|
|
|
Realizare dreptului
Conceptul realizarii dreptului
Elaborarea si adoptarea normelor juridice in conformitate cu cerintele formale ale sistemului juridic, reprezinta doar o premisa pentru realizarea functiei sale, aceea de ordonare si de orientare a comportamentului uman. Pentru validitatea si efectivitatea normelor juridice este necesar ca destinatarii lor sa le cunoasca1, sa le respecte si sa le execute.
Realizarea dreptului
inseamna indeplinirea rolului si scopului sau, respectiv acela de a orienta conduita practica a celor carora li se adreseaza.
reprezinta o conditie a ordinii de drept, ca nucleu al ordinii sociale, si un element constitutiv al conducerii societatii.
implica participarea unor subiecte multiple, asigurarea cadrului necesar si corespunzator pentru ca aceste subiecte sa-si valorifice prerogativele legale, dar si posibilitatea organelor de stat competente de a actiona pentru asigurarea mijloacelor de restabilire a ordinii de drept incalcate2.
reprezinta implementarea normei juridice in viata sociala, acceptarea de catre societate si incorporarea ei in psihicul indivizilor.
reprezinta procesul complex al implementarii prevederilor normelor juridice in viata sociala, proces in cadrul caruia membrii societatii, ca subiecte de drept, respecta si executa dispozitiile lor, iar organele de stat competente le aplica3.
2. Formele realizarii dreptului
Realizarea dreptului este mijlocul eficient pentru atingerea obiectivelor de organizare sociala asa cum au fost stabilite de catre legiuitor.
In literatura juridica de specialitate, se evidentiaza doua forme principale de realizare a dreptului:
- realizarea dreptului prin executarea si respectarea dispozitiilor legale de catre cetateni;
- realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente.
2.1. Realizarea dreptului prin executarea si respectarea dispozitiilor legale
Respectarea si executarea normelor juridice, ca forma a realizarii dreptului, consta in subordonarea conduitei individuale la conduita prescrisa de normele juridice, subordonare care se concretizeaza atat in acte de respectare, cat si in acte de executare a prevederilor acestora.
Respectarea si executarea prevederilor normelor juridice presupune subordonarea conduitei individuale fata de conduita-tip continuta in norma juridica, conduita concretizata atat in actele de respectare a legii cat si in cele de executare a dispozitiilor ei. Deci, in ambele ipoteze (respectare si executare a legii), dreptul este un factor de programare a conduitei indivizilor, de regularizare a raporturilor sociale si de aparare a societatii in fata eventualelor excese.
Respectarea si executarea dispozitiilor normelor juridice implica obligativitatea cunoasterii lor de catre cei carora li se adreseaza. Pentru ca destinatarii normelor juridice sa poata sa le cunoasca continutul, si sa le respecte, este necesar ca legiuitorul sa le fixeze intr-un limbaj accesibil si sa le faca publice. Pentru aceste considerente, legiuitorul stabileste ca nimeni nu se poate scuza pentru fapta sa invocand necunoasterea legii ("nemo censetur ignorare legem") .
2.2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului (Aplicarea dreptului)
i
Aplicarea normelor juridice
este o alta forma principala de realizare a dreptului, ce presupune o activitate concreta, de transpunere in practica a prevederilor normelor de drept, desfasurata de organele statului, in conformitate cu competenta lor.
este deci, o prerogativa a organelor de stat si a functionarilor de stat, statul fiind organizarea suprema a societatii4, cu atributii atat in edictarea cat si aplicarea normelor juridice.
este acea activitate etatica, ce consta in emiterea de acte de autoritate cu caracter individual, acte care duc la indeplinirea prevederilor normelor de drept.
Actul de aplicare a dreptului
Activitatea complexa de aplicare a dreptului, se exercita de organele statului in forme prevazute de legiuitor si se concretizeaza intr-un rezultat specific, denumit act de aplicare.
Se considera ca un organ care elaboreaza un act normativ poate elabora si acte de aplicare. De exemplu, un ministru poate elabora un Regulament de functionare a unui compartiment din minister, pe baza caruia poate emite un Ordin de promovare sau destituire a unei persoane.
Fazele procesului de aplicare a dreptului
Fazele aplicarii dreptului sunt etape necesare si esentiale in activitatea de aplicare a normelor juridice, ce presupun atat operatii de generalizare si abstractizare, cat si activitati si procedee tehnice pentru infaptuirea practica a prevederilor legale
In activitatea de aplicare a dreptului, organul de stat competent este obligat sa indeplineasca unele sarcini care sunt inerente solutionarii corecte a unui caz concret. Astfel, organul de stat este dator sa stabileasca circumstantele de fapt si de drept, sa formuleze concluzii si sa solutioneze cauza definitiv.
Procesul de aplicare a dreptului este in fapt un proces unitar, fazele de aplicare nu inseamna fragmentarea acestui proces, ele se afla intr-o relatie de conditionare reciproca permanenta.
Aceste faze sunt:
a. Stabilirea starii de fapt;
b. Alegerea normei de drept aplicabile;
c. Interpretarea normelor de drept;
d. Elaborarea si emiterea actului de aplicare;
e. Executarea actelor de aplicare a dreptului.
a. Stabilirea starii de fapt
In aceasta prima etapa, se culeg si se consemneaza date concludente pentru cunoasterea detaliata a circumstantelor, a imprejurarilor cauzei concrete. Organele de aplicare a dreptului vor cerceta imprejurarile legate de conduita indivizilor, precum si consecintele unor evenimente ce pot produce prin lege, efecte juridice.
In scopul emiterii unui act de aplicare in acord cu realitatea si bine fundamentat, organul de aplicare va consulta documente oficiale, va face reconstituiri ale faptelor petrecute, expertize, va audia martori, va folosi rezultate oferite de cercetarea stiintifica etc.
Stabilirea starii de fapt poate cunoaste o procedura specifica mai simpla sau mai complexa, in functie de particularitatile actului de aplicare in cauza
b.Alegerea normei de drept aplicabile
Dupa stabilirea starii de fapt, organul de aplicare este obligat sa aleaga, sa selecteze, acele norme juridice pe baza carora se va califica juridic starea de fapt stabilita, deci, se va lua hotararea.
Intre cele doua faze ale aplicarii dreptului (stabilirea starii de fapt si alegerea normei legale aplicabile), exista o stransa legatura, fiind considerate a fi doua operatiuni interdependente. Astfel, stabilirea unei stari de fapt conforme cu realitatea obiectiva, va usura activitatea de identificare a dispozitiilor adecvate, pe cand comiterea de erori in stabilirea starii de fapt, va putea duce la alegerea unor dispozitii juridice inadecvate cazului concret.
c. Interpretarea normelor juridice
Interpretarea normelor de drept
-este operatiunea logico-rationala de lamurire a sensului si continutului acestora. Pentru ca cerintele normei de drept sa poata fi transpuse in viata sociala, este necesara utilizarea celor mai adecvate mijloace si procedee de interpretare juridica.
d. Elaborarea si emiterea actului de aplicare
Elaborarea actului de aplicare si emiterea sa,
constituie ultima faza a procesului de aplicare a dreptului, fiind rodul efortului rational si al manifestarii volitive a organului de stat competent. Atat demersul rational (stabilirea circumstantelor cauzei), cat si manifestarea de vointa (incadrarea intr-o norma in vigoare si calificarea), sunt realizate de organul de stat in temeiul legii si in vederea aplicarii normei juridice selectate la un caz concret.
e. Executarea actelor de aplicare a dreptului
Dupa elaborarea actului de aplicare, acesta va fi adus la cunostinta celor interesati, in vederea executarii lui. Executarea actului de aplicare a dreptului este o cerinta a desfasurarii normale a relatiilor sociale, a asigurarii si garantarii ordinii de drept.
Procesul complex al elaborarii, adoptarii si transpunerii in viata a actelor normative, se incheie si devine o realitate efectiva, prin adoptarea masurilor necesare pentru executarea actelor de aplicare a dreptului.
