Organizatia statului jidovesc

ORGANIZATIA STATULUI JIDOVESC

A) CAHALUL ELEMENTAR

Comunitatea ovreiasca este guvernata de Cahal, institutie nu numai religioasa, dar si politico-econo­mica - cu alte cuvinte, Cahalul exercita auto­ritatea nationala (dominatia) si administreaza averile asocia­tiei (proprieta­tea).

Cahalul se compune din:

a) - un haham sau rabin[1] care este un fel de pre­sedinte;

b) - o multime de slujbasi, ca sa zic asa, laici (bocherimi, roschimi, tuvimi, icovimii gaboimi, daionimi, chebuimi, etc.). Acestia sunt alesi de catre "assif" sau adunarea comunitatii ovreiesti, care se reuneste, in acest scop, o data pe an, la Paste.

Dintre acesti slujbasi, unii formeaza un tribunal, "Bet-Din", chemat sa judece conflictele ce se ivesc printre ovrei, care, sunt astfel scutiti sa alerge la tribunalele crestinilor. Acest tribunal este pus sub autoritatea Cahalului. De altfel, el este condus de haham, care este si seful Cahalului.

Diferitele institutii ale statului talmudic isi au rese­dinta in curtea prin­cipalei sinagogii.

Vom examina in mod succesiv:

I. - scolile talmudice ale Cahalului;

II. - veniturile Cahalului (proprietatea);

III. - modul cum Cahalul isi exercita autoritatea (dominatia).

I. - Scolile talmudice

- Cahalul are un invata­mant care este liber.

Pentru a ajunge institutor "belfer" sau profesor "melamed" nu este ne­cesar sa treci examene, nici sa ai diplome.

Scolile talmudice, "heder", sunt de mai multe cate­gorii - in numar de patru - dupa etatea elevilor care se instruiesc in ele.

In heder-ul superior se invata Talmudul, precum si codul Sulhan-Aruk, care cuprinde legislatia Statului ovreiesc.

Aceia care au trecut prin aceasta scoala inalta, de­vin "moreni" si singuri, au dreptul la vot in Comunita­tea ovreiasca.

Cei ce n-au ajuns la aceasta scoala superioara, -neavand decat cunos­tinte talmudice incomplete, - formeaza "am haareti", care nu fac parte din comuni­tatea jidovilor si sunt, ca sa zicem asa, niste parias.

Dar, deasupra hederului superior, exista un fel de universitate talmu­dica, "chebot", unde hahamii invata, prin viu grai, pe ovreii moreni, unele parti din traditie (Kabbalah) care nu sunt scrise nici chiar in Talmud, probabil pentru ca nu pot fi marturisite.

II. - Proprietate

Cahalul are finante ca orice stat bine organizat.

Venituri. - Veniturile statului ovreiesc se impart in ordinare si extra­ordinare.

1. Printre veniturile ordinare, numaram:

a) - impozitul pe chirii, stranse de la proprietarii ovrei;

b) - un impozit, care seamana cu patenta si care este platit de jidanii ce exercita diferite mestesuguri;

c) - impozitul pe mosteniri;

d) - impozitul pe carnea cuser, taiata de ha­hami[2].

2. Printre veniturile extraordinare ale Cahalului, sa citam numai pe acelea ce rezulta din vanzarea dreptului de exploatare a crestinilor.

Cahalul, conform Talmudului, este stapanul ab­solut al averilor si chiar al vietii tuturor persoane­lor care se gasesc in circumscriptia sa, - adica atat a ovreilor cat si ale crestinilor.

El poate deci sa vanda la jidani:

a) - dreptul de exploatare exclusiva a proprieta­tii unui goi (Hazaca);

b) - dreptul de exploatare exclusiva a persoanei unui goi (Marufie).

Din momentul in care un crestin a fost vandut, de Cahal, unui jidan, a cumparat dreptul de a-l exploata exclusiv, ceilalti ovrei nu pot sa se amestece, decat numai ca sa ajute pe primul jidan sa-l ruineze defini­tiv pe goi.

Astfel de ispravi sunt de necrezut. Dar Brafmann le atesta si le dovedeste cu numeroase documente.

Ca exemplu de Marufie, sa citam, intre multe al­tele, otravirile si infamiile savarsite de carciumarii si de proxenetii ovrei, - asupra carora vom reveni, cu detalii, mai departe.

Ca exemple de Hazaca, sa citam furturile, inselato­riile, camataria si juramintele false, efectuate de samsari, de contabili, de secretari de avocati, de ovreii zisi de casa pe care toata lumea ii cunoaste si care au ruinat pe boierii moldoveni.

Iata, de altfel, doua documente autentice ale Cahalului din Rusia, luate din cartea lui Brafmann[3], - care se refera, primul, la vinderea unui spital ce apartinea unor calugari catolici si al doilea, la vinderea a doua pravalii care erau proprietatea unui crestin.[4]

"No. 261. Joi, in ajunul lunii noua, Acra, 5562.

Reprezentantii Cahalului si Adunarea generala, alcatuita din toate autoritatile jidovesti ale acestui oras, au hotarat:

Dreptul de a exploata spitalul si piata de langa dansul - proprietati aflate la una din extremitatile stradei Caidani si apartinand calugarilor catolici - este vandut rabinului Isaac fiul lui Gherson.

S-a vandut totodata aceluiasi Isaac, fiul lui Gherson, dreptul de a exploata piata apartinand municipalitatii orasului situata in apropierea proprie­tatilor mai sus po­menite.

Acest drept de exploatare a proprietatilor cresti­nilor e vandut numitului rabin Isaac, urmasilor si imputernicitilor lui, fara ca nimeni sa poata sa-i conteste acest drept al sau, - pentru dobandirea caruia Isaac a platit, in casa Cahalului, pretul conve­nit.

In consecinta, dreptul acesta este inviolabil, pen­tru vecie si numitul Isaac poate sa dispuna de dansul dupa vointa, adica sa-l vanza, sa-l amaneteze, sa-l daruiasca oricui ar voi, intr-un cuvant, sa faca cu dansul orice i-ar placea.

Daca guvernul ar lua aceste locuri pentru a con­strui cazarmi sau orice alt edificiu public, este aspru interzis oricarui alt iudeu de a contracta vreun angajament cu guvernul si, singur, numai Isaac fiul lui Gherson, va avea dreptul sa intre in tra­tari cu guvernul, pentru a obtine adjudecarea tuturor lucrarilor.

Pe langa aceasta, mai este anume interzis oricarui alt ovreiu de a lua asupra sa orice mijlocire, si numai Isaac fiul lui Gherson, va putea fi factorul guvernului sau al municipalitatii, pentru tot ce se atinge de locurile al caror drept de exploatare Isaac l-a cumpa­rat.

Se porunceste hotarat fiecarui Cahal din lumea intreaga sa proteaga acest drept castigat de Isaac fiul lui Gherson, pentru dansul, pentru urmasi sau pentru impu­ternicitii sai; si fiecare Cahal, ca si fiecare Bet-Din, va trebui sa urmareasca pe orice individ care ar voi sa puna vreo piedica exercitarii depline si intregi a acestui drept sa-l trateze ca dus­man si sa-l sileasca a plati orice paguba care ar putea sa rezulte din amestecul sau dusmanesc.

In cazul unei neglijente din partea Cahalului si al Bet-Dinului, in urmarirea delicuentului, - pentru a-l sili sa plateasca daunele ce ar fi suferit Isaac fiul lui Gherson, - Cahalul va fi obligat sa plateasca din casa lui, in cel mai scurt timp, toate pagubele suferite de Isaac fiul lui Gherson, de urmasii sau imputernicitii sai.

Publicatia acestui act de vanzare va fi trimeasa tuturor Sinagogelor."

"Sambata, Sectia Emor, 5559.

In conformitate cu hotararea reprezentantilor ora­sului, s-a vandut lui Iohel-Mihei, fiul lui Aaron, dreptul de exploatare a doua pravalii de piatra, apartinand crestinului Baicov

Actul de vanzare, in regula si dupa toata forma, se va redacta de Cahal, aprobandu-se de sfantul Bet-Din si va fi inmanat numitului Iohel-Mihel, fiul lui Aaron, care trebuie sa verse pentru aceasta, in casa Cahalului, suma de 200 de ruble de argint"[5].

Cahalul poate sa dea in judecata pe ovreiul cumpa­rator care nu se tine de angajament

"No. 22, Miercuri, Sectia celor 5 carti, Vorah. In urma protestului facut de reprezentantii Cahalului, in contra numitului Eleazar, fiul lui Efraim, - cu privire la exploatarea pietei si a cladirilor aflate pe dansa, apartinand crestinului Zwanski, de meserie blanar, - s-a hotarat in sedinta plenara a reprezentantilor Cahalului, ca trebuie sa se deleaga doi avocati (toanim) care vor pleda inaintea Bet-Dinului, apa­rand cauza si drepturile Cahalului"[6].

Cheltuieli. - Cu aceste venituri, Cahalul intretine pe hahami si pe ceilalti functionari ai Statului ovre­iesc. El da subventii scolilor, institutelor de binefa­cere si ajuta pe ovreii cazuti in saracie.

Dar cea mai mare parte din resursele Cahalului, serveste la doua scopuri:

a) - Sa corupa pe functionarii Statului crestin (pri­mari, prefecti, judecatori, etc), precum si pe oamenii politici, pe membrii parlamentului, pana si pe ministri[7].

Iata, ca exemple, doua documente imprumutate de la Brafmann:

Marti, Sectia celor 5 carti, Selah, 5555.

Reprezentantii Cahalului, recunoscand necesita­tea de a face anumite daruri sefilor municipalitatii orasului, au hotarat ca fondurile necesare pentru aceasta, se vor da de catre casapii care au ramas datori Comunitatii in urma concesiei taierii vitelor, ce li s-a acordat. Suma hotarata acestor daruri se va varsa in mainile Samesului, care va tine socoteala exacta[8].

"Miercuri, Sectia celor 5 carti, Vaiceei, 5558.

a) - Reprezentantii Cahalului au imputernicit casie­ria Cahalului ca sa dea banii ne­cesari sarbatori­rii, printr-un dejun splendid, cu cele mai bune vi­nuri, judecatorilor tribunalului crestin, chemati a-si da verdictul in afacerea lucratorilor ovrei"[9].

b) - Sa ajute societatile cooperative jidovesti (ha­vre) mai ales pe acelea ale micilor meseriasi (croitori, tinichigii, etc.) si a micilor comercianti (carciumari, negustori de maruntisuri, etc.), care sunt in lupta cu crestinii.

In Romania, aceste havre avanseaza bani ovreilor, pentru ca ei sa poata vinde ieftin si sa distruga astfel concurenta. Pe urma, dupa ce au acaparat mestesugu­rile si negotul, jidanii organizeaza o exploatare neomenoasa si, prin falimente frauduloase, sfarsesc prin a ruina pe crestini.

Ovreii fac la fel in agricultura, mai ales in Mol­dova. Ei primesc subventii de la Cahale, - adesea chiar din strainatate - si cu aceste fonduri, ei pot sa arendeze suprafete de pamant colosale, marind foarte mult arenzile si ex­pulzand, de la locurile lor, pe arendasii crestini. Pe urma, ei asupresc pe ta­rani, - care, de aici inainte, ajung la discretia lor, - ii storc si ii seaca, facandu-i sa cada in mizerie si sa moara de foame.

III. - Dominatie

Cahalul are autoritate abso­luta asupra ovreilor pe care ii guverneaza.

Pentru ca sa oblige pe jidovi sa se supuna la decizi­ile sale, el recurge, impotriva indaratnicilor, la mai multe mijloace de constrangere.

In caz de infractiuni putin grave, Cahalul poate sa osandeasca, pe un ovrei, sa-si piarda dreptul de morein pana ce se va supune.

El poate, de asemenea, sa decreteze confiscarea averii jidovului nesu­pus, - bunaoara, zestrea unei femei vinovate.

"Luni, 5 Famus, 5562.

Pe langa aceasta, vinovata va pierde definitiv drepturile asupra dotei, care va fi in intregime confis­cata, - afara de 500 de florini in rochii si alte lucruri pe care le poseda. Doi delegati ai Cahalului vor fi prezenti la indeplinirea acestei sentinte, suprave­ghind cu ingrijire"[10].

Dar mijlocul cel mai drastic de constrangere, este excomunicarea, - care se aplica jidovului ce "dis­pretuieste pe un haham, ce nesocoteste Talmudul sau vorbele rabinilor, ce-si vinde pamantul unui nejidan, ce jura in contra coreligionarilor inaintea unui tribu­nal neovreiesc, etc"[11].

Excomunicarea are doua grade: ea este mica sau mare.

In primul grad sau Niddui, excomunicatul tre­buie sa traiasca izolat si separat de ceilalti, - de care sa stea despartit, cel putin de patru coti. El nu poate sa se apropie decat de nevasta si de copii.

In timpul excomunicarii, nu ii este permis sa se spele, nici sa se tunda. Daca moare, judecatorul cere sa i se puna o piatra pe sicriu, ca sa arate ca mortul ar fi meritat sa fie ucis cu pietre, fiindca nu s-a pocait si a fost dat afara din comunitate.

De altfel, nimeni nu trebuie sa-l planga sau sa-i insoteasca cadavrul, - nici macar rudele lui.

Niddui-ul dureaza 30 de zile; dar poate sa se pre­lungeasca timp de 60 de zile si chiar 90 de zile, daca excomunicatul nu s-a indreptat. Dar daca nici atunci nu se observa vreo ameliorare, Niddui poate fi urmat de Cherem[12].

Marea excomunicare sau Cherem este echiva­lenta cu moartea civila; si intr-adevar, ovreiul in contra caruia s-a pronuntat Cheremul, este ca mort intre vii.

El este exclus din comunitate, din havre, din Sina­goga si din toate func­tiile Cahalului.

Nimeni nu mai poate sa comunice cu el, nici sa locuiasca cu el, nici ma­car sa-i inchirieze o odaie[13].

Daca in trei zile nu se supune, Bet-Din ii vinde toata averea mobila si imobila primului cumparator ce se prezinta si pretul este varsat in tezaurul Cahalului.

Excomunicarea Cheremului este pronuntata, cu mare solemnitate, in prezenta a cel putin zece mar­tori.

Se aprind faclii, se suna din trambite si se pro­nunta, asupra pacatosului, afurisenii inspaimanta­toare. Cand ceremonia s-a ispravit, se sting facliile, - ceea ce inseamna ca vinovatului i s-a inchis lumina cerului.

Formula excomunicarii Cherem contine, intre al­tele, urma­toarele blesteme:

"Dupa judecata lui Dumnezeu, N fiul lui N sa fie excomunicat

Sa vie asupra lui plagi adanci, boli lungi si infrico­satoare.

Casa lui sa devie vizuina monstrilor.

Steaua lui sa se stinga dupa firmament si sa fie cruda, manioasa si furioasa pe dansul.

Cadavrul lui sa fie aruncat viperelor si bestiilor salbatice.

Aurul si argintul lui sa fie impartit la altii.

Fiu lui sa cada in mainile dusmanilor.

Urmasii lui sa se cutremure in ziua aniversarii sale.

(Aici urmeaza blestemele ingerilor, ale serafimi­lor, ale ofanimilor si ale altor personaje talmudice).

Sa fie inghitit ca Kora si banda sa.

Sufletul sa iasa din el ingrozit si tremurand.

Desfiderea lui Dumnezeu sa-l omoare.

Sa fie sugrumat ca Achitophel.

Lepra sa fie ca aceea a lui Ghiezi.

Sa cada si sa nu se mai scoale.

Sa nu fie inmormantat in cimitirul lui Israel.

Nevasta sa sa fie data altora si cand el va muri, altul sa se plece peste ea.

Aceasta afurisenie sa cada peste N fiul lui N si peste tot neamul sau.

Iar Dumnezeu sa-si verse, asupra mea si asupra intregului popor al lui Israel, pacea si binecuvantarea sa. - Amin"[14].

Iata acum textul a doua acte autentice de afurise­nie (Cherem), - unul, ce provine din Cahalul din Botosani si se refera la un jidov, care a spus ade­varul intr-un proces al ovreilor din Darabani (jud. Doro­hoi), cu un proprie­tar crestin, in 1879; - altul, care e iesit din Cahalul din Noua-Sulita (Basara­bia) si priveste pe un crestin (Mihail Sturdza)[15].

1. - "Binecuvantat fie numele celui Etern.

Ascultati, voi care traiti in timpul acesta.

Ati auzit voi de atrocitatile la care au fost expusi fratii nostri din targusorul Dara­bani, din partea groaznicului apasator Cimara, - sa piara numele lui

Cand judecatorii au chemat martorii care vazu­sera faptele, ca sa asculte arata­rile lor, - au chemat si pe unul din fratii nostri, Moise Bacal Weinstein, care locu­ieste aici, in orasul nostru, de mai multi ani Acest Moise, prin marturia lui minci­noasa, a justifi­cat pe prigonitor inaintea judecatorilor, zicand ca ar trebui sa se caute mana ovreilor in infamia ce se intamplase si ca acestia fusesera vinovatii

In urma acestei marturii, judecatorii au pronuntat o hotarare nedreapta, deoa­rece prigonitorul Cimara a iesit din proces nevinovat si justificat de acuzatia care apasa asupra lui, - iar bietii ovrei fura condamnati la inchisoare si la amenda

De aceea ne-am adunat noi, Comunitatea din Boto­sani, in numar de 500 de barbati, ca sa afurisim si sa gonim din sanul nostru pe mizerabilul care se numeste "Moise Bacal Weinstein, - sa piara numele lui, - si sa-l osandim la tot raul in consecinta sa cada asupra lui toata anatema care e scrisa in cartea legii lui Moise, asupra omului care isi intoarce inima de la Dumnezeul sau

Voi toti, fratilor, sa stiti ca l-am afurisit in sune­tul trambitelor si dupa toate riturile prescrise de legile noastre.

De aceea, este oprit a vorbi un cuvant cu el sau de a sta impreuna cu dansul. Sa nu intre in Sinagoga, caci el nu este decat carne spurcata pentru cel Etern si pentru Israel.

Urati-l cu ura si sa fie pentru voi un obiect de spa­ima, - caci este afurisit!

Botosani, 9 Elul, in ajunul zilei Reconcilierii"[16].

2. - "Hotararea intregii imunitati din Noua-Sulita. Ne-am impus cu juramant si cu afurisenie (Cherem) sa fie oprit oricui din tar­gusorul nostru, de a bea rachiu din carciuma de aici; care apartine d-lui Conte, caci el prigoneste si supara pe bietii oameni, pentru ai alunga cu lucrurile lor, cum nu sa mai auzit la nici una din comunitatile Israelului, de la un capat al lumii la altul.

De aceea veti sti, o, voi fratilor, fii ai Israelului, ca nimeni din orasul nostru nu trebuie sa bea rachiu provenit din carciuma de aici, din Noua-Sulita. Acela care va calca aceasta hotarare, sa fie muscat de sarpe; acela care o va respecta, sa fie binecuvantat si fericit.

Noi, mai jos iscatii: Toata comunitatea"[17].

Aceasta este organizatia Cahalului elementar.

Sa vedem acum ce se stie despre Cahalele su­perioare.

B) CAHALELE SUPERIOARE

Din cele ce preced, rezulta ca, pretutindeni si intot­deauna, - de la imprastiere si pana azi, - ovreii au trait si traiesc, pe teritoriile altor natii, gru­pati in Comunitati, guvernate de Cahale talmudice. Toate aceste comunitati sunt strans legate si se ajuta reci­proc; ele se reunesc intr-un Sinod, o data pe an si formeaza un adevarat stat jidovesc, in statele celor­lalte natii.

Deasupra acestor Cahale elementare, exista, in fie­care tara, asociatii mai puternice, dar mult mai misterioase si al caror rost nu a fost dezvaluit, pana acum, de nimeni. Astfel sunt Anglo-Jewish-Association din Londra, - Israelitiche-Allianz din Viena, - Verband der Deutschen Juden din Berlin, etc.

Aceste asociatii nationale, ca si anumite ordine ovreiesti internationale, - de pilda, ca ordinul ameri­can Bnei-Berith (fiii aliantei)[18] - foarte raspandit in Romania, - se confunda cu Francmasoneria.

In capul acestei organizatii secrete, - in ceea ce priveste scopul, - se ga­seste Alianta Israelita univer­sala, fondata de Cremieux[19] si care rezida in Paris.

Aceasta institutie suprema are conducerea gene­rala a Cahalelor, ea con­centreaza in mainile sale guvernul natiei jidovesti intregi.

Dar adevaratul centru al ovreimei e inconjurat de un adanc intuneric. Intr-adevar, Alianta jidoveasca nu dateaza decat din 1860, totusi e sigur, ca o autori­tate superioara a functionat incontinuu, din vechime, pe ascuns, in­tr-un oras necunoscut, - la Constantinopol[20], la Bagdad, sau in alta locali­tate, - si de altfel, nu se stie daca astazi nu exista, undeva, un jidan investit cu puterea regala.

In tot cazul, aceasta alianta ovreiasca universala reprezinta, fata de cele­lalte natii, poporul lui Israel[21].

Iata apelul lui Cremieux, adresat catre ovrei, - apel din care reiese o bu­curie salbatica pentru reusita si din care se vad principalele scopuri catre care tinde organizatia actuala a poporului lui Israel.

"Alianta pe care voim s-o intemeiem nu e nici frantuzeasca nici englezeasca nici nemteasca ea e jidoveasca, ea e universala.

Imprastiati in mijlocul unor popoare care sunt dusmane drepturilor si interese­lor noastre, vom ramane jidovi, membri ai "poporului ales" ^: Nationalitatea noastra este religia parintilor nostri, - si nu recunoastem alta

Traim in tari straine si nu ne putem interesa de interesele vremelnice ale aces­tor tari, intrucat intere­sele noastre morale si materiale sunt in primej­die.

Religia jidoveasca trebuie sa cuprinda intr-o zi pamantul intreg.

Catolicismul, dusmanul nostru secular, zdrobit in lupta, e aproape sa ingenuche.

Pe zi ce trece, reteaua, pe care ovreii o arunca asu­pra pamantului, se va in­tinde, - si maretele profe­tii ale cartilor noastre sfinte se vor indeplini  Nu e departe timpul in care toate bogatiile pamantului vor apartine numai jido­vilor

O noua impartire mesianica, un nou Ierusalim, trebuie sa se ridice in locul dublei cetati a imparati­lor si a Papilor"[22].

In rezumat, Cahalul este organizatia natiei ovre­iesti. El este rezultatul dogmei talmudice a poporului ales, dogma in virtutea careia ovreii nu tre­buie sa se contopeasca cu alte popoare, caci Dumnezeu le-a fagaduit sa po­sede tot pamantul si sa stapaneasca lumea intreaga.

Cahalul este reactia contra oricarui progres, el este obscurantismul clerical cel mai orb; el da nas­tere la dispretul cel mai insultator contra goimilor, considerati ca vite si la ura cea mai atroce, de moarte, contra intregii omeniri nejidovesti.

Cahalul este organizatia misterioasa care, invalu­ita sub aparentele inofensive ale Comunitatilor confesionale, a facut cu putinta conservarea poporu­lui ovreiesc, in mijlocul natiilor puternice, pe care le-a doborat, sau pe care e pe drum sa le distruga.

El este cheia problemei ovreiesti si explica lipsa oricarui elan de reinnoire si de inaintare in sanul iudaismului[23], - pe care-l stapaneste, in mod absolut si tiranic, prin teroarea Cheremului.

Cahalul este factorul coruptiei care rastoarna sta­tul nostru; - el este cauza acapararilor, a trusturilor, a falimentelor care mineaza comertul, industria si agricultura in Romania; - el este organul care rata­ceste opinia publica prin ziarele pe care le subventio­neaza; - el este agentul propagarii perfide a materia­lismului si a ideilor liberaliste, socialiste, anarhiste; - el este pu­terea oculta a Francmasoneriei.

Cahalul este, in fine, agentul revolutiilor, care au zguduit lumea si care, de catva timp, tulbura linistea nenorocitului popor romanesc.

Aceasta este puterea oculta ovreiasca, impotriva careia omenirea este dezarmata, pentru ca nu o cunoaste.