Ce este reciclarea
Recuperarea si reutilizarea
resurselor reciclabile reprezinta mijloace de solutionare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul
restrictiv al resurselor.
Reciclarea este
un concept al secolului xx si
a aparut ca una din posibilitatile de a limita risipa si de a utiliza mai eficient
resursele. A devenit din ce in ce mai clar
ca industrializarea si cresterea sustinuta a populatiei au condus la consumarea unor cantitati de resurse din ce in ce
mai mari.
De ce s-a intamplat acest lucru? Pentru ca societatea moderna s-a bazat pe filosofia
ca Cosmosul e infinit . Particularizand,
oamenii au considerat la fel si Pamantul
si resursele acestuia. In acest
mod, industria s-a dezvoltat
avand la baza axioma ca resursele sunt infinite. Daca o mina
se epuiza, o alta
noua intra in exploatare. Daca rezervele unei
natiuni se epuizau, populatia putea emigra. Daca resursele Europei
se epuizau, europenii puteau descoperi noi teritorii. Astfel, in acest
ritm a aparut
foarte curand problema deseurilor si al limitarii resurselor. Industria moderna este
focalizata pe cum sa se produca ieftin,
nu pe cum sa se conserve ecosistemul.
Multe tari au abordat deja problema
recuperarii si recircularii resurselor refolosibile si au trecut la o coordonare unitara a acestei
activitati. S-au intensificat
actiunile pentru actiunile de reglementare a activitatilor de recuperare, cele pentru stabilirea
formelor organizatorice de colectare, precum si eforturile de cercetare pentru gasirea celor mai
eficiente cai
de recuperare si valorificare a materialelor refolosibile.
In domeniul reciclarii se impun urmatoarele strategii
1. Prevenirea formarii deseurilor;
2. Valorificarea deseurilor
prin optimizarea sistemelor de colectare;
3. Eliminarea finala a deseurilor care nu si-au gasit o valorificare.
Conceptul de reciclare cuprinde 3 categorii
- transformarea naturala;
- transformarea in circuit deschis;
- transformarea in circuit inchis.
Transformarea naturala
Mediul natural se ghideaza dupa dictonul Nimic nu se pierde,
totul se transforma .
Plantele realizeaza fotosinteza prin dioxidul de carbon absorbit de frunze
cu ajutorul energiei solare si elibereaza
oxigenul. Pentru a putea supravietui,
plantele transforma compusii anorganici in proteine si
substante organice. Acestea sunt principalele sustinatoare ale vietii pe Terra. Celelalte vietuitoare isi
procura hrana si oxigenul prin
intermediul plantelor.
Animalele si omul consuma
plantele si folosesc materia organica in crearea
de utilitare. Animalele
alcatuiesc lantul trofic, ierbivorele sunt consumate de carnivore, la randul lor sacrificate
de om. Animalele
mici, insectele, bacteriile descompun copacii cazuti, plantele si animalele
moarte in substante anorganice si astfel circuitul
este reluat.
Ecosistemul este
alcatuit din 5 componente: energie solara, materie anorganica, producatori de materie organica, consumatori de materie organica, agenti de descompunere.
Acest
circuit al transformarii naturale
continua de milioane de ani
in cel mai
desavarsit echilibru,
independent de nasterea si prabusirea civilizatiilor.
In mediul natural totul este prelucrat
fara pierderi. Daca una din cele
5 componente dispare apar dezechilibre majore. Astfel, daca ar exista
doar plante verzi, s-a estimat
ca acestea ar consuma dioxidul de carbon in 26 de ani.
Transformarea in circuit deschis
Epuizarea resurselor naturale, ploile acide, incalzirea globala, distrugerea stratului de ozon, contaminarea apelor, sunt generate din afara ecosistemului. Astfel se observa ca problemele
apar atunci cand activitatile umane creaza o circulatie artificiala a substantelor in afara ecosistemului.
Transformarea in circuit deschis este
posibila atunci cand mediul este
capabil sa accepte deseuri pentru reciclare. Daca deseurile sunt acceptate de mediu nu apar
probleme si astfel de substante pot fi fabricate in continuare fara a cauza dezechilibru in mediu Un exemplu
este plasticul biodegradabil care se descompune
natural.
