|
|
|
Dreptul obiectiv si Dreptul subiectiv
Termenul de drept este intrebuintat in doua intelesuri deosebite:
*dreptul obiectiv, ca totalitate a normelor juridice, adica a acelor reguli a caror respectare este asigurata prin sanctiuni juridice; acesta determina sfera de activitate a fiecarui individ, persoana juridica, publica sau privata in asa fel incat fiecare, urmarind realizarea intereselor sale, sa nu impiedice infaptuirea intereselor celorlalti. Dreptul obiectiv contine reguli generale si impersonale deci, nu pentru anumite persoane sau spete, ci pentru aplicarea la toate spetele ce s-ar putea cuprinde in prevederile sale (obligatorii pentru toti - erga omnes).
*dreptul subiectiv care inseamna posibilitatea individului de a face un anumit lucru stabilit de mai inainte, posibilitate prevazuta si recunoscuta de lege1); in cazul unui drept subiectiv, legiuitorul ii recunoaste autorului acestuia facultatea de a face ceva sau nu potrivit vointei sale, drepturi care tin de persoana sa, drepturi personale; de exemplu dreptul de proprietate, dreptul de creanta sunt drepturi subiective.
Drepturile subiective nu pot fi realizate daca nu sunt consacrate in dreptul obiectiv atat ca reglementare cat si ca sanctiuni juridice pentru cei care nu le respecta sau impiedica infaptuirea lor.
Astfel ca, dreptul subiectiv este puterea garantata prin lege, vointei unei persoane in temeiul careia aceasta este in masura, in vederea valorificarii unui interes personal, direct sa-si desfasoare o conduita determinata sau sa ceara unui tert indeplinirea
unei actiuni sau abtinerea de la o anumita activitate2), care la nevoie poate fi impusa acestuia cu sprijinul fortei de constrangere a statului.
Individul cu exceptia drepturilor sale subiective este obligat sa respecte toate celelate drepturi si obligatii prevazute in dreptul obiectiv, inclusiv drepturile subiective ale celorlalti, reglementate de acesta. Fara a distinge dreptul obiectiv de cel subiectiv, putem spune ca dreptul in general este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principale relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale3).
