Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Circuite logice integrate realizate in tehnologie bipolara

Circuite logice integrate realizate in tehnologie bipolara


Circuitele logice integrate realizate in tehnologie bipolara au cunoscut in decursul timpului mai multe tipuri de structuri de baza cum ar fi: RTL, DTL, TTL, HTTL, etc.


1. Circuite logice RTL


Circuitele logice RTL (Rezistor-Tranzistor-Logic) prezinta structura de baza din fig. 9 si tabelul de adevar - tab. 6.

Functionare: Pentru x3=x2=x1=0 logic, VI1=VI2=VI3=0V si rezistentele RB1, RB2, RB3, din bazele celor 3 tranzistoare vor fi conectate la masa. In consecinta, tensiunile VBEi, cu i=1, 2, 3, vor fi zero si cele 3 tranzistoare vor fi blocate, deci IC1= IC2= IC3=0. Prin RC nu va circula nici un curent, deci pe RC nu vom inregistra nici o cadere de tensiune.



Intrucat V0=VCC-RC∙ΣICi, rezulta V0=+VCC, deci y=1 logic.


Tab. 6. Tabelul de adevar al

functiei SAU-NU (NOR)


x3

x2

x1

y

0

0

0

1

0

0

1

0

0

1

0

0

0

1

1

0

1

0

0

0

1

0

1

0

1

1

0

0

1

1

1

0


Fig. 9. Circuitul logic SAU-NU (NOR) RTL

Este suficient ca un singur tranzistor din cele trei sa fie saturat (xi=1, pentru orice i) pentru ca V0=VCEi≈0,1V, deci y=0 logic. Aceeasi situatie se repeta si in cazul in care doua sau chiar toate cele 3 tranzistoare primesc 1 logic la intrare. Analizand tabelul 6, observam ca functia logica indeplinita de circuitul din fig. 9 este SAU-NU (NOR).



2. Circuite logice DTL


Circuitele logice DTL (Dioda-Tranzistor-Logic) prezinta structura de baza din fig. 10 si tabelul de adevar - tab. 7.


Tab. 7. Tabelul de adevar al

functiei SI-NU (NAND)


x2

x1

y

0

0

1

0

1

1

1

0

1

1

1

0


Fig. 10. Circuitul logic SI-NU (NAND) DTL



Schema din fig. 10 provine din cea din fig. 7, in care rezistenta RB1 a fost inlocuita cu diodele D3 si D4, avand rolul de a asigura o deplasare cu 2·0,7V=1,4V a nivelului logic superior al intrarii portii, nivel care determina trecerea tranzistorului T din starea de blocare in cea de saturatie. In rest, functionarea este identica cu cea a circuitului SI-NU (NAND).



3. Familia TTL standard


Familia TTL standard este una dintre cele mai raspandite categorii de circuite logice integrate pe scara mica si medie.

Reprezentantul de baza al acestei familii, cu ajutorul caruia pot fi generate toate functiile logice, este poarta SI-NU (NAND).


3.1. Poarta NAND - TTL

Poarta NAND - TTL prezinta schema din fig. 11 a, simbolul logic din fig. 11 b si tabelul de adevar - tab. 8.

Diodele D1 si D2 protejeaza tranzistorul multiemiter T1 impotriva eventualelor tensiuni negative ce pot aparea pe intrari in timpul regimurilor tranzitorii. In regim stationar ele nu au nici un fel de importanta, motiv pentru care vor fi ignorate in continuare.

Tranzistorul multiemiter T1 asigura curentul de baza necesar tranzistorului defazor T2 care comanda etajul final de tip totem pole (in contratimp) realizat cu tranzistoarele T3 si T4. Acest tip de etaj final permite obtinerea unor timpi de propagare redusi, o crestere a imunitatii la perturbatii a portii si o scadere a rezistentei de iesire a acesteia (15W in stare 'L' si 70W in stare 'H').


Tab. 8. Tabelul de adevar al functiei NAND

x2

x1

y

0

0

1

0

1

1

1

0

1

1

1

0





b) simbol




a) schema

Fig. 11.  Poarta NAND - TTL


Functionare: Inlocuind jonctiunile tranzistorului multiemiter T1 cu diode, schema din fig. 11 a se transforma de maniera din fig. 12.

Se observa usor ca circuitul din fig. 12 este format dintr-un SI-pasiv (realizat de diodele DBE11, DBE12 si rezistenta R1), urmat de un inversor (realizat cu tranzistoarele T2, T3 si T4).

Intr-adevar, exceptand DBC1 care are rol de deplasare de nivel (v. familia DTL) si reamintind faptul ca semnalul din colectorul unui tranzistor evolueaza in antifaza fata de cel din baza si emiter, observam ca o crestere a nivelului semnalului din B2 va antrena o scadere a nivelului in B4 si - implicit - in y, simultan cu o crestere a nivelului in B3 si o scadere a acestuia in y. Concluzionand, cresterea nivelului in B2 conduce la o scadere - pe doua cai - a nivelului in y, inversarea semnalului fiind evidenta.





Fig. 12. O schema mai intuitiva a portii NAND - TTL


Functia SI-NU (NAND) a circuitului fiind demonstrata, tabelul de adevar 8 este verificat.


3.2. Inversorul TTL

In cele ce urmeaza, ne propunem transformarea circuitului NAND intr-un inversor (prin conectarea la +VCC a bornei de intrare B, fig. 12) si explicarea functionarii inversorului in paralel cu ridicarea caracteristicii de transfer a acestuia, fig. 13.

Starile tranzistoarelor in fiecare din zonele (1) (4), fig. 13, le vom centraliza in tabelul 9.

Functionare: In explicarea functionarii schemei, din motive de simplificare a expunerii, vom lua in consideratie urmatoarele valori:

VBE ON = 0,6V - pentru un tranzistor in RAN;

VBEsat = 0,7V - pentru un tranzistor in saturatie;

VCEsat  = 0,1V - pentru un tranzistor in saturatie;

VD = 0,7V - pentru o dioda in conductie.

Explicarea functionarii inversorului necesita luarea in consideratie a urmatoarelor zone:

Zona (1): 0 VI < 0,5. (1)

DBE11 este polarizata direct prin R1 de catre diferenta de potential VCC-VI. Intrucat DBE11 conduce, potentialul punctului B1 va fi:

VB1 = VI + VBE11sat = VI + 0,7. (2)

Tinand seama de relatiile 1 si 2, obtinem:

0,7 VB1 < 1,2           (3)

si intrucat

VB1 = VBC1 + VBE2 + R2IE2, (4)

putem scrie ca:

0,7 VBC1 + VBE2 + R2IE2 < 1,2.                                 (5)









Fig. 13.  Caracteristica de transfer a inversorului TTL


Rezulta ca jonctiunile BC1 si BE2 sunt insuficient polarizate si tranzistorul T2 este blocat. Prin urmare R2IE2=0, iar jonctiunile BC1 si BE2 vor fi supuse, fiecare, cate unei diferente de potential 0,35 VBC1 = VBE2 < 0,6, deci vor fi blocate. Tranzistorul T1 se va afla in situatia prezentata in fig. 14





Fig. 14.  Explicativa pentru starea tranzistorului T1


si anume:

VCE1 = VBE11 - VBC1, (6)

deci:

0,1 < VCE1 0,35,                    (7)

si T1 se afla in RAN, foarte aproape de saturatie.

Tranzistorul T2 este blocat deoarece VBE2 < 0,6V.

Tranzistorul T3 este blocat deoarece VBE3 = R2IE2 = 0.

Tensiunea V0(1) poate fi evaluata din fig 15, obtinuta din fig 12 prin eliminarea tranzistoarelor T1 (neinteresant) si T2, T3 (blocate).

Putem scrie:

V0(1) = VCC - R3IB4 - VBE4 - VD. (8)

Neglijand termenul R3IB4 (IB4 0), obtinem:

V0(1) ≈ VCC - VBE4 - VD = 5 - 0,7 - 0,7 = 3,6V. (9)

Pentru a stabili starea in care se afla T4, amintim ca VBE4=0,7V, deci exista





Fig. 15.  Explicativa pentru zona (1)


premise de saturatie. Din K II scris pe ochiul de circuit care contine jonctiunea BC4, obtinem:

R3IB4+VBC4-R4Ic4=0 (10)


si tinand seama ca R3IB4≈0 si Ic4≈I0 (curentul de sarcina), putem scrie:


VBC4≈R4I0. (11)

Cand poarta este in gol, deci fara sarcina cuplata la iesire, I0=0, VBC4=0 si tranzistorul T4, avand jonctiunea BE deschisa si jonctiunea BC blocata, se va afla in RAN.

Chiar si atunci cand poarta este in sarcina, curentul de iesire I0 nu poate depasi valoarea I0max=0,8 mA impusa de considerente legate de conservarea nivelului logic de la iesirea portii , ceeace conduce la un VBC4=R4∙I0max= 130∙0,8≈0,1 V, insuficient pentru a deschide jonctiunea BC4.

Rezulta ca T4 se afla neconditionat in RAN, fapt pe care-l consemnam in tab. 9.

Zona (2):

0,5 VI < 1,1.                   (12)

Din relatia 3.2 obtinem:

1,2 VB1 < 1,8.                               (13)

Potentialul punctului B1 este suficient pentru a deschide jonctiunile BC1 si BE2, dar insuficient pentru a deschide si jonctiunea BE3. Rezulta ca T3 este blocat in continuare.

T1 are ambele jonctiuni direct polarizate, deci este saturat.

T2 are jonctiunea BE2 direct si suficient polarizata.

VB2 = VB1 - VBC1 = VB1 - 0,6, (14)

si, tinand seama de relatiile 2 si 12, putem deduce:

VB2 = VI + 0,7 - 0,6 = VI + 0,1, (15)

deci :

0,6 VB2 < 1,2.   (16)

Eliminand din schema din fig. 12 tranzistoarele T1 (neinteresant) si T3 (blocat), obtinem schema din figura 16 cu ajutorul careia il putem calcula pe V0(2):

V0(2) = VCC - R3IC2 - VBE4 - VD. (17)

IC2 aN2IE2 = aN2(VB2 - VBE2)/R2.  (18)

V0(2) = VCC - aN2(VB2-VBE2)R3/R2 - VBE4 - VD. (19)

sau, datorita relatiei 15:

V0(2) = VCC - aN2(VI + 0,1 - VBE2)R3/R2 - VBE4 - VD. (20)

Al doilea termen din membrul drept al relatiei 20 reprezinta caderea de tensiune pe rezistenta R3:

VR3 = aN2(VI + 0,1 - VBE2)R3/R2.                               (21)





Fig. 16.  Explicativa pentru zona (2)



Starea tranzistorului T2 depinde de diferenta de potential:

VBC2 = VB2 - VB4 = VB2 - (VCC - VR3), (22)

a carei valoare maxima se determina astfel:

VBC2max = VB2max - (VCC - VR3max) = 1,2 - (5-1) < 0. (23)

In calculul lui VR3max, rel 21, am considerat aN2 1, VI = 1,1V si VBE2 = 0,6V.

Rezulta ca T2 se afla in RAN.

Procedand similar pentru T4, obtinem:

VBC4 = VB4 - VC4 = VCC - VR3 - (VCC-VR4)=VR4-VR3=R4I0-VR3, (24)

unde I0 este curentul de sarcina.

Comparand relatiile 24 si 11, observam ca VBC4 pentru zona 2 este mai mic decat VBC4 pentru zona 1, deci cu atat mai mult T4 se va afla in RAN.

Calculam V0 cu rel. 20 la limita din stanga a intervalului (2), v. fig. 13, cand VI = 0,5V, VBE2 = 0,6V, VBE4 = VD = 0,7V, si obtinem:

V0(2B) = 5 - aN2(0,5 + 0,1 - 0,6)R3/R2 - 0,7 - 0,7 = 3,6V,    (25)

ceeace confirma rezultatul obtinut anterior (relatia 9).

Pentru limita din dreapta a intervalului (2), in relatia 20 se inlocuiesc valorile: VI = 1,1V, VBE2 = 0,6V, VBE4 = 0,6V, rezultand:

V0(2C) = 5 - 1,6(1,1 + 0,1 - 0,6) - 0,6 - 0,7 = 2,7V. (26)

Asa cum se observa de fapt si din relatia 20, intre punctele B si C din zona (2), caracteristica de transfer este liniara si are panta:

m2 = - aN2 R3/R2.                     (27)

Zona (3):

1,1 VI < 1,1 + Ve (28)

unde Ve este o tensiune infinit mica. Rezulta:

1,8 VB1 < 1,8 + Ve (29)

Imediat ce VI depaseste 1,1V, VB2 depaseste 1,2V (v. rel. 15), si se deschide jonctiunea BE3 a tranzistorului T3. Astfel, in paralel cu R2 apare rezistenta de intrare a lui T3, relatia 20 devenind:

. (30)

Panta caracteristicii de transfer in zona (3) este:

m3 = - aN2 R3/(R2| | RinT3), (31)

si tinand seama de faptul ca RinT3 1KW

m3 2m2.                                 (3.32)

Intrucat V0 nu poate sa scada sub valoarea VCE3sat = 0,1V, se poate calcula din relatia 30 valoarea lui VI pentru care V0 = VBE3sat. Rezulta VI(3D) = 1,6V.

Starile tranzistoarelor la inceputul intervalului (3), deci pentru 1,1 VI < 1,1 + Ve, sunt: T1, ca si in zona precedenta, saturat, iar T2 si T3 avand jonctiunile BE inseriate si supuse unei diferente de potential VB2 1,2 + Ve, sunt suficient polarizate pentru a conduce, dar inca insuficient polarizate pentru a se satura.

Rezulta ca T2 si T3 se afla in RAN.

In ceeace-l priveste pe T4, acesta are jonctiunea BE direct si suficient polarizata, potentialul colectorului VC4 5V (minimum 4,9V in sarcina), iar potentialul bazei: VB4 3V. Rezulta ca jonctiunea BC a tranzistorului T4 este invers polarizata si T4 lucreaza in RAN.

Zona (4):

Luand pentru VI o valoare care sa se afle cu certitudine in zona (4), spre exemplu VI > 2,1V, constatam ca intrucat VB1 nu poate depasi valoarea corespunzatoare saturatiei celor 3 jonctiuni BC1, BE2, BE3,

VB1max = 3 x 0,7V = 2,1V, (33)

jonctiunea BE11 a tranzistorului T1 va fi invers polarizata in timp ce jonctiunea BC1 va fi direct si suficient polarizata. T1 va lucra, prin urmare, in RAI (regiunea activa inversa).

T2 si T3 sunt saturate deoarece VBE2 = VBE3 = 0,7V.

Starea lui T4 se evalueaza astfel:

VB3 = 0,7V; (34)

VB4 = VB3 + VCE2sat = 0,7 + 0,1 = 0,8V; (35)

V0 = VCE3sat 0,1V;    (36)

VB4 - V0 = 0,8 - 0,1 = 0,7V. (37)

Diferenta de potential VB4 - V0 se aplica jonctiunii BE a tranzistorului T4 si diodei D, fiind insuficienta pentru a le deschide. Rezulta ca T4 este blocat. Se observa ca rolul diodei D este tocmai acela de a asigura blocarea lui T4 cand iesirea portii se afla in 0 logic.

4. Subfamilia TTL rapida (HTTL)

Obtinerea unei viteze de lucru sporite pentru subfamilia TTL rapida in comparatie cu familia TTL standard se poate face atat prin cresterea puterii disipate pe poarta cat si prin adoptarea unor modificari structurale ale portii TTL standard din fig. 11.

Rezulta circuitul din fig. 17, in care observam micsorarea valorilor ohmice ale tuturor rezistentelor din circuit la aproximativ jumatate, inlocuirea tranzistorului T4 si a diodei D din etajul final al portii TTL standard cu un montaj tranzistor compus (Darlington) format din T6, T7, R7 si inlocuirea rezistentei R2 cu o rezistenta neliniara formata din grupul R5, R6, T5.




VIB

 



Fig. 17. Poarta NAND - HTTL


Cresterea vitezei de lucru prin introducerea montajului Darlington

Montajul Darlington conserva calitatile circuitului pe care-l inlocuieste din schema portii TTL standard, adaugand in plus alte noi insusiri care conduc la cresterea vitezei de lucru a portii HTTL din care face parte.

a) Montajul Darlington preia rolul diodei D de blocare a tranzistorului din bratul superior al etajului final (T7), atunci cand T3 este saturat.

Intr-adevar, atunci cand T3 este saturat, V0=VCE3sat≈0,1V, deci potentialul bornei de iesire a circuitului este de 0,1V fata de masa. In acelasi timp, VBE3sat=0,7V, deci potentialul lui B3 fata de masa este 0,7V. Tranzistorul T2 fiind si el saturat (v. zona 4 a caracteristicii de transfer din fig. 13 si tab. 9), VCE2sat≈0,1V, deci potentialul punctului B4 va fi:

VB4=VCE2sat+VB3=0,1+0,7=0,8V.                               (38)

Cele doua jonctiuni, BE6 si BE7, vor fi supuse, prin urmare, diferentei de potential:

VB4-V0=0,8-0,1=0,7V,             (39)

insuficienta pentru a le deschide, deci T6 si T7 vor fi blocate.

Rolul diodei D din schema portii TTL standard a fost preluat de catre una din jonctiunile baza-emiter ale lui T6 sau T7, astfel incat tranzistorul T7 va fi blocat ferm atunci cand T3 va fi saturat.

b) Montajul Darlington ofera o rezistenta de iesire mult mai mica decat cea realizata de catre tranzistorul T4 din schema portii TTL standard, contribuind astfel la obtinerea unor timpi de comutatie mai mici, deci a unor viteze de lucru mai mari.


a) Cazul portii TTL standard (fara Darlington) b) Cazul portii HTTL (cu Darlington)

Fig. 18. Efectul introducerii montajului Darlington asupra rezistentei de iesire

Considerand schema simplificata din fig. 18 a, in care tranzistorul T4 din circuitul de iesire al portii TTL standard debiteaza pe o sarcina cuplata in emiter care inlocuieste tranzistorul T3, rezistenta de iesire R0 a montajului se calculeaza astfel:

.    (40)

Procedand similar cu montajul Darlington care inlocuieste grupul T4, D, si eliminand rezistenta R7 pentru simplificarea calculelor, obtinem:

     . (41)

Comparand relatiile 40 si 41, constatam ca rezistenta de iesire in cazul portii HTTL este de ori mai mica decat in cazul portii TTL standard:

.                             (42)

Tinand seama de faptul ca rezistentele de iesire ale unei porti in cele doua stari logice posibile, impreuna cu capacitatile parazite inerente care apar la iesirea circuitului logic, determina constantele de timp ale regimului de comutatie si, in final, timpii de comutatie, rezulta ca introducerea montajului Darlington va asigura o viteza de lucru mult mai mare a portii HTTL comparativ cu cea a portii TTL standard.

c) Montajul Darlington impiedica saturarea tranzistorului T7, eliminand astfel timpul de stocare aferent acestuia si marind suplimentar viteza de lucru a portii HTTL.

Prin insasi constructia montajului Darlington, fig. 17, circuitul colector-emiter al tranzistorului T6 este conectat in paralel cu jonctiunea colector-baza a tranzistorului T7 si, indiferent de starea tranzistorului T6, curentul din circuitul de iesire al acestuia va circula pe traseul R4, colector T6, emiter T6, R7, masa, asigurand o tensiune VCE6 cu + pe colector si - pe emiter, deci polarizand invers jonctiunea baza-colector a tranzistorului T7. Acesta nu se va mai putea satura niciodata, fiind astfel eliminat timpul de stocare si crescand implicit viteza de lucru a portii HTTL.


5. Circuite logice cu 3 stari


Subfamilia TSL (Three State Logic = logica cu 3 stari) permite cuplarea in paralel a iesirilor mai multor porti logice fara dezavantajele pe care le implica utilizarea rezistentei externe, Rext, in cazul portilor logice cu colectorul in gol. Este vorba despre eliminarea disconfortului pe care-l presupune calculul acestei rezistente si asigurarea unui loc pentru ea pe cablajul imprimat, de imbunatatirea fiabilitatii globale a circuitului prin scaderea numarului de componente pe placa, cu efecte asupra pretului de cost, etc.

Subfamilia TSL ofera impedante de iesire mici in starile '0' si '1' logic (aceleasi ca la poarta TTL standard), iar in cea de a treia stare, starea de inalta impedanta (HZ), prezinta o impedanta de iesire de valoare atat de ridicata incat practic nu 'incarca' suplimentar circuitele cu care este cuplata.

Schema unei porti NAND-TSL se obtine din cea a portii TTL standard, prin introducerea unui inversor (I) si a unei diode (D2), asa cum este ilustrat in fig. 19.

In fig. 20 este prezentat simbolul portii NAND-TSL, iar in tab. 10 - functionarea acesteia.

Astfel, daca intrarea de autorizare este activata (), la iesirea inversorului I vom avea '1' logic ceeace face inoperant cel de-al treilea emiter al lui T1, conectat in acest caz la +VCC, si blocheaza dioda D2 al carei catod este si el conectat in cazul de fata la +VCC. Schema din fig. 19 va functiona ca un NAND-TTL standard, fapt ilustrat in primele 4 linii ale tab. 10.

In conditiile in care , la iesirea inversorului I vom avea '0' logic (maximum 0,4V), fapt care implica blocarea lui T3. In plus, dioda D2 va conduce, pe ea vor cadea 0,7V, iar in baza lui T4 vom avea maximum 0,4+0,7=1,1V, insuficient pentru a deschide jonctiunea baza-emiter a tranzistorului T4 si dioda D1. Tranzistoarele T3 si T4 se vor bloca, prin urmare, simultan, iar iesirea y va fi practic izolata fata de cele doua borne ale sursei de alimentare, oferind circuitelor cu care este interconectata o inalta impedanta (HZ).        


Fig. 19. Schema portii NAND - TSL

Simbolul portii TSL


Tab. 10. Tabelul de functionare al portii TSL

x2

x1

y

0

0

0

1

0

0

1

1

0

1

0

1

0

1

1

0

1

x

x

HZ

Cuplarea pe o magistrala de date a iesirilor a doua porti TSL se realizeaza simplu, fig. 20, unica conditie care se impune fiind autorizarea nesimultana a portilor respective.


Fig. 20. Cuplarea iesirilor a doua porti TSL la o magistrala de date


Adoptand un sistem de autorizare de tipul celui  prezentat in fig. 20, cu

,

obtinem:

,      (43)

deci:                 

                                (44)

Din fig. 20 si relatia 43 se remarca realizarea functiei SAU-cablat prin conectarea in paralel pe magistrala de date a iesirilor portilor TSL respective si autorizarea nesimultana a functionarii acestora.

Valorile parametrilor circuitelor logice TSL sunt: tpd=3ns, Pd=22mW, Q=66pJ si fmax=70MHz.