|
|
|
Fluxul magnetic
Fluxul magnetic, notat generic cu 
, este o marime derivata care a fost
introdusa in teoria macroscopica a campului electromagnetic pentru
a determina global (relativ la o suprafata S din campul Ω) starea magnetica a
campului electromagnetic.
Fluxul magnetic se defineste ca fiind fluxul
vectorului inductie magnetica 
(v. § 9.1.2), adica:
, (1.36)
in care Bn
este componenta pe directia normalei locale la suprafata S (in punctul P
S ) a vectorului inductiei
magnetice din punctul P
considerat: 
.
Rezulta ca fluxul magnetic este o marime scalara,
pozitiva sau negativa in functie de sensul ales pentru elementul
de arie orientat 
, adica de sensul versorului normalei locale 
la suprafata S in punctul PS considerat (numit sens de
referinta). Daca, la un sens de referinta 
dat, sensul vectorului
este astfel incat
valoarea fluxului magnetic , calculat cu integrala (1.36), rezulta pozitiv, atunci
sensul lui este si
asa-numitul sens al fluxului magnetic.
Unitatea de masura SI a fluxului magnetic poarta conventional numele de weber si are simbolul Wb.
Ecuatia dimensionala a fluxului magnetic rezulta din definitia (1.36) fiind:
(1.37)
Marimea derivata flux magnetic a fost introdusa in teoria macroscopica a campului electromagnetic datorita facilitatilor pe care le introduce in modelarea globala a campului magnetic si in numeroase aplicatii (ca, de exemplu, calculul circuitelor magnetice - v. cap.6).
