|
|
|
Geneza (aparitia) design-ului
Geneza design-ului
Pe plan mental, design-ul este schema de abordare a unui lucru, intentie, idee generala, scop final, constructie, compozitie, proiectare .
Design-ul este un termen contemporan care desemneaza ansamblul de conceptii si procedee vizand proiectarea estetica a obiectelor de uz practic: masini unelte, mobilier, vestimentatie, ambalaje (dictionarul de arta).
Principala sa semnificatie ramane aceea de proiectare estetica, si Razboiul Mondial II patrunde in numeroase limbi pentru a desemna procesul complex de concepere si proiectare a formelor functionale si frumoase totoodata; asadar cuvantul design defineste noul fenomen de civilizatie ce aduce in discutie obiectele functionale fabricate in serie mare, capabile sa incante privirea fara a recurge la ornamente sau decoratiuni inutile.
Oficial termenul a fost folosit pentru prima data in 1913 intr-o reglementare a Oficiului American de Proprietate cu privire la modificarea regulamentului dau de functionare in vederea extinderii protectiei si asupra acestei activitati.
Daca ne raportam la productia industriala de serie se poate utiliza termenul de design industrial.
In 1849 in Jurnalul de Design se formula ideea ca un design bun echivaleaza cu o vanzare buna.
Primul studiu clar sistematizat bine documentat despre design a fost intocmit (si publicat) in 1934 de catre Herberth Read 'Arte si Industrie'.
Studiul a fost completat cu un altul 'Design-ul industrial viitor' (Indusrial Future Design) publicat in 1946.
In 1964 apare lucrarea 'Natura Design-ului' scrisa de David Pye.
Formale tip design (obiectele tip design) se caracterizeaza prin respectarea anumitor conditii:
1. constructia si logica formei sa se justifice numai prin raportare la calitatea produsului ca obiect cu intrebuintare precisa
2. componentele formei sa se coreleze geometric potrivit scopului pentru care obiectul urmeaza sa fie fabricat
3. materialele si structurile formei sa fie astfel alese avand in vedere solicitarile ce decurg din intrebuintarea obiectului respectiv
4. realizarea si procurarea obiectelor sa nu implice eforturi economice prea mari
5. obiectul sa fie usor de folosit, de manevrat (ergonomic)
6. sa ofere maximul de confort sau randament posibil
7. sa necesite cheltuieliminime pentru functionare sau intretinere
[8. sa raspunda exigentelor ecologice]
Relatia design-estetica industriala
Primele idei despre frumusetea utila a formelor le regasim la sfarsitul secolului XIX in dezbaterile esteticienilor francezi.
Jaques Vienouth (estetician francez) a definit estetica industriala si a pus bazele acestei discipline. A demonstrat ca sfera si continutul esteticii industriale se suprapun doar potential celor ale design-ului.
Estetica industriala este o stiinta sintetica care studiaza totalitatea manifestarilor estetice ce au legatura cu industria.
Estetica industriala este stiinta frumosului in domeniul productiei industriale; domeniul sau fiind cel al locului si ambiantei muncii, al mijloacelor de productie si al produselor.
Premise (cauze) ale aparitiei design-ului
1. premise de ordin economic general:
-evolutia in timp a productiei industriale determinata de aparitia si dezvoltarea intreprinderilor producatoare si a surselor de energie pana la satisfacerea virtuala a necesitatilor externe pe o arie sociala determinata
2. specificitatea productiei industriale ca rezultat al obtinerii unor forte mecanice dirijate de om si cu capacitate de multiplicare
3. premise determinate de factorii care au contribuit in ultimul secol si jumatate la diversificarea gamelor de produse, la succesiunea rapida a seriilor de forme, la ameliorarea confortului oamenilor
4. premise de ordin social si cultural (arte constituie un alement formativ (educational) de neinlocuit)
