Apararea proprietatii si a dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil

Apararea proprietatii si a dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil[1]

Normele dreptului civil contribuie l apararea dreptului de proprietate prin mijloace specifice, cum ar fi actiunea in justitie, care poate fi:

A.      actiunea posesorie, destinata apararii posesiei, in mod special, si indirect apararii proprietatii;

B.       actiunea in revendicare (actiunea petitorie).

Alaturi de ele contribuie si mijloacele nespecifice ale dreptului civil si anume:

actiuni rezultate din contracte;

actiuni pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite, conform art. 998, C. civil;

actiunea in anulare;

actiuni din imbogatirea fara justa cauza s.a.

Ne vom referi in cele ce urmeaza la actiunea in revendicare care este cel mai important mijloc de drept civil pentru apararea dreptului de proprietate[2].

B. Definitie

Actiunea in revendicare este mijlocul direct de aparare a proprietatii prin intermediul normelor dreptului civil. Ea consta in dreptul proprietarului bunului - ce a fost deposedat nelegal - de a cere in justitie de la posesorul neindreptatit al acestuia, restituirea lui si recunoasterea adevaratului titular al proprietatii.

Literatura juridica si practica dreptului civil au subliniat ideea ca, obiectul actiunii in revendicare il pot forma doar bunurile imobile si cele mobile determinate, posesia acestora din urma pierzandu-se datorita relei credinte.

Cat priveste revendicarea bunurilor mobile, disp. art. 1909 C.civ. constituie cadrul legal de reglementare. Prin al.1 al art. 1909 C.civ. arata ca: "lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp". Interpretand aceasta norma juridica civila, deducem ca, persoana in posesia careia se afla un bun mobil corporal are in favoarea sa o prezumtie de proprietate absoluta, fara a fi admisa impotriva ei dovada contrarie[3]."Temeiul juridic al revendicarii il constituiedreptul de proprietate asupra lucrului respectiv".

Conditia ceruta pentru exercitarea actiunii in revendicare este ca cel ce revendica proprietatea unui bun aflat in stapanirea altei persoane, sa prezinte titlul scris asupra acestei calitati.

Teoria si practica judiciara au subliniat aspectele comlplexe ale problemei enuntate si care presupun o rezolvare diferita, in raport de probele administrate in cauza respectiva, dintre care mentionam:

A)     daca este vorba de bunuri imobile actiunea se justifica obligatoriu de catre reclamant (deci proprietarul deposedat de bun) prin dovedirea titlului sau de proprietate. El poate fi contract de vanzare-cumparare a bunului, contract de schimb al bunului, contract de donatie ce are ca obiect bunul aflat in litigiu, certificat de mostenitor s.a.;

B)     daca persoana ce revendica bunul de la o lta, nu poseda un titlu asupra lui, probele administrate cu respectarea prevederilor art. 1169 C.civ., vor clarifica pe adevaratul titular al dreptului de proprietate. S-a apreciat ca in asemenea cazuri, posesorul bunului are o situatie mai buna[4]. In practica sunt examinate cele doua posesii - a reclamantului si a paratului.

C)     acordandu-se preferinta "celui a carui posesie indeplineste in mai mare masura conditiile cerute[5], opereaza o prezumtie simpla[6].

C. Revendicarea bunurilor mobile

In cazul bunurilor mobile, opereaza o prezumtie legala, care poate fi rasturnata prin proba contrarie, conf.art. 1909 C.civ., in care se arata: "Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp". O importanta prevedere este cuprinsa in al.2 al art. 1909 C.civ.: "Cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru, poate sa-l revendice in curs de trei ani din ziua cand l-a pierdut sau i s-a furat de la cel care-l foloseste, ramanand acestuia recurs contra celui de la care il are".

Doctrina juridica a subliniat consecinta rezultata din examinarea practicii judiciare, in sensul ca, de regula, din circulatia juridica a bunurilor nu se uziteaza incheierea de inscrisuri, iar "posesia acestuia constituind dovada prescriptiei lor"[7].

D. Cadrul legal pentru actiunea in revendicare

Cu toate ca dispozitiile Codului civil roman - care reprezinta legea-cadru a raporturilor juridice civile - nu reglementeaza expres actiunea in revendicarea bunurilor imobile, ea apare prezentata in materia bunurilor mobile, in conformitate cu disp. art. 1909 al C.civ. si art. 1730 C.civ.[8]

Din analiza vastei cazuistici a instantelor civile in aceasta problema, dar in special a literaturii de specialitate, a rezultat ca actiunea in revendicare prezinta utilitate deosebita in apararea proprietatii, avand urmatoarele caracteristici, si anume:

este o actiune reala ca insusi dreptul de proprietate pe care il ocroteste;

are caracter petitoriu, intrucat se poarta asupra existentei dreptului de proprietate.

Teste de autoevaluare

1)     Conform prevederilor Codului civil bunurile pot fi:

a)imobile;

b)mobile;

c)fungibile sau nefungibile.

2)     Dreptul de proprietate publica este un drept:

a)de creanta;

b)fundamental;

c)absolut.

3)     Titularii dreptului de proprietate publica sunt:

statul;

cetatenii;

unitatile administrativ-teritoriale;

4)     Bunurile proprietate publica pot fi:

a)     inchiriata;

b)     instrainate prin acte juridice;

c)     concesionate.

5)     Dreptul de proprietate este definit in:

a)     Codul civil;

b)     Codul comercial;

c)     Legea fondului funciar (Legea nr. 18/1991)

6)     Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva constituie:

a)     mod de dobindire a proprietatii;

b)     atribut al dreptului;

c)     mod de stingere a obligatiei civile.

7)     Actiunea in revendicare este:

a)     mod de aparare a dreptului;

b)     de proprietate.

c)     mod de dobindire a modului de proprietate.

8)     Dreptul de proprietate privata apartine:

a)     persoanelor fizice;

b)     persoanelor juridice;

c)     statului.