|
|
|
Impactul societatii cunoasterii si al noii economii asupra serviciilor
Societatea informationala reprezinta o noua etapa a civilizatiei umane, un nou mod de viata, calitativ superior, care implica folosirea intensiva a informatiei in toate sferele activitatii si existentei umane, cu un impact economic si social semnificativ. Societatea informationala permite accesul larg la informatie al membrilor sai, un nou mod de lucru si de cunoastere, amplifica posibilitatea globalizarii economice si cresterea coeziunii sociale.
Suportul tehnologic al noii societati se bazeaza pe trei sectoare, din ce in ce mai convergente: tehnologia informatiei, tehnologia comunicatiilor, productia de continut (informational) multimedia,.
Aceste tehnologii, bazate pe avansurile electronicii, au permis aparitia unor noi servicii si aplicatii telematice multimedia, care combina sunetul, imaginea si textul si utilizeaza toate mijloacele de comunicatie (telefon, fax, televiziune si calculatoare). Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicare reprezinta un factor important de crestere a competitivitatii agentilor economici, deschizand noi perspective pentru o mai buna organizare a muncii si crearea de noi locuri de munca. Totodata, se deschid noi perspective privind modernizarea serviciilor publice, a asistentei medicale, a managementului mediului si a unor noi cai de comunicare intre institutiile administratiei publice si cetateni. Accesul larg la educatie si cultura - pentru toate categoriile sociale, indiferent de varsta sau de localizarea geografica - poate fi de asemenea realizat cu ajutorul noilor tehnologii.
Utilizarea larga a tehnologiilor informatiei si comunicatiilor si progresul catre Societatea Informationala asigura cresterea economica in conditii de protectie sporita a mediului, accelerand reducerea consumului fizic in favoarea valorificarii informatiei si a cunoasterii, deplasarea centrului de greutate de la investitii in mijloacele fixe la investitii in capitalul uman. In acest mod, Societatea Informationala integreaza si obiectivele dezvoltarii durabile, bazata pe dreptate sociala si egalitatea sanselor, libertate, diversitate culturala si dezvoltare inovativa, protectie ecologica, restructurarea industriei si a mediului de afaceri. Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea si transmiterea informatiei din ce in ce mai facile si mai accesibile. Dispunand de informatia digitala, aceasta poate fi transformata in noi valori economice si sociale, creand imense oportunitati pentru dezvoltarea de noi produse si servicii. In aceste conditii, informatia este considerata ca fiind resursa-cheie pentru economia digitala.
Pentru prima data, denumirea de "Noua Economie" o gasim in publicatia Business WeeK in 1996, corespunzand unei realitati complexe manifestate de cativa ani deja in economiile cele mai avansate. Chiar daca, pana in prezent nu s-a adoptat nici o definitie precisa, literatura numeroasa aparuta in ultima perioada a permis acceptarea pe scara larga a faptului ca Noua Economie se refera la produse permanent imbunatatite, comercializate de agenti inovativi care exploateaza primii nisele nou deschise sau chiar create de ei insisi pe pietele aflate in proces de globalizare. Politicile active ale Noii Economii sunt centrate pe stimulente oferite crearii si transmiterii de cunostinte, ca si unui management creativ al proprietatii intelectuale, cu intangibilele vazute ca bunuri economice, desi cu anumite caracteristicii distinctive.
Fiecare societate a avut economia sa si aceasta era o noua economie in raport cu cea apartinand vechii societati. Se mai are in vedere ca si progresele din stiinta economica au fost generatoare de schimbari atat de ample, incat dupa un anumit moment, s-a vorbit de o noua economie ceea ce, in realitate, inseamna o noua etapa, o alta explicatie data de stiinta economica, de teorie pentru economia faptica. De exemplu, s-a trecut de la economia clasica, la cea neo-clasica, si apoi la noua economie. In acelasi sens, amintim ca in ultimele doua-trei decenii a inceput sa se vorbeasca despre Noua Scoala de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economisti renumit - J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti si altii, care, in cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost in vizita acolo, sau, pur si simplu, in cercetarile lor au ajuns la aceleasi concluzii constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, acestia au studiat in ce masura explicatiile neo-clasice si clasice din stiinta economica, mai raman relevante si au concordanta cu realitatea de astazi. Evident, ei au dat si multe explicatii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, in ansamblul lor, au fost etichetate 'Noua Economie'.
Sintagma 'Noua Economie' trebuie considerata temporara, si de asemenea, trebuie sa acceptam dubla sa relevanta: "Sintagma unei noi realitati economice care a inceput sa se constituie in cele mai dezvoltate tari dar care, in principiu, poate fi accesibila si altora" sau o "Treapta noua in progresul teoriei economice".
Notiunea de "noua economie" se refera in special la transformarile actuale ale activitatilor economice ca rezultat al utilizarii tehnologiilor digitale, care asigura accesul, prelucrarea si stocarea informatiei intr-o maniera mai ieftina si mai facila. Noua economie este caracterizata de intensificarea inglobarii cunoasterii in noile produse si servicii, cresterea importantei invatarii si a inovarii, a globalizarii si a dezvoltarii durabile. Volumul enorm al informatiilor schimba modul de functionare a pietelor, facand posibile restructurarea intreprinderilor si aparitia de noi oportunitati pentru crearea de valoare prin exploatarea informatiilor disponibile.
Guvernul si institutiile sale au rolul de a stimula, conduce si controla procesul de tranzitie catre Societatea Informationala, prin programe de actiune concrete si prin initierea unui nou cadru de reglementari specifice. In acest scop, trebuie luate in considerare atat prioritatile nationale de dezvoltare pe termen mediu-lung, cat si obiectivele de aderare la structurile euro-atlantice. Programul de actiune al Uniunii Europene 'eEurope - O Societate Informationala pentru toti' constituie un important cadru de orientare.
Prin noile standarde si reglementari care vor fi elaborate - cu sustinerea si avizul mediului de afaceri si al societatii civile - trebuie stimulata, pe de o parte dezvoltarea noilor servicii specifice Societatii Informationale (comert si tranzactii electronice, informatizarea serviciilor publice, accesul cetateanului si agentilor economici la informatia publica, etc.), iar pe de alta parte, asigurate regulile etice de a munci si trai intr-un nou tip de societate (protectia vietii private si a datelor personale, confidentialitatea tranzactiilor, protectia consumatorului, etc.).
Societatea informationala sau societatea cunoasterii precum si noua economie au aparut intr-un context istoric comun care se caracterizeaza prin cateva aspecte majore:
Omenirea constituie astazi rezultatul evolutiei in decursul careia s-au acumulat reziduurile de lunga durata ale tuturor modelelor de existenta pe care le-a parcurs, si care, luate impreuna, formeaza o bariera in calea progresului cautat, asteptat si meritat de generatiile actuale. Invingerea acesteia este de neconceput fara progresul rapid si profund al cunoasterii si al promovarii sale in societate, dar mai ales in economie;
"Populatia s-a inmultit incat, dupa aprecieri realiste, a depasit gradul de sustenabilitate al ecosistemului natural. Acum sunt 6 miliarde de locuitori dar ONU estimeaza ca vor fi 11 miliarde in 2050 si se considera ca acei 27 de oameni care se nasc la fiecare 10 secunde numai 'cu putin noroc vor avea hrana suficienta, apa potabila si locuinte decente", aprecia W.L. Allen in 1998;
Oamenii au evoluat chiar si dupa ce au ajuns la cunostintele necesare, ca si cand nu ar fi stiut ca traiesc intr-un cerc inchis (cel putin pana la cucerirea cosmosului), depasind capacitatea de autoregenerare a planetei; Asistam la o risipa enorma de resurse utilizate in scopuri militare, ce depasesc cu mult exigentele apararii si ameninta insasi existenta vietii pe Pamant, la care se adauga cele specifice societatii de consum, tehnicile si tehnologiile mai eficiente si disponibile ce ar trebui aplicate si generalizate.
