|
|
|
Recuperarea prin terapie ocupationala - deficient mental
Terapia ocupationala -Copilul este implicat in activitati manuale cum ar fi : tesutul , tamplaria , ceramica.
La handicapatii severi sunt adecvate activitati de tipul : constructii de cuburi, colorate sau imagini simple, taierea hartiei, completarea cartonaselor de cusut, insirarea margelelor, impletituri din hartie. Asemenea activitati implica exercitii fizice si utilizarea timpului intr-o maniera placuta.
Terapia ocupationala este considerata ca una din activitatile constructive si educative cu rol major in modificarea comportamentului.
Un program de terapie ocupationala obliga terapeutul sa ia in considerare, pe de o parte, procesele mintale si abilitatile fizice implicate in efectuarea unei activitati; pe de alta parte , trebuie sa tina seama de nivelul de dezvoltarea a proceselor mintale , ca si de cel al abilitatilor fizice si motorii ale copilului.
Terapia ocupationala ofera prilejul observarii indelungi a comportamentului, a ameliorarilor care survin.
Poate fi aplicata cu succes in
toate formele de handicap terapiile ocupationale cele mai semnificative la
care educatia si invatamantul isi pot aduce o
contributie importanta sunt:
-ludoterapia
-meloterapia
-terapia prin dans
-ergoterapia
-artterapia
Daca avem in vedere ca unii deficienti manifesta un interes viu pentru muzica
,pictura,dans,joc,confectionarea unor obiecte..etc,atunci ajungem la concluzia ca formarea unor grupuri care sa aiba in centrul preocuparilor asemenea activitati constituie nu numai momente de consumare a energiei dar si de formare a unor abilitati motrice ,de formare a unor deprinderi profesionale.
Ca forma fundamentala pentru TO ramane ergoterapia - ea contribuie la integrarea subiectilor intr-o activitate cu caracter social si in care ei sa-si valorifice la maximum potentialul fizic si psihic restant.
In acest sens solicitarile trebuie adaptate la posibilitatile subiectului pentru a evita descurajarea si scaderea interesului in raport cu activitatea. Ori important este sa men tinem o buna dispoziktie si sa se stimuleze apetitul pentru munca si sa perceapa ca activitatea prezinta importanta nu numai pentru el ci si pentru societate.
Strans legata de ergoterapie este socioterapia , care impreuna constituie o latura a procesului psihoterapeutic.
O valoare asemanatoare isi poate acorda si ludoterapia in relatia ei cu ergoterapia si pentru ca atat jocul cat si munca sunt forme de activitate. Cu toate elementele comune totusi jocul nu se confunda cu munca ,dar asa cum afirma J. Chateau este "o punte aruncata intre copilarie si varsta matura".
Jocul
-il pregateste pe copil pentru munca caci pe o parte il fortifica din punct de vedere fizic si il abiliteaza pe linia colaborarii in grup
-pe de alta parte isi creeaza o buna dispozitie reface energia consumata
Terapia prin joc la handicapat -este dificil sa scontezi pe posibilitatea de a verbaliza , de a constientiza conflictele interioare , fricile , anxietatile sale , in joc copilul se angajeaza liber si se manifesta ca atare.
Jocul socio-dramatic , jocul cu obiecte , jocul cu povesti imaginare, jocul cu reguli, imbogatesc functionalitatea cognitiva a copiilor handicapati , le permite descarcarea de tensiunea nervoasa, ii relaxeaza , manifestandu-se astfel in concordanta cu posibilitatile lor.
Recuperarea prin ergoterapie trebuie sa tina seama de :
-tipul de deficienta
-varsta subiectilor
-sexul acestora
-natura si gradul ei de dificultate
Conditii esentiale
-crearea unei ambiante placute
-efectuarea unor activitati ce au o finalitate cat mai apropiata pentru ca H sa realizeze utilitatea muncii.
-activitatea desfasurata de H sa nu se indeparteze de conditiile si formele muncii obisnuite pentru a forma (abilitatile necesare integrarii profesionale si sociale).
Recuperarea prin terapie ocupationala :
Implicit prin ergoterapie se urmareste si :
-inlaturarea unor comportamente aberante
-corectarea unor tulburari afectiv-emotionale
-stimularea activitatii psihomotorii si adaptarea unor obiceiuri sociale adaptative-integrative
Efectele optime ale recuperarii se apreciaza in conditiile formarii unor calitati fizice si psihice care permit subiectului sa ajunga la :
1.o oarecare autonomie personala
2.exersarea unei ocupatii sau profesii
3.formarea unor comportamente adecvate la situatie
4.capacitatea de a comunica prin limbaj scris sau oral ,printr-o continua intelegere a lumii inconjuratoare si a relatiilor cu cei din jur
5.formarea unor interese cat mai diverse
6.formarea simtului de responsabilitate si de autoconducere
7. insusirea de abilitati motorii si a dexteritatiilor manuale.
Recuperarea poate fi :
-naturala-cand actioneaza prin subsistemul psihic aflat in stare critica
- de tip compensatie-cand functiile afectate sunt preluate de alte comportamenete ale sistemului psihic.
Din aceasta perspectiva ,demersul recuperatoriu cuprinde activitati organizate de la simplu la complex.
Activitati ludice=- activ. de invatare- -activ.de profesionalizare
Activ.de integrare socio- profesionalizare = recuperare=adaptare
Terapia de expresie grafica si plastica
Terapia de expresie grafica si plastica are o valoare formativa ce va conduce la aparitia de situatii de invatare ce vor evidentia pe langa incarcatura estetica si pe cea etica si sociala a continuturilor temelor plastice.
Prin acest mod de terapie se intregeste personalitatea copilului se diminueaza diferentele dintre elevul cu cerinte educationale speciale si cel obisnuit. Impreuna cu celelalte elemente ale limbajului plastic punctul,forma, culoarea,linia devine semn si simbol in desenele copiilor.
In terapia de expresie grafica si plastica desenele liniare ale copiilor pot deveni mijloc de comunicare a starilor emotionale. Ele pot dezvalui nu doar starea sufleteasca de moment,dar si traumele suferite sau eventualele intarzieri intelectuale ale copilului.
In pictura, formele simple ca cerc se poate studia pornind de la observatia elementelor de baza din natura: soare , luna , fructele ,etc. Ca si desenul si pictura ,modelajul dezvolta creativitatea si formeaza priceperi si deprinderi specifice ,educa atentia voluntara,spiritul de ordine si disciplina. Prin intermediul acestor teme plastice elevii vor fi initiati in problemele actului de creatie in descifrarea si intelegerea operei de arta.
Terapia prin arta , care utilizeaza mijloace artistice ca tehnici psihoterapeutice nonverbale. Desenul , pictura, pictura cu degetele pot constitui parti ale unui program psihoterapeutic mai larg.
Art-terapia ,prin mijloacele ei , prin sarcinile creatoare si interesante pe care le pune , da copilului handicapat psibilitatea de a dobandi sentimentul propriei realizari , de a-si dezvolta aptitudinile , de a-si spori senzatia de sanatate.
Meloterapia -muzica
Muzica reprezinta arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica.
Ea se bazeaza pe:
-ritm
-armonie
-melodie
In cadrul muzicoterapiei ,educatorul trebuie sa fie interesat in special de efectul pe care il are muzica asupra personalitatii subiectului.
La copiii handicapati mintali ,meloterapia este folosita in stabilirea unui tip de comunicare ,diferit de cel verbal.
Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu handicapul mintal si de a facilita comunicarea intre el si educator.
Utilizarea muzicoterapiei poate determina reducerea agresivitatii,diminuarea tensiunilor ,o mai buna colaborare intre membrii grupului ,si amelioreaza munca in echipa.
In scolile speciale este bine ca sa se grupeze subiectii in grupe in functie de aptitudiniile lor muzicale.Meloterapia poate fi :- meloterapie activa si meloterapie receptiva.
Meloterapia activa consta in diverse activitati desfasurate de subiectii insasi.
Meloterapia receptiva este activitatea de audiere.
Terapia prin muzica este folosita pentru tratarea bolnavilor psihici si a handicapatilor. Efectele ei energizante sau linistitoare sunt probate de practica.
Muzica faciliteaza procesul de comunicare cu ceilalti , determina intarirea inhibitiei voluntare a actelor motorii, oferind astfel copilului posibilitatea unor serii de succese , care fac sa-i creasca increderea in fortele proprii, se creaza astfel o baza pentru desfasurarea unor activitati de alt gen.
Obiectivele meloterapiei:
dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;
-formarea si dezvoltarea auzului muzical;
-educarea vocii;
-educarea deprinderilor de a asculta muzica;
-formarea unor deprinderi practice muzicale (ritm,melodie);
-integrarea unitatilor de invatamant in viata artistica;
-cultivarea imaginatiei si a creativitatii.
Muzica contribuie la educarea spiritului de ordine si disciplina .
Meloterapia contine mai multe tipuri de activitati muzicale:
-cantecul
-jocuri muzicale
Jocuri cu text si cant
-auditii muzicale.
Terapia recreationala
Cuprinde activitati recreative placute, utilizate in timpul liber, care promoveaza sanatatea mintala si fizica.
Activitati ca : intreceri sportive, dansuri, jocuri distractive, excursii cumparaturi, vizite la muzee, filme , creeaza handicapatului un climat de viata sociala normala.
Modalitatile de terapie recreationala au efect benefic atat asupra copilului , cat si asupra familiei sale. Totodata el invata cum poate fi utilizat timpul liber ca mijloc de promovare a sanatatii mintale si fizice.
Activitatile recreationale pot fi introduse inca din perioada micii copilarii , pana la varsta adulta , in fiecare faza de dezvoltare , trebuie gasite tipuri adecvate, raportate la gradul si specificul handicapului.
Terapia mediului
Urmareste integrarea tuturor activitatilor zilnice ale handicapului intr-un proces educativ recuperator.
Mediul copilului trebuie judecat din punct de vedere al orientarii pedagogice si psihoterapeutice. Un mediu familial care nu intelege problemele copilului sau handicapat, care-l eticheteaza ca "lenes" care-i pretinde peste puterile sale este tot atat de daunator ca si acel mediu care neglijeaza copilul. De asemenea , este daunatoare influenta familiei care refuza sa accepte limitele intelectuale ale copilului sau si permanent il dezaproba in ceea ce face, blocandu-i astfel dezvoltarea. In astfel de cazuri este nevoie de psihoterapia mediului, a familiei , pentru a o face sa inteleaga specificitatea deficitului si rolul pe care il are directia recuperarii generale a copilului.
Terapia psihomotricitatii si Abilitatea manuala
Psihomotricitatea este considerata in literatura de specialitate ca o functie complexa ,o aptitudine care integreaza atat aspecte ale activitatii motorii cat si manifestari ale functiilor perceptive.
In ontogeneza relatia psihomotricitate-psihism cunoaste o evolutie care marcheaza anumite etape.
In perioada anteprescolara, dezvoltarea avand un caracter global ,actele motorii reprezinta instrumente de adaptare a individului la lumea exterioara. Copilul foarte mic exploateaza mediul ambiant prin intermediul actelor motorii care reprezinta instrumente ce faciliteaza experienta cognitiva a acestuia.
In perioada prescolara se diferentiaza treptat activitatea intelectuala de cea motorie.
Astfel actul motor devine un raspuns adaptativ complex,miscarea intrand treptat sub dominatia psihicului.
In perioada scolara relatia motricitate-psihism se modifica in sensul detasarii nivelului intelectual de cel motric care se automatizeaza.
Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapia educationala daca tinem seama de faptul ca deficienta mintala este asociata in general cu debilitatea motrica.
Formarea si dezvoltarea abilitatilor de :
-constanta a formei
-perceptia fond-forma
-abilitati spatiale
Dezvoltarea muschilor mici ai mainii,coordonarea motrica a formelor ,a degetelor ,exersarea indemanarii manuale.
Formarea unor deprinderi tehnice elementare de modelare si miscare circulara,de imbinare,lipire,decupare,alaturarea a formelor de diferite marimi,culoare.
-activitati motrice de manipulare
-activitati pentru organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice-Schema corporala
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de culoare
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de forma
-activitati pentru organizarea si structurarea spatiala
-activitati pentru organizarea si structurarea temporala
Organizarea si fomarea autonomiei personale
Orientarea politicii si practicii educationale de la sfarsitul acestui secol spre educatia pentru toti necesita noi abordari in educatia tuturor copiilor in vederea unei integrari sociale eficiente.
Adaptarea trebuie conceputa ca prioritate fundamentala a unui organism de a-si modifica functiile si structurile sale in raport cu schimbarile cantitative si calitative ale mediului inconjurator.
Adaptarea sociala este definita ca echilibrul dintre asimilare si acomodare este procesul prin care o persoana sau un grup social ajutandu-si comportamentul dupa cerintele mediului.
Adaptarea este adeseori vazuta ca o treapta spre integrare ,ca un proces anterior si pregatitor integrarii. Adaptarea poate sa apara ca un proces mai simplu ,spontan ,in timp ce integrarea este mai complexa,presupune o pregatire si se realizeaza intr-un timp mai indelungat.fara a exercita un efect nivelator integrarea actioneaza si in sensul diferentierii,individul care se afirma prin specificul sau,se constituie ca o individualitate in colectiv, in mediul social.
Personalitatea copilului se formeaza si dezvolta printr-o permanenta receptie ,asimilare si organizare a normelor existente in societate.
Ca ,obiectiv,integrarea vizeaza realizarea unei concordante intre cerinte si manifestari ,a aspectelor secundare celor care servesc orientarea.
Este vorba de dezvoltarea motivatiei ,precizarea aspiratiilor,modelelor care pot facilita adaptarea si integrarea.
Ca strategii exista 3 mari categorii privind integrarea :
Ca proces integrarea este dinamica ,complexa,consta intr-un ansamblu de mecanisme si de operatii care pregatesc ,finalizeaza si desavarsesc actiunea propriu-zisa.
Terapia cognitiva
Terapia cognitiva trebuie inteleasa ca un proces complex de echilibrare mintala prin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinte educationale specifice , al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoasterii.
Fenomenul de perturbare a comportamentului cognitiv al deficientului mintal se exprima fie la nivelul cunoasterii teoretice ,fie la nivelul cunoasterii psihosociale determinand schimbari in personalitatea individului.
Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatoriii care faciliteaza intelegerea lucrurilor, a fenomenelor ,a oamenilor.
Terapia cognitiva vizeaza in principal consolidarea ,sistematizarea ,completarea intr-o maniera deosebita a procesului de predare-invatare a faptelor, informatiilor , abilitatilor, competentelor, deprinderilor.
Terapia cognitiva isi extrage subiectele ,temele din disciplinele de invatamant si are menirea sa sprijine intelegerea si insusirea continuturilor acestor discipline.
Terapia cognitiva include activitatile si programele care organizeaza procesul de cunoastere cu nuantari pentru diferitele procese psihice. Vor fi vizate dificultatile de cunoastere a notelor specifice ale obiectelor si fenomenelor ,facilitand evocarea acestor note prin structuri informationale de disociere a elementelor specifice.
Terapia cognitiva este structurata in mai multe submodule:
Acest submodul este alcatuit dintr-o serie de exercitii si activitati pregatitoare pentru actul lexic si grafic precum si pentru alte domenii ale cunoasterii : activitati de observare vizuala, activitati pentru educarea psihomotricitatii ,de formare a rationamentului.
Obiective
-consolidarea ,completarea ,sistematizarea cunoastintelor in vederea ridicarii nivelului general al performantelor scolare prin tehnologii instructiv-educative adecvate particularitatilor colectivului de elevi si cultivarea unei motivatii superioare fata de invatatura ;
-exersarea invatarii initiale prin lectii de organizare ,indrumare,evaluare a exercitiului ;
-rezolvarea temelor implicate in desfasurarea procesului de invatare ;
-recuperarea ,individualizarea si diferentierea procesului de invatare folosind teme si lectii diferentiate,fise de munca independenta,activitati de recuperare,programe speciale de compensare,structurate pe relatia limbaj- rationament,fise organizate secventiale, de invatare programata, de performante ;
-activitati de cunoastere a mediului inconjurator si programe de invatare a comunicarii sociale (in functie de nivelul scolar, de interesele individuale sau de grup) ;
-activitati cu caracter educativ si moral .
Instruirea in profesia de terapeut se desfasoara pe 3 etape :
-cunoasterea corpului uman si modul lui de functionare;
-invatarea procedeelor si tehnicilor adecvate in functie de handicap;
-practicarea meseriei in diverese institutii.
Rolul terapeutic
Terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara sau ocupatia poate fi utilizata pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman.
Terapia ocupationala ajuta individul sa isi dezvolte deprinderile care ii permit sa isi satisfaca nevoile personale si sa raspunda cerintelor mediului.
In cadrul terapiei ocupationale accentul se pune pe caracteristicile individului in relatie cu societatea si cu lumea care traieste.
Principalele directii de actiune in terapia ocupationala sunt:
-stimularea responsabilitatii in diferite situatii de viata;
-formarea deprinderilor de auto-ingrijire si igiena persoanala;
-cultivarea deprinderilor de munca;
-organizarea de jocuri si distractii;
-formarea imaginii de sine si stimularea increderii in propria persoana;
-educarea capacitatilor cognitive;
-sprijinirea relatiilor intepersonale;
Ocupatia reprezinta deci activitatea dominanta a fiintei umane ,ce include comportamente serioase si productive,dar si comportamente ludice,corectoare sau festive. Este rezultatul proceselor evalutive culminand cu trebuinta biologica si sociala pentru activitatea ludica si productiva.
Activitatea de terapie ocupationala actioneaza pe 3 domenii:
-formarea deprinderilor de viata cotidiana;
-cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
-educarea abilitatilor pentru diverse jocuri si petrecerea timpului liber.
Terapeutul trebuie sa urmareasca principalele aspecte:
-sa realizeze insusirea de catre subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel redus de functionare;
-sa ii invete noi deprinderi menite sa le compenseze pe cele care au disparut.
Activitatile de terapie ocupationala se adreseaza unor subiecti cu retard mintal , cu dificultati de invatare ,tulburari emotionale,orbilor,surzilor.
Principalele forme de ocupatie sunt:
-munca
-jocul
-activitatile de viata cotidiana.
Activitatile de munca includ toate formele de activitati productive chiar daca sunt recompensate sau nu. Activitatile de munca ,prin specificul lor contribuie la structurarea statutului si rolului persoanei recunoscute din punct de vedere social. Acest fapt determina instalarea unui echilibru psihic ce duce la cresterea increderii in sine.
Munca realizata cu ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare individuale determinand o buna integrare in mediul de viata.
Utilizarea jocului- Jocul ca activitate este constituit dintr-o gama divesa de actiuni si comportamente ludice specifice care se desfasoara de la varsta copilariei la batranete.
Jocul reprezinta principala activitate a copilului, care la adolescenta devine hooby ,iar la batranete un comportament ocupational.
Prin functiile lor activitatile ludice detin un rol esential in socializarea persoanei si in vederea integrarii in societate.
Activitatile de viata cotidiana -cuprind o gama larga de actiuni necesare in vederea adaptarii persoanei la mediul sau de viata. Acestea includ formarea de comportamente implicate in autoingrijire ,intretinerea locuintei ,precum si folosirea serviciului in comunitate.
Recuperarea prin psihoterapie
Este mai putin folosita in unitatile pentru handicapati de intelect.
Utilizata mai intai in clinici si in special in clinica psihiatrica.
In realitate psihoterapia poate fi considerata ca o metoda ce contribuie la :
-recuperarea psihica si psihosociala a H de limbaj, motorii, senzoriali si chiar in deficienta de intelect usoara sau medie.
Ea nu inlatura H ca atare,dar reface
-spiritul
-fortifica personalitatea
-inlatura anxietatea si negativismul
-creiaza motivatii
-activeaza pulsiunile individualismului in procesul recuperatoriu
Metoda tehnicii psihoterapeutice
sunt dependente de o serie de factori subiectivi ce tin de :
-structura psihica a H
-varsta si nivelul dezvoltarii sale intelectuale
-gradul deficientei
-de natura si modul ei de manifestare (comportamental)
-conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea
La acestea se adauga : relatia dintre psihoterapeut si subiect si atmosfera ce se creeaza pe parcursul desfasurarii psihoterapiei.
In principiu TP are scopul de a :
Inlatura -starile psihice conflictuale
-sentimentul de inferioritate si a sensibilitatii exagerate la H motori ,senzoriali
Consolida -trasaturile pozitive de personalitate si creearea unor motivatii superioare pentru activitate la toate categoriile de H.
Compensa -functiile afectate
- functiile psiho-fizice nealterate trebuie astfel antrenate incat sa poata prelua activitatile functiilor psihice afective in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei integrarea optima in viata profesionala si sociala.
Psihoterapia are 2 forme:
-TP-sugestiva
-TP-de relaxare
TP SUGESTIVA -obtine rezultate imediate care dau sperante nu numai subiectilor ci si terapeutului, avand in vedere ca unii deficienti sunt usor influentabili si datorita dependentei relativ mari fata de persoanele din jur.
Sugestia pozitiva actioneaza pentru inlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante pentru formarea unor atitudini favorabile invatarii si activitatii .
In felul acesta subiectul orientat spre situatiile care favorizeaza recuperarea dand o pondere accentuata sugestiei verbale tinand cont de nivelul de dezvoltare al limbajului.
TP DE RELAXARE -vizeaza aspecte mai largi, se foloseste de sugestie ,dar nu se limiteaza la acestea.
Are o dubla actiune:
-asupra spiritului
-asupra fizicului
Pe baza relaxarii sistematice a psihicului prin intermediul fizicului se produce ceea ce E. Iacobson numea "relax progresiv".
Starile tensionale de tipul hiperexcitabilitatilor sau stresului se amelioreaza tocmai prin relaxarea fizica a intregului organism.
Metoda Schultz, se pare ca este cel mai frecvent folosita ;ea este menita sa creeze o stare de relaxare ,prin parcurgerea mai multor faze in care confortul fizic si psihic devine tot mai accentuat ceea ce face ca subiectii sa se implice afectiv-volitional in activitatea respectiva. Avand in vedere participarea constienta si voluntara se intelege ca persoanele cu H de intelect nu pot beneficia de tehnici de relaxare. Ele isi dovedesc valoarea in H senzorial,de motricitate,de limbaj, uneori si la H de intelect cu deficienta usora se formeaza cu timpul deprinderi de autocontrol limitat.
TP poate fi aplicat individual sau in grup.
Pentru toate categoriile de H jocul se constituie ca modalitate psihoterapeutica deoarece indeplineste numai functii distractive ce duc la realizarea unor dispozitii pozitive deconectante,fata de situatiile traumatizante tensionale.
