.
Greutatea balastului necesar pe timpul
navigatiei fara marfa reprezinta 
sau 
.
Balastul indeplineste urmatoarele roluri:
asigura o stabilitate, o asieta si o pozitie transversala bune;
asigura suprafata de deriva necesara obtinerii unei stabilitati de drum bune;
asigura pescajul pupa necesar functionarii in conditii bune a elicei si a carmei.
Balastul este introdus in tancurile de balast, prevazute atat in dublul fund cat si in afara acestuia. Modul de amplasare longitudinala si transversala a tancurilor de balast este ilustrat in figura urmatoare, astfel: 1-tanc din dublul fund; 2-tanc de gurna; 3-tanc din picul prova (de asieta); 4-tanc din picul pupa (de asieta); 5-tanc-magazie (deep-tank); 6-tanc de antiruliu (wing-tank).
Aceste tancuri au denumirea specifica lichidelor pe care le depoziteaza si sunt dispuse in dublul fund sau in afara dublului fund.
Tancurile de combustibil lichid sau de apa din afara dublului fund pot fi amenajate lateral sau transversal.
Postamentele sunt constructiile anexe care asigura sustinerea si fixarea de corpul navei a generatoarelor de abur, masinilor si mecanismelor de la bord.
Postamentele indeplinesc urmatoarele functiuni principale:
constituie reazeme pentru masinile sau mecanismele pe care le sustin;
asigura fixarea masinilor si mecanismelor sustinute de elementele osaturii corpului navei;
preiau si transmit corpului navei sarcinile statice si dinamice determinate de greutatea, respectiv functionarea masinilor si mecanismelor, pe care le sustin;
preiau si transmit corpului navei sarcinile dinamice de inertie, ce se asociaza maselor masinilor si mecanismelor sustinute, pe timpul oscilatiilor de ruliu si de tangaj;
participa la asigurarea rezistentei locale a corpului navei in zona de dispunere.
In domeniul naval se utilizeaza doua tipuri de generatoare de abur: acvatubulare (cu apa in tuburi) si ignitubulare (cu flacara in tuburi), existand pentru fiecare tip cat un postament cu particularitati.
Dupa rolul pe care il indeplinesc la bord, masinile si mecanismele navele se impart in doua categorii, si anume: principale (de propulsie) si auxiliare. Daca se are in vedere principiul de functionare, atunci masinile si mecanismele montate la bordul navelor pot sa fie: cu piston si rotative.
La navele care au compartimentul masini amplasat in zona centrala, legatura intre arborele motor si arborele portelice se realizeaza prin linia de arbori intermediari.
Tunelul liniei de arbori este constructia anexa etanse si rezistenta, dispusa intre peretele transversal din pupa compartimentului masini si peretele picului pupa, care asigura protectia liniei de arbori intermediari.
Tubul etambou este constructia anexa care asigura etanseitatea iesirii arborelui portelice din corpul navei.
In principiu, tubul etambou are forma cilindrica si se executa din otel turnat sau din tabla, corespunzator prelucrata si sudata.
La capete, tubul etambou este prevazut cu garnituri de etansare denumite presetupe.
Suprastructura este o constructie situata deasupra puntii principale care se intinde pe toata latimea navei.
Ruful este o constructie situata deasupra puntii principale care nu se intinde pe toata latimea navei.
Suprastructurile si rufurile indeplinesc urmatoarele roluri:
limiteaza spatii care sunt folosite pentru diferite amenajari;
in anumite conditii, pot limita spatii de depozitare a unor marfuri;
daca sunt inchise etans, atunci participa la asigurarea unei rezerve de flotabilitate sporita;
asigura o protectie corespunzatoare a compartimentelor de masini si caldari;
imbunatatesc conditiile de navigatie;
participa la asigurarea rezistentei corpului navei la solicitarile statice si dinamice.
Dupa modul de dispunere pe lungimea navei, se deosebesc:
suprastructuri continue, care se intind pe toata lungimea navei, fara intreruperi;
suprastructuri razlete, care sunt dispuse in anumite zonele ale navei.
Particularitatile constructive ale suprastructurilor continue atribuie navelor, care le utilizeaza, urmatoarele denumiri: awning-deck (punte de manevra); shade-deck (punte-tenda); shelter-deck (punte de adapost).
Nava de tip awning-deck are suprastructura continua, fara decupari in punte sau in bordaje. Spatiul limitat de suprastructura este folosit ca adapost impotriva radiatiilor solare, valurilor, ploilor, iar uneori pentru transportul de pasageri, marfuri usoare sau animale.
Nava de tip shade-deck are suprastructura continua, prevazuta cu decupari in bordaje. Spatiul limitat de aceasta nefiind etans este folosit ca adapost importiva radiatiilor solare si a ploilor.
Nava de tip shelter-deck are suprastructura continua, prevazuta cu decupari in punte. Spatiul limitat de suprastructura este destinat incarcaturii de marfuri. Nava cu shelter-deck deschis este tipul la care spatiul limitat de suprastructura nu se incarca cu marfa.
La nava cu shelter-deck inchis spatiul limitat de suprastructura se poate incarca cu marfa.
Suprastructurilor razlete li s-au atribuit denumiri specifice zonelor de dispunere, astfel: castel prova sau teuga, castel central, castel pupa sau duneta.
Parapetul (balustrada) este o constructie anexa, exterioara corpului navei, dispusa in continuarea bordajului deasupra puntii superioare, careia ii asigura protectia laterala.
Parapetele sau balustradele sunt instalate pe toate portiunile deschise ale puntilor suprastructurilor si rufurilor. Ele indeplinesc urmatoarele functiuni:
asigura protectia membrilor echipajului sau a pasagerilor care se deplaseaza pe puntea superioara;
servesc la fixarea unor marfuri pe punte.
Arborada si greementul sunt constructii anexe, exterioare corpului navei, dispuse deasupra puntii principale, cu rolul de a sustine si de a asigura manevra unor elemente ale instalatiei de incarcare-descarcare si a diferitelor sisteme de semnalizare.
Dupa rolul pe care il indeplinesc la nava, se disting urmatoarele tipuri de catarge (arbori):
catargele pentru propulsie;
catargele pentru incarcare;
catargele pentru semnale;
coloanele pentru bigi;
macaralele speciale.
Dupa posibilitatea modificarii inaltimii lor pot fi:
catarg cu arboretul rabatabil;
catarg cu arboretul telescopic.
Bigile de incarcare se construiesc in mod asemanator catargelor, de care se prind prin intermediul unor articulatii ce la permit rotirea in planurile vertical si orizontal.
Vergile sunt grinzi metalice sau din lemn, orizontale, prinse de arbore sub forma de cruce, cu rolul de a sustine antenele si elementele de semnalizare vizuala.
Ghiul este o grinda metalica sau din lemn, articulata la un capat in partea de jos a catargului, de care se prinde marginea inferioara a unei vele trapezoidale numita randa.
Picul este o grinda metalica sau din lemn, articulata la un capat in partea de sus a catargului, de care se prinde marginea superioara a randei.
Catargele sunt mentinute in pozitia impusa cu ajutorul unor parame vegetale sau metalice denumite manevre fixe.
Straiurile sunt manevrele fixe ce sustin catargul spre prova.
Sarturile sunt manevrele fixe ce sustin catargul in sens lateral si spre pupa.
Pataratinele sunt manevrele fixe care sustin partile superioare ale catargului in sens lateral si spre pupa.
Sustinerea si manevrarea componentelor arboradei se realizeaza cu ajutorul unor parame vegetale sau metalice denumite manevre curente.
Greementul navei cuprinde manevrele fixe si manevrele curente.
Chila de ruliu (aripa de ruliu) este o constructie anexa, exterioara corpului etans, dispusa in zona gurnei, perpendiculara pe suprafata invelisului si are scopul de a atenua oscilatiile transversale ale navei.
Constituind un apendice, chila de ruliu mareste rezistenta la inaintare a navei. Dispunerea chilei de ruliu este considerata corecta daca in ¤ are directia dreptei ce uneste centrul G, de greutate al navei, cu punctul A, de intersectie a prelungirilor liniei bordului si liniei fundului.
Cavaletul arborelui portelice este constructia anexa care sustine arborele portelice la si dupa iesirea sa din corpul navei.
Cavaletii sunt supusi urmatoarelor solicitari:
solicitari constante, datorate greutatii elicei si greutatii capatului arborelui portelice din afara corpului;
solicitari variabile, datorate neuniformitatii presiunii hidrodinamice pe palele elicei in rotatie;
solicitari neuniforme, care pot sa apara in caz de avarii.
